Din aceeași categorie
„Relaţia mea cu medicii de familie este una bună, de colaborare în echipa interdisciplinară”
La ani distanță de scena pe care visa să urce cândva, Oliviana Giura a ales un alt reflector: cel în care copiii cu autism învață, clipă de clipă, să comunice cu lumea. Psiholog, psihopedagog și cofondator al Autism Voice, Oliviana este una dintre vocile cu autoritate în domeniul sănătății mintale pentru copiii din România. Povestea ei este una despre vocație, nu despre întâmplare, despre cum o decizie aparent diferită poate duce la un sens profund și asumat.
Cum ai ajuns să devii psiholog? A fost o decizie sau o întâmplare?
Oliviana Giura: Nu cred că am ales eu meseria asta. Cred că ea m-a ales pe mine. În liceu îmi doream să fac teatru. Trăiam pentru festivaluri și premiere. Dar, într-un moment de sinceritate cu mine însămi, am înțeles că nu poleiala scenei este ceea ce mă împlinește pe termen lung. Așa am început să caut ce îmi place cu adevărat — și răspunsul a venit din experiențele de voluntariat cu copii vulnerabili.
Ce ai păstrat din visul tău de adolescentă, pasionată de teatru?
Oliviana Giura: Cred că mi-a rămas curiozitatea față de natura umană. Cititul, înțelegerea tipologiilor, a stărilor — toate m-au format. Poate că teatrul nu a ajuns profesia mea, dar m-a pregătit pentru a înțelege mai bine oamenii, un ingredient esențial în psihologie.
Ce te-a îndreptat spre psihopedagogie specială, în mod particular?
Oliviana Giura: Voluntariatul. Am lucrat cu copii din medii defavorizate și copii cu HIV. Am simțit atunci, profund, nevoia de a fi de ajutor acolo unde e cel mai greu. Am știut că vreau să lucrez cu copii cu nevoi speciale, nu cu adulți. A fost clar pentru mine.
Care au fost primele lecții grele din profesie?
Oliviana Giura: Una dintre cele mai dure a venit chiar la începutul carierei. Lucram cu un băiețel pe care l-am iubit enorm. Făceam tot ce puteam, poate chiar mai mult decât trebuia. Terapia, însă, nu dădea rezultatele așteptate. Atunci, mama lui mi-a spus, cu o luciditate care m-a marcat: „Oli, o să te epuizezi. Trebuie să faci o pauză.” A fost lecția care m-a învățat că nu suntem salvatori, ci profesioniști. Și că a ajuta nu înseamnă să te pierzi pe tine.
Cum îți păstrezi motivația când succesul e greu de definit?
Oliviana Giura: Înveți să redefinești succesul. Să îl vezi în cele mai mici progrese. Într-un contact vizual, într-o reacție, într-un moment de liniște. Și înveți să fii prezent, nu doar eficient.
Cum ai ajuns să fondezi Autism Voice?
Oliviana Giura: Eram un grup mic de specialiști cu mult entuziasm care voiau să ajute. Niciunul dintre noi nu și-a imaginat că va deveni una dintre cele mai mari organizații din România, dedicate terapiei copiilor cu autism. Dar cred că tocmai lipsa acelui plan măreț ne-a ținut ancorați în misiune. Eu am adus cu mine dorința de a nu pierde niciodată contactul cu copiii, cu realitatea lor zilnică.
Cum vezi rolul unui specialist în lucrul cu copiii cu nevoi speciale?
Oliviana Giura: Cred că trebuie să fim în permanență în formare. Eu am învățat de la cei mai buni — inclusiv de la specialiști străini, din echipe internaționale. Dar învățarea nu se oprește niciodată. Nu ai voie, ca profesionist care lucrează cu oameni, să te plafonezi.
Ce îți spui în zilele cele mai grele?
Oliviana Giura: Că nu trebuie să schimb lumea, dar că trebuie să intervin acolo unde pot, când pot. Să îmi fac partea mea — bine, onest, cu toată priceperea și bunăvoința de care dispun.
Ce le-ai spune copiilor despre munca ta?
Oliviana Giura: Deja am avut discuția cu fiul meu încă de când era foarte mic. El știe ce fac. A fost în centre, a văzut copiii. Știe ce înseamnă autismul. Cred că este important să-i învățăm pe copii de mici ce înseamnă să fii diferit — și că este în regulă. Copiii pot deveni cei mai buni aliați ai incluziunii, dacă îi creștem în direcția aceasta.
