Din aceeași categorie
Introducere
Dezvoltarea alergiilor implică de obicei expunerea la diverși alergeni din mediu, inclusiv proteine și hapteni (molecule mici legate de proteine). Această expunere poate avea loc prin contact repetat sau continuu prin ingestie, inhalare ori, cel mai eficient, pe cale parenterală, expunerea mucoaselor prezentând o eficacitate similară. Practic, orice substanță din mediu poate acționa ca alergen în condiții specifice. Predispoziția la reacții alergice este, de asemenea, influențată de constituția individuală moștenită. În timp ce alergenii specifici responsabili pot fi diferiți, răspunsul imun pe care aceștia îl provoacă rămâne, în general, consecvent, ducând la afecțiuni alergice distincte, cum ar fi urticaria, șocul anafilactic și astmul(1). Alergiile alimentare mediate de IgE reprezintă frecvent manifestarea inițială și cea mai semnificativă clinic a bolii alergice la populațiile pediatrice. Sensibilizarea la alergenii alimentari poate apărea foarte devreme în copilărie. Strategiile de prevenire primară a alergiilor alimentare se axează pe promovarea alăptării exclusive cel puțin patru luni. Când alăptarea nu este posibilă, formulele hipoalergenice ar trebui luate în considerare ca alternativă. În ceea ce privește prognosticul, alergiile la laptele de vacă și la ouăle de găină se rezolvă adesea odată cu vârsta, în timp ce alergiile la arahide și la nucile de copac sunt frecvent persistente de-a lungul vieții. Piatra de temelie a managementului implică punerea în aplicare a unei diete de eliminare specifice, cu o atenție deosebită pentru asigurarea unei substituții nutriționale adecvate, în special la sugari. În plus, copiilor cu risc de expunere accidentală la alergeni alimentari capabili să inducă anafilaxie trebuie să li se prescrie un autoinjector cu epinefrină pentru utilizare în caz de urgență(2). Alergenii alimentari implicați în reacțiile adverse tind să varieze în funcție de diferitele grupe de vârstă. În plus, manifestarea clinică a reacțiilor alergice este adesea dependentă de alimentul specific implicat, deși simptomele cutanate rămân cele mai frecvente. În ciuda unei suspiciuni clinice puternice, diagnosticul definitiv al alergiei alimentare necesită confirmare prin utilizarea unor instrumente de diagnostic adecvate și specifice(3). Prevalența globală a alergiilor alimentare a prezentat o tendință de creștere în anumite regiuni, însoțită de variabilitate geografică privind fenotipul și prezentarea clinică. Alergia alimentară se caracterizează printr-un răspuns imun specific declanșat de expunerea la proteine alimentare. În schimb, intoleranța alimentară cuprinde reacții neimune care decurg din caracteristici fiziologice individuale, inclusiv mecanisme metabolice, toxicologice, farmacologice și nedefinite. Reacțiile adverse la alimente sunt clasificate, în general, în IgE-mediate (hipersensibilitate de tip I), non-IgE-mediate (hipersensibilitate de tip IV), mixte (hipersensibilitate de tip I și IV) și reacții nonalergice care cuprind etiologii toxice, farmacologice, metabolice și bazate pe intoleranță. Deși relativ puțin frecvente, apariția acestor reacții adverse a crescut în ultimii ani(4). Dovezi emergente sugerează o legătură potențială între bolile legate de alergii din copilărie și tulburările gastrointestinale funcționale legate de durerea abdominală la adolescenți, cum ar fi sindromul intestinului iritabil, indicând o fiziopatologie de bază comună(5). În plus, cazurile clinice complexe evidențiază provocările de diagnostic puse de anomaliile congenitale coexistente rare, care pot imita alergiile alimentare. De exemplu, prezența unei artere subclaviculare drepte retroesofagiene și a unei stenoze congenitale a colonului poate duce la o obstrucție intestinală dublă, potențial diagnosticată greșit ca alergie la proteinele laptelui de vacă nemediată de IgE și ca ileus indus de sepsis. Recunoașterea acestor afecțiuni rare este esențială pentru diagnosticarea precoce și precisă, intervenția în timp util și îmbunătățirea rezultatelor pacienților(6). În plus, investigațiile privind relația dintre boala celiacă și sensibilizarea la grâu au demonstrat rezultate pozitive la testele prick și patch la o proporție semnificativă de pacienți(7). Având în vedere potențialul de suprapunere a simptomatologiei, diferențierea alergiilor alimentare de alte afecțiuni este esențială. Alergia alimentară reprezintă un răspuns imun exagerat, adesea mediat de IgE, capabil să provoace simptome severe, de la urticarie și inflamație la detresă respiratorie și anafilaxie. Stabilirea unui diagnostic precis necesită o evaluare clinică cuprinzătoare, susținută de investigații de laborator adecvate și, în anumite cazuri, provocări alimentare controlate(8). Acest studiu a fost efectuat pentru a stabili prevalența sensibilizării la alergeni alimentari în rândul populației pediatrice în cursul anului curent.
Materiale și metodă
Acest studiu a implicat o cohortă de 1147 de pacienți pediatrici care au prezentat manifestări clinice de alergie și care au fost evaluați la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii din Cluj-Napoca în primele șase luni ale anului calendaristic curent. Au fost utilizate teste imunoblot pentru determinarea anticorpilor specifici alergenilor. Aceste investigații de laborator au fost efectuate la Laboratorul centralizat, utilizând reactivi pentru determinare de paneluri alimentare de alergeni IgE specifici prin reacția imunoblot. Reactivii au fost produși de EUROIMUN (Germania). Toate testele au fost efectuate pe analizorul automat imunoblot DYNABLOT.
Testul imunoblot utilizează antigene imobilizate pe un substrat membranar ca fază solidă pentru detectarea anticorpilor specifici din probele pacienților. Această detecție se realizează printr-o reacție enzimatică colorimetrică. Testul poate fi efectuat manual, semiautomat sau complet automat. Principiul testului se bazează pe legarea specifică a anticorpilor, dacă sunt prezenți în proba pacientului, la antigenele legate de membrană. Ulterior se introduce un anticorp conjugat cu fosfatază alcalină (AP), care se leagă apoi de anticorpii specifici legați anterior. Enzima AP catalizează o reacție colorată la adăugarea substratului de clorură de nitroalbastru tetrazoliu/5-bromo-4-cloro-3-indolil fosfat (NBT/BCIP). Prezența anticorpilor specifici în eșantionul pacientului este indicată de apariția unei benzi întunecate la poziția antigenului corespunzător pe membrană. În plus, intensitatea colorării benzii rezultate este direct proporțională cu concentrația anticorpului specific din eșantionul pacientului.
Imunobloturile oferă mai multe avantaje semnificative în domeniul testelor de diagnosticare. Un punct-cheie forte constă în calitatea ridicată și constantă a acestor teste, obținută prin dezvoltarea și producția de antigeni, asigurând un control mai mare asupra performanței și fiabilității testelor. Formatul multiplex permite analiza simultană a mai multor parametri dintr-un singur eșantion de ser al pacientului, simplificând procesul de diagnosticare. În plus, kiturile sunt autonome, eliminând nevoia de reactivi suplimentari față de cei furnizați. Reactivii gata de utilizare, concepuți pentru a fi interschimbabili între diferite produse și având etichete cu coduri de culori pentru o identificare sigură, sporesc confortul utilizatorului. Adoptarea schemelor universale de incubare, mai degrabă decât a protocoalelor individuale, simplifică procesarea combinată a diverșilor parametri și îmbunătățește eficiența laboratorului. În cele din urmă, întregul flux de lucru este optimizat pentru procesarea automată, cuplată cu evaluarea automată, raportarea rezultatelor și arhivarea, facilitate de software-ul analizorului, reducând astfel intervenția manuală și îmbunătățind capacitățile de gestionare a datelor.
Rezultate
Analiza pacienților testați pozitiv pentru un alergen specific este prezentată în tabelul 1.
Discuție
În cohorta de studiu, prevalența testelor alergice pozitive a variat în funcție de diferitele substanțe alergene. Laptele de vacă a provocat cele mai frecvente reacții pozitive, urmat îndeaproape de albuș. Au fost identificate și anumite sensibilizări mai puțin frecvente, inclusiv la cartofi, mere și orez. Sensibilizările la alune și arahide au fost observate cu o frecvență ușor mai mare decât sensibilizările la alți alergeni. Investigații suplimentare au evidențiat sensibilizări la gălbenuș și la făină la unii participanți. Sensibilizarea la morcov a fost relativ rară, în timp ce sensibilizarea la peștele cod a prezentat cea mai scăzută prevalență în grupul testat.
Studiul nostru a evidențiat o prevalență mai mare a sensibilizării la laptele de vacă, de 13,3%, comparativ cu procentajul de 4,9% raportat în alte populații(9). Există discrepanțe semnificative între opiniile pediatrilor generaliști și orientările prezentate de Societatea Europeană de Gastroenterologie, Hepatologie și Nutriție cu privire la diagnosticarea, gestionarea și prevenirea alergiei la laptele de vacă. Sunt necesare investigații suplimentare pentru a determina dacă aceste diferențe provin dintr-o lipsă de conștientizare sau de înțelegere a informațiilor actuale bazate pe dovezi sau dacă recomandările existente nu au aplicabilitate ori sunt implementate în mod inadecvat în practica clinică(10). Cercetările efectuate în diverse locații geografice identifică albușul, laptele și creveții ca alergeni proeminenți, subliniind contribuția lor semnificativă la dezvoltarea alergiilor alimentare(11). În mod similar, alte studii au raportat acarienii, laptele de vacă și albușul ca fiind alergenii cel mai frecvent observați. În plus, investigațiile sugerează că alergenii de interior prezintă concentrații semnificativ mai mari comparativ cu omologii lor de exterior(12).
Un studiu retrospectiv, descriptiv, transversal a fost efectuat pentru a investiga reacțiile alergice suspectate la fructe și legume într-o cohortă de pacienți. Cei mai prevalenți alergeni identificați au fost cartoful (21,8%), banana (15,4%), piersica (14,1%) și roșia (12,8%). Manifestările clinice predominante observate au fost urticaria (75,6%), urmată de sindromul de alergie orală (15,4%), angioedemul (7,7%) și anafilaxia (1,3%). În timp ce un subset de pacienți (n = 13) a obținut toleranță, majoritatea (61,7%) nu a obținut-o. Timpul median până la dezvoltarea toleranței a fost de 13,5 luni postdiagnostic, cea mai scurtă durată observată fiind de 9 luni. Analiza statistică a evidențiat diferențe semnificative între grupurile tolerante și netolerante în ceea ce privește tipul de reacție (p = 0,006), prezentarea clinică (p = 0,009), prezența panalergiei la aeroalergeni (p = 0,005) și nivelurile serice totale de IgE (p = 0,001). Aceste constatări sugerează potențiali factori predictivi pentru dezvoltarea toleranței la persoanele cu alergii suspectate la fructe și legume(13). Un raport detaliază un caz unic de anafilaxie indusă de exercițiile fizice, dependentă de alimente (FDEIA), declanșată de consumul de gustări pe bază de cartofi. Pentru a elucida componentele alergenice specifice responsabile de reacția anafilactică a fost utilizată o abordare diagnostică cuprinzătoare, care a inclus teste cutanate, analiza antigenelor și testele IgE serice. Investigația a identificat patru proteine distincte din cartofi ca antigene candidate potențiale implicate în manifestarea FDEIA în acest caz particular(14). Alergenii proteinei arahidei Ara h 1, 2 și 6 au fost detectați în laptele matern, iar unele rapoarte și serii de cazuri au implicat ingestia maternă de arahide în timpul alăptării în alergia la arahide la sugarii alăptați. Studiile pentru a determina dacă ingestia maternă de arahide în timpul alăptării provoacă alergie la arahide la sugari au ajuns la concluzii contradictorii. O analiză mai recentă a unei subpopulații dintr-un studiu controlat a constatat că, în cazul în care mamele consumă mai puțin de 5 grame pe săptămână de arahide în timpul alăptării, aceasta poate reduce sensibilizarea la arahide și, eventual, alergia la sugarii cu risc ridicat la vârsta de 5 ani(15). S-a demonstrat că dietele materne bogate în grăsimi în timpul gestației și alăptării exacerbează simptomele alergiilor alimentare la descendenți printr-un mecanism cu multiple fațete. Acesta include perturbarea homeostaziei imunitare, degradarea barierei intestinale și o reducere a diversității microbiomului intestinal. Cu toate acestea, introducerea sucului de mere fermentat în timpul sarcinii și alăptării reprezintă o potențială intervenție terapeutică pentru atenuarea acestor efecte adverse și ameliorarea simptomelor de alergie alimentară la descendenți(16).
Direcțiile viitoare de cercetare ar trebui să se concentreze pe platforma ARN mesager (ARNm) ca o cale nouă și promițătoare pentru dezvoltarea vaccinurilor antialergice. Potențialul acestei abordări provine în primul rând din capacitatea vaccinurilor ARNm de a provoca anticorpi care blochează alergenii, de a modula răspunsurile imune T helper 2 (Th2) către un profil Th1 și de a induce toleranță periferică. Deși constatările preliminare sugerează un beneficiu terapeutic semnificativ, sunt necesare investigații riguroase suplimentare pentru a elucida pe deplin mecanismele precise de acțiune care stau la baza acestor efecte imunologice observate(17).
Concluzii
Cererea constantă de testare imunoblot a alergenilor specifici în laboratorul clinic evidențiază importanța continuă a alergiilor la populațiile pediatrice ca o problemă medicală critică care justifică discuții continue în cursul reuniunilor științifice organizate de organismele profesionale medicale.
Autor corespondent: Adriana Muntean, e-mail: adrianamuntean77@gmail.com
CONFLICT OF INTEREST: none declared.
FINANCIAL SUPPORT: none declared.
This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.
