O problemă specială se identifică în România, unde, în 2021, numărul de decese la un milion de locuitori a fost cel mai mare din Europa (93 de decese la un milion de locuitori) – figura 2⁽³⁾.

Factorii de risc pentru accidentele rutiere, conform OMS, sunt:

• siguranţa sistemelor de transport;

• depăşirea vitezei;

• conducerea sub influenţa alcoolului şi a altor substanţe psihoactive;

• neutilizarea căştilor de motocicletă, a centurilor de siguranţă şi a scaunelor pentru copii;

• infrastructură rutieră nesigură;

• vehicule nesigure;

• îngrijire inadecvată după accident;

• aplicarea inadecvată a legilor rutiere⁽²⁾.

Prevederi legislative în România

În România, reglementările referitoare la circulaţia pe drumurile publice se regăsesc în Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (Codul rutier)⁽⁴⁾, iar Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1162/2010 (cu modificările ulterioare) cuprinde Normele minime privind aptitudinile fizice şi mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul⁽⁵⁾.

Conform ORD MS 1162/2010, sunt definite două grupe de conducători auto:

• grupa 1 – conducători auto ai autovehiculelor din categoriile A, A1, A2, AM, B, B1 şi BE;

• grupa 2 – conducători auto ai autovehiculelor din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 şi D1E⁽⁵⁾.

Toţi conducătorii auto vor efectua examen medical înainte de eliberarea permisului auto, ori de câte ori permisul este reînnoit sau la solicitarea unui medic^(4,5). Examinarea medicală se efectuează cu scopul de a documenta starea prezentă de sănătate a solicitantului şi de a identifica eventuale condiţii medicale care sunt incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule.

Cu această ocazie, solicitantul dă declaraţie pe proprie răspundere că „au fost menţionate în fişa medicală toate bolile pe care le-a prezentat în trecut şi le prezintă în prezent, că nu se află în evidenţa unei alte unităţi sanitare şi că, în situaţia în care va urma orice tratament medical, se obligă să anunţe că este posesor al permisului de conducere”⁽⁵⁾.

Afecţiunile care fac obiectul unei evaluări suplimentare sau sunt incompatibile cu calitatea de conducător auto sunt afecţiuni din următoarele patologii:

1. Vederea.

2. Auzul.

3. Handicapul locomotor.

4. Bolile cardiovasculare.

5. Diabetul zaharat (DZ).

6. Afecţiunile neurologice:

• deficienţele senzoriale sau motorii care afectează echilibrul şi coordonarea trebuie să fie luate în considerare în funcţie de efectele lor funcţionale şi riscurile evolutive.

• epilepsia;

• sindromul de apnee în somn de tip obstructiv.

7. Tulburările mintale:

• tulburări mintale grave, congenitale sau dobândite ca urmare a unor afecţiuni, traume ori intervenţii neurochirurgicale;

• retard psihic sever;

• probleme comportamentale grave din cauza vârstei sau tulburări grave ale capacităţii de judecată, comportament ori adaptabilitate.

8. Alcoolul.

9. Droguri şi medicamente.

10. Afecţiunile renale.

11. Dispoziţii diverse:

• transplant de organe sau au un implant artificial ce afectează capacitatea lor de a conduce, numai pe baza unui aviz medical autorizat şi, dacă este necesar, cu condiţia efectuării unor controale medicale periodice.

12. Ca regulă generală, permisele de conducere nu sunt eliberate sau reînnoite candidaţilor ori conducătorilor auto care prezintă afecţiuni ce nu sunt menţionate în prezentele norme minime, dar sunt susceptibile de a constitui sau de a genera o incapacitate funcţională care poate afecta siguranţa rutieră, în afara situaţiilor în care solicitarea se bazează pe un aviz medical autorizat şi, dacă este necesar, cu condiţia efectuării unor controale medicale periodice⁽⁵⁾.

Pacienţii cu DZ care urmează tratament medicamentos vor fi în mod obligatoriu evaluaţi şi vor putea obţine permis auto sau să îşi reînnoiască permisul auto doar în baza avizului unui medic diabetolog.

Condiţia esenţială pe care trebuie să o îndeplinească un pacient cu diabet pentru a putea avea calitatea de conducător auto este să demonstreze că are cunoştinţe referitoare la hipoglicemie: cauze, riscuri, intervenţii pe care le are de făcut într-o astfel de situaţie, că are cunoştinţele necesare pentru a preveni şi controla aceste episoade⁽⁵⁾.

Dacă pacientul cu diabet are episoade frecvente de hipoglicemie gravă, este necesar avizul medicului diabetolog, iar eliberarea permisului nu se va face mai devreme de trei luni de la cel mai recent episod⁽⁵⁾.

Un alt element important îl reprezintă existenţa complicaţiilor DZ care ar putea afecta capacitatea de a conduce autovehicule: cardiovasculare, neurologice, oftalmologice, nefrologice, psihiatrice, locomotorii etc. Apariţia oricărei astfel de complicaţii necesită evaluarea suplimentară a pacientului referitoare la capacitatea de conducere a unui autovehicul.

Evaluarea medicală iniţială, periodică sau la solicitarea unui medic se face în cadrul unei unităţi de asistenţă medicală autorizată (UMA; lista acestor unităţi se stabileşte şi se actualizează de către Ministerul Sănătăţii)⁽⁴⁾.

Orice medic care constată în cadrul unui consult de rutină prezenţa unei afecţiuni ce face obiectul evaluării capacităţii de a conduce un autovehicul are obligaţia să emită un bilet de trimitere pe numele pacientului către o UMA.

Pacientul are termen de trei zile lucrătoare să se prezinte la UMA pentru evaluare.

Dacă este declarat inapt, UMA va comunica rezultatul în termen de o zi către:

• oricare sediu de poliţie rutieră din zona în care se găseşte UMA;

• medicul trimiţător;

• pacient – acesta are obligaţia ca în termen de trei zile de la data comunicării să predea permisul auto poliţiei rutiere.

Dacă pacientul este declarat apt, UMA va informa medicul trimiţător în termen de 15 zile.

Dacă medicul trimiţător nu primeşte nicio comunicare de la UMA în termen de 30 de zile de la data eliberării biletului de trimitere, are obligaţia să informeze poliţia rutieră de pe raza teritorială unde îşi desfăşoară activitatea că a eliberat un bilet de trimitere pentru evaluare medicală şi va oferi date de identificare cât mai complete ale pacientului vizat.

Concluzii

• Oricare medic care constată existenţa unei afecţiuni ce necesită evaluări pentru stabilirea capacităţii de a conduce un autovehicul are obligaţia de a trimite pacientul către o unitate de asistenţă medicală autorizată.

• Diabetul este una dintre afecţiunile care necesită o astfel de evaluare.

• Este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor cu DZ pentru prevenirea şi depistarea precoce a eventualelor complicaţii ale diabetului, care pot constitui afecţiuni ce necesită evaluarea capacităţii de conducere auto.

• Ca medici, respectând prevederile legale, putem contribui la creşterea siguranţei circulaţiei, atât pentru conducătorii auto, cât şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.
   

  Conflict de interese: niciunul declarat.

  Suport financiar: niciunul declarat.

  Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.