Cum poţi să scrii un editorial care să omagieze o personalitate care, citind, ţi-ar acorda numai un zâmbet neîncrezător, doar de o clipă, şi apoi te-ar întreba serios: „Cum merge revista Pediatru.ro?”
De atâtea ori, stimaţi colegi, s-a adre­sat fiecăruia dintre noi cu invitaţia de a scrie şi de a citi, încât trebuie să ne sim­ţim toţi vinovaţi pentru că nu am făcut-o îndeajuns.
Profesorul Mircea Nanulescu a respectat enorm ceea ce făcea şi solicita reciprocitate deoarece seriozitatea şi rigoarea şi le impunea în primul rând domniei sale.
Ca un omagiu, la despărţirea du­re­roa­să, am rugat-o pe doamna doctor Puşa Cherecheş-Panţa, care a fost „mâna dreap­tă” a domnului profesor şi care apre­­ciază la fel de mult revista Pediatru.ro, să scrie despre valoarea darului pe ca­re l-am avut prin atenţia acordată de dom­nul profesor Nanulescu. Rândurile tri­mi­se de dna doctor se regăsesc în pagina ur­mă­toare, dedicată memoriei dlui prof. univ. dr. Mircea Nanulescu.
În timpul unei cariere prodigioase, domnul profesor a ştiut că domeniile de specializare nu trebuie să depărteze practicianul pediatru de un punct de vedere sin­te­tic şi integrativ, aplicând acurateţea în diagnostic şi rigoarea documentării ca bază de susţinere a actului medical com­plex. A aprofundat în publicaţii şi în ac­ti­vi­ta­tea practică domenii dificile, de la ma­ri­le urgenţe pediatrice până la hepato­lo­gie sau nefrologie, şi a creat o şcoală de pneu­mo­logie pediatrică, totul cu o dedicare spe­cia­lă. Aceste caracteristici – rigoare, dis­cre­ţie şi seriozitate – ne vor lipsi, dar ne vor şi motiva.editorialpediatru.ro