Păsările sunt vertebrate la care simţul dominant este vederea. Pentru că sunt într-o continuă mişcare, mai ales în timpul zborului, păsările au nevoie de o vedere foarte bună şi foarte precisă. Din acest motiv, în comparaţie cu alte vertebrate, masa relativă a ochiului este semnificativ mai mare, reprezentând aproximativ 15-30% din masa capului(4).
În funcţie de forma şi de dispoziţia structurilor anatomice la nivelul globului ocular, păsările prezintă trei tipuri de ochi: plaţi (lebede), asferici (păsări răpitoare de zi – şoimi, acvile) şi concavi-convecşi (păsări răpitoare de noapte – bufniţe) (figura 1).
În acest sens, elementele anatomice ale ochiului natural utilizate ca reper în selecţia ochilor artificiali folosiţi în taxidermie sunt: corneea, limbul sclerocorneean, irisul, pupila, inelul cromatic în jurul pupilei, umoarea apoasă(1,6).
În taxidermie, ochii artificiali sunt cei care dau viaţă exponatului (figura 2). Selecţia acestora trebuie realizată cu mare atenţie, ţinând cont, în primul rând, de elementele anatomice şi apoi de aspectul estetic(1,3). Aceştia trebuie să reprezinte replica fidelă a ochilor naturali şi să corespundă speciei, sexului şi vârstei păsării(2,3,5,7).
S-au folosit următoarele materiale:

• materiale organice – globi oculari intacţi, proveniţi de la diverse specii de păsări de interes cinegetic din România;
• materiale de referinţă – fotografii de detaliu ale ochilor păsărilor, ochi de sticlă artificiali de diferite forme (asferică, concav-convexă);
• instrumentar medical şi instrumente de măsură – bisturiu nr. 3 cu lamă interschimbabilă, pensă anatomică dreaptă, foarfecă, şubler, seringă 3 ml, ace de seringă hipodermice; 
• substanţe – glicerină 85%;
• cameră foto.

Metoda folosită pentru evidenţierea structurilor anatomice de la nivelul globului ocular, structuri anatomice de interes pentru taxidermie, constă în:

• injectarea globului ocular şi observarea anumitor structuri anatomice (forma corneei, limbul sclerocorneean, dimensiunea ochiului);
• studiul materialelor de referinţă (fotografii de detaliu ale ochiului la păsări) pentru observarea anumitor structuri anatomice, altele decât cele menţionate anterior (culoarea irisului, forma şi dimensiunea pupilei, inelul cromatic din jurul pupilei).

Această metodă este absolut necesară, deoarece, după moartea păsării, în timp, au loc modificări morfologice la nivelul ochilor (dilatarea pupilei, modificarea formei corneei, alterarea culorii irisului).
Pentru determinarea exactă a formei corneei (asferică, concav-convexă) şi efectuarea precisă a măsurătorilor la nivelul globului ocular, acesta a fost injectat pentru a fi adus la forma şi dimensiunea sa naturală. 
Cu ajutorul unei pense anatomice şi al unei foarfeci se scoate globul ocular din orbită, cu mare atenţie, pentru a nu-l sparge. Se aşază pe masă cu corneea în sus şi, cu o seringă prevăzută cu ac hipodermic, se injectează glicerină de 85% în lateralul său (în sclerotică). Datorită consistenţei sale vâscoase, glicerina are rolul de a menţine forma naturală a globului ocular cât mai mult timp. 
Determinarea formei corneei se face prin compararea corneei de la globul ocular natural injectat cu forma corneei de la doi ochi artificiali de referinţă (forma asferică şi forma concav-convexă) – figura 3. 
În urma cercetărilor am stabilit forma corectă a corneei ochilor artificiali prin comparaţie cu ochii naturali la raţa mare (Anas platyrhynchos). Am observat că forma corneei la raţa mare este mai apropiată de forma asferică a ochilor artificiali de referinţă. Din punct de vedere anatomic, forma asferică este mult mai naturală (se elimină „privirea de sticlă” a exponatului), însă, pentru anumite specii de păsări, forma concav-convexă sau plată se potriveşte mult mai bine (figurile 5 şi 6). 
Am stabilit că limbul sclerocorneean, analizat la zona de joncţiune dintre cornee şi sclerotică, poate fi mai mult sau mai puţin evidenţiat sau poate lipsi, în funcţie de specie. Am determinat dimensiunea ochilor cu ajutorul şublerului, după injectare, la nivelul diametrului exterior al părţii vizibile a ochiului (figura 4). Am determinat culoarea corectă a irisului, forma şi dimensiunea pupilei şi ale inelului cromatic din jurul pupilei folosind ca referinţă fotografii de detaliu ale ochilor păsărilor. Datele prelucrate le-am integrat în tabelul 1.

Concluzii
Putem aprecia că realizarea acestui tabel care conţine toate elementele anatomice de la nivelul ochiului păsărilor este un lucru important, pentru că reprezintă un „instrument” indispensabil în comandarea ochilor artificiali complecşi. Utilizarea în taxidermia păsărilor a unor ochi artificiali care respectă şi reproduc fidel toate elementele anatomice ale ochiului natural are ca rezultat obţinerea unor exponate de calitate superioară, exponate care pot fi prezentate la cel mai înalt nivel în domeniul taxidermiei moderne: Campionatul European de Taxidermie şi Campionatul Mondial de Taxidermie. 












 

Conflict de interese: niciunul declarat

Suport financiar: niciunul declarat

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.

taxidermiepasăreglob ocularochi artificiali