Din aceeași categorie

Medic.ro

Medicul de familie în relaţia cu familia/aparţinătorii pacientului cu boala Alzheimer

Medic.ro

Medic 2.0 – avantaje şi dezavantaje în folosirea reţelelor sociale

Medic.ro

Arta, mijloc de comunicare şi dezvoltare

Introducere
 

Pentru corectarea diverselor anomalii dentare (înghesuiri, spaţieri), pacienţii de orice vârstă pot beneficia de tratamente ortodontice cu aparate fixe. Pe lângă numeroasele avantaje (alinierea dinţilor, îmbunătăţirea esteticii şi a funcţiilor sistemului stomatognat, stabilizarea articulaţiei temporomandibulare etc.), terapia ortodontică prezintă şi anumite riscuri, printre care se numără şi un anumit grad de resorbţie radiculară.
 

Această complicaţie este determinată şi influenţată de o multitudine de factori, precum: genetică, vârstă, sex, factori sistemici, morfologia radiculară, tipul dintelui implicat, magnitudinea forţei aplicate, durata tratamentului⁽¹⁾.

Resorbţia radiculară presupune pierderea ireversibilă a structurii externe a rădăcinii dintelui, un complex organomineral denumit cement. Cementul acoperă rădăcina de la nivelul coletului anatomic al dintelui până la apexul lui, având rol în fixarea fibrelor periodontale, caracteristica lui cea mai importantă fiind apoziţia continuă de noi straturi, în mod ritmic, care contribuie la formarea rădăcinii, la migrarea dintelui în sens vertical şi la îmbunătăţirea implantării în os⁽²⁾.

Satu Apajalahti şi colab. au dovedit o corelaţie semnificativă între durata tratamentului cu aparat ortodontic fix şi nivelul de resorbţie radiculară, arătând că durata tratamentului este direct proporţională cu resorbţia⁽³⁾.

Eva Levander şi colab. au studiat relaţia dintre re­sorbţia radiculară şi tratamentul ortodotic fix, după tratamentul iniţial de 6-9 luni. Principalii dinţi investigaţi au fost incisivii superiori. Au fost examinaţi 98 de pacienţi cu diferite forme de rădăcini, de la rădăcini drepte până la rădăcini cu forme curbate sau neregulate. După tratamentul iniţial de 6-9 luni, nu a fost identificată o resorbţie semnificativă. În funcţie de forma rădăcinilor, s-a constatat o resorbţie mai mare la dinţii cu rădăcini curbe, în comparaţie cu cei cu rădăcini drepte. În funcţie de sex, s-a observat o resorbţie mai mare la fete faţă de băieţi⁽⁴⁾. Un alt studiu a identificat o corelaţie între factorul genetic şi gradul de resorbţie⁽⁵⁾.

Obiective

Acest studiu are ca obiectiv principal evaluarea frec­ven­ţei şi a gradului de resorbţie radiculară postorto­don­tică într-un lot de pacienţi cu diverse anomalii dento-maxilare. Obiectivul secundar este reprezentat de stabilirea unei corelaţii semnificative statistic între gra­dul de resorbţie şi tipul de anomalie, sexul pacientului şi morfologia radiculară iniţială.

Materiale şi metodă

Au fost studiate radiografiile panoramice a 23 de pacienţi, 17 de sex feminin şi şase de sex masculin, care au beneficiat de un tratament ortodontic în Clinica Dentară Natural Smile din Târgu-Mureş în perioada 2012-2021. Au fost prezente toate tipurile de anomalii dentare (înghesuiri, spaţieri). Criteriile de includere a pacienţilor în studiu au fost:

1. Pacienţi cu vârsta între 13 şi 25 de ani la începutul tratamentului.

2. Pacienţi fără tratamente cu aparate ortodontice mobilizabile sau funcţionale în antecedente.

3. Pacienţi fără afecţiuni generale şi fără medicaţie cronică.

4. Investigaţii radiologice corect executate, cu imagini clare, fără distorsiuni înainte şi după tratament.
 

Toţi pacienţii au fost trataţi cu aparat ortodontic fix Roth cu slot de 0,018 inch. Consimţământul informat pentru folosirea investigaţiilor radiologice în studiu a fost semnat de pacienţii adulţi şi de aparţinătorii celor sub 18 ani.

Investigaţia radiologică principală folosită pentru acest studiu a fost ortopantomografia. Toate radiografiile au fost efectuate în acelaşi centru radiologic, folosind acelaşi aparat (Vatech PaX-i3D), respectiv aceleaşi setări. În evaluare nu au fost incluşi molarii de minte şi premolarii 1, dinţi care au fost extraşi, în foarte multe cazuri. Au fost determinate următoarele măsurători:

Lungimea radiculară iniţială şi cea de la finalul tratamentului ortodontic (măsurată de la marginea incizală până la apexul radicular).

Lăţimea radiculară iniţială şi cea finală, măsurate de la suprafaţa mezială până la cea distală la 4 mm de apexul radicular.

Au fost evaluaţi dinţii din cadranele 1 şi 3.

Măsurătorile au fost făcute folosind programul ImageJ. Acesta este un program de procesare a imaginilor bazat pe Java, dezvoltat la Institutele Naţionale de Sănătate şi Laboratorul de Instrumentare Optică şi Computaţională (LOCI, Universitatea din Wisconsin).

Pentru datele colectate a fost aplicat testul statistic Student t, respectiv testul de corelaţie Pearson.

Rezultate

Reducerea lungimii şi lăţimii dentare semnificativă din punct de vedere statistic a fost demonstrată la nivelul următoarelor unităţi dentare: premolarul secund superior, incisivul lateral superior, molarul de 6 ani inferior, primul premolar inferior, caninul inferior, incisivul lateral inferior şi incisivul central inferior.

Din toţi dinţii examinaţi, cei la care a fost demonstrată resorbţia verticală semnificativă (lungime) (P<0,05) au fost premolarul secund superior, incisivul lateral superior, molarul de 6 ani inferior, incisivul lateral inferior şi incisivul central inferior. În tabelul 1 s-a descris pentru fiecare dinte valoarea medie înainte şi după măsurare ± deviaţia standard (SD) corespunzătoare.
 

În cazul lăţimii (P<0,05), resorbţia a fost identificată mai ales la primul premolar inferior şi caninul inferior. În tabelul 2 s-a descris pentru fiecare dinte valoarea medie înainte şi după măsurare ± deviaţia standard (SD) corespunzătoare.

Separat s-a studiat corelaţia dintre resorbţia radiculară şi tipurile de anomalie dentară după Angle (clasa I cu dizarmonie dento-maxilară [ddm] cu înghesuire, clasa II/1 Angle şi clasa a III-a Angle), respectiv în funcţie de sex.

Prin intermediul testului statistic Pearson s-a stabilit o corelaţie pozitivă în funcţie de tipul de anomalie dentară în ceea ce priveşte lungimea (P<0,05), pentru toţi dinţii, cu excepţia molarului de 6 ani şi a caninului inferior.

Testul statistic a indicat o corelaţie pozitivă în funcţie de anomaliile dentare, în ceea ce priveşte lăţimea (P<0,05), pentru toţii dinţii, cu excepţia incisivului late­ral superior, a molarului secund inferior şi a premolarului 1 inferior.

Discuţie

Numeroase studii au demonstrat că resorbţia radiculară poate fi cauzată de un tratament ortodontic fix. S-a investigat influenţa factorilor precum: tipul de anomalie dentară, sexul pacientului, tipuri de aparate ortodontice, vârsta etc. 

Eva Levander şi colab. au studiat relaţia între resorbţia radiculară şi tratamentul ortodontic fix, după tratamentul iniţial de 6-9 luni. Principalul obiect de investigaţie a fost incisivul superior, observând în funcţie de sex o resorbţie mai mare la fete faţă de băieţi⁽⁴⁾. Acest studiu a demonstrat că, indiferent de sex, resorbţia radiculară este prezentă la toţi dinţii, mai puţin la incisivul lateral superior, molarul de 12 ani inferior şi primul premolar inferior.

Davide Mirabella şi colab. au observat că cei mai susceptibili la resorbţia radiculară sunt incisivul central şi lateral superior⁽⁶⁾, în timp ce studiul nostru a indicat că dinţii inferiori sunt mai predispuşi la resorbţie comparativ cu cei superiori.

Satu Apajalahti şi colab. nu au găsit o diferenţă semnificativă între resorbţia radiculară şi tipurile de anomalie dentară⁽³⁾. Acest studiu a dovedit că, indiferent de tipul de dizarmonie dentară, resorbţia radiculară este prezentă la toţi dinţii, cel mai puţin afectaţi fiind primul molar superior, incisivul lateral superior, caninul inferior, primul premolar inferior şi molarul de 12 ani inferior.

Dezavantajele acestui studiu sunt reprezentate de eşantionul de studiu limitat, precum şi de folosirea ortopantomografiei pentru întocmirea măsurătorilor. Radio­grafia panoramică reprezintă o investigaţie de actualitate şi importantă, dar are ca neajuns transpunerea unei structuri tridimensionale, cum este rădăcina dentară, într-o imagine bidimensională. Aşadar, pentru măsurarea cu acurateţe a resorbţiilor, se impune utilizarea imagisticii 3D-CBCT sau micro-CT, conform unui studiu publicat în anul 2018^(7,8).

De asemenea, ar fi relevantă şi de actualitate studierea corelaţiei resorbţiei cu gradul de deplasare dentară şi tipul deplasării dentare.

Concluzii

Pe ortopantomografii, resorbţia radiculară a fost identificată atât în sens vertical, cât şi orizontal, afectând atât lungimea, cât şi lăţimea rădăcinii.

Există o corelaţie între resorbţia radiculară la nivelul dinţilor şi tratamentul ortodontic fix.

Toţi dinţii pot fi afectaţi, dar în măsuri diferite, resorbţia fiind influenţată de factori precum tipul anomaliei, sexul pacientului, vârsta etc.  

Conflict of interests: The authors declare no con­flict of interests.