Din aceeași categorie
Nutriţia clinică a pacientului oncologic din România – bariere percepute şi posibile soluţii
Introducere
Sindromul de colon iritabil (SCI) este o tulburare gastrointestinală funcţională (TGF) caracterizată prin durere sau disconfort abdominal cronic. Se estimează că peste 40% dintre persoanele din întreaga lume îndeplinesc criteriile pentru o TGF, inclusiv (dar fără a se limita la) SCI, iar această boală afectează în mod disproporţionat femeile în comparaţie cu bărbaţii, cu o prevalenţă de 1,5 până la de trei ori mai mare(1,2). Apare la pacienţi de toate vârstele, cu debutul simptomelor până la vârsta de 35 de ani în 50% dintre cazuri şi cu o prevalenţă în scădere la persoanele cu vârsta de peste 50 de ani(3,4).
Diagnosticul de SCI se stabileşte clinic pe baza criteriilor Roma IV, care îl definesc ca fiind o durere abdominală recurentă care a apărut, în medie, cel puţin o zi pe săptămână în ultimele trei luni, implicând două sau mai multe dintre următoarele simptome asociate: defecaţie, modificare în frecvenţa scaunelor sau modificare în aspectul scaunelor(5). SCI poate fi împărţit şi în subclase, pe baza Scalei Bristol (SFSS), care caracterizează consistenţa scaunului de la dur la moale, pe o scară de la 1 la 7. Subclasele includ SCI cu predominanţa constipaţiei (SCI-C), cu predominanţa diareei (SCI-D), cu obiceiuri mixte ale intestinului (SCI-M) şi, respectiv, SCI neclasificat (SCI-N). SCI-C este asociat în mod tipic cu tipurile 1-2 în SFSS, iar SCI-D, cu tipurile 6-7 în SFSS(6,7). Pacienţii cu SCI-M prezintă manifestări atât de constipaţie, cât şi de diaree. SCI-N îndeplineşte criteriile de diagnostic pentru SCI, dar nu poate fi clasificat în niciuna dintre celelalte trei subtipuri(8).
Microbiomul îndeplineşte multiple funcţii vitale în organism, inclusiv dezvoltarea imunităţii, protecţia împotriva agenţilor patogeni şi producţia de acizi graşi cu lanţ scurt, esenţiali pentru metabolism. De asemenea, microbiota contribuie la sinteza vitaminelor şi la stocarea lipidelor(9).
Modificările în compoziţia alimentară pot influenţa semnificativ diversitatea şi proporţiile bacteriilor din microbiomul intestinal, având un impact variat asupra unor tipuri de bacterii în detrimentul altora, un fenomen observat într-o gamă largă de specii (figura 2)(10).
Se sugerează că un dezechilibru în microbiota intestinală normală poate constitui o condiţie premergătoare inflamaţiei. Pentru a evalua această ipoteză, este esenţial să se efectueze o comparaţie între compoziţia microbiotei indivizilor sănătoşi versus cei bolnavi(11).
În figura 3 sunt prezentate modificările care apar în compoziţia microbiomului atât în cazul indivizilor sănătoşi, cât şi în cazul celor care suferă de SCI.
Metodologie
În cadrul acestei revizuiri narative s-a folosit ghidul PRISMA(12,13). Metodologia a implicat utilizarea platformelor academice precum PubMed, Springer Link şi MDPI (Multidisciplinary Digital Publishing Institute) pentru identificarea studiilor relevante. În plus, pentru a extinde cercetarea, au fost utilizate cuvinte-cheie în platforma Google Academic. Cuvintele-cheie utilizate au inclus termeni specifici, precum: SCI (sindromul de colon iritabil), microbiom şi revizuire narativă.
Pentru a asigura relevanţa şi actualitatea informaţiilor, au fost incluse în revizuire numai articolele publicate în ultimii cinci ani (2019-2024). Criteriile de includere au vizat studii care investigau în mod direct sindromul de colon iritabil şi microbiomul, având un design metodologic robust şi rezultate pertinente. Articolele care nu s-au potrivit cu tema de cercetare au fost excluse.
De asemenea, au fost excluse studiile care nu erau publicate în limba engleză.
Această abordare integrată a permis o cercetare comprehensivă şi detaliată a literaturii existente (figura 4).
Discuţie
Au fost utilizate mai multe metode diferite pentru a evalua microbiota, ceea ce face dificilă compararea rezultatelor între studii şi, probabil, contribuie la diferenţele observate în rezultate.
Profilarea bacteriană implică amplificarea şi secvenţierea unei părţi a genei ARNr 16S pentru toate bacteriile prezente într-o probă şi oferă o măsură cuprinzătoare a proporţiilor tuturor taxonilor bacterieni prezenţi.
O altă limitare semnificativă a acestor studii constă în faptul că mai puţin de jumătate au menţionat utilizarea de comparaţii multiple, aspect esenţial în analiza datelor complexe, cum sunt cele rezultate din secvenţierea microbiomului. Toate studiile au evidenţiat diferenţe între grupurile de caz-control, însă dimensiunea medie a eşantionului este de aproximativ 20 de participanţi pe grup. Această problemă este ilustrată şi în compararea diferitelor subtipuri de SCI. În 50% dintre studii nu s-au identificat diferenţe semnificative între grupuri, iar în cealaltă jumătate, diferenţele observate nu au fost validate în niciun alt studiu.
Boala are un impact semnificativ asupra sănătăţii, manifestându-se frecvent prin comorbidităţi extraintestinale debilitante, inclusiv anxietate şi depresie, ceea ce duce adesea la o utilizare crescută a serviciilor de sănătate şi la costuri asociate, scăderea productivităţii la locul de muncă şi la o calitate a vieţii redusă. S-a postulat că perturbările axei creier-intestin, precum şi disbioza ar putea fi implicate în fiziopatologia bolii, microbiota intestinală jucând un rol important în aceste modificări.
S-a descoperit că miARN participă direct sau indirect la modularea microbiotei intestinale, care influenţează şi starea IBD. MicroARN reglează direct funcţia de barieră a epiteliului intestinal şi absorbţia metaboliţilor bacterieni pentru a menţine homeostazia intestinală şi remodelează indirect microbiota intestinală. Putem deduce că microARN-urile joacă un rol important în comunicarea dintre microbiota intestinală şi gazdă, ceea ce poate favoriza menţinerea homeostaziei intestinale şi prevenirea bolilor, cum ar fi SCI. Astfel, miARN-urile ar putea funcţiona ca instrumente terapeutice care ar putea acţiona asupra gazdei şi/sau asupra microbiotei intestinale. De asemenea, putem lua în considerare utilizarea dietelor suplimentate cu prebiotice sau probiotice, care pot ajuta la modularea microbiotei intestinale şi la reglarea expresiei miARN-urilor, cu scopul de a îmbunătăţi procesul inflamator intestinal la pacienţii cu SCI.
Deoarece disbioza microbiotei intestinale poate rezulta din schimbări în dietă, este de aşteptat ca diferenţele calitative în dietă să restaureze microbiota intestinală la pacienţii cu sindrom de colon iritabil şi să contribuie la îmbunătăţirea fiziopatologiei lor. Prin urmare, calitatea dietei zilnice contribuie la îmbunătăţirea microbiotei intestinale şi poate ameliora patogeneza bolii.
Autor pentru corespondenţă: Elena-Andreea Pop E-mail: adreea.e.pop@gmail.com
Conflict of interests: none declared.
This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.
Ziua Mondială a Sindromului Lennox-Gastaut, marcată pentru prima dată în România
Noiembrie este luna de conştientizare a epilepsiei, iar Asociaţia Pacienţilor cu Epilepsie din România (ASPERO), membră a International Bureau of Epilepsy, se alătură comunităţii internaţionale pentru a marca Ziua Internaţională a Sindromul...
Spitalul Clinic CF Timişoara, inclus în Programul Naţional de Tratament pentru Sindromul Hemolitic Uremic Atipic
Programul naţional de tratament pentru SHU Atipic, implementat la Spitalul Clinic CF Timişoara, are ca scop atât asigurarea accesului rapid la investigaţii genetice şi teste pentru identificarea corectă a pacienţilor cu SHU Atipic, cât şi f...