Din aceeași categorie
Reactivitatea încrucişată dintre polenul de Platanus şi alimente de origine vegetală este descrisă în literatura de specialitate, dar componentele alergenice cross-reactive nu au fost stabilite cu exactitate. Reactivitatea încrucişată sau cross-reactivitatea reprezintă fenomenul de legare a anticorpilor de tip IgE, cu inducerea unui răspuns imunitar la o proteină alergenică similară dintr-o altă sursă(1-3).
Pacienţii cu polinoză (rinoconjunctivită alergică cu sensibilizare la polen) manifestă adesea reacţii alergice la ingestia de alimente de origine vegetală de tip fructe şi/sau legume, deoarece proteinele cu reactivitate încrucişată au o distribuţie largă şi se regăsesc într-o serie amplă de surse alergenice. Înţelegerea reactivităţii încrucişate între specii diferite este utilă în interpretarea sensibilizărilor multiple, de exemplu cele observate în sindromul de alergie la polen-alimente, care reprezintă alergii alimentare ce afectează pacienţii sensibilizaţi la polen şi care a devenit un fenotip răspândit de alergie alimentară la adolescenţi şi adulţi europeni, afectând aproximativ 5% din populaţia din Europa Centrală. Simptomele sindroamelor de alergie la polen-alimente variază de la sindrom de alergie orală până la anafilaxie, iar alimentele implicate sunt de origine vegetală, în special fructe şi legume consumate crude(1-10).
Platanul londonez Platanus acerifolia (Platanus x acerifolia, sinonim Platanus x hispanica), considerat un hibrid dintre Platanus orientalis (platan oriental) şi Platanus occidentalis (platan american), este un arbore din familia Platanaceae, plantat ornamental în oraşe din Europa, America de Nord, Africa de Sud şi Australia. În perioada de înflorire, polenul eliberat poate atinge niveluri ridicate(11).
Au fost descrise câteva alergene moleculare pentru polenul de Platanus acerifolia.
Pla a 1, inhibitor de invertază vegetală putativ, este un alergen major de 18 kDa, deşi cantitatea sa aproximativă din extractul alergenic reprezintă mai puţin de 0,5% din conţinutul proteic. La pacienţii spanioli alergici la platan monosensibilizaţi sau polisensibilizaţi, Pla a 1 este recunoscut până la 92% şi, respectiv, 83% din cazuri, acest alergen major fiind responsabil pentru aproximativ 60% din capacitatea totală de legare la IgE a extractului de polen de Platanus spp(11-15).
Pla a 2, al doilea alergen major, este o glicoproteină de 43 kDa, cu funcţie de poligalacturonidază, implicat în răspunsurile alergice a 84% dintre pacienţii cu alergie la polen la platan londonez şi reprezintă 52% din capacitatea totală de legare la IgE a extractului de polen de Platanus spp(11,16).
Pla a 3 este o proteină de transfer lipidic nespecific de 10 kDa (nsLTP1), a treia componentă alergenică moleculară, care reprezintă până la 0,08% din extractul proteic total şi prezintă identitate de secvenţă de 58,3% cu nsLTP Pru p 3, alergen major din piersică. Pla a 3 a fost depistat ca inducând IgE specifice la 27,3% dintre pacienţii alergici la polen de platan, totuşi reactivităţi de până la 63,8% au fost raportate la pacienţi alergici la Pru p 3 din regiunea mediteraneeană. Interesant, o mică proporţie (16,6%) dintre pacienţii fără sensibilizare la Pru p 3 recunosc Pla a 3, indicând prezenţa de IgE faţă de epitopi specifici speciilor(11,17). S-a dovedit recent că Pla a 3 poate fi eliberat şi în particule subpolinice(18).
Există reactivitate încrucişată importantă între polenul de Platanus cu alune şi banană şi moderată cu ţelină şi arahide. De asemenea, alte fructe şi legume pot fi menţionate (piersică, porumb, măr, năut, salată). Proteinele de transfer lipidic (nsLTP) pot fi implicate în reactivitatea încrucişată, acestea fiind prezente în polenul de Platanus (Pla a 3), dar şi în alune de pădure Corylus avellana (Cor a 8), banană Musa acuminata (Mus a 3), piersică Prunus persica (Pru p 3), ţelină Apium graveolans (Api g 2), arahide Arachis hypogaea (Ara h 9)(1,2). Deşi polenul de platan poate fi o sursă de sensibilizare la LTP, în unele regiuni, precum nordul Italiei, acest aspect este puţin probabil(19). Mai mult, profilina prezentă în polenul de platan pare a fi implicată uneori în reactivitatea încrucişată dintre polen de platan şi fructe/legume(20).
Platanul Platanus x acerifolia este una dintre cele mai notabile specii de arbori cu polen alergizant, inclusiv ca urmare a prezenţei sale extinse în unele oraşe europene(21,22). Deşi sensibilizarea la polenul de arbori nu este atât de frecventă în sudul României, comparativ cu gramineele şi buruienile Asteraceae, platanul se găseşte la noi în ţară ornamental în parcuri şi grădini, pe alei şi străzi, şi înfloreşte în aprilie(23).
Raportăm în continuare un caz de sindrom de alergie orală asociat polinozei la platan.
O pacientă în vârstă de 52 de ani, dintr-o zonă urbană cu platani din Bucureşti, cu rinită alergică intermitentă sezonieră primăvara, a relatat episoade multiple sugestive pentru sindrom de alergie orală după consumul de porumb din produse tradiţionale şi produse derivate, cum ar fi mămăligă şi pop-corn, precum şi la consumul de salată verde. De asemenea, menţionăm că pacienta prezenta expunere profesională la năut (proces de ambalare). Am efectuat teste cutanate alergologice prick cu extracte comerciale de aeroalergene şi porumb, precum şi teste cutanate prick-prick la salată verde, boabe de porumb conservate şi năut. Ca metodă in vitro, am efectuat imunoanaliză multiplex în fază solidă, pentru explorarea alergiei mediate IgE, bazată pe nanotehnologie(6).
Rezultatele testelor cutanate prick au fost pozitive (4 mm diametrul papulei eritematoase) pentru extracte comerciale de polen de platan Platanus spp (figura 1) şi porumb (figura 2). Testele cutanate prick-prick au fost pozitive (papulă de 3-4 mm diametru) la boabe de porumb conservate şi la salată verde proaspătă (figurile 2 şi 3), precum şi la năut (papulă 3 mm) (figura 4).
Un test nou de imunoanaliză multiplex pentru explorarea alergiei in vitro bazat pe nanotehnologie a fost efectuat pentru evaluarea moleculară alergologică (figura 5), fiind primul test in vitro multiplex care permite măsurarea simultană a IgE totale şi IgE specifice pentru extracte alergenice şi alergene moleculare(5) (figura 5). S-au detectat IgE specifice serice la năut (0,50 kUA/L), dar nu şi la extractele native din polen de platan Pla a (Platanus acerifolia), porumb Zea m (Zea mays), salată verde Lac s (Lactuca sativa) şi nici la Pla a 1 (inhibitor de invertază), componenta alergenică majoră din polenul de Platanus acerifolia, conţinute în testul multiplex efectuat. IgE specifice serice la componente alergenice cu potenţial de reactivitate încrucişată, şi anume Bet v 2 (profilina), Pru p 3 şi Art v 3 (proteine de transfer lipidic), nu au fost detectate. IgE specifice serice pentru Cor a 8, o proteină PR-14 cu omologie cu Pla a 3, Zea m 14 şi Lac s 1, care poate fi implicată în asocierea alergică polen de Platanus cu fructe/legume, au fost detectate la o valoare foarte scăzută (0,06 kUA/L).
În concluzie, un astfel de caz diagnosticat ca rinită alergică intermitentă sezonieră cu sensibilizare la polen de platan şi sindrom de alergie orală la porumb şi salată verde (tratat cu antihistaminic H1 oral de generaţie nouă şi evicţii alimentare corespunzătoare) sugerează importanţa combinării testelor cutanate prick şi prick-prick cu extracte de polen şi alimente de origine vegetală, cu teste imunologice in vitro cu componente moleculare, pentru a evalua din punct de vedere alergologic, inclusiv molecular, asociaţia relativ rară dintre alergia la polenul arborelui platan şi la fructe/legume prin reactivitate încrucişată.