Mai mult de jumătate dintre angajaţii celor şase spitale din municipiul Sibiu suferă de epuizare, arată un studiu dat publicităţii săptămâna trecută de Consiliul Judeţean, care are în subordine aceste unităţi sanitare.

Studiul a avut în vedere atât cadrele medicale, cât şi de personalul administrativ, informează Agerpres.

„Rezultatele indică faptul că aproape jumătate dintre angajaţi (45%) nu percep că sunt implicaţi în munca lor, nu simt energie, dedicare şi concentrare în desfăşurarea activităţilor specifice muncii lor. Aşa cum era de aşteptat, dintre categoriile socioprofesionale cu cel mai înalt risc de burnout se evidenţiază medicii (atât din secţii COVID, cât şi non-COVID), dar un rezultat mai puţin aşteptat a fost înregistrarea unui nivel foarte înalt şi în rândul personalului TESA (unde nu se lucrează în schimburi, prin urmare aceeaşi persoană a fost nevoită să lucreze peste program în situaţiile de vârf şi unde nivelul de salarizare este adesea cel mai scăzut)”, arată cercetarea.

Printre sursele de stres se numără instabilitatea legislativă şi condiţiile de lucru - numărul mare de gărzi, ture de noapte, solicitări multiple.

„Suportul social oferit de familie şi prieteni este în mod semnificativ principala resursă menţionată de participanţii la studiu ca fiind de ajutor pentru a gestiona cu succes presiunile socioprofesionale, fiind apreciat că ar fi nevoie de o mai mare susţinere din partea asociaţiilor profesionale şi bisericii, dar şi a şefilor direcţi”, susţin realizatorii studiului, care recomandă comunicare sporită şi feedback în interiorul instituţiilor medicale.

Realizatorii spun că e nevoie de o „cultură organizaţională a feedbackului şi implicării”, bazată pe încredere. Aceasta trebuie să se manifeste prin consultarea periodică reală a personalului cu privire la condiţiile, nevoile şi resursele posturilor/rolurilor socioprofesionale/angajaţilor, explicarea deciziilor şi a protocoalelor/regulamentelor noi pentru implementare efectivă, comunicare autentică şi cu respect (la nivel managerial/secţie/colegial), construirea echipelor (coeziune, gestionarea conflictelor) şi stimularea resurselor de grup şi personale.

E nevoie şi de abordarea sindromului de burnout într-un mod riguros, ştiinţific, cu parcurgerea mai multor etape: evaluare, monitorizare, intervenţie, prevenţie. O atenţie sporită trebuie acordată categoriilor socio-profesionale vulnerabile. Se impune elaborarea unei strategii de intervenţie, cu scopul de a diminua riscul la burnout, mai arată concluziile studiului.

Cercetarea s-a desfăşurat în perioada 2020-2021, iar colectarea efectivă a datelor a avut loc în intervalul aprilie - iunie 2021. La studiu au participat 1.657 de persoane din următoarele categorii profesionale: medic specialist sau primar, medic rezident, asistenţi medicali, infirmiere, îngrijitoare, brancardieri, alte categorii de personal de specialitate, personal administrativ, personal tehnic.

Printre cei care au făcut parte din echipa de studiu se numără Mihaela Bucuţă - şeful Departamentului de Psihologie din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Ciprian Băcilă - directorul medical al Spitalului Clinic de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” Sibiu şi Valentin Pârvu - un sibian stabilit în SUA, care este consultant în statistică.