Din aceeași categorie

Practica Veterinara.ro

Arcul aortic drept persistent: diagnostic și rezolvare chirurgicală

Practica Veterinara.ro

Managementul clinic și de diagnostic al sindromului Cushing la câine

Practica Veterinara.ro

Coordonate clinice și de diagnostic în principalele afecţiuni urologice la câine

Introducere

Imaginea digitală termică în infraroşu (IDTI), denumită termografie, este o metodă de evaluare imagistică rapidă (examinarea durează doar câteva minute), neinvazivă, care nu utilizează radiaţii şi oferă rezultate ex tempore. Principiul de funcţionare este unul simplu, căldura emisă de corp fiind procesată şi înregistrată sub forma unei hărţi termice. Medicul utilizează această hartă termică pentru a determina zonele cu un specific de temperatură locală predefinit pentru afecţiunile oncologice.

Termografia pune în evidenţă afecţiuni traumatice, inflamatorii acute, cronice şi neoplazice. Diferenţele de temperatură cu sensibilitate de până la câteva sutimi de grad permit diagnosticul diferenţial al acestor leziuni, condiţia principală fiind localizarea lor topografică (cutanată sau subcutanată), deoarece radiaţia infraroşie nu pătrunde prea adânc în ţesuturi. Prin ecografii au fost confirmate modificările de structură şi densitate ale ţesuturilor evaluate termografic, iar ulterior, prin puncţie aspirativă sau biopsie excizională, s-au stabilit cu certitudine natura ţesutului afectat, tipul de neoplazie şi gradul de diferenţiere al celulelor maligne/benigne.
 

Obiective

Definirea unor parametri termografici în patologia oncologică la câine şi pisică, în funcţie de forma de cancer diagnosticată şi stadializată, în scopul standardizării metodei de investigaţie termografică drept mijloc adjuvant pentru medicul oncolog.

Materiale şi metodă

56 de câini şi 33 de pisici cu diferite patologii oncologice au fost examinaţi. Examenul termografic a fost efectuat într-o cameră cu temperatură controlată cu o cameră cu termoviziune Hikvision TP23.

Rezultate

Procesul tumoral are o activitate intensă, care generează căldură. Această creştere de temperatură este vizualizată termic de aparat. Explicaţia acestei modificări are la bază doi factori: primul este legat de activitatea metabolică accentuată a ţesutului tumoral în comparaţie cu ţesuturile adiacente sănătoase – această diferenţă de temparatură se notează cu delta T. Al doilea factor este reprezentat de angiogeneza declanşată de tumoră; se ştie că tumorile produc factori chimici care determină apariţia vaselor de neoformaţii, în astfel de cazuri, capilarele existente deja aflate sub controlul sistemului nervos simpatic, iniţial, sunt paralizate, ceea ce determină vasodilataţie, deci creşterea calibrului vaselor.

Creşterea cantităţii de sânge în teritoriu, determinată de factorul de angiogeneză, în combinaţie cu vasodilataţia, contribuie la creşterea temperaturii locale.

Diagnosticul termografic are ca scop delimitarea locală a leziunii tumorale primare, stabilirea extensiei locoregionale, prin evidenţierea invaziilor neoplazice locale (cutanate) şi a reacţiilor metastatice limfonodale.

Protocolul de examinare presupune o serie de factori specifici: camera de examinare trebuie să fie izolată termic, fără ferestre şi surse de căldură/răcire directe, sunt importante alocarea timpului de acomodare termică a pacientului şi determinarea unei poziţii de examinare comodă, astfel încât animalul să stea cât se poate de liniştit pe parcursul evaluării.

Pentru corectitudinea informaţiilor din acest articol, camera destinată examenului termografic a avut o temperatură controlată, menţinută la 22°C şi 55% umiditate relativă. Pacienţii au fost ţinuţi în cameră timp de o oră înainte de examen pentru a se aclimatiza. Spaţiul unde s-a efectuat termografia a fost complet închis, fără interferenţe cu lumina soarelui sau alţi factori de influenţă ai mediului, cu structura pereţilor şi a tavanului din beton şi podeaua acoperită cu gresie. Temperatura şi umiditatea au fost verificate în permanenţă, iar animalului i-a fost luată temperatura la sosire şi la plecare, pentru a confirma stabilitatea termică.

A fost utilizat aparatul Hikvision TP23, care este o cameră cu termoviziune cu un detector cu rezoluţie de 384x288 pixeli şi cu o sensibilitate remarcabilă (<40 mK). Are un domeniu de temperatură cuprins între -20 şi +550°C, cu o precizie de ±2°C sau ±2% din indicaţie. Instrumentul are funcţii de măsurare a temperaturii (spot, spot automat cald/rece, arie, profil, izotermă) şi senzor de tip FPA microbolometru fără răcire. Are un câmp vizual de 37.5° x 28.5° (F #1.0) cu rezoluţie detector infraroşu de 240x180 pixeli fizici şi sensibilitate termică (NETD) sub 0,04°C (<40 mK).

Din totalul de 89 de pacienţi evaluaţi imagistic (56 de câini şi 33 de pisici), au fost selectate imagini pentru valoarea diagnosticului oncologic, fără a se acorda importanţă speciei, sexului sau vârstei pacienţilor. Examinarea cutanată a regiunilor investigate a fost efectuată pentru a verifica prezenţa cicatricelor, a bolilor pielii sau a leziunilor care ar putea interfera cu temperatura pielii. Toate formaţiunile maligne au fost stadializate in prealabil, această lucrare, la momentul actual, având rol didactic.

După obţinerea imaginilor, s-a efectuat un examen fizic pentru a evalua frecvenţa respiratorie, frecvenţa cardiacă, timpul de reumplere capilară, dimensiunea ganglionilor limfatici, culoarea mucoasei, temperatura rectală, starea de hidratare şi măsurarea tumorii atunci când era prezentă; de asemenea, la fiecare pacient, palparea mamară a fost efectuată cu atenţie, pentru a evalua prezenţa tumorii⁽⁶⁾.

Rezultate şi discuţie

Acest studiu demonstrează faptul că examenul de termografie poate fi folosit de medicii veterinari în screening cu scopul diagnosticării precoce a tumorilor mamare maligne. La câini, majoritatea tumorilor cutanate şi subcutanate sunt diagnosticate mai întâi prin palpare, de obicei de către proprietari. O suspiciune poate conduce la un diagnostic timpuriu, care determină un răspuns la tratament mult mai bun şi un prognostic favorabil. Alte tehnici de investigaţie imagistică utilizate şi în medicina umană pentru a diagnostica sau a urmări progresia tumorii, cum ar fi mamografia, RMN‑ul, ecografia şi citologia, se bazează pe modificări anatomice ale ţesuturilor şi ating dimensiunile necesare pentru a fi detectată prin aceste metode în luni sau chiar ani. Diagnosticul termografic se bazează pe variaţiile de temperatură legate de modificările fluxului sanguin şi de metabolismul celulelor mamare afectate şi are o sensibilitate mult mai mare la activitatea microscopică, după cum am putut să demonstrăm prin imaginile din articol^(2,5).

Mediul în care se desfăşoară investigaţia este de maximă importanţă. În acest studiu, camera cu temperatură controlată a fost amenajată conform recomandărilor din literatura de specialitate despre termogramele mamare la femei^(6,7). În articolele utilizate pentru documentare este descris modul în care câinele ar trebui să stea în cameră cu minimum 15 minute înainte de examenul termografic; în studiul nostru s-a folosit o perioadă de aclimatizare de o oră pentru a asigura echilibrul termic între pacient şi temperatura camerei la toate animalele, întrucât nu există referinţe privind temperatura optimă şi perioada de aclimatizare.

Activitatea microcirculaţiei în ţesuturile preneoplazice şi neoplazice este descrisă ca fiind mai mare decât în mod normal, din cauza necesităţii unui aport abundent de nutrienţi, pentru a menţine creşterea celulelor anormale^(6,13).

Angiogeneza tumorală este stimulată de eliberarea mai multor factori, cum ar fi EGF (Endotelial Growth Factor), integrinele şi celulele dendritice imature, printre altele, pentru a promova un aport bogat de oxigen pentru creşterea tumorii. Alte studii au raportat că eliberarea de oxid nitric de către celulele tumorale provoacă vasodilataţie şi creşte temperatura în glandele mamare afectate^(3,4,14).

Acest lucru este observat în imaginile cu forme diferite de cancer mamar (infiltrativ – carcinom inflamator şi delimitat – adenocarcinom), care subliniază sensibilitatea procedeului la aceste fenomene maligne.

Termografia şi-a dovedit eficienţa şi valoarea şi în mastocitoame cutanate canine, unde limitele reale ale invaziei tumorale cutanate le depăşeau cu mult pe cele depistate clinic. De asemenea, invazia limfonodală satelită a putut fi pusă în evidenţă, deşi la palpaţie limfocentrii erau areactivi. Din punctul de vedere al diagnosticului melanomului malign, acesta fiind o tumoră rece termografic în comparaţie cu mastictomul, variaţiile de temperatură locale sunt foarte mici şi evoluţia extrem de rapidă, nepermiţând un diagnostic termografic eficient. Pe de altă parte, melanomul malign este o tumoră de mici dimensiuni, cu metastazare precoce şi ultraprecoce, dificil de diagnosticat prin metodele clasice.

Concluzii

În concluzie, termografia în infraroşu pare să fie capabilă să identifice prezenţa neoplaziei în ţesuturi. Indiferent de dimensiunea şi localizarea tumorilor, existenţa lor are ca efect creşterea semnificativă a temperaturii locale. Sunt necesare mai multe studii pentru a evalua dacă există o corelaţie pozitivă între temperatură şi gradul histopatologic al tumorii şi pentru a verifica diferenţa de temperatură între neoplasmele benigne şi cele maligne.

Termografia ca metodă de diagnostic paraclinic reprezintă un ajutor suplimentar în evaluarea oncologică. Prin această metodă se aduc informaţii valoroase pentru clinician, care să completeze tabloul pato-oncogenetic al subiectului suspect de cancer.

Diagnosticul diferenţial termografic nu se rezumă la evaluarea temperaturii locale, ci implică şi crearea unui tablou de temperatură cu diferenţe semnificative, putându-se stabili orientativ dacă este un proces inflamator acut, cronic, o proliferare neoplazică benignă sau o tumoră malignă chiar din stadiile incipiente ale evoluţiei, când clinic nu se depistează nimic. Metastazarea, de asemenea, poate fi pusă în evidenţă precoce prin procedeul termografic. Reacţia termică a cancerului cu localizare cutanată sau superficială poate fi raportată înaintea modificărilor organizate de tipul tumorilor solide, identificabile prin examen clinic palpatoriu.

De asemenea, termografia poate fi considerată o metodă de screening accesibilă, neinvazivă, rapidă şi sensibilă la modificările subtile ale ţesutului cutanat şi subcutanat. O verificare periodică prin termografie a animalelor care prezintă patologie cronicizată este recomandată. În medicina umană, termografia este recomandată frecvent ca metodă de screening în cancerul mamar, tumorile de tiroidă, melanomul malign etc., iar această practică recomandăm a fi preluată şi în medicina veterinară.