Substanţe psihotrope naturale (I) Canabis versus cânepă

Utilizarea substanţelor psihotrope nu este un fenomen specific lumii moderne, existând dovezi că aceste substanţe au fost folosite în diferite culturi şi perioade istorice, fie cu rol ritualic, fie în scopuri recreative. Cercetările arheologice au evidenţiat universalitatea utilizării acestora de către oamenii preistorici în scop religios (de către şamani), iniţiatic (rituri de iniţiere sau de trecere) şi terapeutic. Cercetările istorice raportează utilizarea substanţelor halucinogene în Mesopotamia, India, Persia, Africa, China, Japonia, Europa şi America precolumbiană^(1,2).

Plante halucinogene (psihedelice) erau folosite în sanctuarele lui Asclepios (zeul grec al medicinei) sau de gnosticii din Egipt, după modelul practicilor de la templul apolinic de la Delphi, unde… Pythia şi preotesele (pythonese) – în urma intoxicaţiilor cu frunze de dafin/laur – bolboroseau răspunsuri „revelate de zeu“ care apoi erau interpretate de preoţi: „Pythia coboară în lăcaşul profetic şi, în loc de scorţişoară, laudanum şi tămâie, nu arde decât foi de dafin“ (Plutarh, De Pythiae oraculis 6). Plinius cel Bătrân remarca virtuţile (narcotice, analgezice) ale „frunzelor laurului de Delphi“, „mai ales dacă sunt arse“ (NH XXIII, 80, 157)⁽³⁾.

Asclepios (Esculap, în mitologia romană), venerat ca un zeu al medicinei în epoca clasică, fiu al lui Apollo şi Coronis, împreună cu soţia sa Epiona au avut trei fii şi cinci fiice: Hygieia (igiena), Iaso (medicina), Aceso (vindecarea), Aglaia (sănătatea) şi Panacea (remediul universal).

Urme ale unor temple consacrate lui Esculap s-au descoperit şi în spaţiul carpato-dunărean: la Sarmizegetusa, la Apulum (Alba Iulia) şi la Ampelum (Zlatna).⁽⁵⁾.

De asemenea, la gnosticii din Egipt, în timpul incubaţiei se producea „arderea unor aromate“ (Iamblichos, De mysteriis Aegyptiorum 29). Incubaţia într-un loc sfânt era de regulă precedată de alte tehnici care favorizează extazul, precum „absorbţia şi/sau ingerarea de halucinogene“⁽⁵⁾.

Plantele din care erau făcute cununile de pe capul unor zei conţineau substanţe narcotice pe care şi le administrau preoţii şi adepţii zeilor respectivi. Este cazul:

• iederei şi viţei-de-vie la zeul Dionysos-Bacchus-Liber

• laurului la zeul Apollo

• mirtului la zeiţa Afrodita

• macului la o veche divinitate cretană

• „ciupercii sacre“ psihedelice (Psilocybe mexicana) în ritualurile aztecilor şi mayaşilor

• plantelor kiphos la zeul Asclepios etc.

Foarte probabil, kiphos denumea un soi de cânepă (canabis). Până astăzi, în ţări din nordul Africii, kif sau kief este numele haşişului, extras din Cannabis indica. Termenul a ajuns să însemne relativ acelaşi lucru în diverse argouri contemporane:

• în engleză, keef = „canabis“

• în franceză, kief = „senzaţia de euforie pro­dusă de drog“

• în germană, kiff = „haşiş sau marijuana“.

Din arabă, kief a pătruns în limba turcă (kef) şi în neogreacă (kefi = „euforie“), apoi în limba română, sub forma chef, care desemnează nu narcoticul, ci starea de bună-dispoziţie⁽⁵⁾.

Denumirea generică de „cânepă” vizează atât cânepa industrială (Cannabis sativa = hemp), cât şi cânepa indiană (Cannabis indica = canabis). Astăzi canabisul este folosit sub trei forme:

• Marijuana (amestecul din frunzele, tulpinile, seminţele şi florile uscate de cânepă indiană)

  • este produsul cel mai puţin puternic şi care de obicei se fumează.

• Haşiş (engl. „pot”, este răşina secretată de glandele de la nivelul frunzelor de cânepă indiană).

  • este uscat, presat şi poate fi fumat, consumat ca atare sau adăugat în mâncare.

• este o variantă mai puternică decât marijuana.

• Ulei de haşiş (ulei dens, concentrat, obţinut din haşiş)

  • cel mai puternic dintre produsele pe bază de canabis⁽⁶⁾.

Dintre aceştia, cantitativ predomină THC şi CBD, care, deşi, din punct de vedere chimic, sunt asemănătoare, la nivel psihic au efecte total opuse. Studiile asupra CBD şi THC reprezintă peste 90% din numărul total de studii ştiinţifice asupra fitocanabinoizilor^(8,9).

THC (denumit chimic delta-9-tetrahidrocanabinol) este principalul compus din canabis, dar popularitatea sa nu se datorează doar concentraţiei, ci şi efectelor psihotrope (consumat şi asimilat de organism, ajunge în creier, unde se leagă de receptorii canabinoizi CB₁ şi declanşează un efect de euforie, denumit în jargonul american efect „high”, de relaxare, dar induce anxietate şi tulburări de memorie pe termen scurt). Se leagă direct de receptorii din creier şi de sistemul digestiv, astfel că printre cele mai comune efecte ale sale se numără: apetitul crescut, timpul de reacţie mult încetinit, deficienţă de memorie şi coordonare, stare mentală alterată, iar pe termen lung este răspunzător pentru afectarea degenerativă a creierului. Spre deosebire de anandamidă (endocanabinoid), care este eliminată rapid din organism, THC persistă în corp o perioadă mai lungă şi produce efectele psihotrope amintite^(7,9).

CBD (canabidiol) este al doilea cel mai abundent compus din Cannabis sativa, dar acest lucru nu îi diminuează impactul. CBD posedă proprietăţi unice pe care THC nu le poate egala. Stimulează sistemul endocanabinoid, asigurând homeostazia organismului, reduce senzaţia de durere şi inhibă procesul inflamator, ajută la gestionarea diverselor forme de epilepsie şi, în plus, reduce efectele adverse induse de THC (tulburări neurologice precum anxietatea sau depresia)^(10,11).

Cânepa este bogată în mod natural în CBD, având însă o concentraţie scăzută de THC, fiind astfel legală în mare parte din lumea modernă, cu condiţia ca aceasta să aibă o concentraţie de THC sub 0,3% (SUA), 0,2% (Europa) sau 0% (România). Marijuana, pe de altă parte, are un conţinut ridicat de THC, dar poate conţine, în funcţie de tulpină, şi niveluri semnificative de CBD⁽¹²⁾.

În medicină se foloseşte uleiul cu CBD, care se obţine din partea aeriană a plantei de cânepă (mugurii în special sunt bogaţi în canabinoizi) prin tehnici complexe, cum ar fi extracţia supercritică prin CO₂. Procesul tehnologic presupune extragerea canabidiolului din Cannabis sativa, apoi extractul concentrat în canabinoizi este diluat într-un solvent lipidic, cum ar fi ulei de seminţe de cânepă (metodă practicată de un cultivator şi procesator român de cânepă certificată ecologic), ulei de măsline, ulei de cocos sau alt ulei vegetal. Acest lucru creşte biodisponibilitatea canabinoizilor, făcându-i mai uşor absorbabili şi mai eficienţi în interacţiunea cu sistemul endocanabinoid⁽¹³⁾.

Uleiul cu CBD este utilizat în principal ca un adjuvant natural pentru asigurarea unei stări optime de sănătate şi are multiple efecte terapeutice dovedite ştiinţific (de la reducerea stresului şi a anxietăţii până la susţinerea recuperării după un efort fizic intens sau pentru promovarea unui somn de calitate). CBD poate fi extras din plantă prin mai multe metode, fiecare dintre acestea influenţând puritatea finală a extractului. Unele uleiuri cu CBD vor beneficia de „efectul de anturaj” (expresie inventată de dr. Raphael Mechoulam, în 1999). Acesta studia modul în care THC interacţionează cu organismul uman, când a descoperit că şi alţi compuşi din canabis aveau un impact asupra efectelor sale. Astfel, relaţia sinergică dintre canabinoizi – cum ar fi, de exemplu, THC şi CBD – sau între terpene – cum ar fi de exemplu, limonene şi linalool – este cea care le sporeşte potenţialul terapeutic.⁽¹⁴⁾.

Există trei tipuri distincte de uleiuri cu CBD:

Uleiul CBD Full Spectrum (spectru complet) induce întregul „efect de anturaj” al canabinoizilor prezenţi şi, astfel, întregul potenţial terapeutic al cânepii. Conţine gama completă de canabinoizi produşi de planta de canabis: CBD, CBG, CBN, CBD etc. (dar şi terpene, flavonoide şi alte substanţe regăsite în mod natural în cânepă).

Uleiul CBD Broad Spectrum (spectru larg) conţine mai puţine componente decât cel Full Spectrum, ca urmare a diferitelor procedee de extracţie. De regulă, în ţările care nu permit consumul de THC, uleiurile Broad Spectrum au un conţinut de 0% THC.

Uleiul obţinut din izolat de CBD – fără alţi canabinoizi sau substanţe naturale ale cânepei, va conţine doar CBD⁽¹⁵⁾.

Uleiul de cânepă nu trebuie confundat cu uleiul cu CBD (primul având un conţinut lipsit de CBD). Deşi ambele uleiuri provin de la aceeaşi plantă, reprezintă produse total diferite compoziţional, deoarece sunt fabricate din părţi diferite ale plantei de cânepă. De asemenea, uleiul de cânepă nu conţine alcaloidul THC (component responsabil pentru efectele de alterare ale stării de conştienţă). Cunoscut şi sub numele de ulei din seminţe de cânepă, este obţinut prin presarea la rece a acestora, rezultând un produs bogat în proteine vegetale de calitate superioară (uşor digerabile) şi acizi graşi polinesaturaţi Ω₆:Ω₃ (în raport optim)^(16,17).

CBD este un compus care a câştigat popularitate în ultimii ani pentru numeroasele sale potenţiale beneficii pentru sănătate, dar trebuie tratat cu aceeaşi seriozitate ca şi alte suplimente alimentare sau produse de sănătate generală. Astfel:

• Produsele CBD nonmedicale nu sunt medicamente şi nu ar trebui să fie promovate ca atare (orice afirmaţii despre dozele produselor CBD fără prescripţie medicală pot varia în funcţie de persoană şi de nevoi, iar recomandările medicale ar trebui să ţină cont de aceste diferenţe individuale).

• Există posibile interacţiuni între CBD şi alte medicamente prescrise (pacienţii pot cere în mod justificat informaţii cu privire la modul în care CBD ar putea afecta tratamentul lor curent, pentru că există riscuri de interacţiuni).

• Îngrijirea medicală ar trebui să fie holistică şi să ţină cont de nevoile individuale ale pacienţilor (CBD poate fi un subiect relevant pentru discuţii cu pacienţii, iar medicii ar trebui să fie pregătiţi să ofere informaţii şi sfaturi bazate pe dovezi ştiinţifice).

• Profesioniştii din domeniul sănătăţii ar trebui să-şi menţină cunoştinţele despre CBD şi medicamentele pe bază de canabis trebuie actualizate, la fel ca în orice alt domeniu terapeutic.

• Noile cercetări şi informaţii pot schimba abordarea medicală a CBD-ului. 
   

  Conflict de interese: niciunul declarat
  Suport financiar: niciunul declarat
  Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.