Suplimentul publică abstractele celui de-al 4-lea Congres al Societăţii Române de Ultrasonografie în Obstetrică și Ginecologie (SRUOG) și ale Conferinţei Naţionale Zilele Medicale „Vasile Dobrovici”, ediţia a 13-a, Iași, 14-17 aprilie 2016

ABSTRACTE SRUOG ȘI CONFERINȚĂ 2016 – PREZENTARE ORALĂ

 

 

 

NOU-NĂSCUT CU TRISOMIA 22 - PREZENTARE DE CAZ

 

Adina Afloarea², Micaela Rădulescu², Cătălin George Nenciu², Vasilica Plăiașu¹, Ruxandra Andreea Albu^2,3, Mihai Cristian Dumitrașcu^2,3

1. Departamentul de Genetică a IOMC „Alfred Rusescu” București, România
2. Clinica de Obstetrică și Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgență București, România
3. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

 

În lucrarea de față prezentăm cazul unui făt de sex feminin, născut la vârsta gestațională de 36 de săptămâni, plurimalformat, cu ca­rac­teristici clinice care se încadrează în tabloul general cunoscut pentru trisomie 22, la care analiza citogenetică efectuată postnatal a evidențiat un cariotip 47, XX, +22 (trisomie liberă omogenă de cro­mozom 22). În timpul sarcinii s-au efectuat ecografii seriate ce au evidențiat edem în pelerină (la începutul trimestrului al II-lea), hi­po­pla­zie de ventricul drept, care au ridicat suspiciunea unei anomalii ge­netice. În cadrul examenului de screening genetic de trimestrul al doilea efectuat în săptămâna a 17-a de gestație s-a evidențiat un risc calculat crescut pentru trisomie 21 mai mare de 1:50. Pe parcursul sarcinii s-au evidențiat ecografic restricție severă de creștere intrauterină, oligoamnios, pentru care la 36 de săptămâni de gestație s-a decis nașterea prin operație cezariană; copilul a avut la naștere greutatea de 1450 g, scor Apgar 8/8. Acest caz se încadrează în tabloul general cunoscut pentru trisomie 22, unele dintre caracteristici fiind evidențiate ecografic antepartum, în același timp demonstrând că o sarcină cu făt cu acest defect cromozomial poate fi viabilă. 

 

 

 

 

DISCUŢII PRIVIND RECOMANDAREA INVESTIGAŢIILOR PRENATALE INVAZIVE VERSUS NON-INVAZIVE

 

Dinu Albu¹, Crenguţa Albu², Lorand Savu³, Bogdan Luchian¹

1. Afiliere SCOG „Prof. Dr. Panait Sîrbu”
2. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
3. Genetic Lab

 

Introducere. Testele non-invazive prenatale pentru detecția aneu­ploi­dii­lor având la bază analiza AND-ului fetal circulant în sângele ma­tern câștigă teren în practica medicală, prin specificitate și sen­si­bilitatea crescută în detecția trisomiei 21, 18, 13, dar și printr-o ac­ceptabilitate cres­cută din partea pacientelor. Cu toate avantajele aces­tora, un test po­zitiv necesită confirmare printr-o metodă in­va­zivă, amniocenteză sau biopsie de vilozități coriale. Astfel, în prezent, se identifică o situație de­licată pentru medic, care trebuie să consilieze corect pacienta și să re­comande eficient investigația, acest aspect fiind și scopul acestei lucrări. Materiale și metode. Exem­plificarea indicațiilor și beneficiilor celor două tipuri de in­ves­ti­gații de diagnostic prenatal. Realizarea unui raport privind in­ves­tigațiile non-invazive comparativ cu cele invazive, elaborat pe o perioadă de 4 ani, 2012-2015. Datele provin din cadrul Spitalului Cli­nic de Obstetrică și Ginecologie ,,Prof. Dr. Panait Sîrbu”, cen­tru cu o experiență de peste 10 ani în efectuarea acestor investigații. Discuții și concluzii. Metodele invazive rămân opțiunea principală pentru un diagnostic de certitudine. Acestea pun la dispoziție cele mai complete informații. În cazul testelor non-invazive, acestea sunt opțiuni de screening, nu de diagnostic, dar care se bucură de o acceptabilitate crescută. Paleta largă de teste existente lasă la latitudinea medicului să recomande cea mai bună metodă pentru pacientă.

 

 

 

ASPECTE ECOGRAFICE NETIPICE DE PREZENTARE ALE TRISOMIEI 18

 

Dragoș Albu¹, Sanda Muntean², Maria Bari¹

1. UMF „Carol Davila”, Bucureşti
2. MEDLIFE - Departamentul de Medicină Fetală

 

Trisomia18 este a doua trisomie autozomală ca frecvenţă, fiind în­tâl­nită în 1 din 8000 de cazuri. Majoritatea feţilor afectaţi, 50-90%, decedează intrauterin. Există peste 100 de anomalii care sunt di­ag­nosticate în asociere cu această modificare cromozomială, cele mai multe cazuri prezentând o restricţie de creştere intrauterină simetrică, precoce. Practic, au fost descrise anomalii congenitale ale fiecărui organ asociate acestei anomalii cromozomiale. Raportăm cazul unei gravide primipare sănătoase, de 32 de ani, cu un screening de trimestrul I normal. Translucenţa nucală NT=1,5 mm, riscul com­binat calculat fiind 1/2183 pentru trisomia 21 şi respectiv 1:5412 pentru trisomia 13 şi trisomia 18. Ecografia de trimestrul al doilea, efectuată la 22 de săptămâni de sarcină, a evidenţiat prezenţa unei restricţii de creştere intrauterine simetrică de 3 săptămâni, asociată semnului „clenched hands”. Atipic pentru trisomia 18, s-a relevat pre­zenţa unei hipoplazii aortice asociate unei persistenţe a venei cave superioare stângi. S-a efectuat amniocenteza, care a certificat pre­zenţa trisomiei 18, motiv pentru care părinţii au ales întreruperea sarcinii. Particular acestui caz este anomalia cardiacă asociată tri­so­miei 18, screening-ul de trimestrul I fiind normal, iar semnele eco­gra­fice fruste. 

 

 

 

 

FERTILIZAREA IN VITRO MODIFICĂ NIVELUL FRACŢIEI FETALE ÎN CAZUL TESTELOR PRENATALE NONINVAZIVE (NIPT)

 

Dragoș Albu¹, Alice Albu^1,2, Maria Bari¹

1. UMF „Carol Davila”
2. Spitalul Universitar de Urgenţă Elias

 

În sarcinile obţinute prin fertilizare in vitro (FIV), nivelul seric al free beta HCG în primul trimestru de sarcină este crescut comparativ cu sarcinile obţinute natural, lucru pe care îl avem în vedere în cadrul screening-ului de primul trimestru. Fracţia fetală a ADN-ului fetal este parametrul utilizat pentru a evalua valoarea predictivă a NIPT, dar corelaţia ei cu FIV nu a fost încă stabilită. Am efectuat un studiu transversal de tip case-control, în cadrul departamentului nostru, ce a cuprins două grupuri de paciente: grupul A (60 de paciente), cu sarcina obţinută prin fertilizare in vitro, şi grupul B (308 paciente), cu sarcina obţinută natural. NIPT a fost efectuat între 9-13 săptămâni şi 6 zile de gestaţie, conform protocolului clinicii, el fiind integrat în cadrul screning-ului de primul trimestru. Cele două grupuri au avut o structură similară în ce priveşte vârsta, indexul de masă corporală şi vârsta medie de gestaţie, la care a fost efectuat testul. Nu au existat cazuri de donare de ovocite sau de mamă-surogat. Fracţia fetală a fost determinată de laboratoarele Natera ca parte a NIPT pentru detectarea aneuploidiilor fetale. Numai în 4% din cazuri nu a fost posibilă detectarea ADN-ului fetal în sângele matern. Fracţia fetală a fost semnificativ mai mare în sarcinile obţinute prin FIV, comparativ cu cele obţinute natural (11,2%±5,14 vs. 7,88%±5,78, p<0,05). Sensibilitatea NIPT pentru detectarea trisomiilor 21, 13, 18 a fost 100%. Două cazuri de trisomie 21 au fost confirmate de amniocenteză. Concluzia studiului nos­tru este că, deşi fracţia fetală a ADN-ului fetal, component al NIPT, un nou marker pentru screening-ul anomaliilor cromozomiale, este afectată de fertilizarea in vitro, ea nu afectează sensibilitatea şi spe­ci­ficitatea metodei.

 

 

 

THE INFLUENCE OF AGE ON THE RELATIONSHIP BETWEEN SERUM ANTI-MULLERIAN HORMONE

AND BODY MASS INDEX IN INFERTILE WOMEN

 

Dragoş Albu, Alice Albu, Maria Bari

“Carol Davila” UMPh, Bucharest

 

Objective. Although early studies suggested a possible influence of obe­si­ty on antimullerian hormone (AMH) levels, not all studies con­firmed these data. Our aim was to evaluate the relationship betwe­en serum AMH le­vels and body mass index (BMI) in a population of Romanian-Caucasian in­fer­tile women. Design. We recruited 686 pa­tients evaluated for infertility bet­we­en January 2012 and January 2014 in our Department of Human Re­pro­duction and Infertility. Materials and Methods. Patients with all causes of infertility were included in the study, inclusion criteria being: ages between 20 and 45 years old and BMI between 18.5 and 40 kg/m². AMH was measured in all patients using ELISA Generation II assay. Pearsons analysis was used to evaluate the correlation between variables and multivariate linear regression was applied to adjust for age. Results. The mean age of the study group was 34.9±4.2 years (range: 23-45 years), mean BMI: 22±3.8 kg/m2 (83.8% normal-weight, 12.5% overweight, 3.6% obese) and mean AMH: 2.5±2.2 ng/ml (range 0.1-10 ng/ml). In a multivariate liniar regression model with AMH as dependent variable, both age and BMI were independent predictors of AMH serum level (beta=-0.329, p<0.0001 for age, beta=0.126, p=0.001 for BMI). Dividing the patients in groups according to age, we found that: AMH and BMI were not correlated in patients<25 years old and >40 years old, they were strongly and positively correlated in patients between 30 and 35 years old (p=0.002), and marginally correlated in age groups 25-30 years old (p=0.023) and 35-40 years old (p=0.042). Conclusions. We found that AMH is positively correlated with BMI in a Caucasian population of infertile patients mainly normal- and overweight, although this relationship is probably influenced by the age of the patient.

 

 

 

TRATAMENTUL CU ULIPRISTAL ACETAT

VERSUS AGONIŞTI GNRH ÎN SÂNGERĂRILE

DIN FIBROMATOZA UTERINĂ

 

Elena Simona Albu, Cristina Vasiliu, Diana Mihai, Roxana Ene, Cristian Dumitrașcu

SUUB, Bucureşti

 

Introducere. Fibromul uterin este o importantă cauză de tulburări men­stru­ale, metroragii, anemie secundară, sindrom algic pelvian și infertilitate. Dez­voltarea lor este dependentă de hormonii sexuali, astfel încât, până nu de­mult, tratamentul medicamentos era bazat pe agonişti de GnRH. Folosirea aces­tora, deși eficientă în reducerea dimensiunii fibromului și a sângerărilor aferente, vine cu o serie de efecte adverse sistemice importante. Recent, ca o alternativă a acestora, au apărut modulatorii selectivi de receptori de progesteron (Ulipristal Acetat). Obiectivul acestui studiu este de a compara eficacitatea celor două tratamente în managementul sângerării femeilor cu uter fibromatos și, în același timp, de a nota efectul lor asupra calității vieții, din cauza efectelor adverse. Material și metode. Este un studiu retrospectiv, longitudinal, desfăşurat în perioada 1.11.2014-1.03.2015, pe un lot de 30 de femei, cu vârste între 18 și 50 de ani, cu uter fibromatos cu sângerare apreciabilă și anemie secundară. Rezultate. S-a constatat faptul că Ulipristal Acetat are aceeași eficacitate cu agoniștii de GnRH asupra sângerării uterine, însă aceasta se oprește mult mai rapid la utilizarea UPA. La 90% dintre pacientele tratate cu UPA sângerarea s-a oprit după 7 zile, comparativ cu cele tratate cu GnRHa, la 30 zile. În cazul utilizării UPA, nu s-au produs modificări specifice menopauzei. Nu s-au constatat diferențe semnificative statistic în ceea ce privește efectul tratamentelor asupra volumului fibroamelor. Concluzii. UPA controlează sângerarea uterină mai eficient, având acțiune mai rapidă și de durată mai lungă decât GnRHa. Utilizarea UPA menține nivelul de estradiol și nu produce simptome clinice de menopauză. Efectul asupra dimensiunii fibroamelor este similar între cele două terapii.

 

 

 

COMPARAŢIE ÎNTRE GHIDURI DE CONDUITĂ

ÎN RESTRICŢIA DE CREŞTERE INTRAUTERINĂ

 

Ruxandra Albu, Adina Elena Afloarea, Cătălin G. Nenciu, Mihai Cristian Dumitrașcu, Monica Cârstoiu

Spitalul Universitar de Urgență București

 

Restricția de creștere intrauterină este responsabilă de 40% din mor­ți­le fetale. Deși se vorbește des despre acest diagnostic, un pro­cent relativ redus de cazuri este recunoscut și monitorizat îna­in­­te de naștere. Creșterea numărului de cazuri identificate an­te­na­tal și managementul corect al acestora se asociază cu scă­derea mor­bi­mor­ta­lității. În vederea rezolvării acestor probleme, s-au elaborat ghiduri naționale pentru managementul acestei con­di­ții. Ghidurile naționale se bazează pe evidențe - acolo unde aces­tea există -, pe opiniile experţilor și pe con­sen­suri acolo unde evi­den­ţele lipsesc. Scopul acestei prezentări este tre­cerea în revistă a principalelor ghiduri ela­bo­rate în ultimii ani și efec­tua­rea unor com­pa­rații între conținutul aces­tora. Prin revizia literaturii de specialitate, s-au identificat 6 ghi­duri publicate sau actualizate în ultimii 3 ani, elaborate de RCOG în Regatul Unit al Marii Britanii, de ACOG în Statele Unite ale Americii, de SOGC în Canada, de HSE în Irlanda, de NZMFMN în Noua Zeelandă şi de CNGOF în Franţa. S-au luat spre comparație recomandările-cheie publicate în fiecare dintre acestea. Cu toate că ghidurile au fost temeinic elaborate, revizia literaturii de specialitate relevă diferențe cu privire la unele recomandări, arătând diferențe în practică în funcție de țară.

 

 

 

NORMAL DELIVIERIES/CAESAREAN SECTION

 

Amit Ami

Society of Maternal - Fetal Medicine, Israel

 

There were 169,805 deliveries during 2014 in Israel. 33,740 of them were by caesarean sections (CS) - 19.8%. Since 2001 the rate of CS has raised from 15.6% to 19.8%. In these years the average age of first deliveries has raised from the age of 22 to the age of 27 years. 2.9% of these first deliveries were at the ages of 41-44 and 0.2% were above the age of 45 (ED treatment). Most of the CS were due to repeat CS - 38.16%, 16.4% were due to fetal distress, 14.4% were due to breech presentation and 2.06% were due to patient’s request. OECD’s statistics in 2013 (median number of 33 countries) of CS is 27.8% (from 15.2% in Iceland to 50.2% in Turkey). Last year, in part of the countries, the number jumped to 20-25%, and the majority is due to patient’s request or doctors.

 

 

RELAŢIA MENOPAUZĂ – VIAŢA SEXUALĂ,

FACTOR DETERMINANT AL CALITĂŢII VIEŢII FEMEII

DE VÂRSTA A III-A

 

Diana Maria Anastasiu-Popov, G.A. Toth, D. Anastasiu, A. Gluhovschi

UMF „Victor Babeş” Timişoara, Clinica universitară de Obstetrică-Ginecologie Bega

 

Se prezintă un studiu privind relaţia între comportamentul sexual al fe­mei­lor în menopauză sau în menopauza chirurgicală şi calitatea vieţii acestora. Se insistă asupra diagnosticului disfuncţiei sexuale fe­minine şi asupra tratamentului acestuia. Relaţiile au fost studiate prin analizarea unui formular agreat de Societatea Europeană de Sexologie, completat de către femei. Analiza lotului studiat a evi­den­ţiat o relaţie direct pro­por­ţională între modul de abordare a me­no­pauzei, spiritul „optimist” ju­când un rol decisiv în calitatea vieţii acestor femei. S-a constatat că un com­portament sexual normal în menopauză determină o îmbunătăţire a calităţii vieţii din punct de vedere fizic şi psihic, componente de bază ale stării de sănătate generală.

 

 

 

PATOLOGIE NOUĂ DETERMINATĂ DE ABUZUL

DE OPERAŢII CEZARIENE

 

D. Anastasiu, G.A. Toth, Diana Maria Anastasiu-Popov, A. Gluhovschi

UMF „Victor Babeş” Timişoara, Clinica Universitară de Obstetrică-Ginecologie Bega

 

 

Se face o trece în revistă a patologiei determinate de abuzul de operaţii cezariene, pe un număr de 1.500 de cazuri. Se insistă asupra existenţei unei noi patologii determinate de frecvenţa mai mare a uterului cicatriceal. Dintre complicaţiile mai severe a căror incidenţă a crescut în ultimul timp se insistă asupra placentei praevia inserate la nivelul cicatricei uterine, care de cele mai multe ori este acreta, increta sau percreta şi care necesită efectuarea histerectomiei totale de necesitate de cele mai multe ori în perioada post-partum imediată, din cauza imposibilităţii efectuării hemostazei. Această patologie nouă apărută reprezintă un potenţial crescut de acidente obstetricale, prin sindromul hemoragic care poate apărea în aceste cazuri.

 

 

 

ECOCARDIOGRAFIA ÎN TRIMESTRUL I DE SARCINĂ. PERFORMANŢE ȘI LIMITE

 

Cristian Andrei

SUU „Elias”, București

 

Malformaţiile cardiace şi ale marilor vase sunt cele mai frecvente ano­ma­lii congenitale, fiind responsabile de 30% din decesele neo­natale. Includerea markerilor ultrasonografici pentru aneuploidii în screening-ul pentru anomalii cardiace a permis schimbarea mo­mentului eco­car­dio­grafiei fetale din al doilea trimestru către primul trimestru de sarcină. Eco­grafia de screening pentru anomalii în pri­mul trimestru de sarcina necesită îmbunătăţirea metodelor de iden­tificare a cazurilor cu risc înalt pentru anomalii cardiace pentru a fi direcţionate către specialist sau îmbunătăţirea standardelor de scanare pentru cei implicate în scre­ening. Grupul de risc înalt pen­tru anomalii cardiace la ecografia de screening de trimestru I este cel cu translucenţă nucală peste percentila 99, flux anormal în duc­tul venos sau la nivelul valvei tricuspide. Studiile efectuate până în prezent arată că evaluarea ecografică a cordului fetal în grupul cu risc crescut poate fi realizată cu succes la 11-13 săptămâni de că­tre ultrasonografişti experimentaţi în peste 95% din cazuri, cu iden­ti­fi­carea a peste 90% din defectele cardiace majore la această vârstă gestaţională.

 

 

 

EN BLOC RESECTIONS IN THE UPPER ABDOMEN

AS PART OF CYTOREDUCTIVE SURGERY

FOR RELAPSED OVARIAN CANCER

 

Nicolae Bacalbașa¹, Irina Bălescu²

1. “Carol Davila” UMPh, Bucharest
2. Ponderas Hospital, Bucharest

 

Introduction. Once the benefits in terms of survival have been wide­ly demonstrated in patients with advanced stage and relapsed ova­rian cancer in whom the principles of complete cytoreduction have been applied, this type of surgery became the gold standard for these patients. Material and methods. In order to improve sur­vi­val in patients presenting bulky upper abdominal disease, mul­ti­ple visceral resections, including en bloc resections, were pro­posed. Results. Ultra­ra­dical upper abdominal surgery including splenopancreatectomy, parcelar gastrectomy, segmental colic re­sec­tions, liver resections and upper abdomen lymph node dis­sec­tion were safely performed, with acceptable results in terms of postoperative morbidity and good results in terms of survival. Con­clusions. An aggressive surgical approach including upper ab­do­men resections can be safely associated to the standard pelvic re­sec­tions in order to improve survival in patients with advanced stage or relapsed ovarian cancer.

 

 

 

TOTAL PELVIC EXENTERATION AS SALVAGE

THERAPY FOR LOCALLY INVASIVE CERVICAL CANCER WITH MASSIVE VAGINAL BLEEDING - A REPORT OF 4 CASES

 

Nicolae Bacalbașa¹, Irina Bălescu²

1. “Carol Davila” UMPh, Bucharest
2. Ponderas Hospital, Bucharest

 

Introduction. Massive vaginal bleeding in locally invasive cervical cancer remains a difficult situation, the standard therapeutic plan consisting of neoadjuvant irradiation followed by surgery couldn’t be always applied. Material and methods. We present a case series of four patients diagnosed with locally advanced cervical can­cer who presented for massive vaginal bleeding in whom various the­ra­peutic strategies were applied. Results. One patient with no prior history of gynecologic disorders presented for massive vaginal ble­eding. The local examination revealed a locally invasive cervical tu­mor with rectal and urinary bladder involvement. Although a con­ser­vative treatment was initiated, it was unsuccessful so the pa­tient was submitted to emergency surgery, bilateral hypogastric ar­tery being performed. One month later she was submitted to neo­adjuvant radiation therapy for six months. Two weeks after com­ple­ting the neoadjuvant treatment she was submitted to a total pel­vic exenteration. In the other three cases the episodes of vaginal ble­eding developed during neoadjuvant radiation therapy, so the on­co­logic treatment was stopped and the patients were submitted to ultraradical pelvic surgery. At two-year follow-up, all cases are free of any recurrent disease. Conclusions. Pelvic exenteration can be successfully performed as salvage therapy for locally invasive cer­vical cancer with massive vaginal bleeding.

 

 

 

ASPECT ECOGRAFIC AL UTERULUI CICATRICEAL

 

Ştefan Badea¹, Dimitrie Nanu², Antoine Edu³

1. UMF „Carol Davila”
2. Maternitatea Bucuresti
3. Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa” Bucureşti

 

Creşterea numărului de operaţii cezariene şi eventualele complicaţii au pus problema depistării riscurilor la femeile cu uter cicatriceal, deşi examenul clinic şi anamnestic îşi menţine încă valoarea - aspectul ci­ca­tri­cei, eventuale complicaţii la prima operaţie cezariană etc. Realizarea unor ecografii de la începutul sarcinii poate depista eventualele com­pli­ca­ţii prin aspectele ecografice (nişă sau alte aspecte ecografice în acest sens). Se impune deci urmărirea femeilor cu uter cicatricieal, în special ur­mărirea imagistică de la începutul sarcinii.

 

 

 

DIAGNOSTICUL PRENATAL

AL MALFORMAŢIILOR FETALE. REGISTRUL INSTITUŢIONAL AL SPITALULUI „FILANTROPIA”

 

Maria Bari, Alina Veduţă, Simona Duţă, Ana Maria Vayna, Anca Maria Panaitescu, Florina Nedelea

Spitalul Filantropia, Bucureşti

 

În anul 2015, în Departamentul de Medicină Materno-Fetală din cadrul Spitalului Clinic „Filantropia”, București, au fost efectuate 5.720 de exa­me­ne ecografice, la aproximativ 3000 de gravide. Dintre acestea, în 122 de cazuri au fost diagnosticate malformaţii fetale; prezentăm această serie clinică. În comparaţie, în anul 2014 am diagnosticat 116 malformaţii fetale din 5.268 de examene ecografice fetale. Aceste malformaţii au fost fie izolate, fie în cadrul unor sindroame plurimalformative sau ge­ne­tice. În populaţia examinată au existat două anomalii structurale sem­nificative care nu au fost diagnosticate prenatal. Spre deosebire de se­riile clasice, experienţa noastră în anii 2014-2015 arată că examinarea eco­grafică asigură diagnosticarea celor mai multe malformaţii fetale semnificative.

 

 

 

CARACTERISTICI ULTRASONOGRAFICE PUNCTUALE

ȘI ELEMENTE DE DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

ÎN PATOLOGIA TUMORALĂ OVARIANĂ

 

Costin Berceanu¹, Lavinia Băileșteanu¹, Elvira Brătilă², Monica M. Cîrstoiu², Claudia Mehedințu²,
Gabriela Șerban¹, Sabina Berceanu¹

1. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF Craiova
2. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF „Carol Davila” București

 

Introducere. Ultrasonografia (US) transvaginală (TV) oferă prin teh­ni­cile ac­tuale un diagnostic destul de sigur, atât al maselor anexiale asim­pto­ma­tice, dar și al celor suspecte sau evidente clinic. TVUS este tehnica de pri­mă alegere în examinarea ovarelor. Scopul lucrării este de a sublinia aspectele ecografice punctuale și elementele de diag­nostic diferențial în patologia tumorală ovariană (TO), bazată pe prac­tica clinică și experiența autorilor. Material și metodă. Studiu multi­cen­tric retrospectiv, pe o perioadă de trei ani. Rezultatele evaluării TVUS reevaluate în context clinic. Examinare ecografică standard 2D, power și color Doppler, re­con­strucție 3D a tumorilor ovariene. Re­zultate. Caracteristici US punctuale și elemente de diagnostic diferențial au fost evaluate pentru: teratoame chis­tice mature - chistul dermoid, endometrioame, chistul luteal he­mo­ragic, chist pa­ra­ovarian, adenofibrom ovarian, chistadenom seros, chistadenom mu­cinos, sindromul de hiperstimulare ovariană, sindromul ovarelor poli­chistice, adenocarcinomul ovarian, metastaze ovariene. Con­clu­zii. TO pot fi descoperiri US aleatorii. Absența componentei so­li­de și a neregularităților tumorale US sugerează benignitatea. TO cu prog­nos­tic sever sunt în general paucisimptomatice. Chisturile uni- sau mul­ti­loculate fără componente solide sunt considerate a fi benigne, chiar dacă unele chisturi intens multiloculate pot fi tumori borderline. În tumorile chistice cu componente solide, cu cât acestea sunt mai vo­lu­minoase, intens reprezentate și mai neregulate, cu atât crește ris­cul de a fi maligne. Cu cât tumorile solide au conturul mai neregulat și echo­genitatea mai intensă, cu atât este mai mare riscul malignității. US Doppler cu un nivel ridicat al conținutului culorii și viteza crescută a fluxului pledează pentru malignitate. Chiar dacă evaluarea Doppler este subiectivă, rezultate sunt suficient de reproductibile.

 

 

 

DIAGNOSTICUL PRENATAL AL MALFORMAŢIILOR LIMFATICE NUCHALE - HYGROMA CHISTICĂ. SPECTRUL AMPLU AL SINDROAMELOR GENETICE ȘI ANOMALIILOR ASOCIATE

 

Costin Berceanu¹, Lavinia Băileșteanu¹, Monica M. Cîrstoiu², Elvira Brătilă², Simona Vlădăreanu³, Claudia Mehedințu²,
Sidonia Săceanu¹, Sabina Berceanu¹

1. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF Craiova
2. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF „Carol Davila” București
3. Departamentul Neonatologie, UMF „Carol Davila” București

 

Introducere. Malformațiile limfatice (ML) conțin canale limfatice dis­plazice, dar mature. Recent, ML sunt clasificate ca ML nuchale și non-nuchale. Hygroma chistică (HC) reprezintă prototipul ML nu­chale, fiind cea mai frecventă anomalie a gâtului fetal. HC se ca­rac­terizează prin dezvoltarea de spații dilatate umplute cu fluid, afectând gâtul fetal. În funcție de prezența septurilor, este septată și non-septată. HC este foarte frecvent asociată cu multiple mal­for­mații sau sindroame genetice (75%). Scopul studiului este de a evi­denția aspectele diagnosticului prenatal și ale asocierilor morbide ale acestei anomalii. Material și metodă. Studiu multicentric pe o perioadă de doi ani. HC se dezvoltă, de obicei, târziu în primul tri­mestru și se caracterizează prin prezența cavităților cu fluid, pos­terior sau posterolateral la nivelul gâtului fetal. Diagnosticul este ul­tra­so­no­grafic (US). Cariotipul fetal este necesar. Diagnosticul diferențial principal este cu NT crescută. Prezența septurilor și localizarea pos­te­ro­laterală orientează diagnosticul. Rezultate. Apro­xi­mativ 50% dintre feții diagnosticați US cu HC în primul trimestru au o anomalie cromozomială și, prin urmare, prognostic sever, cu un risc de până la 25% de moarte fetală sau perinatală. HC se asociază cu peste 30 de malformații grave și sindroame genetice. Aproximativ 17% au ca rezultat un făt cu prognostic bun. Cea mai frecventă asociere este cu trisomia 21, dar și 13, 18, deleția 13q sau 18p. Concluzii. HC este cea mai frecventă entitate patologică a gâtului fetal diagnosticată în primul trimestru. Prognosticul este în general sever, prin asocierea frecventă cu anomalii cromozomiale sau structurale și progresia spre hidrops fetal și deces. Regresia spontană este posibilă.

 

 

 

DIAGNOSTICUL PRENATAL  ÎN SINDROMUL BENZILOR AMNIOTICE - FACTORI DE RISC, EVALUAREA ULTRASONOGRAFICĂ ȘI EXPRESIA FENOTIPICĂ FETALĂ

 

Costin Berceanu¹, Loredana Ciurea¹, Elvira Brătilă², Monica M. Cîrstoiu², Simona Vlădăreanu³, Claudia Mehedințu²,
Laurențiu Dâră¹, Sabina Berceanu¹

1. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF Craiova
2. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF „Carol Davila” București
3. Departamentul Neonatologie, UMF „Carol Davila” București

 

Introducere. Sindromul de bandă amniotică (SBA) reprezintă un grup de anomalii congenitale extrem de variabile care implică ex­tre­mitățile fetale, structurile craniofaciale sau trunchiul fetal. Exis­tă două teorii fundamentale cu factori de risc specifici: teoria intrinsecă - fisurarea în timpul embriogenezei la momentul discului embrionar și formare a cavității amniotice; teoria extrinsecă - presupune rup­tu­ra inițială a amnionului la debutul gestației și contactul fetal cu me­zo­dermul liber aderent. Material și metodă. Studiu multicentric, pe o perioadă de doi ani. Sarcini unice cu SBA diagnosticat ultra­so­no­­grafic (US). SBA a fost evaluat atât prin US 2D, dar și prin tehnici de reconstrucție 3D. Rezultate. SBA având drept consecință un spec­tru extrem de larg, de la prezența asimptomatică și prognostic fe­tal foarte bun până la constricții minore cu limfedem secundar al membrelor, până la anomalii complexe, multiple, cu secțiuni sau amputații ale segmentelor fetale. Anomalii diagnosticate: inele de constricție moderată și severă cu amprentarea membrelor, am­pu­tația degetelor, pseudosindactilie, talipes equinovarus, anen­ce­fa­lie, acranie, defecte faciale, gastroschizis. Concluzii. Termenul de sin­drom descrie această condiție ca tip particular și heterogen de mal­formații care nu pot fi atribuite unui singur factor. Anomaliile sunt extrem de variabile, letale și non-letale, de la prezența asim­p­to­matică, defecte minore și amputații asimetrice până la malformații ma­jore, cu interesarea structurilor capului sau feței. Prognosticul fe­tal depinde de severitatea anomaliei.

 

 

 

EVALUAREA ULTRASONOGRAFICĂ

TRANSVAGINALĂ A JONCŢIUNII ENDO-MIOMETRIALE

ÎN PATOLOGIA UTERINĂ ENDOCAVITARĂ

 

Costin Berceanu¹, Loredana Ciurea¹, Monica M. Cîrstoiu², Elvira Brătilă², Claudia Mehedințu²,

Mădălina Drăguț¹, Sabina Berceanu¹

1. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF Craiova
2. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF „Carol Davila” București

 

Introducere. Ultrasonografia (US) transvaginală reprezintă tehnica de primă alegere, prin sensibilitate și specificitate, în examinarea pa­to­logiei uterine endocavitare atât în pre-, cât și în postmenopauză. Stu­diul are ca scop aprecierea sensibilității examinării US a proliferărilor en­dometriale prin evaluarea joncțiunii endo-miometriale. Material și metodă. Studiu retrospectiv multicentric, pe o perioadă de doi ani. He­mo­ragiile uterine anormale reprezintă simptomul cel mai frecvent în cazul proliferărilor endouterine. Evaluarea US și Doppler este o primă etapă diagnostică în proliferările endometriale, anterior histeroscopiei și biopsiei endometriale. Rezultate. Hiperplazia endometrială sim­plă - joncțiunea endo-miometrială bine marcată, ecostructură he­te­­ro­­genă, linia endocavitară cu ondulații sau absentă. Hiperplazia com­ple­xă - endometru gros, hiperecogen, dispariția liniei de vacuitate ca­vi­tară, neomogen, interfața endo-miometrială vizibilă. Hiperplazia ati­pică - fără aspecte caracteristice. Polipii endometriali - creșterea gro­simii endometrului, ecogenitate crescută, formațiuni cu contur ro­tun­jit, pedicul vascular propriu. Adenocarcinomul endometrial - for­ma­țiune endocavitară, hiperecogenă, linie de vacuitate absentă, ban­dă hipoecogenă prin miometrul peritumoral. Atrofia endometrială - atrofia chistică a endometrului/hidrometria septată. Concluzii. US trans­vaginală este un instrument util în diagnosticul proliferărilor en­do­uterine atât în pre-, cât și în postmenopauză, în special în contextul sângerărilor uterine. Examinarea power și color Doppler este o metodă de diagnostic complementar examinării 2D pentru diagnosticul dife­ren­țial al leziunilor focale benigne intrauterine. Examinarea 3D a cavității uterine aduce avantaje prin capacitatea de a reconstrui planul coronal al uterului, permițând delimitarea ulterioară a polipilor endocavitari de formațiunile submucoase.

 

 

 

DIAGNOSTICUL ULTRASONOGRAFIC, PROGNOSTICUL ȘI MANAGEMENTUL PRENATAL ÎN SINDROMUL DE DILATARE A TRACTULUI URINAR FETAL

 

Costin Berceanu¹, Raluca Dragomir¹, Elvira Brătilă², Monica M. Cîrstoiu², Simona Vlădăreanu³, Claudia Mehedințu²,
Sidonia Săceanu¹, Sabina Berceanu¹

1. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF Craiova
2. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF „Carol Davila” București
3. Departamentul Neonatologie, UMF „Carol Davila” București

 

Introducere. Sindromul de dilatare a tractului urinar fetal (SDTU) cuprinde dilatarea limitată la pelvisul renal, calice și/sau uretere. Vezica urinară poate fi dilatată de asemenea. SDTU are o incidență de 1-5%, fiind mai frecvent la sexul masculin (2:1). Studiul are ca scop evidențierea aspectelor de diagnostic ultrasonografic (US), evaluarea prognosticului și managementul pre- și postnatal al SDTU. Material și metodă. Studiu multicentric pe o perioadă de doi ani. Sarcini unice cu SDTU diagnosticat ultrasonografic (US). SDTU a fost evaluat atât prin US 2D, dar și prin tehnici de reconstrucție 3D, TUI și Doppler. Rezultate. Diagnosticul US - distensia pelvisului renal cu sau fără dilatație caliceală. Pelvisul renal este măsurat anteroposterior în planul transversal. Criteriile de diagnostic pentru SDTU în trimestrul al doilea - ușor (4-7 mm), moderat (7-10 mm), sever (>10 mm); în trimestrul al treilea - ușor (7-9 mm), moderat (9-15 mm), sever (>15 mm). În cele mai multe cazuri, SDTU este o constatare izolată. AFI este de obicei normal. Concluzii. SDTU este o constatare comună, de obicei tranzitorie, dar există un risc semnificativ de patologie renală, în special prin dilatarea progresivă sau severă, caliectazii sau dilatare ureterală. Dacă SDTU este diagnosticat în al doilea trimestru, se recomandă reevaluare în ultimul trimestru pentru a identifica hidronefroza persistentă sau agravarea acesteia. Cele mai comune etiologii sunt: hidronefroza, obstrucția jonc­țiu­nii uretero-pelvice și refluxul vezico-ureteral. Toate acestea sunt de obi­cei tranzitorii. Este recomandată US renală postanatală. Profilaxia in­fec­ției urinare neonatale poate fi necesară. 25% dintre cazuri necesită in­ter­ven­ții chirurgicale.

 

 

 

DIAGNOSTICUL ULTRASONOGRAFIC ȘI MANAGEMENTUL MATERNO-FETAL ÎN SARCINA ASOCIATĂ CU DIABET PREGESTAŢIONAL, HIPERTENSIUNE, TUMORĂ OVARIANĂ ȘI TUMORĂ ISCHIO-RECTALĂ

 

Costin Berceanu¹, Raluca Dragomir¹, Monica M. Cîrstoiu², Elvira Brătilă², Simona Vlădăreanu³, Ana-Maria Dondera¹, Sabina Berceanu¹

1. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF Craiova
2. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF „Carol Davila” București
3. Departamentul Neonatologie, UMF „Carol Davila” București

 

Introducere. Asocierea diabetului (DM) cu sarcina este o condiție materno-fetală particulară, având un potențial nefavorabil sem­ni­ficativ, cu atât mai mult cu cât DM este pregestațional și are aso­cia­te și alte condiții organice și metabolice care predispun unui prog­nostic materno-fetal cu consecințe imprevizibile. Pacientă și metodă. Lucrarea prezintă cazul unei paciente IGIP cu sarcină unică obținută natural. Pacienta este diagnosticată cu DM ju­venil de la vârsta de trei ani și purtătoare a unei pompe de insulină de 11 ani. Pacienta a fost diagnosticată în adolescență cu tumoră a fosei ischio-rectale cu multiple tentative de excizie, atât pe cale joasă, cât și două ten­ta­tive de rezolvare prin laparotomie abdominală, ambele eșuate prin si­tua­ția particulară a tumorii. Rezultate. Examinarea ultrasonografică (US) secvențială a diagnosticat în primul trimestru de sarcină tumoră chistică ova­ria­nă dreaptă voluminoasă (9/13 cm), controlată medicamentos pe par­cursul gestației. Examinarea US 11-13+6, 18-23 sg, precum și celelalte exa­minări ecografice de rutină au relevat aspecte fetale favorabile unui prog­nostic bun. Recidiva tumorii ischio-rectale la 34-35 sg a impus, din cau­za volumului mare (600 ml), a distensiei și compresiunii, incizia, eva­cua­rea și drenajul acesteia pe cale vaginală. Concluzii. DM, în special cel pre­ges­ta­țional, poate provoca, în plus față de malformații congenitale, dez­echi­libre metabolice și organice materne cu consecințe dificil de eva­luat. Managementul materno-fetal în acest context presupune fi­nalizarea sarcinii prin operație cezariană după 37 de săptămâni ges­taţionale. Prognosticul fetal este favorabil, date fiind rezultatele screening-ului și ale examinării morfologice prenatale, pe de o parte, dar și datorită menținerii unui control glicemic rezonabil pe toată durata gestației.

 

 

 

DIAGNOSTICUL IMAGISTIC PRENATAL AL ACONDROPALZIEI. HETEROGENITATEA SEMIOLOGIEI ULTRASONOGRAFICE ȘI EVALUAREA COMPLEMENTARĂ PRIN RMN FETAL

 

Costin Berceanu¹, Sandra Nedelea¹, Elvira Brătilă², Monica M. Cîrstoiu², Simona Vlădăreanu³, Claudia Mehedințu²,
Mituța Nuță¹, Sabina Berceanu¹

1. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF Craiova
2. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF „Carol Davila” București
3. Departamentul Neonatologie, UMF „Carol Davila” București

 

Introducere. Acondroplazia este cea mai frecventă osteocondrodisplazie fetală, caracterizată prin rhizomelie, macrocefalie, aplatizarea punții nazale, proeminența oaselor frontale și mâna în formă de trident. Material și metodă. Studiu multicentric, pe o perioadă de trei ani, care include sarcini cu feți diagnosticați prenatal cu acondroplazie, atât formă heterozigotă, cât și formă homozigotă. Diagnosticul pre­na­tal include examinarea ultrasonografică (US), studiul genetic și apor­tul complementar al RMN-ului fetal. Rezultate. Diagnosticul ultra­so­no­gra­fic include: oase lungi proximale scurte-rhizomelie, macrocefalie cu proeminența oaselor frontale, cifoză toracolombară, mâini scurte cu egalitatea degetelor și distanțarea exagerată a degetelor trei-patru. Mu­tația responsabilă pentru apariția bolii (FGFR3) este situată pe brațul scurt al cromozomului 4 (4p16.3). Forma homozigotă este letală perinatal. RMN-ul fetal în acest context confirmă constatările US, aducând date su­pli­men­tare pentru prognosticul fetal prin documentarea gradului în­gus­tării foramen magnum. Concluzii. Acondroplazia heterozigotă este diagnosticată tipic după prima parte a celui de-al doilea trimestru, de obicei după săptamânile 18-21. Forma homozigotă are manifestări mult mai pregnante, semnele sunt vizibile mai devreme și este leta­lă perinatal. Anomalia este mult mai rară. În forma heterozigotă, in­te­li­gența este normală și durata vieții fără modificări. Istoricul familial este foarte important.

 

 

 

EVALUAREA ULTRASONOGRAFICĂ A PATOLOGIEI TUMORALE OVARIENE ASOCIATE STĂRII DE GESTAŢIE ÎN PRIMUL TRIMESTRU DE SARCINĂ

 

Costin Berceanu¹, Sandra Nedelea¹, Monica M. Cîrstoiu², Elvira Brătilă², Claudia Mehedințu², Mituța Nuță¹, Sabina Berceanu¹

1. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF Craiova
2. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF „Carol Davila” București

 

Introducere. Formațiunile tumorale anexiale sunt diagnosticate în apro­ximativ 5% dintre sarcini și pot ridica probleme de diagnostic di­fe­rențial și management în contextul stării de gestație. Ultrasonografia (US) obstetricală de rutină identifică și confirmă frecvent diagnosticul maselor anexiale. Material și metodă. US transvaginală pentru iden­ti­ficarea sau confirmarea sarcinii intrauterine sau examinarea US obs­te­tricală în primul trimestru de sarcină pot constata prezența tumorilor ova­riene chistice, solide sau mixte. Imagistica prin rezonanță magnetică poate fi utilizată complementar. Rezultate. US poate stabili localizarea, dimensiunea și conturul formațiunii ovariene asociate sarcinii. Ecografia transvaginală și tehnicile Doppler permit aprecierea structurii interne, vascularizației și aspectului pereților acestor formațiuni. Diagnosticul US conform criteriilor internaționale de analiză a tumorilor ovariene (IOTA). Constatări US: chistadenom seros benign, teratom ovarian-chist dermoid, chist hemoragic în diferite stadii evolutive, endometriom, chistadenom seros malign. Concluzii. Majoritatea maselor anexiale diagnosticate în timpul sarcinii sunt benigne şi sunt susceptibile de a se rezolva fără complicații sau intervenție chirurgicală. Evoluția clinică și prognosticul materno-fetal variază în funcție de vârsta gestațională la momentul diagnosticului, de criterii de benignitate sau malignitate, de complicațiile potențiale și opțiunile de management disponibile în timpul sarcinii.

 

 

 

IMPORTANŢA EXPLORĂRILOR IMAGISTICE ÎN DIAGNOSTICUL PLACENTEI ACCRETA

 

Ioana Elena Blidaru¹, Victor Rugină², Romelia Antonela Horobeţ², Oana Marin²

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Iaşi
2. Spitalul Universitar de Obstetrică-Ginecologie „Cuza Vodă”, Iaşi

 

Placenta accreta apare atunci când totalitatea vilozităților coriale sau doar o parte dintre acestea invadează anormal miometrul. În general, placenta accreta este diagnosticată intraoperator în cazul unei cezariene-histerectomie, când se constată absenţa deciduei şi contactul intim dintre vilozitătile placentare şi miometru. Cel mai important factor care afectează prognosticul este diagnosticul pre­na­tal al acestei patologii, care oferă posibilitatea de a se pregăti naş­te­rea anticipând în mod corespunzător posibilitatea hemoragiei şi a altor complicaţii. Ecografia prenatală este modalitatea esențială de diag­nostic, care urmăreşte gradul de invazie şi stabileşte modul de fi­na­lizare a sarcinii. Semne de acretizare pot fi văzute încă din primul tri­mestru, dar și pe parcursul ultimelor două trimestre de sarcină. Mai sunt utile examinarea ecografică Doppler 3D și rezonanţa magnetică nu­cleară cu substanţă de contrast. Unele metode biochimice din cadrul triplului test de screening ar putea pleda pentru diagnosticul de placenta accreta, fiind asociate cu un risc crescut. Autorii prezintă trei cazuri de placenta accreta cu modalități de diagnostic și rezolvare di­ferite. În prezent, nici o tehnică de diagnostic prenatal nu oferă cli­ni­cianului o siguranţă de 100% în privinţa diagnosticului de placenta accreta. Diagnosticul pozitiv clar este unul anatomopatologic, pe piesa de histerectomie. Placenta accreta devine o complicație din ce în ce mai frecventă a sarcinii. Diagnosticul prenatal este un factor esențial în optimizarea consilierii, tratamentului și prognosticului. Cezariana - his­terectomie este tratamentul de preferat.

 

 

 

CEZARIANA - HISTERECTOMIE: FRECVENŢĂ, INDICAŢII ȘI REZULTATE

 

Ioana Elena Blidaru¹, Victor Rugină², Romelia Antonela Horobeţ², Oana Marin²

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Iaşi
2. Spitalul Universitar de Obstetrică-Ginecologie „Cuza Vodă”, Iaşi

 

Introducere. Histerectomia de necesitate după operația cezariană reprezintă o intervenție de mare urgență, utilă în cazurile cu sângerare uterină incontrolabilă prin metode medicale farmacologice sau mecanice și care amenință viața femeii. Factorii de risc cel mai frecvent întâlniți sunt atonia uterină, ruptura uterină, placentația anormală și uterul cicatriceal. Obiective. Studiul nostru analizează cazurile cu cezariană - histerectomie, cu scopul de a evidenția frecvența, cele mai frecvente cauze și rezultatele obținute, pentru a sublinia importanța acestei intervenții. Material și metodă. Am realizat un studiu retrospectiv pe 5 ani (2010-2015) asupra cazurilor cu cezariană - histerectomie operate în Clinica a IV-a a Maternității „Cuza Vodă” Iași. În acest interval au fost efectuate 4313 operații cezariene, dintre care la 25 (0,59%) s-a impus histerectomia. Rezultate. Majoritatea au fost sarcini la termen, la pa­cien­te cu paritate diversă, cu predominanța terțiparelor. Din totalul cazurilor de cezariană - histerectomie, 9 au prezentat hemoragie in­con­trolabilă prin placenta praevia, accretizată în 2 cazuri, 8 paciente aveau hipotonie uterină marcată, în 5 cazuri a fost apoplexie utero-placentară și 3 femei au prezentat dehiscența cicatricei uterine post-operație cezariană. Evoluția postoperatorie a fost în general favorabilă. Concluzii. Rezultatele noastre confirmă importanța acestei intervenții urgente și de amploare care salvează viața pacientei.

 

 

 

MODIFICĂRILE UNOR PARAMETRI METABOLICI ȘI CREȘTEREA INCIDENŢEI NAȘTERII PRIN OPERAŢIE CEZARIANĂ

 

Oana-Maria Bodean¹, O. Munteanu¹, M. Cîrstoiu², Diana Voicu¹, Radu Gabriel¹, Elvira Brătilă³, Costin Berceanu⁴, Roxana Bohîlțea²

1. Spitalul Universitar de Urgență București
2. UMF „Carol Davila” București
3. Spital Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon” București
4. UMF Craiova

 

Introducere. Sindromul metabolic (SM) în sarcină se asociază cu com­plicaţii materno-fetale de tipul diabetului gestaţional (DG), pre­eclamp­­siei, prematurităţii sau sarcinii suprapurtate. Majoritatea acestor pa­cien­te nasc prin operaţie cezariană (OC). Obezitatea este caracteristica esen­ţială a unui număr crescând de gravide la nivel mondial. Ţesutul adipos, prin adipokine şi alte substanţe pe care le produce, este un adevărat organ endocrin, reprezentând substratul responsabil de mo­di­ficări metabolice importante, dar incă incomplet elucidate. Sco­pul stu­diu­lui este realizarea unor corelaţii între modificările unor pa­ra­metri metabolici ale unui lot de gravide cu SM şi creşterea ratei de OC. Material şi metodă. Am inclus în studiu 72 de gravide cu obezitate şi DG care au născut prin OC şi am investigat cauzele care au dus la ale­ge­rea acestei soluţii pentru terminarea sarcinii. Rezultate. Gravidele cu SM, în special cele obeze sau cu DG, au un risc de 2-3 ori mai mare de­cât cele normoponderale să nască prin OC. Travaliul distocic, prin di­na­­mică uterină scăzută sau contracţii ineficiente în ciuda administrării de ocitocice, cu apariţia suferinţei fetale, suprapurtarea sarcinii sau feţi ma­cro­somi sunt principalele motive pentru care s-a recurs la OC. Indicele de ma­să corporală, excesul ponderal, hipertrigliceridemia şi alterările unor adi­pokine se corelează cu modificări ale travaliului, rezultând creşterea in­cidenţei OC la aceste paciente. Concluzii. Evoluţia sarcinii, travaliul şi naş­terea la pacientele cu SM, obeze sau cu DG au caracteristici speciale. Sub­stratul lor fiziopatologic necesită investigaţii aprofundate pentru îm­bunătăţirea îngrijirii şi călităţii vieţii acestor paciente.

 

 

 

NOI CERCETĂRI ASUPRA ROLULUI ANTIOXIDANŢILOR ȘI IMPLICAREA LOR ÎN ALGIILE PELVINE

 

Vasile Bodnar

Spitalul Municipal Sighetu Marmației

 

În prezent implicarea antioxidanților în anihilarea efectelor negative ale radicalilor liberi, este în plină desfășurare. În articolul de față venim cu noi argumente care confirmă cele afirmate mai sus. Pe un lot de 250 de paciente investigate după determinarea inițială a ti­tru­lui antioxidanților și ulterior tratate cu antioxidanți a celor din lotul 2 după tehnica mea, am ajuns la rezultate care ne validează afirmația rolului major al antioxidanților în combaterea radicalilor liberi și al­gii­lor pelvine.

 

 

 

ABORDAREA DIAGNOSTICĂ ȘI TERAPEUTICĂ A PLACENTEI INVAZIVE

 

Roxana Elena Bohîlțea^1,2, Florentin Tufan Cicerone², Natalia Turcan², Anda Marinescu², Alexandru Baros², Monica Mihaela Cîrstoiu^1,2

1. UMF „Carol Davila”, București
2. Spitalul Universitar de Urgență București

 

Incidenţa placentei aderente a crescut în ultimii 60 de ani de la 1/30.000 de sarcini la 1/700 de sarcini, creşterea indicelui de cezariană favorizând această patologie. Hemoragia incontrolabilă datorată placentaţiei in­va­zive reprezintă una dintre principalele indicaţii ale histerctomiei pe­ri­partum şi o cauza majoră de coagulopatie intravasculară diseminată, de­tresă respiratorie a adultului, insuficienţă renală şi mortalitate ma­ter­nă. Deşi diagnosticul ecografic are o sensibilitate considerată a fi de 90% şi o specificitate de 97%, cu o rată de real pozitiv apreciată la 11 şi o rată de real negativ de 0,16, deşi rezonanţa magnetică este larg dis­po­nibilă şi are acurateţe diagnostică înaltă, practica demonstrează un raport de inadvertenţă nejustificat de mare între diagnosticul prenatal şi cel intraoperator. Discutând experienţa cazurilor din ultimii 2 ani din­tr-un spital pluridisciplinar de urgenţă, prezentăm o largă revizie a li­te­raturii de specialitate, în scopul formulării unei abordări coerente şi stan­dar­di­zate a pacientelor cu factori de risc, precum şi a metodelor actuale op­time de abordare terapeutică. 

 

 

 

GYNECOLOGIC DATA SHEET APPLICATION BASED ON CONSENSUS OPINION FROM THE INTERNATIONAL TUMOR ANALYSIS GROUPS

 

Roxana Elena Bohîlțea^1,2, M.M. Cîrstoiu^1,2, C.A. Ionescu^1,3, N. Turcan², R. Vlădăreanu^1,4

1. UMF „Carol Davila” București
2. Spitalul Universitar de Urgenţă București
3. Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon” București
4. Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, București

 

Grupul IETA, fondat în 2008, a publicat în ianuarie 2010 consensul pri­vind termenii, definițiile și măsurătorile standard necesare descrierii ul­trasonografice a endometrului și leziunilor intrauterine, în scopul îmbunătățirii predictibilității riscului pe baza aspectului lor sonografic, precum și a uniformizării limbajului utilizat în studii clinice. FIGO emite în 2011 clasificarea cauzelor de sângerare uterină anormală la vârsta fer­tilă. Grupul IOTA realizează modele de regresie logistică indicând pro­ba­bilitatea malignităţii unei tumori ovariene prin integrarea a 12, res­pectiv 6 variabile şi setul celor 10 reguli simple reprezentând 10 ca­rac­teristici ale tumorilor ovariene, dintre care 5 caracteristice be­nig­ni­tăţii şi 5 caracteristice malignităţii. Dueholm şi colab. publică în 2014 un algoritm ultrasonografic de identificare a cancerului endometrial. Ca­racteristicile miometriale şi ale joncţiunii endomiometriale sunt me­ni­te să facă diferenţierea între principalele 3 elemente de patologie mio­me­trială: leiomiomul, adenomioza şi sarcomul uterin, în cadrul con­sen­sului de opinie al grupupui MUSA publicat în august 2015. Pro­pu­nem un format de implementare în practica ultrasonografică din Ro­mânia a termenilor şi definiţiilor propuse şi adoptate de grupurile de lu­cru internaţionale în scopul îmbunătăţirii sensibilităţii şi specificităţii diag­nos­tice a ecografiei ginecologice, pentru uniformizarea rapoartelor me­di­cale şi ca reper în formularea ghidurilor de practică medicală vizând pa­tologia ginecologică.

 

 

 

 

NEOPLASM OVARIAN MALIGN LA 19 ANI - PREZENTARE DE CAZ

 

Roxana Elena Bohîlțea^1,2, N. Bacalbaşa¹, C.A. Ionescu^1,3, O. Munteanu^1,2, O. Bodean², D. Voicu², N. Turcan², V. Munteanu², M.M. Cîrstoiu^1,2

1. UMF „Carol Davila” București
2. Spitalul Universitar de Urgenţă București
3. Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon” București

 

Tumorile maligne ovariene reprezintă cea mai frecventă localizare a neoplaziei genitale în copilărie şi adolescenţă, constituind 1% din to­ta­litatea tumorilor apărute la aceste vârste; 10-20% dintre formaţiunile tumorale apărute la acest nivel la vârsta tânără sunt maligne, tumorile cu celule germinale reprezentând 50-66% dintre ele. Prezentăm cazul unei tinere asimptomatice, în vârstă de 19 ani, care solicită consult de specialitate pentru eşecul obţinerii sarcinii într-un interval de 7 luni; ultrasonografia transvaginală relevă vegetaţii multiple vascularizate cu punct de plecare capsulă epitelială de înveliş, groasă, hiperecogenă, a ambelor ovare, cu criterii ecografice complete de PCOS, dar fără for­ma­ţiuni chistice sau solide intraovariene, precum şi 7 cm de lichid pe­ri­to­neal periuterin. Paraclinic fără modificări patologice, imagistic fără determinări secundare decelabile, markerii tumorali în limite normale, cu ex­cepţia CA-125, având o valoare de 128 U/mL. Laparoscopic se confirmă as­pectul ecografic şi prezenţa unei mestaze peritoneale >2 cm în FSD, exa­menul extemporaneu afirmând diagnosticul de tumoră seroasă ova­ria­nă borderline bilaterală. Conduita terapeutică a acestor cazuri este gre­vată de repercusiunile grave asupra funcţiei reproductive pe care le are intervenţia radicală, care necesită un diagnostic preoperator de cer­titudine, cu preţul secvenţializării intervenţiilor chirurgicale.

 

 

 

PNEUMOTORAX CATAMENIAL RECURENT – INDICAŢIE PENTRU OPERAŢIA CEZARIANĂ?

 

Andreea Grațiana Boiangiu¹, Iulia Nicolescu², Nicoleta Clim¹, Oana Alina Solomon (Conț)¹, Mihaela Ichim¹, George Alexandru Filipescu^1,3

1. Spitalul Universitar de Urgență Elias, București
2. Spitalul Universitar de Urgență Elias, București
3. UMF „Carol Davila”, București

 

Introducere. Pneumotoraxul catamenial reprezintă cea mai frecventă for­mă de endometrioză toracică, entitate rară și posibil subdiagnosticată. Se estimează că aproximativ 3-6% din cazurile de pneumotorax spontan apă­rute la femei de vârstă fertilă sunt cauzate de endometrioză. Această pa­to­logie apare frecvent unilateral, afectând preponderent hemitoracele drept în 85-90% din cazuri. Material și metodă. Prezentăm cazul unei pa­ciente de 31 de ani (II GIP), având în antecedente un episod de pneu­mo­to­rax spontan în urmă cu un an, care se prezintă în Unitatea de Primiri Ur­gen­ţe a SUU Elias pentru dispnee, durere toracică și tuse la 72 de ore de la debutul menstruației. Ulterior, pacienta este adresată unei clinici de chi­rur­gie toracică pentru rezolvarea pneumotoraxului, unde se confirmă his­to­patologic diagnosticul de pneumotorax catamenial recurent de etio­lo­gie endometriozică. Actual, pacienta revine la 6 luni de la toracoscopia te­ra­pe­u­tică în Clinica de Obstetrică Ginecologie cu amenoree de 10 săp­tă­mâni și dorința de a continua cursul sarcinii. Rezultate. Tratamentul chi­rurgical (toracoscopie videoasistată/to­ra­cotomie) este de primă ale­ge­re în pneumotoraxul catamenial, iar cea mai frecventă complicație es­te re­cu­ren­ța. Pacientele la risc sunt considerate fe­meile ce ovulează, în timp ce sarcina, menarha şi tratamentul de suprimare a ovulației (COC) sunt fac­tori protectori. Concluzii. Conștientizarea acestei patologii, diag­nos­ti­cul precoce, tratamentul chirurgical adresat defectelor toracice și dia­frag­­ma­ti­ce, împreună cu o abordare multidisciplinară și tra­ta­ment me­di­ca­men­tos antihormonal postoperator sunt elementele-cheie ce ar putea du­ce la îmbunătăţirea rezultatelor tratamentului și la reducerea ra­telor de re­cu­renţă. Operația cezariană nu este însă strict indicată acestor pa­ciente, pu­tând rămâne la latitudinea obstetricianului și coroborându-se cu situația cli­nică a pacientei la momentului debutului travaliului.

 

 

 

TEHNICA OPERAŢIEI CEZARIENE ÎN 3 FIRE -

AVANTAJE ȘI REZULTATE PE TERMEN SCURT, MEDIU ȘI LUNG

 

Andreea Grațiana Boiangiu¹, Nicoleta Clim¹, Oana Alina Solomon (Conț)¹, Mihaela Ichim¹, George Alexandru Filipescu^1,2

1. Spitalul Universitar de Urgență Elias, București, România
2. UMF „Carol Davila”, București, România.

 

Introducere. Operația cezariană rămâne cea mai frecventă inter­ven­ție chirurgicală din domeniul obstetricii și ginecologiei, dar și cea mai veche, iar ultimii ani au dovedit o creștere la nivel global a fo­lo­sirii acesteia. Cu toate acestea, încă nu există un consens în ceea ce privește tehnica chirugicală. Obiective. Propunem prezentarea teh­ni­cii „în 3 fire” Misgav-Ladach, a avantajelor acesteia și a rezultatelor pe termen scurt, mediu și lung comparativ cu tehnica operației ce­za­riene clasice Pfannenstiel-Kerr. Material și metodă. Studiu com­pa­rativ retrospectiv efectuat pe 5 ani în Clinica de Obstetrică-Gi­ne­co­logie a Spitalului Universitar de Urgență Elias și evaluarea bazelor de date medicale Cochrane și Medline. Rezultate. Timpul operator, can­ti­tatea de analgezice folosite postoperator, complicațiile infecțioase ale plăgii și apariția sindromnului aderential s-au dovedit mai scăzute în cazul operației cezariene după tehnica Misgav-Ladach („în 3 fire”) com­parativ cu tehnica clasică Pfannenstiel-Kerr. Concluzii. Tehnica „în 3 fire” este mai rapidă, mai bună din punct de vedere al cost/efi­cien­ței și al rezultatelor pe termen scurt și lung, motiv pentru care ea trebuie implementată pe o scară cât mai largă.

 

 

 

CONDUITA TERAPEUTICĂ ÎN REVĂRSATUL PLEURAL ASOCIAT MALFORMAŢIILOR PULMONARE. INFLUENŢA PROGNOSTICULUI FETAL ÎN FUNCŢIE DE CONDUITA TERAPEUTICĂ

 

Elvira Brătilă¹, Diana Comandaşu¹, Costin Berceanu², Gheorghiţă Sardescu¹

1. Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon”
2. UMF Craiova

 

Scop. De a identifica markerii prognostici în cazul feţilor cu mal­for­ma­ţie adenomatoidă chistică pulmonară (MACP) sau sechestru bron­ho­pul­monar (BPS). Material şi metodă. Studiu retrospectiv multicentric ce evaluează prognosticul fetal în cazurile de CPAM şi BPS diagnosticate antenatal în perioada 2012-2015. Rezultate. Cazurile diagnosticate cu MACP şi BPS care nu au dezvoltat revărsat pleural au avut o evoluţie bună ante- şi postnatală. În cazurile asociate cu revărsate pleurale, conduita a fost diferită în funcţie de opţiunea pacientei. Intervenţia intrauterină s-a practicat într-un caz cu hidrotorax şi MACP, iar naşterea a avut loc la 37 de săptămâni. Un caz de BPS a refuzat intervenţia intrauterină, fă­tul dezvoltând anasarcă, decedând la 24 ore după naştere. Concluzii. Mal­for­maţiile pulmonare chistice se asociază rar cu alte anomalii, iar evo­luţia pre- şi postnatală este variabilă în funcţie de extinderea leziunii şi asocierea revărsatelor pleurale. Feţii cu revărsate pleurale şi CPAM sau BPS prezintă un prognostic bun sub îngrijire perinatală optimă, in­cluzând posibiliatea practicării de intervenţii miniinvazive antenatal.

 

 

 

ROLUL EXAMINĂRII DOPPLER ÎN EVALUAREA PATOLOGIEI TUMORALE OVARIENE

 

Elvira Brătilă¹, Petre Brătilă², Diana Comandașu¹, Costin Berceanu⁵, Monica M. Cîrstoiu³, Claudia Mehedințu⁴

1. Spitalul Clinic de Urgenta „Sfântul Pantelimon”
2. Spitalul de Chirurgie Minim Invazivă Euroclinic
3. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
4. Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, București
5. Universitatea de Medicină și Farmacie Craiova

 

Ecografia reprezintă standardul de aur pentru diagnosticul tumorilor ova­riene. Scopul acestei lucrări a fost de a revizui datele din literatura de spe­cialitate şi de a stabili care parametri şi modele de diagnostic ultra­so­no­grafic şi Doppler permit cea mai bună evaluare a maselor tumorale ane­xiale. Tumorile borderline şi modificările chistului endo­me­trio­zic în sar­ci­nă reprezintă patologia tumorală ovariană ce pune cele mai importante pro­bleme de diagnostic diferenţial ultrasonografic. Cel mai bun algoritm diag­nostic trebuie să includă aspectul morfologic al formaţiunii tumorale, exa­menul Doppler coroborat cu markerii bio­chimici specifici tumorilor epi­teliale sau, în funcţie de caz, cu cei specifici tumorilor cu celule germinale.

 

 

 

TRATAMENTUL CONSERVATIV ÎN CANCERUL CERVICAL INCIPIENT. STUDIU RETROSPECTIV PE 51 DE CAZURI -

EXPERIENŢA ROMÂNEASCĂ

 

Petre Brătilă¹, Elvira Brătilă²

1. Spitalul de Chirurgie Minim Invazivă Euroclinic
2. Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon”

 

Introducere. Cancerul cervical incipient (stadiul IA-IB) reprezintă 45% din numărul total de cancere cervicale și afectează 15% din femeile de vârstă reproductivă sub 40 de ani. D. Dargent a conceput și practicat operația care îi poartă numele, prin care conservă funcția menstruală și reproductivă în cazurile de cancer cervical incipient, comunicând în 1994 primele cazuri de sarcini obținute. Până în prezent s-au rea­li­zat peste 1.000 de operații de acest fel. Material și metodă. Sunt pre­zen­tate retrospectiv un număr de 51 de cazuri de cancer cervical în sta­diile IA1-B1 operate în intervalul 2006-2015 în practică privată prin ope­rația Dargent (limfadenectomie pelvică laparoscopică, cu analiza ex­temporanee a ganglionului sentinelă urmată de trachelectomie ra­dicală vaginală). Prezentul studiu reprezintă experiența românească ex­clusivă aparținând autorilor. Rezultate. Din cele 51 de cazuri pro­puse tratamentului chirurgical conservativ au fost realizate 47 de trache­lec­tomii radicale vaginale cu limfadenectomie pelvică lapa­ro­scopică. În 4 cazuri, ganglionul sentinelă a fost pozitiv, ceea ce a re­orien­tat conduita către limfadenectomia pelvică sistematică și histerec­to­mie radicală de tip Schauta-Stoeckel. Indicația primară a fost dorința ex­presă a pacientelor de a conserva fertilitatea, dar într-un număr redus am practicat acest tip de intervenție și femeilor care au dorit expres conservarea funcției menstruale și a integrității corporale. Au fost obținute un număr de 8 sarcini duse la termen și două în evo­lu­ție. Ur­mă­rirea oncologică a pacientelor s-a făcut între 6-96 de luni, fără a constata recidiva. Concluzii. Trachelectomia radicală cu lim­fa­de­nectomie pelvică laparoscopică poate reprezenta o metodă de con­ser­va­re a fertilității în cazuri selecționate de cancer cervical incipient.

 

 

 

CAESAREAN – HISTORY AND EVOLUTION

 

Ștefan Buțureanu¹, Anca Angela Simionescu², Tudor Andrei Buțureanu¹

1. UMPh „Grigore T. Popa”, Iași
2. UMPh „Carol Davila”, Bucharest

 

Introduction. All books, treaties, works dealing with caesarean section and its history are replete with stories generated in ancient times, about the famous characters that would be born by surgical opening of the abdomen and uterus. Just as an example we mention Zeus, Apollo, Artemis, Aphrodite, Adonis, Dionysus, Bacchus, Asclepius, Gorgias, Julius Caesar, Tristan. No etymology of the term is very definite, most authors accepting origin from the Latin verb caedere - cut. Indications were mainly for extracting a fetus from mother deceased. Results. The first credible information on some operations performed on women living only dates after half past millennium. Nineteenth century technology brings significant improvements, but mortality remains at very high levels. The first book to bear in the title the words “Caesarean section” occurs in 1581. The introductions of uterine and abdominal wall suturing occurred in late 18^th century are enhancements which improved results. The discovery of asepsis and antisepsis and especially of antibiotics significantly reduced mortality. Currently, caesarean section is con­si­dered a fairly safe intervention, depending also on the indication. Inho­mo­geneous levels of C-section rates in different countries around the world related to medical coverage to the geographical, economic status of the population, the cultural differences, customs, religion, medical school. Conclusions. The general trend is to increase the number of caesarean sections, especially in countries where the economy is grow­ing evident. More and more discussions are held in terms of elec­tive caesarean.

 

 

 

 

 

MENORAGIA - FIBROM UTERIN GIGANT. PREZENTARE DE CAZ

 

Alexandru Cărăuleanu, Oana Gabia, Demetra Socolov, Ramona-Oana Gabia, Răzvan Socolov

Spitalul „Cuza-Vodă”, Iași

 

Fibroamele uterine perturbă funcţiile uterului şi provoacă sângerări ex­cesive uterine, anemie, implantarea defectuoasă a unui embrion, pier­derea sarcinii recurente, travaliu prematur, disconfort pelvian şi in­con­ti­nenţă urinară, de asemenea pot imita sau masca tumorile ma­lig­ne. În funcţie de dimensiunea şi localizarea lui, fibromul uterin poate crea presiune asupra organelor uterine, determinând o serie de simptome de „împrumut”, cu intensitate variabilă, unele forme fiind bine tolerate, altele generând importante complicaţii. În această prezentare de caz, pacienta, în vârstă de 44 ani, din mediul rural, se internează pentru me­troragii repetate, dureri în hipogastru şi în fosa iliacă stângă de in­ten­sitate moderată, senzaţie de greutate în pelvis, creşterea de volum a abdomenului, polakiurie, tranzit încetinit, dureri în membrul inferior stâng. Examenul ecografic abdominal evidenţiază o formaţiune tu­mo­rală hiperecogenă, neomogenă, bine delimitată, de dimensiuni de 20/15 cm, anexe nevizualizate, absenţa lichidului liber în cavitatea pe­ri­to­neală, rinichiul stâng prezintă o imagine de hidronefroză de grad I stân­ga, prin compresiunea dată de tumoră. Explorările de laborator de­pis­tează o anemie secundară. În cazul unui fibrom gigant, intervenţia chi­rurgicală este mult mai laborioasă, de o dificultate înaltă. Problemele in­tra­ope­ra­torii sunt reprezentate de probabilitatea existenţei unor aderenţe în­tre uter şi organele din vecinătate, de prezenţa unei vascularizaţii bine dez­vol­tate ce alimentează tumorile în creştere, cu risc hemoragic.

 

 

 

PLACENTA PRAEVIA: NAŞTERE NATURALĂ VERSUS OPERAŢIE CEZARIANĂ

 

Alexandru Cărăuleanu, Tatiana Ioniță, Demetra Socolov, Ramona-Oana Gabia, Răzvan Socolov

UMF „Gr. T. Popa”, Iași

 

Introducere. Lucrarea de faţă abordează una din problemele de pato­logie ginecologică şi obstetricală care, în ciuda progreselor re­mar­cabile realizate de medicină în zilele noastre, suscită un deosebit interes prin riscul mare matern şi fetal pe care îl dă. Placenta praevia este un capitol important al patologiei obstetricale, atât din punct de vedere al dificultăţilor ce pot apărea pe parcursul sarcinii, cât şi în perioada naşterii. Stu­diul nostru a urmărit scoaterea în evidenţă a unor particularităţi a cazurilor cu placentă praevia, axându-se în mare parte pe conduita te­ra­peutică aleasă. Material şi metodă de studiu. Lotul studiat a cu­prins 355 de paciente diagnosticate cu placentă praevia. În cadrul studiului s-a încercat încadrarea ca­zu­rilor în funcţie de: simtomatologie, varie­ta­tea anatomică, vârsta parturientei, paritatea, istoricul obstetrical. Rezultate. Din numărul total de cazuri raportat la numărul de zile dintr-un an calendaristic, se constată că aproape în fiecare zi există un caz de placentă praevia sau, în medie, 6,8 cazuri/săptămână. Raportat la media zilnică, naş­terile asociate cu placentă praevia reprezintă 5% din total. Din cele 355 de paciente, doar 12 au născut pe cale vaginală, restul ne­ce­sitând operaţie cezariană. Concluzii. Incidenţa placentei prae­via este direct proporţională cu numărul de operaţii cezariene an­te­rioa­re, iar unii autori consideră că tocmai creşterea numărului de operaţii ce­zariene ar duce la creşterea incidenţei placentei praevia.

 

 

 

UTILIZAREA MISODEL ÎN INDUCŢIA TRAVALIULUI – EXPERIENŢĂ CLINICĂ

 

Alexandra Carp, Mircea Onofriescu, Andrei Dumitrescu

Maternitatea „Cuza Vodă”, Iași

 

Există o continuă preocupare pentru descoperirea unor metode de de­clan­şare mai eficiente, care să garanteze siguranţa mamei, cât şi a fătului, dar şi satisfacţia pacientelor. Prostaglandinele sunt agenţi in­ductori extrem de eficienţi, folosiţi pentru maturarea cervicală şi de­clan­şarea travaliului. Adevărata provocare o reprezintă administrarea me­dicamentului, beneficiind în acelaşi timp şi de posibilitatea de a opri efec­tul acestuia atunci când este necesar. Dispozitivul intravaginal cu misoprostol este un sistem ce permite eliberarea treptată, controlată, a PG E1, care poate fi îndepărtat la nevoie. Obiectiv. Determinarea eficacităţii şi siguranţei administrării misodelului în declanşarea trava­liu­lui. Material şi metode. Studiul prospectiv a inclus 80 de gra­vi­de, 47 primipare şi 33 multipare, la care s-a administrat Misodel în ve­de­rea declanşării travaliului. Au fost urmăriţi parametrii: eficacitatea ad­mi­nis­tră­rii, rata necesităţii evacuării sarcinii prin cezariană, reacţiile adverse ma­terne, scorul Apgar la naştere, precum şi necesitatea de reanimare neo­natală. Rezultate. 72,5 % dintre gravide au născut natural. Durata me­die de timp între plasarea dispozitivului intravaginal şi naştere a fost de 3-8 ore. S-a practicat cezariană în 22 de cazuri (17 primipare şi 5 multipare). Complicaţiile neonatale au avut o incidenţă mult prea re­du­să pentru a permite elaborarea unor ipoteze. Concluzii. Utilizarea miso­prostolului a redus semnificativ durata travaliului (3-8 ore). Nu au exis­tat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte rata de cezariene faţă de literatura de specialitate. Rata de complicaţii fetale apărute a fost scă­zută.

 

 

 

AMNIOTIC BANDS, ANORECTAL AND BLADDER AGENESIS - AN UNIQUE ASSOCIATION IN A TWIN PREGNANCY WITH FETUS PAPYRACEUS

 

F.D. Călin¹, M.C.T. Dimitriu¹, Iulia Maria Târcomnicu¹, Zenaida Ceauşu², C.A. Ionescu¹

1. ”Carol Davila” UMPh
2. ”Sf. Pantelimon” Emergency Clinical Hospital, Bucharest

 

Poor cloacal development and an inadequate septation can gene­rate a wide range of genitourinary and terminal portions of the di­ges­tive tract malformations. The bladder agenesis is an extremely rare congenital genitourinary anomaly. Successful treatment and the long-term prog­no­sis are usually poor because of the associated abnormalities. We want to report an uncommon case relating to cloacal maldevelopment, a com­plex association of urogenital and hingut abnormalities in a tween pregnancy with fetus papyraceus (mummified) and amniotic bands. It is about a twin pregnancy with one fetus stopped evolving at 12 weeks of gestation and another fetus that has continued to develop up to 23 we­eks. The birth oc­curred at 23 weeks by small Caesarean section and we extracted a mum­mified fetus of 45 grams and a nonviable female fe­tus weighed 420 g with multiple malformations. Urogenital anomalies con­sis­ted of absence of vagina and urethra, bladder agenesis with ectopic ure­te­ric opening. In addition, this second girl fetus had anorectal age­ne­sis, imperforate anus without fistula as a hindgut anomaly but with omphalocele and a blind sigmoidum at this level. Clinical, ana­to­mo­pa­tho­logical evaluation and embryological review are made to explain the concomitant occurrence of these rare malformations. Sur­vival will depend on the extension of the cloacal exstrophy and the genitourinary and intestinal defect. In less severe forms, good outcome with corrective surgery is possible. So, early prenatal diag­no­sis is required, serial scans are necessary and it is also helpful to plan the appropriate perinatal management. The surgical management is typically undertaken in the postnatal period (48 to 72 hours) as a multidisciplinary approach involving neonatologists, pediatric sur­geon, pediatric urologist, pe­dia­tric neurosurgeons, and genetic spe­cia­list. The prognosis of infants with cloacal abnormalities is variable, de­pending on the severity of the structural defects.

 

 

 

EFICIENŢA PABALULUI ÎN PREVENŢIA HEMORAGIILOR ÎN POST-PARTUM – EXPERIENŢĂ CLINICĂ

 

Alexandra Carp, Mircea Onofriescu, Andrei Dumitrescu

Maternitatea „Cuza Vodă”, Iași

 

În cazul gravidelor ce nasc prin cezariană, Pabalul reduce admi­nis­tra­rea adiţională de alte uterotonice comparativ cu oxitocina, fiind însă dis­cu­tabilă capacitatea sa de a preveni sau reduce hemoragia în post-par­tum. Obiective. Identificarea cazurilor la care administrarea Pa­ba­lului a fost corect efectuată, evaluarea capacităţii sale de a reduce pier­derea de sânge şi necesarul transfuzional, precum şi necesitatea efec­tuării histerectomiei în scop hemostatic. Material şi metode. Stu­diul efectuat a fost unul retrospectiv, desfăşurat pe o perioadă de 3 ani. Lotul de 101 cazuri incluse în studiu a fost împarţit în 3 grupuri: pri­mul grup la care s-au administrat doar Pabal şi Ergomet, al doilea grup la care Pabalul a fost administrat după ce administrarea de oxitocină şi Ergomet nu a avut rezultatul dorit şi un al treilea grup în cadrul căruia administrarea de Pabal a fost incorectă. Rezultate. În cazul primului grup, pierderea medie de sânge evaluată prin valoarea hemoglobinei preoperator şi apoi postoperator a fost de 1,63 mg/dl, 7 dintre cele 56 cazuri necesitând transfuzie de sânge, în două cazuri fiind necesară efectuarea histerectomiei în scop hemostatic. În cadrul celui de-al doilea grup, ce a inclus 29 de cazuri, s-a pierdut, în medie, 1,7 mg/dl hemoglobină, două cazuri necesitând transfuzie de sânge şi un singur caz histerectomie de hemostază. Al treilea grup, ce a inclus 16 cazuri, a avut o pierdere medie de 2,21 mg/dl he­mo­globină, 4 cazuri necesitând transfuzie şi unul histerectomie de he­mo­stază. Concluzii. Pabalul corect administrat scade pierderea de sânge şi necesarul transfuzional.

 

 

 

INDICATIONS AND OUTCOME OF UTERINE ARTERY EMBOLIZATION (UAE). UP-TO-DATE AND THE RESULTS OF OUR EXPERIENCE

 

Nicolae Cernea¹, Cristian Constantin², Dan Hertzog³, Ştefania Tudorache¹, Roxana Drăguşin¹, Răzvan Căpitanescu¹, Răzvan Pană¹, Florentina Tănase¹, Lucian Zorilă¹, Ciprian Pătru¹, Maria Florea¹, Dominic Iliescu¹

1. University of Medicine and Pharmacy Craiova , Departament of Obstetrics and Gynecology
2. University of Medicine and Pharmacy Craiova, Department of Radiology
3. Emergency Clinic County Hospital Craiova

 

Introduction/Objective. The purpose of the paper is to present the safety and outcomes of uterine artery embolization (UAE) performed in patients at high risk or with active haemorrhage. Methods. A review of the literature was performed regarding the outcome of the procedure regarding the main indications and current recommendations. Also, the experience of our centre from January 2015 to January 2016 is pre­sen­ted. Results. The indications were intramural fibroids, cervical can­cers, adenomyosis, uterine ectopic pregnancies (cervical, scar and in­ter­­sti­tial locations), recurrent dysfunctional uterine bleeding. All pro­cedures were technically successful. The results of the technique were considered beneficial in all cases, except one case of cervical preg­nancy complicated with choriocarcinoma and a case of recurrent pe­ri­menopause dysfunctional uterine bleeding in a case associated pluri­mor­bidity. Conclusions. The availability of the procedure in the settings of an experienced gynaecological and radiological staff, significantly im­proves the outcome of the cases with proper indication.

 

 

 

SINDROM MECKEL-GRUBER - PREZENTARE DE CAZ

 

Daniela Chiriac¹, Alin Murariu², Nicoleta Mureanu¹, Rednic Robert², Dorin Grigoraș¹

1. UMF „Victor Babeș”, Timișoara
2. Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara

 

Introducere. Sindromul Meckel-Gruber (MKS) este o boală rară, letală, cu transmitere autozomal recesivă, caracterizată printr-o varietate largă de malformaţii, sugestivă fiind triada ecografică: rinichi polichistic, enecefalocel occipital şi poldactilie postaxială. Incidenţa MKS variază între 1/13250 la 1/140000 de născuţi vii. Diagnosticul ultrasonografic identifică majoritatea malformaţiilor, dar autopsia neonatală este ne­ce­sară pentru documentarea completă a anomaliilor şi diagnosticul de sin­drom. Prezentare de caz. Gravidă de 15 ani, primipară, cu sarcină de 29 de săptămâni, se prezintă în clinică pentru evaluare ecografică, fără antecedente familiale sau utilizarea de droguri teratogene. Ul­tra­so­nografia relevă un encefalocel occipital, rinichi polichistic bilateral, oli­go­hidramnios, chist interemisferic, ventriculomegalie unilaterală, mi­cro­gnatie şi defect de sept ventricular. Pentru diagnosticul diferenţial cu trisomia 13 se efectuează cordocenteza în vederea determinării ca­rio­tipului fetal, care este normal. Se stabileşte diagnosticul de sindrom MKS. Având în vedere mortalitatea de 100% în cazul acestui sindrom, după consilierea familiei şi consimţământul părinţilor se decide în­tre­ru­perea terapeutică a sarcinii. Concluzii. MKS este o anomalie de tub neu­ral foarte rară, asociată cu o varietate largă de malformaţii. Analiza co­ro­zomială este imoprtanta pentru excluderea trisomiei 13. Autopsia neo­natală şi analiza genetică reprezintă gold standard-ul pentru diag­nos­tic şi docomentarea anomaliei.

 

 

 

PROCEDEUL VEJNOVIC ÎN CEZARIANĂ

 

Petru Chitulea¹, Rareş Gherai²

1. Universitatea Oradea
2. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea

 

Introducere/Obiectivul studiului. Ţinând cont de faptul că, în­ce­pând cu anul 2009, practicăm tehnica Vejnovic în operaţia cezariană, am început acest studiu pe 253 de paciente, deoarece histerorafia prin procedeul Vejnovic are multiple beneficii medicale şi financiare. Material şi metodă. Studiul nostru include paciente cărora li s-au efectuat tehnica Vejnovic în operaţia cezariană începând din noiembrie 2009 până în decembrie 2014. Rezultate şi concluzii. Distribuţia în funcţie de gradul de gestaţie şi paritate arată că 62,22% din paciente sunt I P, în timp ce doar 1,11% sunt X P. În ceea ce pri­veş­te vârsta pacientelor, se observă o concentraţie pe intervalul 26-30 de ani (34,44%) şi 31-35 de ani (31,11%). În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, perioada de spitalizare postoperatorie, comparativ cu folosirea tehnicilor convenţionale, se reduce la 4 zile în 30% din pacientele internate. Beneficiile folosirii tehnicii Vejnovic la his­te­ro­ra­fia din operaţia cezariană includ: nevoia scăzută de material de su­tură, reducerea hemoragiei din tranşă, mai puţine complicaţii şi ade­renţe postoperatorii, mărimea inciziei este mult redusă, costuri scă­zute şi o perioadă de spitalizare mai mică.

 

 

 

TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL SINDROMULUI MAYER-ROKITANSKY-KUSTER-HAUSE – OPERAŢIA VECCHIETTI

 

Petru Chitulea¹, Rareş Gherai²

1. Universitatea Oradea
2. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea

 

Obiectiv. Evaluarea rezultatelor anatomice şi funcţionale după re­a­lizarea vaginoplastiei folosind tehnica Vecchietti la pacientele cu sindrom Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser (MRKH). Material şi me­to­dă. O bolnavă în vârstă de 31 ani se prezintă în clinică noastră cu diagnosticul de amenoree primară. În urma investigaţiilor cli­ni­ce şi ecografice transabdominale şi transvaginale se stabileşte di­ag­nosticul de sindrom Mayer-Rokitansky-Kuster-Hause, rele­vân­du-se prezenţa ovarelor, a două fibroame rudimente uterine, res­pec­tiv fibrom rudiment uterin stâng de aproximativ 8 cm în diametru şi un al doilea fibrom rudiment uterin drept de aproximatic 4 cm în dia­me­tru, agenezie vaginală. După o pregătire preoperatorie com­ple­xă, se practică laparatomie Joel-Cohen, unde la explorarea ca­vi­tăţii pe­ri­toneale se confirmă diagnosticul. S-a practicat he­mi­his­te­rec­to­mie bilaterală a fibroamelor rudimente uterine, urmată de disecţia bon­tului vaginal între vezică şi rect, s-a perforat fundul vaginal inferior, exe­cutat de jos în sus, şi s-a trecut prin bontul vaginal firul de reper al olivei metalice sterile. Firul de reper s-a trecut properitoneal până la nivelul cicatricei ombilicale unde a fost exteriorizat şi ancorat la un dis­po­zitiv de torsionare. Evoluţia postoperatorie a fost favorabilă sub tra­ta­ment cu antialgice, antiinflamatorii, antibiotic, obţinându-se un neo­vagin. La 12 zile se extrage firul. Rezultate. Calibrul vaginului a fost mărit considerabil, obţinându-se o triplare a lungimii acestuia, de­ve­nind astfel compatibil anatomic cu funcţia sexuală. Concluzii. Con­si­de­răm că tehnica Vecchietti este una sigură, eficientă şi care poa­te fi re­pro­dusă. Aceasta poate înlocui cu succes alte tehnici de neo­col­po­poeză mult mai riscante şi cu rezultate evident mult mai slabe.

 

 

 

IMPORTANŢA EXAMENULUI ECOGRAFIC ÎN DIAGNOSTICUL INFECŢIILOR CONGENITALE

 

Monica Cîirstoiu¹, Rodica Chitescu², Roxana Bohâlțea¹, Diana Voicu¹, Oana Bodean¹, Gabriel Radu¹, Elvira Brătilă³, Costin Berceanu⁴, Claudia Mehedinţu⁵, Octavian Munteanu¹

1. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
2. Hyperclinica Medlife Favorit
3. Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon”
4. Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova
5. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”

 

Introducere. Diagnosticul antenatal al infecţiilor congenitale se sta­bi­leşte în cele mai multe cazuri prin determinarea nivelurilor serice ale an­ticorpilor specifici (Ac. Ig M, Ac. Ig G, indexul de aviditate al Ac. Ig G). To­tuşi, examinarea ultrasonografică joacă un rol esenţial în diagnosticul infecţiei congenitale cu CMV, Parvovirus, Toxoplasma gondii şi virusul varicelo-zosterian, existând gravide la care se impune analiza lichidului amniotic şi cordocenteza. Material şi metodă. Prezentăm atât aspecte ecografice specifice în infecţiile congenitale cu elemente importante de diagnostic diferenţial, precum şi mangementul ante-, peri- şi postnatal al unor gravide diagnosticate cu CMV, Parvovirus, Toxoplasma gondii şi virusul varicelo-zosterian în Clinica de Obstetrică a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti. Rezultate. Propunem un ghid de evaluare eco­gra­fică al gravidei la care se suspicionează o infecţie congenitală. Con­clu­zii. Evaluarea ecografică reprezintă un element-cheie în diagnosticul in­fecţiilor congenitale, întrucât investigaţiile serologice de screening pre­zintă în unele cazuri rezultate fals-pozitive/fals-negative.

 

 

 

RELAŢIA DINTRE CICATRICEA UTERINĂ ȘI ABDOMENUL ACUT ÎN SARCINĂ - PREZENTARE DE CAZURI

 

Monica Cîrstoiu¹, Rodica Chitescu², Roxana Bohâlțea¹, Diana Voicu¹, Oana Bodean¹, Gabriel Radu¹, Elvira Brătilă³, Costin Berceanu⁴, Claudia Mehedinţu⁵, Octavian Munteanu¹

1. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
2. Hyperclinica Medlife Favorit
3. Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon”
4. Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova
5. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”

 

Introducere. Abdomenul acut chirurgical în cursul sarcinii reprezintă o entitate patologică, plurietiologică, cu evoluţie rapidă şi risc vital atât pentru parturientă, cât şi pentru făt. Din acest motiv, un management adecvat, pluridisciplinar, se impune în toate cazurile, în vederea scăderii mortalităţii şi morbidităţii materne şi fetale. Prezentare de cazuri. Pre­zentăm managementul mai multor gravide internate în Clinica de Ob­ste­trică-Ginecologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti cu ab­domen acut chirurgical în sarcină cu cicatrice uterină: al unei paciente în vârstă de 35 ani, diagnosticată cu sarcină abdominală avan­sată, al unei gravide I gesta, I para, cu sarcină de 29 de săptămâni cu rup­tu­ră uterină pe uter aparent indemn şi al unei gravide I gesta, I pa­ra, cu polifibromatoză uterină cu uter cicatriceal post-miomectomie. Con­cluzii. Cicatricea uterină determinată de intervenţii chirurgicale clasice (ope­raţie cezariană, miomectomie), cât şi proceduri minim invazive (efec­tuate pe cale histeroscopica) reprezintă un potenţial factor de risc pen­tru apariţia abdomenului acut în cursul sarcinii (ruptură uterină, sar­cină abdominală). Din păcate, diagnosticul şi tratamentul acestor afec­ţiuni nu sunt standardizate, de aceea managementul pacientelor cu această complicaţie reprezintă o reală provocare pentru specialistul obs­tetrician.

 

 

 

MANAGEMENTUL CONSERVATOR AL PLACENTEI PRAEVIA CENTRALE ACCRETA PRIN LEGĂTURA BILATERALĂ A ARTERELOR UTERINE ȘI A PEDICULILOR CERVICO-VAGINALI

 

Nicoleta Clim¹, Amelia Milulescu¹, Andreea Boiangiu¹, Alexandru Filipescu^1,2

1. Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti

 

Placenta praevia centrală accreta este asociată cu hemoragie severă în timpul extracţiei acesteia în operaţia cezariană, iar histerectomia este considerată tratamentul de primă alegere. Managementul conservator a fost recent propus. Prezentare de caz. Pacientă în vârstă de 30 de ani, IV gesta, III para, prezintă sarcină complicată de placenta praevia centrală cu suspiciune accreta. În timpul operaţiei ce­zariene pe uterul dublu cicatriceal s-au practicat: ligatura bi­la­te­rală a arterelor uterine şi a pediculilor cervico-vaginali după ex­trac­ţia placentei şi suturi în scop hemostatic la nivelul patului pla­cen­tar. Pacienta a fost externată în a treia zi postoperator. Exa­me­nul ul­tra­sonografic Doppler color de follow-up a demonstrat re­vas­cu­larizarea uterului. Concluzie. Ligatura bilaterală a arterelor ute­rine şi a pediculilor cervico-vaginali poate fi folosită ca tratament chi­rurgical în cazul sângerărilor severe datorate placentelor praevia accreta, cu scopul de a evita histerectomia şi de a conserva astfel fertilitatea.

 

 

 

ISTMOCELUL - COMPLICAŢIE A NAŞTERII PRIN OPERAŢIE CEZARIANĂ

 

Ciprian-Andrei Coroleucă, Elvira Brătilă, Cătălin-Bogdan Coroleucă, Ruxandra Stănculescu

UMF „Carol Davila” București; SCU „Sf. Pantelimon” București, România

 

Introducere. Istmocelul reprezintă un defect al peretelui anterior al istmului uterin și este localizat la nivelul cicatricei uterine apărute în urma nașterii prin operație cezariană. Cu toate că numărul cezarienelor se află pe un trend ascendent la nivel global în ultimele două decenii și că incidența istmocelului are o creștere direct proporțională, efectele acestei patologii sunt insuficient cunoscute și dezbătute. Material și metodă. Lucrarea prezintă o analiză a consecințelor determinate de prezența istmocelului bazată pe revizuirea literaturii de specialitate. Rezultate. Prezența istmocelului traduce cicatrizarea vicioasă a peretelui uterin care conduce la modificarea anatomiei uterului. Istmocelul poate determina apariția menomentroragiilor, a dismenoreei și a infertilității secundare. Consecințele de natură obstetricală sunt reprezentate de inserția anormală a placentei și sarcina implantată la nivelul cicatricei uterine. Concluzii. Incidența istmocelului este în creștere și în multe cazuri subdiagnosticat. Ist­mo­celul determină modificarea arhitecturii uterine, conducând ast­fel la afectarea calității vieții pacientelor și la complicații grave în ca­zul sarcinilor viitoare. Chirurgia minim invazivă este recomandată pen­tru prevenirea și ameliorarea patologiei determinate de prezența ist­mocelului.

 

 

 

ULTRASOUND EVALUATION IN PREGNANCY OF THE UTERINE SCAR AFTER CAESAREAN SECTION

 

Doru Diculescu¹, Daria Pop², Ciprian Pop², Cristian Iuhas², Ciprian Porumb², Dan Mihu²

1. Clinica de Obstetrică-Ginecologie „Dominic Stanca”, Cluj-Napoca
2. Novogyn, Cluj-Napoca

 

Introduction. The incidence of caesarean section has significantly increased in recent years which constitute a reason for concern given the risks associated with caesarean section compared to vaginal birth. Planning a vaginal birth after a previous caesarean section is possible under certain circumstances. Given the major risk of uterine rupture, an accurate ultrasound evaluation of the lower uterine segment is necessary before birth. The aim of this study was to asses by ultrasound the thickness of the lower uterine segment in the second and third trimester of pregnancy and to correlate these measurements with the uterine scar defects. Material and methods. In this longitudinal, prospective study, we evaluated by abdominal and transvaginal ultrasound the thickness of the lower uterine segment (uterine scar after cesarean section) in patients in the second and third trimester. Results. Our data suggest a correlation between the thickness of the lower uterine segment (eva­lua­ted by ultrasound) and the uterine scar defects. Conclusion. Within a thorough obstetrical management of a patient with a uterine scar, the evaluation of the lower inferior segment in pregnancy provides prac­tical benefits concerning vaginal delivery after caesarean section. Ne­ver­theless, there is a need for a standardized ultrasound approach to eva­luate the lower uterine segment in pregnancy.

 

 

 

ETIOPATOGENIE ȘI DIAGNOSTIC ÎN METRORAGII

 

Dimitrie Pelinescu-Onciul

Life Memorial Hospital, Bucureşti

 

Etiologia hemoragiilor uterine anormale este multifactorială şi, con­form FIGO, se clasifică în hemoragii datorate unor cauze structurale şi hemoragii datorate unor cauze nestructurale. Clasificarea este de­nu­mită prin acronimul PALM-COEIN. Hemoragiile uterine anor­ma­le se întâlnesc la 10-30% dintre femeile la vârstă reproductivă şi la pes­te 50% dintre femeile aflate în perimenopauză, frecvenţa fiind in­flu­en­ţată în special de vârsta pacientei şi de statusul reproductiv. În faţa oricărei hemoragii anormale uterine, principalele scopuri ale diagnosticului sunt: excluderea unei sarcini, excluderea unui can­cer, identificarea altei patologii determinante (dar numai du­pă excluderea primelor două). Trebuie reţinut principiul că ori­ce hemoragie uterină anormală poate semnala o afecţiune or­ga­ni­că gravă, chiar cancer, până la proba diagnostică contrară! Exa­mi­nă­rile paraclinice cuprind hemoleucograma completă, teste de coagulare, dozări hormonale (PRL, TSH), teste pentru BTS, test Ba­beş-Papanicolaou. Examinările specifice cuprind ultrasonografia trans­va­gi­nală, sonohisterosonografia, biopsia de endometru, his­te­ro­sco­pia. Se trece în revistă fiecare investigaţie specifică, cu valoarea ei diagnostică şi limitele pentru fiecare etiopatogenie în parte. Es­te ab­so­lut necesar ca în orice hemoragie genitală anormală să se iden­ti­­fi­­ce cu precizie cauza. Trebuie avută în vedere necesitatea ab­so­lută a excluderii patologiei maligne, care poate exista în prin­ci­piu şi la pa­cien­te tinere. Reprezintă o greşeală impardonabilă ad­mi­nis­tra­rea unei terapii fără a fi precizată etiologia hemoragiei anormale.

 

 

 

CEZARIANA LA CERERE - UN DREPT FUNDAMENTAL AL PACIENTEI

 

Mihai Cornel Traian Dimitriu, Crîngu Antoniu Ionescu

UMF „Carol Davila” Bucureşti,
Clinica de Obstetrică-Ginecologie „Sf. Pantelimon”, București

 

Introducere. În ultimii ani, în țara noastră, dar și în întreaga Europă, cezariana a câștigat din ce în ce mai mulți adepți, atât în rândul obstetricienilor, cât și în cel al pacientelor, devenind metoda de naș­tere cea mai aleasă. Acest fenomen, împreună cu emanciparea so­cia­lă și cu modernizarea treptată a concepțiilor obstetricale, a dus într-un timp relativ scurt la apariția conceptului de „cezariană la ce­re­rea pacientei”. Preocupați permanent de nivelul profesional cât mai ridicat al actelor noastre medicale și de respectarea drepturilor și demnității pacienților noștri, am încercat să elucidăm cât mai exact nevoia reală de legalizare a „cezarienei la cerere”. Metode. Am elaborat un chestionar anonim de opinie a populației generale cu privire la cezariana la cerere (26 de întrebări de interes) pe care l-am diseminat unui număr de 1.500 de respondenți din țară și un ches­tio­nar anonim cu 15 întrebări (diseminat unui număr de 108 obs­te­tri­cieni practicanți din țară). Rezultatele acestui „referendum” au fost adu­nate într-o impresionantă bază de date ce stă la temelia studiului de față. Rezultate. Așa cum era de așteptat, intervievații au răspuns în proporție de peste 80% cu DA la întrebarea care se referea la acordul lor vizavi de legalizarea cezarienei la cererea pacientei. 63,7% dintre intervievați și-au exprimat punctul de vedere în favoarea gratuității acestei cezariene la cererea pacientei. Concluzii. Aceste rezultate ne îndreptățesc să credem că obstetrica modernă nu poate exista fără conceptul de alegere informată a modului nașterii (de către pacientă, după ce aceasta a fost atent și complet informată de către medicul curant obstetrician). Este un drept fundamental al pacientei mileniului III!

 

 

 

CEZARIANA PE UTER CICATRICEAL – TENDINŢE ACTUALE

 

Mihai Cornel Traian Dimitriu, Iulia Maria Țârcomnicu, Crîngu Antoniu Ionescu

Spitalul Clinic „Sf. Pantelimon” Bucuresti

 

Introducere. Suntem contemporanii unei obstetrici moderne, pro­fi­lac­ti­ce, în care cezariana nu mai reprezintă (așa cum era și firesc) doar o metodă de rezolvare a distociei, ci și un mijloc larg folosit de prevenire a acesteia. Operația cezariană a ajuns treptat să fie din ce în ce mai aleasă ca metodă de naștere, câștigând, atât în rândul pacientelor, cât și în cel al obstetricienilor, din ce în ce mai mulți adepți. Această tendință nu putea să nu crească însă și incidența uterului cicatriceal și a cezarienelor efectuate pe uter cicatriceal. În studiul de față încercăm să cuantificăm cantitativ, dar mai ales calitativ, fenomenul creșterii incidenței uterului cicatriceal. Material și metode. Am alcătuit o bază de date care cu­prin­de toate nașterile înregistrate în anul 2014 în cele 3 maternități și le-am analizat. Rezultate și discuții. Nu putem să nu observăm creș­te­rea deosebit de accelerată a indicelui de cezariene din București, de la 58,33% (2009) la 74,52% (2013). Capitala țării și principalul centru uni­ver­sitar medical românesc a înregistrat în ultimii ani ceea ce am putea nu­mi o adevărată „liberalizare” a indicației de cezariană, deși numărul naș­te­ri­lor a scăzut constant. Indicele de cezariene în lotul nașterilor studiate de noi în cele 3 maternități (2014) este de 70,10%, procentajul uterelor ci­ca­triceale din totalul cezarienelor fiind de 20,09%, iar procentajul ute­re­lor cicatriceale din totalul nașterilor fiind de 14,08%. Concluzii. Rata com­plicațiilor uterului cicatriceal nu a crescut în studiul nostru, fiind sub ni­velul celei citate în literatura de specialitate.

 

 

THE BENEFITS OF 3-DIMENSIONAL ULTRASOUND ASSESSEMENT OF INTRAUTERINE DEVICE MALPOSITION

 

 

Roxana Drăgușin, Maria Florea, Ciprian Pătru, Roxana-Cristina Drăgușin, Maria Florea, Ciprian Laurențiu Pătru,
Dominic Gabriel Iliescu, Ștefania Tudorache, Nicolae Cernea

SCJUC, Craiova

 

Objective. Evaluation of intrauterine device (IUD) location is a standard of routine gynaecologic care in both asymptomatic patients and in those with suspected complications such as abnormal bleeding. Volumetric ultrasound (US) is a relatively new and promising imaging tool, which provides better view of the endometrial cavity. The aim of this study is to report the benefits of volumetric US imaging in the detection and assessment of IUD malposition in patients of our gynaecology department. Methods. 46 women underwent IUD placement eva­lua­tion using 2-dimensional (2D) routine conventional examination and 3D/4D reconstructions in the coronal plane. Transvaginal scans were 100 performed with a Voluson E8 system (General Electric Healthcare) during the period of two years (January 2014 - December 2015). Results. Malposition had been correctly identified with 2D US in 64.8% cases, and with 3D/4D US in 96.6% cases. 3D US capabilities proved more accurate than 2D US because of its additional coronal view reconstruction. 3D/4D techniques enabled assessment of IUD length in the longitudinal sec­tion synchronically with imaging arms of the device, demonstrating the complete device and, if present, the rotated/oblique position. Con­clu­sion. Volumetric US examination has a higher sensitivity if compared with 2D US. 2D US is limited to transverse and sagittal views. Therefore, the assessment by means of volumes should be considered in all pa­tients with IUD insertion, especially in patients with suspected IUD mal­position. We found that the use of uterine volumes is a rapid and ac­cessible alternative approach to IUD visualization.

 

 

 

FIRST TRIMESTER SCREENING IN TWINS

 

Ioana Drăgan

Fetal Medicine Foundation, London, UK

 

The incidence of twin pregnancy is increasing due mainly to advanced maternal age at the time of conception and the wide use of artificial reproduction techniques, so much so that in 2009 de incidence was around 33 in 1000 deliveries. Twin pregnancies are associated with an increased risk of perinatal mortality and morbidity which is mainly due to an increased risk of stillbirth, preterm delivery and other specific twin pregnancy complications: TTTS, sFGR, TRAP. Screening for aneuploidies in the first trimester in twin pregnancies is feasible and with good detection rate, very similar to those achieved in singleton pregnancies. All women with twin pregnancies should be informed and offered combined screening by maternal age, nuchal translucency and serum biochemistry. New methods of screening by cell free fetal DNA from maternal blood have proven their efficiency in singleton pregnancies, reaching detection rates as high as 99,5% for Down syndrome, however when it comes to twin pregnancies these could be lower. Last but not least, twin pregnancy have a risk of being discordant for fetal aneuploidies and parents should be informed about the risks of invasive procedures - cvs/amniocentesis - and the option of selective fetocide.

 

 

 

C-SECTION IN YOUNG PATIENTS - “WHEN” IT IS RIGHT OR WRONG

 

Florentin Dumitrache, Mădălina Ciuhodaru, Bogdan Barbu, Răzvan Socolov

“Elena Doamna” Hospital, Iași

 

Objectives. To determine ”when” is right to perform a C-section for young women aged 12 to 18 years old, considering the fact that World Health Organization (WHO) is considering teenage pregnancies as a risk factor. Material and method. 830 births that were registered annually in “Elena Doamna” Hospital, Iaşi, since 2010 until 2015, from which 632 were performed by C-section. We used data from birth registers and diveded the young mothers in two groups of ages 12 to 16 and 16 to 18 years old. Results. In the first group (aged 12 to 16 years old) C-section was performed for 63 cases of dystocia, 11 cases of placenta praevia, 8 cases of gestational hypertension and the rest for associated pathologies as mitral valve, mental retard. In the second group (aged 16 to 18 years old) C-section was performed for 44 cases of dystocia, 8 cases of placenta praevia, 10 cases of gestational hypertension, 4 cases of previous C-section (!) and the rest for associated pathologies. Conclusions. It is hard to decide “when” to perform a C-section in young girls. Dividing in two groups might help us reconsider the proper indications. It is “scary” that 4 cases had C-section for a previous C-section. Most of all, of course, it should concern us all the safety of the mother and child, but this should lead to a dramatic change in our mentality, helping us improve health education.

 

 

 

PERIPUBERTAL DYSFUNCTIONAL METRORRHAGIA: “A MAGIC FORMULA” HORMONAL TREATMENT – 3-MONTH FOLLOWING

 

Florentin Dumitrache, Mădălina Ciuhodaru, Bogdan Barbu, Răzvan Socolov

“Elena Doamna” Hospital, Iași

 

Objectives. To set a gold standard for medical (hormonal) management of peripubertal metrorrhagia followed by a 3-month estroprogestative treatment, consisting in a “magic formula”. Material and method. We compared two groups of patients, aged between 12 to 16 years old, hospitalized during 2010-2015 in “Elena Doamna” Hospital, one group that used the magic formula (4 cp EP/3 days; 3 cp EP/2 days; 2 cp EP/1 day; 1 cp EP/1 day) followed by three-month estroprogestive treatment, and the second one using the “magic” without EP treatment. Results. Out of 82 patients, aged 12-16 years old, 42 used “magic formula” plus 3-month EP hormonal treatment. The other 40 “feared” of contraception after the metrorrhagia stopped. In the first group during those 3 months they felt “satisfaction” for having regular menses; the second group has been dissapointedthat in 23% they reported repeted metrorrhagia or ammenorhea. From the first group, 46% agreed to con­tinue hormonal EP treatment at least 6 months and 23% for one year. From the first group, 34% agreed to use E-P treatment after “magic formula” as contraception. In the second group, 21% were reluctant to using any kind of contraception. Conclusions. Considering that the first group had lower rates of recidives regarding metrorrhagia, better compliance for treatment and better quality of life, we agreed to set gold standard for managing this kind of pathology by addressing not only “the formula” but also the “pill” either by their OBGYN or family planning service.

 

 

 

 

 

EFICIENŢA UTILIZĂRII ATOSIBANULUI ÎN PREVENIREA NAȘTERII PREMATURE – EXPERIENŢA NOASTRĂ

 

Andrei Dumitrescu, Mircea Onofriescu

Maternitatea „Cuza Vodă”, Iași

 

Introducere. Naşterea prematură comportă un risc major de mor­bi­ditate şi mortalitate perinatală la nivel mondial. Obiectivul pri­mar. Eficienţa şi posibilele efecte secundare materne/fetale ale ad­mi­nistrării preparatului concretizate în proporţia femeilor care nu au născut şi nu au necesitat tratament tocolitic în decurs de 7 zile de la iniţierea tratamentului. Parametrii secundari de eficacitate au inclus proporţia femeilor care au menţinut sarcina în decurs de 48 de ore de la iniţierea tratamentului. Studiul clinic a fost desfăşurat în perioada ianuarie 2013 - decembrie 2015 în cadrul Spitalului Cli­nic de Obstetrică şi Ginecologie “Cuza Vodă” Iaşi. Material şi me­todă. Paciente diagnosticate cu naştere prematură, în condiţii de mem­brane intacte, cu vârsta gestaţională cuprinsă între 24 şi 33 săp­tă­mâni, complete de amenoree au fost înrolate în studiu. Lotul de paciente a cuprins un număr de 52 cazuri. Toate pacientele au be­ne­ficiat de tratament cu Tractocile şi au fost supuse rigorilor tra­ta­mentului tocolitic. Rezultate. Cuantificarea procentuală a nu­mă­rului de femei tratate care nu au născut în decurs de 7 zile de la administrare a fost de 61,53% (n=32). Proporţia femeilor care au menţinut sarcina în decurs de 48 de ore de la iniţierea tratamentului a fost de 76,93% (n=12). Eşecul a avut ponderea cea mai mare în grupul pacientelor cu vârsta gestaţională cuprinsă între 24 şi 28 de săptămâni. În 5 cazuri s-a constatat suferinţa fetală acută in­tra­partum, decesul fetal survenind ulterior la 3 din aceste cazuri în decurs de 48 ore post-partum. Concluzii. Eficienţa terapeutică a Ato­si­banului, cu minimizarea efectelor adverse materne, constituie avan­tajul de necontestat al preparatului.

 

 

 

SCREENING-UL PENTRU ANEUPLOIDII - EXPERIENŢA SPITALULUI FILANTROPIA

 

Simona Duţă, Alina Veduţă, Ana Maria Vayna, Anca Maria Panaitescu, Florina Nedelea, Maria Bari

Spitalul Clinic Filantropia, Bucureşti

 

Prezentăm experiența echipei de la Spitalul Clinic Filantropia din Bucu­rești în ceea ce privește diagnosticarea precoce a aneuploidiilor fetale. Din octombrie 2009 până în prezent, am aplicat protocolul de screening pentru aneuploidii al Fundației de Medicină Fetală (test com­binat ecografic și biochimic în trimestrul I de sarcină și testarea invazivă în cazurile în care riscul a fost crescut). Astfel, am detectat ano­ma­liile numerice cromozomiale din populația noastră, testând invaziv aproximativ 3% din această populație. Menţionăm că 3 dintre cazurile cu anomalii cromozomiale au avut risc scăzut la evaluarea din trimestrul I şi au fost diagnosticate în trimestrul al doilea.

 

 

 

THE ROLE OF MRI IN THE DIAGNOSIS OF ENDOMETRIAL NEOPLASM EXTENSION

 

Antoine Edu, Conci Stelian, Isopescu Florin, Alexandru Ispas, Mehedintu Claudia, Matei Alexandru, Bujor Mihaela

Clinical Hospital Malaxa, UMPh „Carol Davila“, Bucharest

 

Endometrial cancer tends to be the most common gynecologic malig­nan­cies in developed countries. Prognosis depends on the age of pa­tients, histological grading, depth of myometrial invasion, cer­vi­cal in­va­sion and distant secondary determinations. On clinical exa­mi­nation, myo­metrium invasion, invasion of cervix and lymph node me­tas­tases can not be determined with precision. Therefore it proposed se­veral ways for pretreatment evaluation of patients with endometrial neo­plasia: endovaginal ultrasound, CT, PET-CT, MRI. An important role in the management of patients with endometrial cancer is preoperative sta­ging of the disease depending on which further treatment is es­ta­blished. Preoperative rigorous selection must be made for patients who will undergo radical surgery. Also must be avoided an extensive treat­­ment for patients in the early stages of the disease, as numerous stu­dies have shown that extended lymphadenectomy may be followed by numerous complications and do not necessarily increased life ex­pec­tancy. MRI has proven to be a valuable way due to high resolution and the possibility of acquisition on several levels. In this context, we pro­posed a retrospective study which try to establish the role of MRI in the pre­operative evaluation (diagnosis and staging) and proper selection of pa­tients with radical surgical indication. 

 

 

 

PULMONARY SEQUESTRATION AT 12 WEEKS OF PREGNANCY

 

Antoine Edu, Claudia Sai, Florin Isopescu, Alexandru Ispas, Mihaela Bujor, Claudia Mehedintu, Matei Alexandru, Stelian Conci

Clinical Hospital Malaxa, UMPh „Carol Davila“, Bucharest

 

Pulmonary sequestration represents 6% of all congenital pulmonary malformations. Bronchopulmonary tissue is not connected to the tra­choe­bronchial tree or pulmonary arteries. The vascular supply comes from the aorta. We will present a case of extralobar sequestration type iden­tified in a fetus at 12 weeks screening ultrasound. Using colour Dop­pler for the DV examination we identified an abnormal pattern flow of ductus venosus, a feeding vessel from the aorta, which comes from an echogenic lung mass. We reevaluated the fetus at 16 and 22 weeks of pregnancy and excluded other associated anomalies (congenital dia­phrag­matic hernia, other pulmonary ano­ma­lies, gastrointestinal or ske­le­tal anomalies). We perform close fol­low-up of the lesion size, the de­ve­lopment of its vascularization, the development of pleural effusion, hy­drops or congestive fetal heart failure using serial ultrasound exa­mi­nation. The postnatally evo­lu­tion was excellent, the baby being now in the third year of life. Con­clusion. The prognosis is very good if the pulmonary mass is an isolated finding, without pleural effusion or hydrops. Early diagnosis and ultrasound follow-up are mandatory. Post­na­tal workup was performed. It was not necessary embolisation of the fe­eding vessel or surgical intervention either. 

 

 

 

VOLUMETRIC ULTRASOUND ASSESSEMENT OF UTERINE SCAR AFTER CAESAREAN SECTION. CORRELATION WITH INTRAPARTUM ASPECTS

 

Maria Florea, Roxana Drăgușin, Ciprian Pătru, Dominic Gabriel Iliescu, Ștefania Tudorache, Nicolae Cernea

County Emergency Hospital Craiova

 

Objective. To correlate the ultrasound (US) data in the assessment of the uterine scar after Caesarean section (CS), with the intrapartum/intra­ope­ratory complications during next delivery. Material and methods. 60 women underwent postpartum assessment (at 6 weeks, 6 months, or la­ter) using both 2D, and 3D/4D US examination, between January 2014 and De­cember 2015. The transvaginal scans were performed using a Voluson E8 (General Electric Healthcare). The following data were analyzed: the shape, the aspect, and the thickness of the scar, the continuity, or its lack, the echo of the structure of the lower uterine segment, and the scar vo­lume. All data were correlated with intrapartum complications. Results. In our study a homogenous scar of 3.5 mm or more, of triangular shape, vas­cularized, and a 3D volume up to 10 cm3 was associated with lower risk of intrapartum complications due to a poor scar. The uterine scar had been completely assessed with 2D US in 30.1% cases, and with 3D/4D US in 89% cases. Conclusion. The volumetric US examination of the uterine scar at six months after delivery or later allows a fair description of the CS scar. The 3D US proved more accurate than the 2D US because of its additional co­ro­nal view reconstruction. The volumetric assessment of the scar has a prac­tical effect on uterine scar assessment, offering information in regard to complications risk.

 

 

 

FIBROELASTOZA ENDOCARDICĂ – DISCUŢII PE BAZA UNUI CAZ PREZENTAT ÎN TRIMESTRUL II

 

Doinița Gache^1,2, Dragoș Albu², Roxana Bohîlțea²

1. Spitalul Medlife Memorial
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti

 

Aducem în discuţie un caz de fibroelastoză endocardică, diagnosticat la vârsta gestaţională de 24 de săptămâni. Pacienta, IIIG/IIP, cu două sarcini normale în antecedente, fără screening de trimestrul I efectuat, se prezintă tardiv în clinica noastră cu ocazia screening-ului pentru anomalii fetale de trimestrul al II-lea. Fără alte anomalii structurale şi cu vârsta biometrică de 24 de săptămâni, la examenul cordului s-au constatat modificări accentuate de fibroelastoză en­docardică a ventriculului stâng fără defect septal ventricular, cu stenoză importantă către atrezie şi stenoză la fel de im­por­tantă a valvei mitrale şi revărsat pericadic mai ales în jurul ven­triculului drept. Fibroelastoza endocardică este o afecţiune rară la nou-năs­cut, răspunzând de aproximativ 1-4 % din toate bolile car­diace con­genitale şi se întâlneşte la 5.000-6.000 de nou-născuţi vii. Se pre­supune că reprezintă o reacție la stresul miocardic cronic da­torat mai multor factori ce afectează vasele cardiace și/sau valvele. Implicați sunt agenți virali, cauze genetice sau altele necunoscute, care expun endocardul la stres cronic proliferativ producând atât co­lagen, cât și elastină. Procesul se produce in utero, când există un potenţial mai mare al creşterii celulelor la acest moment al vie­ţii. Diagnosticat precoce, în unele cazuri s-ar putea practica di­la­ta­ţia valvelor afectate cu balon. Nu este cazul pacientei noastre, pre­zen­tată tardiv.

 

 

 

TROMBOFILIA – FACTOR DE RISC ÎN SARCINĂ. PRINCIPII DE TRATAMENT

 

Carmen Georgescu¹, Mihai Mitran^1,2, Loredana Mitran³

1. Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, București
2. UMF „Carol Davila”, București
3. Spitalul Clinic de Urgență Elias, București

 

Introducere. Trombofiliile sunt afecțiuni hematologice ereditare sau do­bândite, ce predispun la fenomene trombotice, având ca substrat anomalii moleculare ale proteinelor hemostazei, cu repercusiuni în evoluția sarcinii, putând conduce la avorturi spontane, moartea fă­tu­lui în uter sau nașteri premature. Tromboprofilaxia se instituie la diag­nos­ticarea stării de risc sau la debutul sarcinii, cu caz cunoscut anterior. Se folosesc heparine cu fracție moleculară mică (LWMH), cu efect an­ti­coagulant de tip fiziologic, care se exercită direct asupra factorilor plas­matici, cu biodisponibilitate superioară, cu efect antiplachetar mic și profil de siguranță ridicat la gravide. La nașterea programată, tra­ta­mentul se întrerupe cu 24 de ore înainte, iar în caz de urgență se folosesc protocoalele uzuale. Material și metodă. Studiul a fost efec­tuat în Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, București, în perioada 2011-2015, cuprinzând 123 de cazuri de gravide, la care s-a instituit tratament profilactic cu LWMH. Au fost cuprinse 47 de cazuri cu trombofilie dobândită și 76 de cazuri cu trombofilii con­ge­ni­tale, din care 4 cu accidente trombotice în antecedente. Rezultate. După tratament s-au înregistrat următoarele rezulate: nașteri cu feți vii: 91 de cazuri (73%) - 70% din trombofiliile dobândite și 76% din cele congenitale; moartea fătului in utero: 6 cazuri, toate în trombofilii con­ge­nitale; avorturi spontane: 25 de cazuri. În cursul tratamentului nu au apă­rut accidente hemoragice, trombotice sau trombopenie. Concluzii. Diag­nosticul clinic și de laborator al acestor modificări patologice, ur­mat de tratament, conduce la scăderea accidentelor. Tratamentul an­ti­trom­botic, justificat clinic și biologic, instituit atât profilactic, cât și curativ, poate duce la îmbunătățirea rezultatelor obstetricale.

 

 

 

VALOAREA DETERMINĂRII ECOGRAFICE A GROSIMII CICATRICEI UTERINE ÎN INDICAŢIA OPERAŢIEI CEZARIENE

 

A. Gluovschi, D. Anastasiu, G.A. Toth, Diana Maria Anastasiu-Popov

UMF „Victor Babeş” Timişoara; Clinica Universitară de Obstetrică-Ginecologie Bega

 

Obiectiv. Creşterea indicelui de operaţie cezariană a dus la apa­ri­ţia tot mai frecventă a indicaţiei de risc de ruptură uterină pe uter cicatriceal post-operaţie cezariană. Material şi metodă. Am ana­li­zat pe un lot de 500 de gravide cu uter cicatriceal post-operaţie ce­za­riană grosimea segmentului inferior la nivelul cicatricei uterine. Va­loa­rea acesteia am comparat-o cu aspectul găsit intraoperator la efectuarea operaţiei cezariene. Concluzii. O grosime a cicatricei uterine sub 3 mm reprezintă un risc de ruptură uterină la debutul travaliului predominant în cazul mai multor operaţii cezariene la aceeaşi femeie. Aceasta justifică programarea la rece a gravidelor cu uter cicatriceal pentru operaţie cezariană în vederea reducerii ris­cului de ruptură uterină. 

 

 

 

ADENOMIOZA UTERINĂ - REVIEW AL LITERATURII

 

Dorin Grigoraş^1,2, Oana Balint², Izabela Erdelean^1,2, Octavian Mazilu^1,3, Laurențiu Pirtea^1,2

1. Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara
2. Secția de Obstetrică-Ginecologie, SCMU Timișoara
3. Secția de Chirurgie, SCMU Timișoara

 

Adenomioza este definită ca invazia benignă a endometrului în mio­me­­tru. Deși recunoscută ca o patologie hormono-dependentă, eti­o­­­patogenia sa rămâne incomplet cunoscută, fiind propuse diverse teo­rii. Având o simptomatologie non-specifică, diagnosticul este su­gerat pre-operator prin investigații imagistice, un rol important avân­du-l evaluarea zonei jonc­ționale prin ecografia transvaginală 3D sau prin RMN. Tratamentul ade­nomiozei depinde de vârsta pacientei și de do­rința sa reproductivă, singurul tratament definitiv fiind re­pre­zen­tat de histerectomie cu păstrarea anexelor, în absența unei con­tra­indicații. Implicarea adenomiozei în infertilitate rămâne un subiect con­troversat. Odată cu îmbunătățirea acurateții diagnosticeîn special la femeile tinere, această corelație este susținută de două ipoteze pa­to­genice, reducerea performanței reproductive prin afectarea pe­ri­stal­ticii ute­ri­ne datorată unor defecte la nivelul zonei joncționale și anomalii de implantare determinate de alterări biochimice și func­țio­na­le atât ale țesutului heterotopic endometrial, cât și al celui eutopic. 

 

 

 

PLACENTA MORBID ADERENTĂ – PREZENTARE DE CAZ

 

Dorin Grigoraş^1,2, Oana Balint², Izabela Erdelean^1,2, Octavian Mazilu^1,3, Laurențiu Pirtea^1,2

1. Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara
2. Secția de Obstetrică-Ginecologie, SCMU Timișoara
3. Secția de Chirurgie, SCMU Timișoara

 

Placenta morbid aderentă reprezintă o anomalie a inserției pla­cen­ta­re constând în invazia vilozităților coriale în peretele uterin. În func­ție de gradul invaziei, aceasta include placenta accreta, increta și percreta. Această anomalie de placentație devine problematică în momentul delivrenței prin absența sau detașarea incompletă a placentei cu risc crescut de hemoragie masivă, urmată de ne­ce­si­­ta­­tea histerectomiei; leziuni ureterale, vezicale sau intestinale; coa­gulare vasculară diseminată; dezechilibre hidro-electrolitice se­ve­­­re sau deces. Principalul factor de risc pentru placentația morbid ade­rentă este reprezentată de asocierea unei cicatrice uterine post-ope­­rație cezariană cu placenta praevia. Diagnosticul este de obicei sta­bilit prin ecografie sau RMN și permite stabilirea unei conduite mul­tidisciplinare cu scopul de a minimaliza potențialele morbidități ma­ter­ne și fetale. Prezentăm cazul unei paciente în vârsta de 31 de ani, GII PII, diagnosticată cu placenta praevia accreta în timpul scre­ening-ului de 20-22 săptămâni. Asimptomatică pe parcursul sarcinii, gra­vida naște prin operație cezariană transversală corporeală la 35 săptămâni de gestație urmată de histerectomie subtotală cu sal­pin­gec­tomie bilaterală cu păstrarea in situ a placentei.

 

 

 

4D ULTRASOUND AND HD LIVE ASSESSMENT OF FETAL FACIAL EXPRESSIONS AT 20-24 WEEKS OF GESTATION

 

Mihaela Grigore¹, Tudor Lazăr¹, Camelia Cojocaru², Alina Mareş², Alina Pangal¹, Dumitru Gafitanu³

1. UMPh “Grigore T. Popa” Iași
2. Medis Medical Centre, Iași
3. ”Cuza-Vodă” Maternity, Iași

 

Objective. The objective of our study was to evaluate the cha­rac­te­ris­tic patterns of facial expression in fetuses aged from 24 to 34 weeks using four dimensional (4D) ultrasonography and HDlive. Methods. We studied the faces of 22 healthy fetuses aged from 24 to 34 weeks with 4D ultrasound and HDlive. We recorded fetal face continuously for 15 min with 4D abdominal probe (Voluson E8 ultrasound ma­chine). The occurrence rates of blinking, mouthing, yawning, tongue ex­pulsion smiling, scowling, and sucking was evaluated. Results. The most frequent facial expression was mouthing, which was evi­dent in all fetuses and significantly more frequent than any other move­ment. The least frequent were scowling and sucking. Yawning, smi­ling, and blinking were observed in most cases (16 cases). Tongue ex­pul­sion, scowling, and sucking were each observed in 5 cases. The frequency of yawning, smiling, tongue expulsion, scowling, and blinking increased with gestational age. Conclusion. 4-D so­no­graphy and HDlive are valuable tools of evaluating fetal facial ex­pres­sion between 24 and 34 weeks of amenorheea. Frequencies of complicated facial expressions such as smiling and scowling are in­creased in advanced gestation, possible due to the development of the fetal brain and central nervous system. Facial expressions may be key to predicting fetal brain function and well-being and an im­por­tant modality in future fetal neurophysiologic research. 

 

 

 

 

PREDISPOSING FACTORS FOR CAESAREAN SCAR DEFECT

 

Mihaela Grigore¹, Dumitru Gafitanu³, Anda Pristavu⁴, Flavius Iordache³, Răzvan Popovici¹

1. UMF, Iași
2.  Centrul Medical Medis, Iași
3.  “Cuza-Vodă” Maternity, Iași
4. SCO-G “Elena Doamna”, Iași

 

Objective. The aim of the study is to establish the correlations bet­we­en caesarean section number, uterine position and incidence of caesarean scar defect, size of the defect or clinical manifestations. Methods. We perform a cross-sectional study in 60 women with a history of at least one caesarean section. We performed transvaginal ultrasound and we analyzed the relationship between the number of caesarean sections, uterine position and incidence of scar defects and its symptoms. Results. 40 women had one caesarean section and the defect was present in 10 cases. Twenty women had at least two-caesarean sections and the scar defect was present in 16 cases. Women with multiple caesarean sections have a higher incidence of istmocel than those with only one caesareans section. The size of the defect was larger in women with multiple caesareans sections. There were a direct relationship between the size of the defect and the postmenstrual bleeding. The incidence of defect was also higher in women with retroflexed uterus than in women with anteflexed uterus. Conclusion. The predisposing factors for caesarean scar defect are multiple caesarean section and retroflexed uterus. The size of the scar is associated with clinical symptoms like postmenstrual bleeding.

 

 

 

 

THE USE OF LEVONORGESTREL – IUD IN THE MANAGEMENT OF UTERINE MYOMA

 

Mihaela Grigore¹, Răzvan Popovici¹, Alina Mareş², Camelia Cojocaru², Anda Pristavu³, Dumitru Gafitanu⁴

1. “Grigore T Popa” UMPh Iași
2. Medis Medical Center, Iași
3. SCO-G “Elena Doamna”, Iași
4. “Cuza-Vodă” Maternity, Iași

 

Objective. This study was designed to evaluate the potential usefulness of the levonorgestrel-releasing intrauterine device (LNG-IUD Mirena) in the management of uterine myoma cases. Material and methods. We performed a prospective before-and-after comparative study. Twenty-six women with intramural myomas (in a few cases associated with submucous or subserous myomas) who intended to receive treatment with the LNG IUD were included in our study. Clinical and ultrasound examinations were performed prior to and at 1, 3 and respectively 6 months after the LNG IUD insertion. Myoma and uterine volume were assessed with endovaginal ultrasound, while menstrual blood loss was assessed using pictorial blood loss assessment charts and hematocrit. Results. The use of the LNG IUD was associated with a reduction in the total myoma volume and average uterine size in 12 cases (46%). In all cases we registered a noticeable reduction in menstrual blood loss. Hematocrit level increased over 6 months of use in all cases characterized with anemia before IUD insertion. The most common side effects were bleeding disturbances (20 cases = 75.9%). No pregnancies occurred during the study. Satisfaction rate was good in 22 cases (84.6%), fair in 3 cases (11.5%), and poor in 1 case (3.8%). During the one-year period of follow-up, 1 case of removal of the LNG-IUS was recorded. Conclusion. The LNG IUD was associated with a reduction in myoma and uterine volume and a marked reduction in menstrual blood loss. For women with myomas of this size, the LNG IUD provides effective medical treatment of bleeding. 

 

 

 

 

TRANSVAGINAL ULTRASOUND ASSESSMENT OF POST-CAESAREAN SECTION SCAR DEFECTS

 

Mihaela Grigore¹, Ciprian Ilea¹, Flavius Iordache², Anda Pristavu³, Dumitru Gafitanu²

1. “Grigore T. Popa” UMPh Iași
2. “Cuza-Vodă” Maternity, Iași
3. SCO-G “Elena Doamna”, Iași

 

Objective. Women with one or multiple C-sections may develop ab­normal uterine bleeding of the post-menstrual spotting type due to an anatomical defect on the uterine scar (isthmocele). The objective of our study was to evaluate the incidence of post cae­sa­rean section scars defects by transvaginal ultrasonography and ana­lyze its relationship with menstrual disturbances. Study design. We performed a cross sectional study on 50 non-pregnant women with a history of one or more caesarean sections. The trans­va­gi­nal ultrasonography was performed at least 6 months from last cae­sarean section and caesarean section scars were examined for po­tential defects. We also measured the thickness of residual myo­me­trium and evaluated the correlation between postmenstrual bleeding and scar defect. Results. Scar defects were found in 18 patients (36%). The mean thickness of residual myometrium was 0.71±0.17 cm. The mean size of CS defect in the 18 women was 0.31±0.18 cm. Eight patients (16%) declared postmenstrual vaginal spot­ting. All patients with postmenstrual spotting had scar defect and there was a direct correlation between the size of the scar defect and the clinical symptoms. Conclusion. Caesarean scar defects were detected with TVS in 36% of the patients and were significantly as­sociated with thin residual myometrium and higher frequency of post­menstrual spotting. 

 

 

 

DIAGNOSTICUL IMAGISTIC ÎN ADENOMIOZĂ

 

Corina Grigoriu^1,2, Ruxandra Vlădescu²

1. UMF „Carol Davila”, Bucureşti
2. SUUB Bucureşti

 

Introducere. Adenomioza este caracterizată de prezența glandelor endometriale la nivelul miometrului, în cele mai multe cazuri afec­țiunea coexistând cu alte entități patologice uterine (cel mai frecvent fibromatoza uterină). Are ca simptome principale menoragia și dis­me­noreea, uneori cu debut precoce, în adolescență. În timp se poa­te instala un sindrom de durere pelvină cronică, invalidant pen­tru pacientă. Material și metodă. Datorită debutului frecvent pre­co­ce, devine din ce în ce mai important să existe criterii obiective, ima­gistice, de diagnostic al acestei afecțiuni. Am analizat și pre­zen­tăm concluziile mai multor studii publicate în literatura de spe­cia­litate în ultimii cinci ani cu privire la metodologia examinării ute­rine, criterii de analiză și posibilități de încadrare diagnostică. Re­zultate. Investigațiile imagistice sunt ultrasonografia pelvină (trans­abdominal și transvaginal, 2D si 3D) și RMN-ul pelvin. Grupul MUSA (Morphological Uterus Sonographic Assessment) a publicat recent un consens privind examinarea în cazul adenomiozei. Criteriile ima­gistice sunt: îngroșarea asimetrică a miometrului, în favoarea pe­retelui posterior), chisturile miometriale, striații liniare radiare din­spre endometru, pierderea delimitării nete endo-miometriale, as­pectul heterogen al miometrului. Descrierea în detaliu a zonei jonc­țio­nale este apanajul RMN, dar se atribuie un rol important și eco­grafiei 3D. Concluzii. Diagnosticul imagistic cât mai precoce și pre­cis este un deziderat important pentru acuratețea diagnostică în ade­nomioză.

 

 

 

SINDROMUL LYNCH – DIAGNOSTIC ȘI SCREENING

 

Corina Grigoriu

1. UMF „Carol Davila”, Bucureşti
2. SUUB Bucureşti

 

Introducere. Sindromul Lynch, sau sindromul cancerului colorectal non­po­lipoid ereditar, cu defect genetic dovedit la nivelul reparării AND-ului, este caracterizat printr-un risc crescut de cancer endometrial şi ovarian. Din aceste motive, este important să folosim criterii cât mai clare de diagnostic şi screening la pacientele cu risc. Material şi me­to­dă. Am extras din literatura de specialitate criteriile de diagnostic apli­ca­bile pentru sindromul Lynch (criteriile Amsterdam II şi Bethesda). La pacientele cu risc crescut pentru sindrom Lynch (agregare familială de cancer colorectal, endometrial, intestin subţire, ureter, pelvis renal), în funcţie de vârstă şi moment reproductiv, se pot aplica mai multe strategii de screening. Rezultate. La pacientele care şi-au realizat obiectivele repoductive, este preferabilă histerectomia totală cu anexectomie bilaterală, în detrimentul unui program de screening. Pentru pacientele care nu doresc această variantă radicală, screening-ul cuprinde: ex­pli­ca­rea simptomelor sugestive (sângerarea pe cale vaginală, balonarea, pre­siunea pelviană), ce trebuie să determine solicitarea imediată a unui examen genital; explorarea anuală a endometrului (de la 30-35 de ani sau cu 5-10 ani înainte de momentul celui mai precoce debut al afecţiunii la un membru al familiei). În ceea ce priveşte screening-ul pen­tru cancer de ovar, există numeroase controverse, dar o soluţie ar pu­tea fi reprezentată de examenul clinic anual, ecografie transvaginală şi markeri tumorali (CA 125) la 6-12 luni, cu începere de la 30-35 de ani. Se consideră că administrarea unui contraceptiv oral este o formă de chi­mio­pre­venţie a ambelor tipuri de neoplazii. Concluzii. Depistarea ac­ti­vă a riscului pentru sindrom Lynch trebuie să devină o rutină în spe­cia­li­tatea noastră.

 

 

 

THE NICHE IN THE SCAR - DIAGNOSIS, FOLLOW-UP AND TREATMENT

 

Ilan Gull

PHR, Israel

 

Concern regarding the association between delivery by caesarean section and long-term maternal complications is growing, as the rate of caesarean section continues to increase. A niche is defined as a triangular anechoic structure at the site of the scar or a gap in the myometrium of the anterior lower uterine segment at the site of a previous caesarean section. The complications of the niche are both non-gestational and gestational. Complications vary from the common and benign postmenstrual spotting after caesarean sec­tion that is strongly related to the presence of a niche to the mor­bid ectopic pregnancy located in the niche. We will discuss the demon­stra­tion and evaluation of the niche, the scope of the problem and sug­gested solutions.

 

 

 

EXPERIENŢA CU SARCINI COMPLICATE

CU DIABET INSULINO-DEPENDENT - DIFICULTĂŢI ÎN MANAGEMENTUL PRENATAL

 

Ilinca Gussi¹, Amalia Stănescu², Alina Ursuleanu¹

1. Spitalul „Cantacuzino”, UMF „Carol Davila”, Bucureşti
2. Maternitatea „Cantacuzino”, Bucureşti

 

Numărul cazurilor de diabet insulino-dependent (zis juvenil) este în creștere în toată lumea, cu debut de la vârste adesea preșcolare, ca urmare la vârsta reproducerii este de multe ori vorba de gravide care au deja diabet de peste 10 ani, cu toate consecințele unei boli cronice metabolice. Vom prezenta metodologia de urmărire prenatală a sar­ci­nilor complicate cu diabet insulino-dependent preexistent, ur­mă­rite în Maternitatea „Cantacuzino” București, în colaborare cu In­sti­tu­tul de Diabet și Boli Metabolice „N. Paulescu”. În discuție sunt mai ales dificultățile de monitorizare fetală în contextul unei apa­ren­te echilibrări metabolice materne, screening-ul ecografic și car­dio­to­cografic având limite evidente în asemenea cazuri. Perinatal, decizia de extracție și adaptarea neonatală ridică de fiecare dată probleme. Ca urmare, vom prezenta protocoalele de monitorizare intensivă a sar­cinilor complicate cu diabet insulino-dependent și de urmărire a nou-născuților din prima zi de viață, din perspectiva experienței noastre directe.

 

 

 

NAȘTEREA VAGINALĂ DUPĂ OPERAŢIA CEZARIANĂ

 

Decebal Hudiță

UMF „Carol Davila”, București

 

Naşterea vaginală (NVDC) este alternativa cezarienei iterative la gra­vi­da cu uter cicatriceal. Riscul cel mai mare este ruperea uterului ci­ca­tri­ceal, cu consecinţe grave materno-fetale. Riscul este de 0,5% după o cezariană, crescut de 4 ori după a doua cezariană, în special acolo unde sutura tranşei uterine s-a realizat într-un singur strat. Recomandările pentru NVDC: gravidă sub 30 de ani, cu bazin osos normal, cicatrice segmentară-transversală, făt şi mamă fără patologie, prezentaţie cra­nia­nă, membrane intacte, cicatrice măsurată ecografic cu grosime de 2,5-3,5 mm omogenă. Intervalul după cezariană: 18-24 de luni. Con­tra­indicaţii: cicatrice verticală pe uter, miomectomie, infecţii la prima naş­te­re, placentă inserată anormal, obezitate, patologie maternă asociată sarcinii. Semne de preruptură uterină: prelungirea inexplicabilă a fazei a doua a travaliului, bradicardie, „durere paracervicala” şi semnele clasice. Cezariana de urgenţă trebuie executată în 20-30 de minute de la luarea deciziei, pentru a evita complicaţiile. Atitudinea judicioasă şi rapidă a medicilor reduce complicaţiile. NVDC prezintă riscuri mai mici decât ope­raţia cezariană iterativă. Mortalitatea maternă pentru cezariană ite­ra­tivă este de 13,4/100.000, faţă de 3,8/100.000 după NVDC. Sta­tisticile extinse arată că NVDC este o problemă medicală, dar, în fi­nal, gravida şi familia iau decizia după informarea corectă. Perspectiva ră­mâne scăderea numărului de operaţii cezariene la procentul „real” im­pus de patologie.

 

 

 

BODY STALK ANOMALY IN A 10-WEEK PREGNANCY - CASE REPORT

 

Anca Huniadi¹, Diana Mocuta², Liana Antal¹, Andreea Sorian-Rob², Doru Craiut²

1. “Pelican” Hospital, Oradea
2. Emergency Clinical Oradea, 3^rd Stationary

 

Body stalk anomaly is a rare and severe malformation, including dis­fi­guring abdominal wall defects in which the abdominal organs lie out­side the abdominal cavity in a sac of amnioperitoneum. The exact pa­tho­physiology and trigger factors rests unknown. Case report. We pre­sent the case of 34-year-old caucasian woman known with aquired epi­lepsy due to neurocysticercosis which she is under treatment with La­motrigine who underwent ultrasound at 10 weeks of gestation. The exam revealed an abnormal location of the inferior body of the em­bryo in the coelomic space. The patient was schedueled for a second ul­trasonography at 12 weeks of gestation; the obtained images show a large abdominal defect: eviscerated liver and bowel outside the coelomic cavity, hyphoscoliosis, a short ombilical cord, Nt 2.8 mm, mandibular retrognathism. We consider these findings consistent with the body stalk anomaly. The patient was proposed the termination of pregnancy, which she declined and the pragnancy is still outgoing. Conclusion. It is important to detect typical features of body stalk anomaly in the first trimester and distinguish it from other fetal abnominal defects, which is important for patient management. The particularity of the case consists in the chronic administration of Lamotrigine in this patient, no connection being established as far as we know. 

 

 

 

 

OPERAŢIA CEZARIANĂ ȘI PREECLAMPSIA: RELAŢIE DE CAUZALITATE?

 

Ciprian Ilea^1,2, Cristina Bocaneț², Olga Doroș², Demetra Socolov^1,2

1. Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T. Popa” Iași
2. Spitalul Clinic Universitar „Cuza Vodă” Iași

 

Introducere. Preeclampsia reprezintă o tulburare multisistemică ce complică aproximativ 3-14% din totalitatea sarcinilor, cu o rată a recu­ren­ței de până la 13-18%, în a cărei etiopatogenii a fost incriminată și ope­rația cezariană. Obiective. Evaluarea impactului operației cezariene asu­pra riscului de a dezvolta preeclampsie la sarcinile viitoare. Material și metodă. Au fost evaluate retrospectiv 76 de paciente diagnosticate cu pre­eclampsie, internate în cadrul Spitalul Clinic Universitar „Cuza Vodă” Iași, în intervalul ianuarie 2011 - decembrie 2014, cu o vârstă de gestație de peste 20 de săptămâni, fără patologie hipertensivă preexistentă. A fost analizată incidența preeclampsiei pe baza datelor anamnetice și a an­te­cedentelor obstetricale, respectiv a modului de naștere la prima sar­cină. Rezultatele au fost comparate cu cele ale unui lot-martor cu ace­leași caracteristici demografice. Rezultate. În cadrul lotului de stu­diu, 47 de paciente (61,8%, CI 95%) care au dezvoltat preeclampsie au fost secundipare, la un interval de vârstă specific, 29 de paciente fiind pri­mipare. Din cadrul secundiparelor cu preeclampsie, 39 de paciente (82,9%, CI 95%, OD 1,35) au efectuau operație cezariană la prima naștere, fără a prezenta patologie hipertensivă asociată sarcinii. Concluzii. Este po­sibil, pe baza datelor prezentate și a celor din literatura prezentă, ca ope­rația cezariană la prima naștere să crească incidența preeclampsiei la a doua sarcină viabilă, ceea ce ar implica o evaluare adecvată a riscului de a dezvolta sindroame hipertensive asociate acestor sarcini. 

 

 

 

OPERAŢIA CEZARIANĂ ÎN PREECLAMPSIE: IMPLICAŢII ASUPRA PROGNOSTICULUI MATERN

 

Ciprian Ilea^1,2, Cristina Bocăneț², Olga Doroș², Demetra Socolov^1,2

1. Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T. Popa” Iași
2. Spitalul Clinic Universitar „Cuza Vodă” Iași

 

Introducere. În cadrul tulburărilor hipertensive din timpul sarcinii, preeclampsia este considerată a fi la baza apariţiei afectării multiple sistemice, reprezentând o cauză principală de morbiditate şi mortalitate maternă și prin complicațiile asociate operației cezariene efectuate în aceste cazuri. Obiective. Evaluarea multifactorială a implicațiilor ope­rației cezariene în preeclampsie asupra prognosticului matern. Ma­terial și metodă. Au fost evaluate retrospectiv 60 de paciente diagnosticate cu preeclampsie, internate în cadrul Spitalul Clinic Universitar „Cuza Vodă” Iași, în intervalul ianuarie 2012 - decembrie 2014, care au avut ca mod de finalizare a nașterii operația cezariană. Implicațiile asupra prognosticului matern au fost analizate prin prisma complicațiilor hemoragice, trombembolice periferice și cerebrale, și ale celor asociate tipului de anestezie utilizat, apărute în post-par­tum. Rezultatele au fost comparate cu cele ale unui lot-martor cu aceleași caracteristici demografice. Rezultate. Incidența generală a complicațiilor hemoragice a fost de 8,3% (CI 95%, OD 1,52). În cadrul complicațiilor tromembolice, tromboza venoasă profundă periferică a fost evidențiată în 0,22% din cazuri (CI 95% , OD 1,81), cu apariția a două cazuri de tromboză cerebrală profundă. Hipotensiunea arterială asociată anesteziei spinale nu a influențat semnificativ prognosticul matern în comparație cu anestezia generală. Concluzii. Operația cezariană în preeclampsie ar putea creș­te riscul complicațiilor hemoragice și trombembolice, cu afectarea prog­nos­ticului matern, ceea ce ar indica necesitatea unui management mul­tidisciplinar al acestor cazuri.

 

 

 

OPTIMAL DELIVERY OPTION IN INTRAUTERINE GROWTH RESTRICTION

 

Corina Iliadi-Tulbure, Cătălin Cauș

Statal University of Medicine and Pharmacy ”N. Testemitanu”, Chisinau, Republic of Moldova

 

Background. The intrauterine growth restriction (IUGR) constitutes one of the most complex issues of modern obstetrical and perinatal sciences, influencing wellbeing indicators at birth. An early diagnosis and an evidence-based decision on optimal delivery are important to make. Objectives. To appreciate an early diagnosis algorithm and the optimal delivery method in IUGR. Material and methods. The study has been undertaken on a sample of 310 cases diagnosed with IUGR, di­vided in 3 groups based on the degree of fetal distress. Depending on the delivery option, these have been divided in 2 subgroups each (de­liveries per vias naturalis and ceasarian sections). Results. The study re­sults have indicated risk factors in IUGR cases, as well as frequent preg­nancy complications in these situations. The USG exam, followed by Doppler velocimetry, is the most important and effective IUGR as­ses­sment method in early pregnancy. Based on the results of the as­ses­sment of the newborn according to the Apgar score, and the levels of the perinatal indicators, we have concluded that the ceasarian section is the preferred delivery option in the case of IUGR. The examination of newborns with IUGR has indicated that significant differences in the de­velopment dynamics, children born by ceasarian section displaying more satisfactory perinatal results, compared to those born per vias na­turalis. Conclusion. The ceasarian section is the preferred delivery option in the case of IUGR.

 

 

 

 

EFFICIENCY OF THE TRANSVAGINAL (TV) APPROACH USED TO COMPLETE THE FIRST TRIMESTER (FT) TRANSABDOMINAL (TA) EXTENDED CARDIAC SCAN

 

Dominic Iliescu, Ştefania Tudorache, Nicolae Cernea, Cristiana Simionescu, Monica Cara, Roxana Drăguşin, Ciprian Pătru, Maria Florea

University of Medicine and Pharmacy Craiova
University Emergency Hospital Craiova

 

Objectives. To investigate the rate of TV approach necessary to com­plete the extended early cardiac scan and to determine the rate of satisfactory TV scans following TA poor visualization. Method. Ob­ser­vational study upon singleton pregnancies undergoing FT genetic and anomaly scan in a tertiary centre, during 2014. TV approach was pro­posed to the pregnant woman if fetal anatomy survey could not be completed transabdominally. Detailed second trimester anomaly scan and general clinical neonatal evaluation were performed routinely. Pe­ri­na­tal autopsy was intended in all the terminations and intrauterine de­mi­ses cases. Results. In 683 consecutive unselected pregnancies there were no cases with highly suspected anomalies and not confirmed at the pathologic evaluation. TV approach was proposed to complete the investigation protocol in 8.5% of the cases. The indications were per­sis­tent unfavorable fetal positions and unfriendly maternal conditions (39.6% and 60.3% respectively). In 63.83% of the cases evaluated trans­vaginally, the information regarding fetal heart investigation was con­si­dered satisfactory by the sonographer. Conclusions. The addition of TV approach when the first trimester TA extended cardiac scan is sub­optimal, signifficantly increases the visualization of the targeted fea­tures. However, TV approach has important limitations: its restriction to uterine longitudinal scan incidence and the high dependence on the po­sition of the fetus. 

 

 

 

INFLUENŢA ECOGRAFIEI TRANSPERINEALE INTRAPARTUM ASUPRA INDICAŢIEI ȘI RATEI DE NAȘTERE PRIN OPERAŢIE CEZARIANĂ

 

Dominic Iliescu, Ștefania Tudorache, Nicolae Cernea, Nagy Rodica, Andreea Siclitaru, Maria Florea, Răzvan Pană,
Răzvan Căpitănescu, Roxana Drăgușin

UMF Craiova, Departamentul „Mama şi Copilul”

 

Obiective. Scopul studiului a fost acela de a evalua modul în care uti­lizarea ecografiei în travaliu influențează calea de naștere. Me­to­dă. Ecografia transabdominală și transperineală au fost folosite in­tra­partum pentru evaluarea obiectivă, precisă a mecanismului de naștere: poziţia occiputului, progresia şi rotația craniului fetal. Stu­diul ecografic a inclus parturiente la termen, cu făt unic în pre­zen­tație craniană, evaluate neselecționat, pe o perioadă de 1 an, în func­ție de disponibilitatea de gardă a unui ecografist familiarizat cu teh­nica. Examinarea clinică şi ecografică pentru aceeaşi pacientă a fost practicată de examinatori diferiţi. Medicul de gardă a stabilit ma­nage­mentul nașterii în funcție de datele clinice si ecografice. Re­zul­tate. În cadrul lotului de parturiente cu evaluare combinată cli­nică şi imagistică, acceptabilitatea a fost de 100% și următorii pa­ra­metri au fost semnificativ reduși: rata de operație cezariană, de nașteri intrumentale, de suferință neonatală. Concluzii. Ultra­so­no­grafia și-a dovedit aplicabilitatea în travaliu, conducând la o mai bună monitorizare a mecanismului acestuia și implicit la decizii tera­pe­u­tice prompte și corecte în situații clinice dificile.

 

 

 

 

Angajarea craniului fetal la termen - Predictor real pentru prognosticul cĂii de naȘtere

 

Dominic Iliescu, Maria Florea, Ștefania Tudorache, Nicolae Cernea, Liliana Novac, Lorena Dijmarescu,
Magdalena Manolea, Roxana Drăgușin

Universitatea de Medicină și Farmacie Craiova, Departamentul „Mama şi Copilul”

 

Obiectiv. Unul dintre obiectivele obstetricii moderne este predicția naș­terii, de preferat înainte de debutul travaliului. Numeroase studii şi tra­tate obstetricale asociază neangajarea craniului fetal la primiparele la termen cu o rată crescută de operaţii cezariene efectuate de urgenţă, în travaliu avansat. Această lucrare are obiectivul de a stabili importanța angajării fetale la termen în predicția căii de naștere. Metodă. Am evaluat literatura de specialitate utilizând bazele de date PubMed, Scopus, Else­vier, precum şi tratatele de specialitate consacrate. În perioada 2014-2015 am evaluat poziţia craniului fetal la primiparele la termen fără risc, iar datele au fost corelate cu outcome-ul naşterii. Rezultate. Conceptul tra­dițional al obstetricii a statuat faptul că angajarea craniului fetal are loc înainte de săptămâna a 38-a de sarcină la majoritatea primiparelor. Totuși, în ultimele decenii, studiile clinice au demonstrat o rată variată a non-angajării craniului fetal, între 31% şi 88%. Aceste procente pot fi ex­plicate prin definiții variate ale noțiunii de angajare, precum și prin teh­nici diverse de apreciere a angajării: clinice, ecografice. În studiul nos­tru ecografic, procentul de angajare s-a situat la 7%. Concluzii. Angajarea craniului fetal este rar prezentă înainte de debutul travaliului, iar în consecinţă primiparele nu trebuie alarmate și clasificate ca grupă de risc pentru nașterea chirurgicală. 

 

 

 

CERCLAJ VERSUS PROGESTERON ÎN SARCINA CU COL SCURT ECOGRAFIC ÎN TRIMESTRUL AL II-LEA

 

Crîngu Ionescu, Ciprian Coroleucă

UMF „Carol Davila”, București
Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon”, București

 

Obiective. Gravidele diagnosticate cu un col scurt în cadrul examenului ecografic din trimestrul al II-lea au un risc crescut de naștere prematură. Lucrarea prezintă o analiză a rezultatului sarcinii după abordarea acestei patologii prin două metode diferite: tratamentul cu progesteron și cerclajul cervical. Metodă. Am realizat o analiză a literaturii de specialitate care a urmărit rezultatul sarcinii la gravidele cu sarcină unică, diagnosticate ecografic în trimestrul al II-lea cu un col scurt și tratate cu progesteron sau prin cerclaj cervical. Rezultate și discuții. Analiza rezultatelor sarcinilor la gravidele tratate prin cele două metode (tratament cu progesteron și cerclaj cervical) a arătat o reducere semnificativă statistic a riscului de naștere prematură, a morbidității și mortalității perinatale. Comparația celor două conduite terapeutice nu a evidențiat o diferență semnificativă cu privire la reducerea ratei de nașteri premature și a efectelor adverse neonatale. Concluzii. Administrarea de progesteron sau cerclajul cervical par a avea o eficacitate similară în prevenirea nașterilor premature la gravidele cu sarcină unică și col scurt diagnosticat ecografic. În cazul sarcinii multiple sunt necesare mai multe studii pentru evidențierea rolului progesteronului. Alegerea conduitei terapeutice trebuie să țină cont de particularitățile fiecărui caz, de efectele adverse ale fiecărei metode.

 

 

 

OPERAŢIA CEZARIANĂ - TENDINŢE ACTUALE ŞI BENEFICII SOCIALE

 

Crîngu Antoniu Ionescu, Mihai Cornel Traian Dimitriu, Mihail Bănacu

UMF „Carol Davila”, București
Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon”, București

 

Introducere. Devenită prohibită pe vremea comunismului, cezariana își recapătă, așa cum este firesc, și în România locul pe care trebuie să îl ocupe în obstetrica modernă. Un loc în care ea trebuie să reprezinte calea de a preveni evenimentele distocice, și nu doar calea de a rezolva (adesea tardiv) aceste probleme. Tranziția către firesc a înregistrat deja 25 de ani, dar în România mileniului III mai sunt multe de rezolvat în această privință. Metode. Studiul de față pornește de la cauzele fenomenului de „indicare cu dificultate” a cezarienei ca metodă de terminare cu bine a nașterii și analizează date statistice naționale oficiale din anii 2009-2014, date statistice oficiale internaționale din 2010-2013 și date statistice retrospective obținute din condicile de nașteri ale Spi­ta­lului Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon” din perioada 2009-2015.Re­zul­tate. Datele statistice care au fost adunate și analizate furnizează rezultate care converg către o dinamică ascendentă a indicelui de cezariene în Europa, dar și în România (evidentă în Capitală și în centrele universitare), cu o îmbunătățire certă a actului medical al nașterii și cu reale beneficii sociale pe termen lung. Concluzii. Dinamica crescătoare a indicelui Apgar mediu anual pe toate palierele analizate (indice Apgar mediu anual, indice Apgar mediu anual la cezariene versus indice Apgar mediu anual la nașterile vaginale), în paralel și în relație directă de proporționalitate cu creșterea indicelui de cezariene, chiar dacă numărul totale de nașteri înregistrate este în scădere.

 

 

 

 

PERSPECTIVA MEDICULUI OBSTETRICIAN

ASUPRA NAȘTERII VAGINALE ÎN CAZUL UTERULUI CICATRICEAL

 

Bogdan Luchian, Manuela Neagu, Cristina Neagu

UMF „Carol Davila”, SCOG „Prof. Dr. Panait Sîrbu”

 

Introducere. Numărul nașterilor prin operație cezariană cunoaște o creștere importantă în ultimii ani. Una dintre indicațiile frecvente este reprezentată de uterul cicatriceal. Cicatricea uterină poate fi secundară nașterii sau intervențiilor la nivel uterin. Chirurgia conservatoare la nivel uterin pentru patologii benigne este frecvent întâlnită, atât datorită răspândirii tehnicilor de chirurgie miniinvazivă, cât și creșterii vârstei la care femeia dorește o sarcină. Un alt aspect important este reprezentat de metroplastiile uterine realizate în cazurile de infertilitate sau de avorturi spontane. Scopul acestei lucrări este să sublinieze atitudinea medicului obstetrician față de aceste cazuri, tendința cicatrice uterină - naștere prin operație cezariană. Materiale și metode. Studiu-pilot prospectiv observațional privind atitudinea medicului obstetrician în cazul gravidei cu uter cicatriceal. Acesta este realizat pe baza unui chestionar care a cuprins întrebări referitoare la modul de naștere ales în cazul gravidei cu uter cicatriceal. Studiul a fost efectuat pe o perioadă de 3 luni. Chestionarul a fost redactat online, utilizând programul gratuit Google forms, și a fost distribuit către 100 de medici ginecologi. Concluzii și discuții. Datele analizate au fost raportate la experiența și statusul profesional al medicului. Operația cezariană rămâne în continuare prima opțiune în cazul gravidelor cu uter cicatriceal în antecedente.

 

 

 

 

LAPAROSCOPIC CERVICOISTHMIC CERCLAJ (LCC) FOR THE TRATAMENT OF CERVICAL INCOMPETENCE

 

Adina Lungu¹, Vlad Munteanu¹, Adela Șerban², Ramona Mircea Vicol^2,3, Elvira Brătilă³, Corina Grigoriu¹

1. University Emergency Hospital Bucharest
2. Institute for Mother and Child Care “Alfred Rusescu”, Bucharest
3. University of Medicine and Pharmacy “Carol Davila”, Bucharest

 

Introduction. Cervical incompetence occurs in 0.5-1% of all preg­nan­cies, sometimes resulting in signifiant pregnancy lost. Success rates after trans­vaginal cervical cerclage are high (87%). Materials and methods. A woman with a history of loop excision (LLETZ) for HSIL at Pap test with the result CIN III and a conization after LLETZ became pregnant. She is a 35-year-old female and this is her first pregnancy. At her visit at our hospital at 8 weeks, vaginal examination revealeed a very short, thin cervix with a scar defect. A cervicoisthmic cerclage was inserted at 10 weeks by laparoscopy. Results. A caesarian section was planned for 38 weeks of gestation but the pacient went into labour at 36 weeks. At caesarian section there was a scar tissue covering the cerclage knot. A transverse lower segment incision was employed to deliver a female infant with Apgar scores 9. The cervicoisthmic cerclage was left in situ. Conclusions. This small case shows that LCC is a safe and cost-effective procedure in a properly selected patients. LCC costs less, is less invasive and should replace the traditional laparotomy technique.

 

 

 

 

THE ULTRASONOGRAPHIC PRENATAL DIAGNOSIS OF CONJOINED TWINS

 

Adina Lungu¹, Vlad Munteanu¹, Adela Șerban², Ramona Mircea Vicol^2,3, Călin Boeru⁴, Doru Câmpean¹

1. University Emergency Hospital Bucharest
2. IOMC “Alfred Rusescu”, Bucharest
3. University of Medicine and Pharmacy “Carol Davila”, Bucharest
4. Hospital of Obstetrics and Gynecology Ploiești

 

Introduction. Conjoined twins are a rare complication of monozygotic twinning and is associated with a high risk of perinatal mortality. Early diagnosis of conjoined twins with a better counselling of the parents determinates the management options of the pregnancy. Materials and methods. Although first trimester diagnosis of conjoined twins is feasable, false-positive cases are common before 10 weeks. We are reporting one case of conjoined thoracopagus twins diagnosed by ultrasonography at 11 weeks. A 28-year-old woman was referred to our hospital. She had no personal or family history of twins. The twins were joined at the torax and the abdomen. Results. In the present study, the diagnosis has been performed in the first trimester, and because the family has chosen termination of this pregnancy, further diagnostic intervention has not been considered. Conclusions. Early diagnosis of conjoined twins was previously reported, but not before the 10th week of gestation. Conjoined twins are associated with a high perinatal mortality; therefore, making an early diagnosis with ultrasonographic examination of conjoined twins gives the parents a chance to elect pregnancy termination, associated with minimal maternal risks.

 

 

 

 

INFECŢIA CU PAPILLOMAVIRUS UMAN (HPV)

ȘI VACCINAREA ANTI-HPV - INFORMARE ȘI CONTRADICŢII ÎN RÂNDUL ADOLESCENŢILOR

 

Calina Maier¹, Cristina Neagu¹, Radu Vlădăreanu²

1. Spitalul „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, Bucureşti
2. Spitalul Clinic Elias, Bucureşti

 

Din momentul inițierii programului național de vaccinare anti-HPV, aco­pe­rirea vaccinală raportată a fost sub 5%. Scopurile acestui studiu au fost evaluarea nivelului de informare a adolescenților asupra infecției și vaccinării anti-HPV și explorarea barierelor împotriva vaccinării. Ma­te­rial și metodă. Am efectuat un studiu descriptiv transversal „cross-secţional”, desfășurat în București, bazat pe un chestionar in­clu­zând indicatori demografici și referitori la infecția și vaccinarea anti-HPV, completat de 524 de adolescenți cu vârste între 16 și 18 ani. S-a utilizat analiza de regresie logistică pentru identificarea asocierii din­tre caracteristicile demografice şi nivelul de cunoaștere despre HPV și rata de vaccinare în lot. Rezultate. Din totalul adolescenților in­tervievați, o mică proporție au avut cunoștințe despre infecția HPV (20,2%) și vaccinarea anti-HPV (13,74%). Rata de vaccinare pentru lot a fost 1,1%. Cel mai frecvent citat motiv pentru absența vaccinării a fost lip­sa de informare (80,6%), urmată de îngrijorarea părinților asupra si­gu­ranței vaccinului (11%), teama de durere (5,5%) și neînceperea vieții se­xuale (2,7%). Debutul precoce al vieții sexuale, veniturile reduse și re­lația autopercepută cu membrii familiei au fost corelate semnificativ sta­tistic cu nivelul de informații despre HPV și rata de vaccinare anti-HPV. Concluzii. Nivelul redus de cunoaștere asupra infecției HPV în rân­dul adolescenților români poate fi unul dintre cei mai importanți fac­tori corelați cu ratele alarmant de scăzute ale vaccinării anti-HPV la ni­vel național. Dezvoltarea programelor de informare, cu implicarea spe­cialiștilor în sănătate, a mass-media, a sistemelor de învățământ, dar și a membrilor familiei reprezintă o necesitatate pentru acest grup po­pulațional vulnerabil.

 

 

 

 

POST CAESAREAN DELIVERY ANALGESIA

 

Virgil Șerban Manica

Tufts University School of Medicine, Boston, MA, USA

 

In 2011, there were almost 1.3 million caesarean deliveries (CD) in the US, being the most frequent operating room procedure in hospitals. Most of them are performed under regional anesthesia (RA), with a very small number done under general anesthesia (GA), when there are contraindications to RA or there is not enough time for a regional technique. Postoperative pain remains the greatest concern for pa­tients undergoing CD. Good analgesia will not only provide maternal comfort, but will also permit improved mother-baby early bonding, early ambulation and hospital discharge. This will also reduce the risk of deep vein thrombosis. Studies have shown that the presence of se­vere pain during the first 36 hours after CD will lead to an increased risk of developing post-partum depression, as well as chronic pain. This lecture will also address epidural and intrathecal opioid usage and their side effects, as well as systemic and oral opioid options. An update on multimodal analgesia for CD will also be presented, including the use of non-steroidal anti-inflammatory drugs, local anesthetics, α2 adrenergic receptor antagonists, pregabalin, ketamine, as well as peripheral nerve blocks.

 

 

 

UPDATE ON MANAGEMENT OF OBSTETRIC HEMORRHAGE

 

Virgil Șerban Manica

Tufts University School of Medicine, Boston, MA, USA

 

Obstetric hemorrhage represents the most common complication of chil­dbirth, while also being the most preventable cause of maternal mor­tality. At the same time, recent studies show that rates of obs­te­tric he­mor­rhage are increasing even in developed countries, US included and rates of hemorrhage-associated severe maternal mor­bi­dity exceed the morbidities associated with other obstetric and me­dical conditions. This lecture will cover the definition and risk factors of obstetric hemor­rhage, the prevention and management of obstetric hemorrhage, fo­cu­sing on uterotonic and hemostatic drugs. Massive obstetric trans­fusion protocols will be discussed, as well as the transfusion of blood and blood products. The latest news on diagnosis and monitoring of coagulopathy will also be presented. Finally, radiological and surgical interventions will be presented, along with cell salvage usage in obstetric hemorrhage.

 

 

 

PERFORMANŢELE SCREENING-ULUI COMBINAT DE PRIMUL TRIMESTRU ÎN DEPISTAREA ANOMALIILOR CROMOZOMIALE

 

Mădălin-Marius Margan^1,2, Roxana Nicolescu², Bogdan Mureșan³

1. UMF „Victor Babeș” Timișoara
2. Clinica Universitară de Obstetrică-Ginecologie „Bega”, Timișoara
3. Spitalul Premiere, Timișoara

 

Obiectiv. Evaluarea eficienței screening-ului combinat pentru ano­ma­lii cromozomiale în primul trimestru, precum și a caracteristicilor eco­gra­fice ale acestor fetuși. Material și metodă. Prezentăm un studiu re­tro­spectiv desfășurat în perioada 7.09.2009 - 30.12.2015, în total fiind exa­minate 3860 de gravide. Rezultate. Măsurătorile translucenței nu­ca­le au fost reprezentate grafic pe domeniul de valori de referință cu următoarele rezultate: > Mediana: 65,3%, > percentila 95: 10,7%. Re­fe­ritor la parametrii biochimici serici, beta-HCG liber (MoM) a fost în pro­por­ție de 8,2% peste percentila 95, iar PAPP-A (MoM) - 7,2% sub percentila 5. 709 femei (18,4%) au fost în vârstă de 35 de ani ori peste. Anomaliile cromozomiale majore descoperite au fost: 20 de cazuri de trisomie 21, 3 cazuri de trisomie 13, 9 cazuri de trisomie 18, 4 cazuri de sindrom Turner (în total 36 de cazuri). Riscul a fost apreciat la 1/100 sau mai mare în 159 (4,1%) de cazuri. Concluzie. Combinația translucență nucală cu markeri serici de prim trimestru a avut o rată de detecție ridicată și o rată de rezultate fals-pozitive scăzută. Inversarea fluxului pe ductul venos și absența osului nazal, însoțită de regurgitarea tricuspidiană, sunt markeri ecografici ce pot îmbunătăți rata de detecție a cariotipelor anormale.

 

 

 

IMPACTUL OPERAŢIEI CEZARIENE ASUPRA COPIILOR CU GREUTATEA <1500 g

 

Angela Marian-Pavlenco¹, Ala Burlacu², Igor Opalco², Ina Șargarovschi¹

1. USMF „N. Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova
2. Institutul Mamei şi Copilului, Chișinău, Republica Moldova

 

Modalitatea de naştere, în special operația cezariană (OC), este considerată de elecţie în cazul naşterilor premature, deoarece asigură o naştere mai puţin traumatică pentru copil. Însă există dubii în cazul naşterilor cu termen foarte mic. Obiectivul studiului. Determinarea impactului ipotetic al operației cezariene asupra rezultatelor neo­na­tale. Material și metodă. Am efectuat un studiu retrospectiv pe 377 de copii născuți cu greutatea până la 1500 g, în perioada 2014-2015 la Institutul Mamei și Copilului. Copiii cu malformaţii con­genitale severe și cei născuți în afara instituției au fost excluși din studiu. În vederea analizei univariabile a rezultatelor neonatale pre­coce aso­cia­te cu modul de naștere, copiii din eșantionul luat în stu­diu au fost di­vizați în două loturi: copii născuți prin OC (45,62%) și cei năs­cuți pe cale vaginală (54,38%). Rezultate. Nu există o asociere sem­ni­fi­cativă între complicațiile neonatale și modul de naștere la nou-năs­cuții cu greutatea <1500 g: hemoragie intraventriculară (OR 0,9, 95% IC 0,48-1,69), sepses neonatal (OR 1,09, 95% IC 0,66-1,80), copil afec­tat de ruperea prematură a pungii amniotice (OR 1,2 95% IC 0,63-2,64), copil afectat de corioamnionită (OR 0,89 95% IC 0,19-4,04). Mor­talitate neonatală pentru cei născuți prin OC a fost de 27,9%, com­parativ cu 35,6% pentru cei născuţi pe cale vaginală (P>0,05). Con­cluzii. Nu am constatat o asociere între reducerea com­pli­ca­ții­lor neonatale, micșorarea mortalității neonatale și OC la co­piii cu gre­u­ta­tea <1500 g. Astfel, metoda de naștere ar trebui să se ba­ze­ze pe in­dicații obstetricale sau materne.

 

 

 

MODE OF DELIVERY IN STILLBIRTH: FILANTROPIA – 10-YEAR EXPERIENCE

 

Corina Mat¹, Tania Dobre¹, Sabrina Enache¹, Natalia Buinoiu¹, Nicolae Gica¹, Gheorghe Peltecu²

1. Filantropia Clinical Hospital, Bucharest, Romania
2. Carol Davila University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

 

In Romania, a national statistics report on the mode of delivery in preg­nancies that end in stillbirth has never been conducted. Thus, we decided to analyze the caesarean versus vaginal delivery rates over a 10-year period in “Filantropia” Clinical Hospital of Bucharest. A retro­spective analysis was conducted by evaluating data from the 1st of January 2005 to 31^st of December 2015 in “Filantropia” Cli­nical Hospital in order to examine the caesarean vs. vaginal de­li­very rate amongst stillbirths. During this period, our hospital had a total of 31.676 births registered in our database after the 24^th week of gestation, including 176 stillbirths. Various differences were no­ticed within the study group. The overall numer of C-section in liveborn was 13.199 (41.7%) and 30 (17%) for stillbirths. It has been observed that the rate of C-sections increased with the gestational age of each individual case, in comparison to the livebirths were this phenomenon was not observed. The study con­ducted in our practice clearly shows the fact that caesarean de­li­very increased in live births yet decreased in stillbirths from 2005-2015. Most of the C-sections were performed in cases of medical com­pli­ca­tions as­sociated to preg­nancy that endangered mother’s life. This epi­de­mio­lo­gical ob­ser­vation deserves new clinical investigations to clearly un­der­stand the clinical reasons, financial and the social impact related to this change.

 

 

 

 

ANOMALIES OF THE FETAL AORTIC ARCH

 

Claudiu Mărginean, Liliana Gozar, Iolanda Muntean, Rodica Toganel, Maria Oana Mărginean

UPPh Târgu-Mureş

 

Isolated cardiac anomalies of the fetal aortic arch which are intrauterinally diagnosed through ultrasound include: the aortic arch located right to the trachea, interrupted aortic arch, anomalies of the right subclavicular artery. The aortic arch located right to the trachea has a prevalence of 1 in 1000 fetuses. The interrupted aortic arch represents around 1% of all congenital cardiac malformations. Around 1% of the population has an aortic arch situated on the left with an aberrant right sublavicular artery. Diagnosis of aortic arch anomalies requires a thorough evaluation of dif­ferent sections with three vessel screening, but mostly the use of Dop­pler. Up to 10.11.2015, the casuistry of the Tg. Mureș Center included 236 cardiac structural anomalies. 10 fetuses (4.23%) had aortic arch ano­malies: 4 cases with aortic arch located on the right, 3 cases with in­ter­rupted aortic arch (two associated with ventricular septal defect) and 3 cases with aberrant right subclavicular artery. Excepting the fe­tus with interrupted aortic arch, diagnosed at 15 weeks, associated with hygroma colli and chromosomal abnormality, the other 9 cases had their diagnoses confirmed without any other associations, by using CT angiography. Both cases of interrupted aortic arch underwent sur­ge­ry, the newborns were alive at three months of age, and the cases with aortic arch located on the right and aberrant subclavicular artery were considered asymptomatic and are under periodic cardiological eva­lua­tion. In conclusion, aortic arch anomalies constitute a rare possible in­tra­uterine diagnosis, which sometimes implies delivery in a tertiary center of cardiovascular surgery and neonatal investigations.

 

 

 

 

FETAL CARDIOMYOPATHIES - THE EXPERIENCE OF THE TÂRGU-MUREŞ CENTER

 

Claudiu Mărginean, Liliana Gozar, Iolanda Muntean, Rodica Toganel, Maria Oana Mărginean

University of Medicine and Pharmacy Târgu-Mureş

 

Cardiomyopathies are conditions of the myocardium which alter the contractile function and are not directly related to malformations. Their incidence is very rare, not only in the fetal period, but also in the neonatal period. Through a period of 8 years, on a group of 363 patients referred to the Târgu Mureș center with the suspicion of fetal cardiac anomalies, out of which 23 had pathological arrhythmias and 236 had structural abnormalities, 6 cardiomyopathies were diagnosed. Dilated cardiomyopathies were related to: parvovirus infection, paroxistic su­pra­ventricular tachycardia, atrio-ventricular block, non-compacted myo­cardium or unknown causes (also through the neonatal period). The ultrasonographical diagnosis of these conditions is facile, the car­dio­thoracic circumference index C/T is obviously enlarged in the 4 chamber sec­tion. The movement of the ventricular walls is less extensive and can be evaluated on the M-mode. Hypertrophic cardiomyopathy was re­la­ted to a twin pregnancy and a TRAP sequence. The diagnosis of the hy­per­trophic cardiomyopathy was established on a dilated fetal heart seen in the 4 chamber section, with a very thick ventricular wall, ap­pa­rently smaller lumen, frequent pericardial fluid. Doppler can reveal re­gur­gitations and turbulences on both atrioventricular valves in both types of cardiomyopathies. With the exception of the arrhythmias, which benefited from therapy, the treatment being successful only for the paroxistic tachycardia, the other cases did not receive any treatment, also due to the patients’ wish. In conclusion, fetal cardiomyopathy is a rare condition which does not always have a known cause or therapy.

 

 

 

DIAGNOSTICUL ANTENATAL ȘI REZULTATE NEONATALE LA SARCINILE CU POLIHIDRAMNIOS

 

Eduard-Cristian Mihoci, Victor Bălan, Mircea Onofriescu

Maternitatea „Cuza Voda”, Iași

 

Obiectivul studiului a fost evaluarea etiologiei și a rezultatelor neo­na­tale la pacientele diagnosticate cu polihidramnios. Material și me­todă. În studiu au fost incluse 82 de paciente diagnosticate cu po­li­hidramnios, care au născut la Maternitatea „Cuza Vodă” Iași, în pe­rioada 2012-2015. Au fost analizate statistic rezultatele neonatale și etiologia polihidramniosului. Rezultate. Au fost depistate 16 ca­zuri cu malformații fetale, 5 cazuri de izoimunizare în sistem Rh, 6 cazuri de diabet zaharat matern, 8 cazuri de infecții materne și 55 de cazuri de polihidramnios idiopatic. Ca rezultate neonatale, în 6 ca­zuri au rezultat feți macrosomi, 3 cazuri cu feți morți antepartum și s-au înregistrat 11 cazuri de nașteri premature. Decolarea ma­nua­lă de placentă a fost necesară în 7 cazuri. În 36 de cazuri s-a prac­ti­cat operaţia cezariană. Concluzii. Supravegherea atentă și un di­ag­nostic corect antepartum sunt necesare în cazul pacientelor cu polihidramnios, din cauza multiplelor complicații materne și neo­natale.

 

 

 

ENDOMETRIOZA POST-OPERAŢIE CEZARIANĂ

 

Dan Mihu¹, Doru Diculescu¹, Răzvan Ciortea¹, Ciprian Porumb¹, Mihnea Istrate², Ciprian Pop¹, Andrei Măluțan¹

1. Clinica de Obstetrică-Ginecologie „Dominic Stanca”
2. Student anul III, UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca

 

Endometrioza este o afecţiune benignă în care ţesutul endometrial func­ţional este prezent în afara cavităţii uterine. Cicatricele post-operaţie cezariană reprezintă cea mai frecventă localizare a en­do­me­triozei peretelui abdominal (0,03-0,4%, unele studii rapor­tând o incidenţă de 3,5%). Efectuarea intervenţiei chirurgicale înain­tea de­clanşării travaliului ar putea creşte riscul de apariţie a endometriozei cicatriceale. Factori adiţionali de risc ar putea fi re­pre­zen­taţi de fluxul menstrual crescut, consumul de alcool, iar mul­ti­paritatea ar putea re­pre­zenta un factor de protecţie. Un diag­nos­tic preoperator corect es­te util în consilierea pacientei şi în pre­gă­tirea corespunzătoare a in­ter­venţiei chirurgicale. Metodele ima­gis­tice utilizate în diagnostic sunt: ultrasonografia, tomografia com­pu­te­ri­zată, rezonanţa mag­ne­ti­că nucleară. Rezultatele furnizează infor­ma­ţii nespecifice, polimorfe. Diagnosticul definitiv poate fi stabilit prin intermediul citologiei ob­ţi­nute prin aspiraţie cu ac fin ghidată ul­tra­sonografic (FNAC). Con­dui­ta terapeutică a endometriozei post-operaţie cezariană include tra­tament hormonal şi rezecţie chi­rur­gi­cală. Cura chirurgicală este ne­ce­sară pentru diagnosticul definitiv, cât şi pentru excizia formaţiunii tu­morale. Se recomandă excizia lo­ca­lă largă, cu cel puţin 1 cm mar­gine de rezecţie. Aceste măsuri se im­pun din cauza riscului de re­ci­di­vă (4,3%), precum şi a degenerării ma­lig­ne (0,3-1%). Alte opţiuni te­rapeutice sunt: tratamentul hor­mo­nal cu progestogeni sau analogi GnRH, precum şi ablaţia cu ultrasunete focalizate de înaltă intensitate (HIFV). Profilaxia en­do­me­triozei post-operaţie cezariană presupune anu­mite măsuri de teh­nică chirurgicală, dar aceste strategii preventive nu şi-au dovedit eficacitatea în totalitate. 

 

 

 

ROLUL EXAMENULUI ECOGRAFIC ÎN APRECIEREA FUNCŢIEI CORPULUI GALBEN

 

Dan Mihu¹, Doru Diculescu¹, Andrei Măluțan¹, Cristian Iuhas¹, Mihaela Oancea¹, Daria Pop¹, Carina Mihu², Răzvan Ciortea¹

1. Clinica de Obstetrică-Ginecologie „Dominic Stanca”
2.  Student anul III, UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca

 

Identificarea optimă a corpului galben poate fi realizată prin ecografie endovaginală 2D şi ecografie Doppler. Morfologia corpului galben este foarte variabilă, în funcţie de aspectul peretelui şi de evoluţia spontană a coagulului central. Formarea coagulului, retracţia sa, liza sa totală sau parţială determină multiple aspecte ale corpului galben, care pot fi descrise prin examen ecografic endovaginal. Modificările histologice vasculare care au loc la nivelul corpului galben pot fi cuantificate prin ecografie Doppler, care evidenţiază flux vascular cu velocitate scăzută şi rezistivitate redusă (1R = 0,49). Aprecierea prin ecografie Doppler a corpului galben poate aduce contribuţii valoroase în ceea ce priveşte funcţionalitatea acestuia, în special în cazul FIV. Se consideră că valoarea IR trebuie să fie sub 0,5 pentru ca FIV să poată determina rezultate favorabile. Aspectele patologice ale fazei luteale ale ciclului menstrual pot fi diagnosticate şi prin examen ecografic. Cele mai frecvente aspecte decelate în aceste condiţii sunt: chistul luteal, chistul hemoragic al corpului galben, sindromul LUF. Diagnosticul acestor anomalii ale fazei luteale asociază, pe lângă examenul ecografic, şi alte mijloace: biopsia endometrială, determinarea valorii serice a progesteronului. În concluzie, examenul ecografic deţine un rol esenţial în aprecierea corpului galben atât prin evaluarea unor aspecte morfologice prin ecografie 2D, dar şi prin cuantificarea fenomenelor de angiogeneză prin ecografie Doppler. Aceste informaţii furnizate de ultrasonografie sunt esenţiale în monitorizarea pacientelor cu infertilitate, precum şi a sarcinilor în primul trimestru. 

 

 

 

ULTRASONOGRAPHIC FEATURES OF EDWARD’S SYNDROME: TWO CASE REPORTS

 

Ramona Mircea-Vicol^1,2, Adina Lungu³, Adela Șerban²

1. UMPh “Carol Davila”, Bucharest
2. IOMC “Alfred Rusescu”, Bucharest
3. SUU Bucharest

 

Introduction. Trisomy 18, also known as Edwards syndrome, is the se­cond most common autosomal trisomy. Approximately 68% of foe­tuses with trisomy 18 die in utero, and only 10% survive the first year of life. In trisomy 18 the features include agenesis of corpus callosum, me­nin­go­myelocele, ventriculomegaly, choroid plexus cysts, posterior fos­sa anomalies, cleft lip and palate, micrognathia, low-set ears, mi­cro­ph­tal­mia, hypertelorism, short radial ray, club or rocker bottom feet, omphalocele, diaphragmatic hernia, renal anomalies, cardiac de­fects, polyhydramnios. Matherial and methods. We present two ca­ses of Edwards syndrome admited in Polizu Hospital of Obstetrics and Gynecology, Bucharest. Results and conclusions. The first case we re­port is a 39-year-old mother, prima gravida. Ultrasound scan at 17 weeks revealed multiple anomalies; after consulting the patient agre­ed to take further amniocentesis for confirmation of the diagnosis. Mo­le­cu­lar analysis QF-PCR identified trisomy 18. The couple did not decide the termination of pregnancy and the foetus was borned at 38 weeks. Second case is a 26-year-old mother, gravida 2, para 2, with different ul­tra­sound features comparing with first case, but with great probability of trysomy 18. In both cases anatomopathological examination con­firmed the ultrasonographic elements of the diagnose. 

 

 

 

 

HPV – O PROVOCARE ÎN MANAGEMENTUL SINDROMULUI IMUNODEFICIENŢEI UMANE

 

Mihai Mitran^1,2, Carmen Georgescu¹, Sorin Puia¹

1. Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sârbu”, București
2. UMF „Carol Davila” București

 

Introducere. Coinfecția HPV-HIV reprezintă o circumstanță agra­van­tă pentru dezvoltarea neoplaziei de col uterin. În cazurile de co­in­fecție, axioma conform căreia coinfecția HPV este autolimitantă nu mai este valabilă, din cauza statusului de imunodepresie specific pa­cientelor seropozitive. Material și metodă. Studiul s-a efectuat în cadrul Spi­ta­lu­lui Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sâr­bu” București, pe pe­rioada unui an, cuprinzând un număr de 244 de paciente HIV pozitive, negravide, consultate în această perioadă. Re­zultate. Datele studiului arată următoarele: coinfecția HPV cu ex­pri­mare clinică la pacientele HIV pozitive este de 75%. Potențialul on­cogen este mult mai crescut decât în populația generală: 84,3%, tul­pi­nile HPV-HR (high-risk) fiind prezente în 67% din cazuri. Concluzii. Se desprinde concluzia că la aceste paciente sancțiunea terapeutică chi­rurgicală trebuie efectuată precoce, cu tendință la eradicarea le­ziu­nii, dar este obligatorie și urmărirea sis­te­matică în timp a evoluției post-intervenție, precum și a citologiei cer­vicale. Se impune cu­prin­de­rea acestor paciente într-un program național de screening, prin ser­viciile de ginecologie, oncologie şi boli infecțioase. 

 

 

 

SELECTIVE PROGESTERONE RECEPTOR MODULATORS - A NEW OPTION IN THE PHARMACOLOGICAL TREATMENT OF UTERINE FIBROIDS

 

Marius Alexandru Moga, Oana Gabriela Dimienescu, Cristian Arvatescu, Costin Anastasiu, Stela Casap

Faculty of Medicine, “Transilvania” University of Brașov

 

Introduction. The frequently identified benign uterine tumor in wo­men of reproductive age is represented by the uterine myoma (fi­broids) that may cause symptoms as: metrorrhagia, dysmenorrhea, ane­mia, pelvic or pain. No currently approved medical treatment is able to completely eliminate fibroids, for this reason, surgery pre­do­mi­nates as the treatment strategy. Because progesterone plays an important role in the myoma growth, modulating the pro­ges­terone pathway represents one of the possibilities for medical therapy. Ob­jec­tives. The aim of the study was to review the available data re­gar­ding the safety and efficacy of the selective progesterone receptor mo­dulators (SPRM) used in the treatment of uterine fibroids and their symptoms. Material and method. A comprehensive literature re­search was performed from September 2015 to January 2016 with the purpose to identify those articles mentioning the use and ef­ficacy of the SPRM in the treatment of the symptoms related to ute­rine fibroids. Results. A total of 37 articles were found, out of which 12 matched our inclusion criteria. All studies included in our research give information on the safety of the drug, the potential benefits with regards to control of bleeding and fibroid volume reduction. Pain and quality of life showed marked improvements, even during the off-treatment intervals. Conclusions. From the available SPRM - ulipristal acetate (UPA), asoprisnil, telapristone acetate and GnRH agonists, the treatment with UPA showed a rapid control of me­tror­rhagia, sustained effect in the myoma size, as it appears that the myoma does not begin growing again after the drug treatment is stopped.

 

 

 

 

THE IMPACT OF HYPOXIA OVER FETAL AND NEONATE BRAIN

 

Magdalena Mogoș¹, Adina Lungu³, Adela Șerban¹, Ramona Mircea Vicol^1,2

1. “Alfred Rusescu” Institute for Mother and Child Care, Bucharest
2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest
3. University Emergency Hospital, Bucharest

 

Introduction. Hypoxic-ischemic encephalopathy (HIE), the most severe outcome of perinatal asphyxia, is a syndrome characterised mainly by abnormal muscle tone and reflexes, an altered level of consciousness, and commonly by convulsions. These changes occur due to cerebral hy­poxia, which a newborn may develop for many reasons. The gold stan­dard in the diagnosis of asphyxia is the clinical assessment of the neu­ro­logical state of newborns in the early postnatal period. Materials and method. In our presentation we try to correlate the importance of good prenatal care, high standards delivery assistance, early recognition of signs and symptoms, the utility of paraclinic elements, early diagnose and early treatment. We selected a great number of newborns between 2007-2012 and we compared a pannel of elements recorded in the medical documents of mother and child. Results and conclusions. We identified as antenatal risk factors: extreme maternal age, socio-economical status, obstetrical causes. The intrapartum risk factors were: meconial amniotic fluid, abnormal FHR, induced labour, uterine rupture. Abnormal CTG pattern is associated with bad prognosis for the evolution of the newborn and it is correlated with Apgar score less than 7. 

 

 

 

ROLUL EXAMINĂRII DOPPLER ÎN HIPOTROFIA FETALĂ CU DEBUT PRECOCE ȘI ÎN CEA CU DEBUT TARDIV

 

Daniel Mureşan, I. Rotar, D. Ona

UMF „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca

 

Hipotrofia fetală reprezintă o patologie severă intrauterină a fătului, responsabilă de morbiditate şi mortalitate crescute perinatale, pre­cum şi de afectarea dezvoltării neurologice postnatale. În funcţie de momentul debutului hipotrofiei, se descriu două fenotipuri di­fe­rite prin diagnostic, viteza de evoluţie şi implicaţiile terapeutice. Hi­po­trofia cu debut precoce este datorată unor leziuni placentare im­portante, care debutează în trimestrul al II-lea şi care duc la creş­te­rea rezistivităţii placentare şi la vasoconstricţie periferică. Acest tip de hipotrofie se diagnostichează înainte de săptămâna 32-34 prin încetinirea creşterii fetale şi se manifestă din punct de vedere Doppler prin modificări secvenţiale pe mai multe sectoare vasculare. Cele mai semnificative modificări sunt pe artera ombilicală şi pe ar­te­ra cerebrală medie. Modificările cardiace şi cele pe ductul venos apar tardiv şi nu par să aibă o relevanţă deosebită în managementul ob­ste­trical. Hipotrofia cu debut tardiv apare în trimestrul al III-lea de sarcină, după 32-34 de săptămâni, şi se diagnostichează dificil de­oa­rece în această perioadă curbele de normalitate ale biometriei fetale acoperă un spectru larg de valori. Acest tip de hipotrofie tre­bu­ie suspectat la sarcinile la care curba individuală de creştere se aplatizează, la care lichidul amniotic scade şi la care raportul HC/AC creşte. Insuficienţa placentară parţială în aceste cazuri es­te da­torată unor modificări placentare neobstructive. Dacă nu es­te diagnosticată, acest tip de hipotrofie se asociază cu decese neaş­tep­tate fetale în trimestrul al III-lea, cu morbiditate şi mortalitate pe­ri­na­tală, cu suferinţă fetală acută în travaliu, cu frecvenţa crescută a sec­ţiunii cezariene de urgenţă şi cu evoluţie neurologică postnatală suboptimală. În acest tip de hipotrofie, examinarea Doppler pe arteră om­bilicală este de obicei normală. Reacţia la hipoxie a fătului este re­prezentată de o vasodilataţie cerebrală, astfel încât modificările Doppler pe sectorul cerebral sunt cele mai semnificative, iar ele ghi­dează conduita terapeutică. Secvenţa de alterare Doppler în aceste situaţii este atipică şi incompletă.

 

 

 

 

MANAGEMENTUL TUMORILOR OVARIENE BORDERLINE. EXPERIENŢA SPITALULUI CLINIC „FILANTROPIA”

 

Laura Mihaela Mustaţă, Nicolae Gica, Ruxandra Gabriela Cigaran

Spitalul Clinic „Filantropia”, Bucureşti

 

Tumorile ovariene borderline (TOB) reprezintă tumori cu potențial ma­lign scăzut și însumează aproximativ 8-10% din totalul tu­mo­rilor ovariene. Incidența acestui tip de tumori se situează între 1,8-4,8/100.000 de femei/an. Vârsta medie la care apare acest di­ag­nos­tic este cu 10 ani mai devreme decât în cazul tumorilor ova­rie­ne maligne. În ultimii ani s-a adoptat atitudinea chirurgicală con­ser­vatoare, presupunând anexectomie unilaterală, biopsii pe­ri­toneale și omentectomia. Ca tratament conservator în cazul tu­morilor mucinoase se poate lua în considerare anexectomia uni­la­te­rală sau chistectomia. Nu există la momentul actual date care să sus­țină beneficiul tratamentului adjuvant chimioterapic. Având în ve­dere că majoritatea femeilor care sunt diagnosticate cu TOB sunt la vârstă reproductivă, se pune accent pe conservarea fertilității aces­tor paciente. Urmărirea atentă pe termen lung se impune pen­tru detectarea recidivelor și a riscului de malignizare. Tumorile mu­ci­noase ovariene asociate cu pseudomixoma peritonei sunt de cele mai multe ori secundare unei tumori de la nivel gastrointestinal/ apen­dice. Lucrarea de față prezintă rezultatele unui studiu retro­spec­tiv observaţional desfășurat în Spitalul Clinic „Filantropia” Bucu­rești în perioada ianuarie 2013 - decembrie 2015, pe un lot de 52 de fe­mei, cu vârsta medie de 40 de ani, diagnosticate cu TOB, având ca scop evaluarea metodelor de diagnostic, tratament, urmărire, pre­cum şi evaluarea rezultatului tratamentului chirurgical. Datele stu­diu­lui susțin că aproximativ 53% dintre femeile tratate chirurgical con­ser­vator și-au păstrat capacitatea reproductivă. Dintre pacientele di­ag­nos­ticate - examen extemporaneu - TOB, nici una nu a avut diag­nos­tic histologic final de tumoră ovariană malignă. Riscul de recidivă s-a situat sub rata de 2%.

 

 

 

CAUZELE NEGINECOLOGICE DIN METRORAGII

 

Dimitrie Nanu, Ileana Conea, Gladys Al Jashi

Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon”

 

Metroragiile juvenile sunt o cauză de hemoragie importantă în pa­to­logia ginecologică şi de cele mai multe ori sunt produse prin dez­echi­li­bre hormonale. În multe cazuri însă, aceste hemoragii sunt datorate şi unei patologii generale a femeii. Această patologie generală de ce­le mai multe ori nu este cunoscută de medic şi poate fi cauza unor he­mo­ragii grave sau prima manifestare a unor cauze foarte grave, cum ar fi leucemia. Un consult atent şi un bilanţ hematologic se im­pun în aceste cazuri. Experienţa autorilor legată şi de centrul de en­do­cri­nologie ginecologică poate fi utilă practicienilor. Concluzia este că tratamentul hemoragiilor trebuie să se facă de medic după un anumit protocol care ar evita de multe ori diagnosticele greşite şi o atitudine necorespunzătoare. 

 

 

 

COMPLICAŢII IMEDIATE ȘI TARDIVE ALE OPERAŢIEI CEZARIENE

 

Dimitrie Nanu¹, Ileana Conea², Isam Al Jashi³

1. UMF „Carol Davila”, Bucureşti
2. Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan”, Bucureşti
3. Spitalul Clinic Județean de Urgență Ilfov, Bucureşti

 

În România, jumătate din femei nasc prin operaţie cezariană, de aici creş­te­rea numărului de operaţii cezariene. În mod sigur, va creşte şi numărul complicaţiilor. Se estimează că în următorii 4-5 ani aceste complicaţii vor deveni mai frecvente. Cele mai frecvente complicaţii - care sunt, de altfel, discutate în cadrul comunicării - sunt: sarcina ectopică, pla­centa previa, decolarea de placentă, placenta accreta. Sarcina ectopică apare cu un risc între 28% şi 76%. Placentaţia patologică, decolarea de placentă apare în 3,78-5,3% din cazuri. Foarte importantă este placenta accreta cu mare risc de hemoragie, care duce la histerectomie. Această complicaţie pune mari probleme de atitudine, necesitând uneori chiar şi histerectomie. Es­te considerată cel mai des întâlnită complicaţie în operaţia cezariană. Prog­nosticul fetal este şi el modificat de operaţia cezariană, câteodată în sens negativ. În concluzie, lucrarea vrea să arate complicaţiile actuale şi po­ten­ţiale ale operaţiei cezariene.

 

 

 

 

IMPLICAŢII PSIHOLOGICE ALE NAȘTERII PRIN CEZARIANĂ

 

Dimitrie Nanu, Anca Cazaceanu

Spitalul de Urgenţă „Sf. Ioan” - Maternitatea Bucur, Bucureşti

 

Naşterea prin cezariană a devenit foarte frecventă în ultimii ani. Este o operaţie în interes maternal şi fetal şi tinde să devină o intervenţie chi­rurgicală obişnuită. O cultură pro-cezariană se răspândeşte, ra­te­le cezarienei atingând cifre-record în multe ţări. Schimbările de con­vingeri şi de practici au apărut fără a se ţine seama de efectele ne­ga­tive pe care le are naşterea prin cezariană, în detrimentul celei na­tu­ra­le. În societatea noastră, s-a construit tendinţa de evitare a durerii, în special cea a naşterii. Chiar dacă alegerea naşterii prin cezariană im­­pli­că o recuperare mai lentă, posibile complicaţii, imobilizare post­ope­ratorie şi lipsa contactului cu nou-născutul în primele zile du­pă naştere, femeile îşi motivează decizia prin faptul că naşterea prin cezariană este mai comodă şi mai rapidă, iar cea naturală este mai dureroasă. Cercetările din ultimii ani au luat în considerare şi po­si­bi­lele efectele negative ce au afectat atât mama, cât şi copilul, pe ter­men scurt, mediu şi lung. Naşterea prin cezariană nu este doar o pro­ce­dură medicală, ci şi o experienţă de viaţă cu puternice aspecte emo­ţio­nale ce poate duce la diminuarea capacităţii femeii de a se adap­ta la maternitate.

 

 

 

 

CONTRACEPŢIA POST-CHIRURGIE BARIATRICĂ

 

Ana Nastas¹, Diana Comandașu¹, Ciprian-Andrei Coroleucă¹, Elvira Brătilă¹, Cătălin-Bogdan Coroleucă¹, Ruxandra Stănculescu¹,
Monica Cîrstoiu², Costin Berceanu³, Claudia Mehedințu⁴

1. UMF „Carol Davila”, SCU „Sf. Pantelimon” București
2. UMF “Carol Davila”, SUU, Bucuresti
3. UMF Craiova, Craiova
4. UMF „Carol Davila”, SCU „Nicolae Malaxa”, Bucuresti

 

Introducere. Obezitatea reprezintă o problemă de sănătate publică, atât incidența, cât și prevalența sa fiind în continuă creștere. În cazul eșe­cului dietoterapiei și al tratamentului medicamentos, intervențiile chi­rur­gicale bariatrice (restrictive, malabsorbtive și mixte) devin o op­țiune de tratament al obezității severe. Pierderea în greutate, ce în­soțește chirurgia bariatrică, poate ameliora fertilitatea la femeile sub­fertile datorită ciclurilor anovulatorii. În urma scăderii rapide în greutate în această perioadă, fapt ce ar putea avea efecte secundare negative asupra sarcinii, se recomandă protecție contraceptivă cel puțin 12-18 luni postoperator. Material și metodă. Lucrarea reprezintă o analiză a opțiunilor de contracepție post-chirurgie bariatrică, bazată pe revizuirea literaturii de specialitate indexată în bazele de date PubMed și Cochrane. Rezultate. Principala metodă contraceptivă la pacientele care au recurs la chirurgie bariatrică este reprezentată de dispozitivul intrauterin cu fir de cupru (prima opțiune în caz de urgență) sau dispozitivul cu eli­be­rare de levonorgestrel. Asocierea între tulburările gastrointestinale post-intervenție (vomă, diaree, malabsorbție) și contraceptivele orale mi­cro­do­zate comportă un risc crescut de apariție a sarcinii nedorite, astfel încât contraceptivele orale nu sunt recomandate. Obezitatea limitează uti­lizarea altor metode non-hormonale (inelul vaginal, prezervativele fe­minine, diafragmele, capacul de col uterin), din cauza dificultății apli­că­rii lor. Concluzii. Există o metodă contraceptivă sigură și eficientă, per­so­nalizată pentru fiecare caz în parte, care nu alterează scopul chi­rur­giei bariatrice - scăderea în greutate. 

 

 

 

 

ARTIFICIU DE EXTRAGERE A CRANIULUI FETAL ÎN OPERAŢIILE CEZARIENE DIFICILE

 

Șerban Nastasia, Manuela Russu

UMF „Carol Davila”, Bucureşti

 

Obiectiv. Prezentarea unui artificiu de tehnică în operaţiile ce­za­rie­ne dificile. Material şi metodă. În unele operaţiile cezariene, în special când există retracţia uterului pe făt, extragerea capului fe­tal se poate dovedi dificilă. Tehnica descrisă clasic presupune „in­tro­ducerea mâinii în cavitatea uterină prin tranşa segmentară, cu fa­ţa dorsală spre simfiză, palma modelându-se pe craniu” (citat din Cartea verde, pag. 394). Extragerea capului fetal presupune o his­te­ro­tomie de 10 cm şi flectarea capului cu vertexul spre incizie. În une­le cazuri, în special în retracţia uterului pe făt la nivelul gâtului, este dificilă introducerea mâinii între tranşa inferioară a segmentului şi craninul fetal, din cauza retracţiei. Împingerea spre posterior, cu degetele întinse, a tranşei inferioare de histerotomie are ca efect alunecarea tranşei pe sub craniul fetal, cu mutarea acesteia pos­te­rior de capul fetal. În acest moment, degetele sunt situate în punc­tul cel mai decliv al capului fetal, iar situarea tranşei inferioare a his­te­ro­to­miei posterior de capul fetal determină, prin tensiunea elastică acu­mulată, o împingere a capului fetal spre „golul” tranşei de his­te­ro­tomie. Prezentaţiile posterioare au astfel tendinţă la flectare, iar la cele anterioare, uşoara deflectare scoate capul fetal prin tranşă. Con­cluzii. Deşi greu de cuantificat şi de obiectivat, acest artificiu se poa­te dovedi util în cezarienele dificile, înaintea utilizării lingurii de for­ceps sau a prelungirii verticale, „în T”, a tranşei de histerotomie.

 

 

 

HISTERECTOMIA OBSTETRICALĂ ÎN SERVICIUL OBSTETRICAL DE RANG TERŢIAR AL SPITALULUI CLINIC „DR. I. CANTACUZINO” BUCUREȘTI

 

Șerban Nastasia¹, Ion Ştefan Briceag², Manuela Russu¹

1. UMF „Carol Davila”, Bucureşti
2. Spitalul „Dr. Ion Cantacuzino”

 

Obiectiv. Stabilirea profilului clinico-demografic al pacientelor care au necesitat histerectomie obstetricală. Material şi metodă. Studiul re­tro­spectiv analizează individual histerectomiile obstetricale din Cli­ni­ca de Obstetrică-Ginecologie „Dr. Ion Cantacuzino” în intervalul 2000-2015. Rezultate. S-au înregistrat 32.136 de naşteri, dintre care 22.822 de naşteri vaginale (71,01 %) şi 9584 prin operaţie cezariană (29,82 %); s-a înregistrat un deces matern (0,31 la 10.000 de naşteri). His­te­rectomia obs­te­tricală a fost efectuată în 30 de cazuri (0,93 la 1.000 de naşteri). Două­zeci de histerectomii (66,66%) au fost efectuate post­ope­raţie ce­za­riană, celelalte 10 fiind efectuate după naşterea vaginală (33,33 %). His­te­rectomia obstetricală a fost efectuată la 9 nulipare (30%), iar la do­uă dintre acestea (22,22%) fătul a murit. Indicaţiile his­te­rectomiei au fost atonia uterină (12 cazuri, 40%), placenta accreta (7 cazuri, 23,33%), rup­tura uterină (5 cazuri, 16,66%), DPPNI (3 cazuri, 10%), hematomul vul­vo­vaginal, fistula vasculară şi fibrom uterin (un caz, 3,33%). Dintre histe­rec­to­miile efectuate, 14 cazuri (46,66%) au fost considerate histerectomii obs­te­tricale evitabile: ruptură uterină (5 ca­zuri, 35,71%), atonie uterină (7 cazuri, 50%), hematom vulvovaginal şi fistulă vasculară (câte un caz, 7,14%). Moartea fetală s-a produs ex­clu­siv în cazurile nedispensarizate an­te­natal (9 cazuri, 56,25%), com­pa­rativ cu nici o moarte fetală în ca­zu­rile dispensarizate (0 %); p = 0,0008. Anexectomia a fost efectuată în 37,5% dintre pacientele ne­dis­pen­sarizate, comparativ cu 7,69% la pa­cien­tele dispensarizate (p=0,0502). Concluzii. Histerectomia post-par­tum este o dramă evi­ta­bilă, deoarece tinde să apară la parturiente cu tra­valiu neglijat şi care, la rândul lor, au neglijat îngrijirea prenatală.

 

 

 

ANEMIE FETALĂ ACUTĂ SEVERĂ PRIN TRANSFUZIE FETO-MATERNĂ: SEMNE CLINICE ȘI ECOGRAFICE. PREZENTARE DE CAZ

 

Dan Năvolan¹, Simona Vlădăreanu³, Cristian Pătrașcu², Mihaela Crăciunescu², Florin Bârsășteanu¹, Sebastian Olariu²

1. UMF „Victor Babeş” Timișoara
2. Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timișoara
3. UMF „Carol Davila”, SUU „Elias”, București

 

Anemia fetală acută prin transfuzie feto-maternă este o complicaţie rară a sarcinii ce poate prezenta grade diferite de gravitate. Cauzele sunt reprezentate cel mai frecvent de traumatisme, intervenţii invazive, alteori apare fără a se evidenţia o cauză. Prezentăm cazul unei gravide de 27 de ani, Rh pozitivă, primipară, cu vârsta gestaţională de 36 de săptămâni şi 6 zile, ce se prezintă la camera de gardă la consult pentru lipsa percepţiei mişcărilor fetale de aproximativ 24 de ore. Consultul efectuat evidenţiază o sarcină cu parametri de creştere fetală normală, lichid amniotic normal cantitativ. Cardiotocografia relevă frecvenţă cardiacă în limite normale, însă un traseu hiporeactiv. Ecografia de monitorizare fetală efectuată într-un interval de 20 de minute nu relevă mişcări fetale sau respiratorii. Evaluarea Doppler la nivelul arterei ombilicale evidenţiază valori nor­male, iar la nivelul arterei cerebrale medii, un indice de pulsatilitate nor­mal şi o creştere excesivă a vitezei maxime sistolice (120 cm/s). Ca ur­mare a persistenţei modificărilor CTG şi a ecografiei Doppler, se decide naşterea prin operaţie cezariană. Se naşte un făt viu, IA=5, G= 2650 g, cu anemie severă, cu valoarea hemoglobinei de 3 g/dl. Nou-născutul prezintă fenomene de citoliză hepatică şi creşterea LDH, valori ce se normalizează la 3 zile după transfuzia de sânge. Evaluarea prin electroforeză a hemoglobinei din sângele gravidei recoltat antepartum relevă o valoare a hemoglobinei fetale de 4,3%, documentând prezenţa elementelor fetale în sângele matern. Particularitatea acestui caz constă în apariţia unei anemii fetale extreme, ca urmare a unei hemoragii feto-materne acute, ce a avut ca expresie clinică absenţa mişcărilor fetale şi ca semn ecografic unic creşterea marcantă a vitezei maxime sistolice pe artera cerebrală medie. 

 

 

 

BIOMARKERI SEROLOGICI PREDICTIVI PENTRU NAȘTEREA PREMATURĂ

 

Dan Năvolan¹, Simona Vlădăreanu², Peter Terness³, Ioana Ciohat¹, Mircea Onofriescu⁴, Imad Lahdou³, Marius Craina¹, Ioan Sas¹,
Dorin Grigoraș¹, Dragoș Nemescu⁴, Mihaela Crăciunescu¹, Tony Hangan⁵, Diana Badiu⁵, Florin Bârsășteanu¹, Radu Vlădăreanu²

1. UMF „Victor Babeş”, Timișoara
2. UMF „Carol Davila”, Spitalul Universitar Elias, București
3. Universitatea din Heidelberg, Germania
4. UMF „Gr. T. Popa”, Iasi
5. UMF „Ovidius”, Constanța

 

Introducere. Fenomenele fiziopatologice ce determină travaliul pre­ma­tur sunt iniţiate într-o perioadă asimptomatică a sarcinii, cu zile şi săp­­tă­mâni înainte de apariţia simptomelor clinice. Identificarea unor bio­­markeri predicitivi contribuie atât la clarificarea mecanismelor fi­zio­pa­tologice implicate în naşterea prematură, cât şi la dezvoltarea unor noi tes­te diagnostice şi implementarea de măsuri terapeutice. Obiectiv. De a identifica un set de biomarkeri serologici în prima jumătate a sarcinii pre­dictivi pentru naşterea prematură. Material şi metodă. Am recoltat şi congelat la -80 C, consecutiv, 2 seruri în primele 20 de săptămâni de sarcină: unul în primul trimestru şi cel de-al doilea la începutul celui de-al doilea trimestru. Am identificat retrospectiv gravidele cu naştere prematură şi naştere la termen. Am măsurat concentraţia biomarkerilor şi am evaluat statistic puterea de predicţie a biomarkerilor pentru naş­te­rea prematură. Rezultate. Unii dintre biomarkerii caracterizaţi în stu­diul nostru (neopterina etc.) se corelează semnificativ cu riscul de naş­te­re prematură. Dis­cuţii. Identificarea unor markeri serologici pre­dic­tivi pentru naş­te­rea prematură la gravidele asimptomatice poate con­tribui la îm­bu­nă­tăţirea metodelor de screening şi a prognosticului aces­tora. Este ne­ce­sară efectuarea de studii prospective pe loturi mari de gravide bine ca­rac­terizate pentru validarea acestor biomarkeri. Con­clu­zii. Studiul adu­ce informaţii noi despre evoluţia acestor biomarkeri se­ro­logici în pri­ma jumătate a sarcinii gravidelor cu naştere la termen şi naş­te­re pre­matură şi permite discriminarea între cele două grupuri cu 4-6 săp­tămâni înainte de apariţia travaliului prematur.

 

 

 

DIAGNOSTICUL PRENATAL AL CAZURILOR CU RISC GENETIC FAMILIAL

 

Florina M. Nedelea, Maria Bari, Gheorghe Peltecu

Spitalul Clinic „Filantropia”, București

 

Îmbunătăţirea permanentă a metodelor de screening pentru anomalii cromozomiale a dus la creşterea ratei de detecţie a sarcinilor cu risc, precum şi la reducerea ratei de rezultate fals-pozitive. Izolarea şi analiza ADN-ului fetal liber din plasma maternă au deschis o nouă abordare în screening-ul sarcinilor cu risc de aneuploidii, aceea a testării genetice noninvazive, cu acurateţe foarte ridicată pentru cele mai comune sin­droa­me cromozomiale. Însă cazurile de diagnostic ecografic al unor sindroame plurimalformative fetale, precum şi familiile cu istoric de afec­ţiuni genetice rămân încă o problemă dificil de rezolvat, din cauza ris­cului crescut de afectare fetală şi a duratei mai crescute de obţinere a rezultatelor. Mai mult, în cazurile familiale de afecţiuni genetice este obli­gatorie înaintea testării prenatale să fie identificată şi confirmată cau­za genetică a persoanelor deja afectate, pentru acurateţea diag­nos­ti­cu­lui prenatal al aceleiaşi afecţiuni.

 

 

 

INFLUENŢA MODULUI DE NAȘTERE ASUPRA CARACTERISTICILOR ALĂPTĂRII

 

Dragoș Nemescu, Costăchescu G., Berescu A., Onofriescu M.

UMF „Gr. T. Popa”, Iași

 

Alăptarea are beneficii importante pentru mamă și copil. Este ade­sea asociată cu mici probleme pentru care mama necesită ajutor și susținere, în special din partea personalului medical. Modul de naș­te­re poate influența semnificativ percepția maternă asupra alăp­tării și contactul cu nou-născutul. Obiective. Studiul a urmărit in­ves­tigarea caracteristicilor inițierii alăptării la sân și a diferențelor din­tre lehuzele cu naștere naturală și cele cu naștere prin operație ce­zariană. Material și metodă. Este un studiu prospectiv realizat timp de 4 luni în Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Cuza Vodă” Iași prin utilizarea unor chestionare, validate de Alliance Scale, dis­tri­buite la 469 de lehuze în primele 3 zile după naștere. Rezultate. Stu­diul a identificat patru grupe: primipare cu naștere naturală (n=78) sau prin cezariană (n=178) și multipare cu naștere naturală (n=102) sau prin cezariană (n=111). Contactul cu copilul a fost descris ca pozitiv în toate situațiile și nu au fost diferențe semnificative între gru­puri. Multiparele au descris alăptarea la sân ca fiind mai sigură decât primiparele, care consideră că aceasta necesită mai multă prac­tică. Lehuzele descriu alăptarea la sân mai puțin stresantă după o naștere naturală decât după cezariană. În toate situațiile, după o naștere prin cezariană alăptarea a fost inițiată semnificativ mai târ­ziu decât după nașterea naturală. Concluzii. Modul de naștere nu afec^­tează semnificativ modul în care mamele percep contactul cu nou-născutul, dar întârzie semnificativ inițierea alăptării, în cazul ope­rației cezariene.

 

 

 

 

PROGNOSTICUL REGURGITAŢIEI TRICUSPIDE DIAGNOSTICATE LA 11-13 SĂPTĂMÂNI GESTAŢIONALE LA CAZURILE CU CARIOTIP ȘI CORD FETAL NORMAL

 

Dragoș Nemescu¹, Alexandru Luca², Anca Berescu¹

1. UMF „Gr. T. Popa”, Iași
2. SO-G „Cuza Vodă”, Iași

 

Regurgitația tricuspidă (RT) este o constatare frecventă la 11-13 săp­tă­mâni gestaționale în cazul fetușilor cu trisomie 21, 18, 13 sau cu de­fecte cardiace majore. Astfel, apare la 55% din cazurile cu trisomie 21 și la o treime din cele cu trisomie 18 și 13. Este observată la 1,3% din fetușii euploizi, iar în cazul acestora prognosticul nu este bine pre­ci­zat. Material și metodă. RT a fost evaluată la fetuși unici, cu ocazia scre­ening-ului translucenței nucale de la 11s0z-13s6z, de către operatori acre­ditați de Fetal Medicine Foundation. Au fost excluse ca­zurile cu ano­malii cromozomice sau cu defecte cardiace fetale, di­ag­nosticate în sar­cină sau la naștere. Prezența și caracteristicile RT au fost evaluate eco­grafic periodic în cursul sarcinii. Rezultate. În intervalul 2007-2016 au fost incluse în screening 1251 de sarcini. La 35 (2,8%) dintre acestea s-a constatat prezența RT. 7 cazuri au pre­zen­tat defecte fetale majore sau aneuploidii, iar 28 au fost asociate cu un cariotip normal sau cu un făt normal clinic la naștere. Dintre aces­tea, 22 au fost urmărite în cur­sul sarcinii, iar la 9 cazuri (41%) RT a persistat, fiind observată cel mai frec­vent în intervalul 15-23 de săp­tămâni gestaționale. La nici un caz re­gur­gitația nu a mai putut fi evi­dențiată ecografic după 34 de săptămâni ges­taționale. Concluzii. Re­gur­gitația tricuspidă diagnosticată în primul tri­mestru de sarcină, la fetuși cu cariotip normal și fără defecte cardiace, are o evoluție be­nig­nă, dispărând la toate cazurile până la termen. Astfel, evi­den­ție­rea unui cord fetal normal la ecografia de la 32 de săptămâni este esențială pentru prognostic. 

 

 

 

ENDOMETRIAL ASSESSMENT IN PERI- AND POSTMENOPAUSAL PERIOD

 

Liliana Novac, Mihaela Niculescu, Lorena Dijmănescu, Smărăndiţa Cotarcea, V. Stoenescu, Ioana Camen,

Adriana Tudor, Magda Manolea

UMPh Craiova

 

Introduction. The aim of the study was ultrasound evaluation of en­do­metrial cancer precursor lesions in peri- and post-menopausal symp­to­matic women before surgery and their correlation with histopathological exam. Material and method. The study included 87 women who were presented with metrorrhagia or history of metrorrhagia: group I pe­ri­me­no­pause - 49 cases and group II postmenopausal - 38 cases. There were took in account the endometrial thickness measured by transvaginal ul­tra­sound and histopathological examinations pre and postoperative. Re­sults. Transvaginal ultrasound showed a medium endometrial thick­ness of 17.6 mm ± 3.510 SDV in group I and 6.3 mm ± 3.687 SDV in group II. In the first group, the histopathology of endometrial biopsy showed: 40.81% pathological lesions - 24.48% endometrial hyperplasia with/without atypia, 12.24% endometrial polyp and endometrial hyper­pla­sia without atypia and 4.08% endometrial cancer. In the second group, histopathology showed: 18.42% endometrial hyperplasia with/ with­out atypia, 13.58% endometrial polyp and/or polypoid endometrial hy­per­pla­sia, endometrial cancer 15.78%. Endometrial thickness in cases with en­do­metrial cancer was 18.95 mm ± 0.636 SDV in the first group and 12.8 mm ± 0.809 SDV in the second, which shows a positive correlation of histopathological analysis and ultrasound appearance. Note that in 7.86% of the cases, on the operative sample was found a concomitant ade­no­carcinoma. Conclusion. There is a positive correlation between en­dometrial hyperplasia, endometrial thickness and endometrial cancer risk, especially in postmenopausal women. 

 

 

 

ULTRASOUND MONITORING OF OVARIAN TUMORS, PREOPERATIVE ASSESSMENT AND CORRELATION WITH HISTOPATHOLOGIC DIAGNOSIS

 

Liliana Novac, Mihaela Niculescu, Magda Manolea, Ştefania Tudorache, D. Iliescu, Lorena Dijmarescu.

UMPh Craiova

 

Introduction. The paramount importance of ovarian cancer early diagnosis made the ultrasound correct diagnosis of ovarian tumors to be essential in clinical practice. Material and method. This review has been identified and focused on key issues that considered there has been a clinically relevant progress in understanding ovarian tumors ultrasound monitoring, to which we added our ovarian tumors study results. The study was conducted retrospectively on a period of 2 years, including operated patients, but only those who have received preoperative ultrasonographic monitoring in our clinic. The sonographic features were tracked based on sonographic signs described in the specialty literature as suggestive for malignancy and placed in a proper score; then were correlated with histopathological examination results and compared with ultrasound scores obtained. Results. In our study, ultrasound had a sensitivity of 95.7% and a specificity of 81.8%. The presence of intracystic vegetations, multilocularity with/without thick septa, color Doppler central and vegetation and septa vasculature, had a good negative predictive value and a poor positive predictive value. The absolute value of CA-125 had a poor positive predictive value. According to the ultrasound used criteria, confirmed by histopathological examination, we found 14.7% false-positive malignant and 0.85% false positives benign results. Conclusion. Ultrasound plays a decisive role in ovarian tumor management. The use of reproducible scores based on simple criteria improves the malignant diagnostic value of sonography.

 

 

 

EVALUAREA NIȘEI UTERINE

 

Constantin Olaru, Flavius A. Olaru, Alina Corpade

SCMUT, Clinica de Obstetrică-Ginecologie II, Timişoara

 

În ultimele decenii, proporţia naşterilor prin operaţie cezariană a ajuns la peste 30% în majoritatea ţărilor. Unul din efectele adverse pe termen lung îl reprezintă defectul cicatricei uterine (mai cunoscut sub denumirile: nişă, istmocel) şi simptomatologia pe care o cau­zea­ză: dismenoree, sângerări intermenstruale, ruptură uterină la o sar­ci­nă vii­toa­re. Astfel, a crescut numărul examinărilor ecografice şi his­te­ros­co­pice ale cicatricei uterine. Există puţine studii care au evaluat fac­to­rii de risc, prezenţa şi severitatea nişei, însă interesul în tratamentul aces­teia este de mare interes. Este în curs de analiză ce fel de tehnică chi­rur­gicală ar fi de ales pentru rezolvarea acestui defect. Din cazuistica pro­prie, am identificat 10 cazuri de nişă a tranşei de histerotomie prin eco­grafie transvaginală, iar la 2 dintre ele am efectuat histeroscopie di­ag­nostică. În toate cazurile, grosimea peretelui uterin la nivelul ci­ca­tricei a măsurat 2,5-3 mm. Diagnosticul, consecinţele şi beneficiile re­zolvării chirurgicale a istmocelului sunt încă la un stadiu incipient şi ca­zurile selecţionate trebuie urmărite până la publicarea unor concluzii pri­vind managementul lor, multe studii pe această temă fiind încă în des­făşurare.

 

 

 

ECOGRAFIA DOPPLER – FACTOR DE PREDICŢIE ÎN PRACTICA GINECOLOGICĂ

 

Dan Ona, Daniel Mureşan, Florin Stamatian

Clinica de Obstetrică-Ginecologie I, Cluj-Napoca

 

Ecografia reprezintă o metodă de studiu a modificărilor anatomice şi func­ționale de la nivelul pelvisului. În comparație cu alte metode de ima­gistică medicală, există avantajul accesibilității la ecografia Doppler 2D, 3D şi CD, ce permite catagrafierea vasculară a tumorilor prin analiza ca­racterelor fluxului sanguin şi repartiția lui intratumorală. La aprecierea acestor elemente s-a pornit de la analiza caracterelor perfuziei or­ga­ne­lor în funcție de structura histologică a vaselor şi interpretarea lor pe baza conceptului de angiogeneză şi neovascularizație. Parametrii Doppler luați în considerare pentru evaluarea tumorilor pelviene sunt: in­di­cele de pulsatilitate, indicele de rezistivitate, velocitatea sistolică maximă, prezenţă sau absența incizurii protodiastolice, tipul şi repartiția vas­cularizației. Pe baza acestor parametri se pot stabili caracterul şi prognosticul modificărilor anatomice locale care, coroborate cu ele­mentele de evoluție clinică şi cu cele furnizate de investigațiile para­cli­nice, permit stabilirea unei atitudini medicale corecte, ce a dus la în­ce­tă­țe­nirea unei noi noțiuni de examen „eco- clinic”. 

 

 

 

IMPACTUL INCONTINENŢEI URINARE ASUPRA CALITĂŢII VIEŢII

 

Dan Ona¹, Victor Ona²

1. Clinica de Obstetrică-Ginecologie I, Cluj-Napoca
2. Spitalul Clinic Municipal, Secţia Clinică Urologie, Cluj-Napoca

 

În prezent, perioada de menopauză acoperă mai mult de o treime din viaţa unei femei, fapt ce justifică interesul acordat metodelor de îmbunătăţire a calităţii vieţii, determinate de imperiozitatea mic­ţio­nală asociată sau nu cu incontinenţa urinară, manifestări ce nu reprezintă doar o problemă personală, ci şi una familială, socială şi eco­nomică. Din păcate, tulburările urinare reprezintă un subiect pe care pacienta îl evită frecvent în discuţiile cu medicul, provocându-i o traumă psihică, cu izolare față de activitatea cotidiană şi o alterare a calității vieții de zi cu zi. Incontinența urinară ca manifestare clinică este generată fie de pierderea necontrolată de urină la eforturi din ce în ce mai mici, fie de contracții involuntare induse de o vezică hiper­ac­tivă (O.A.B.). Indiferent de modalitatea de apariție a I.U., pacienta tre­buie să beneficieze de un diagnostic corect impus de anamneză, examenul clinic şi explorări paraclinice. Decizia terapeutică trebuie să fie personalizată, multiplele metode de corecție chirurgicală do­ve­dind că nici una nu este perfectă, astfel încât tratamentul ideal tre­buie să fie eficient şi bine tolerat, ducând la o ameliorare a stilului de viață prin metode terapeutice intricate.

 

 

 

 

SEXUALITATEA LA FEMEIA GRAVIDĂ

 

Gabriela Oneaga¹, Dimitrie Nanu²

1. Institutul de Expertiză Medicală Bucureşti
2. UMF „Carol Davila”, București

 

50-80% din femeile însărcinate evită raportul sexual în timpul sar­ci­nii, pentru a nu-i dăuna copilului. Dorim să arătăm cu acestă pre­zen­tare că, în sarcinile normale care nu prezintă risc de pre­ma­tu­ri­tate, sexul nu este contraindicat. Odată cu evoluţia sarcinii, se pot adop­ta diferite poziţii care să evite disconfortul şi presiunea asupra ab­do­me­nului. În cazul în care sarcina este cu risc obstetrical şi raportul sexual este contraindicat, se pot folosi alte modalităţi de a primi plă­cere. Viaţă sexuală în sarcină oferă posibilitatea viitorilor părinţi de a-şi păstra intimitatea relaţiei, cât şi satisfacerea nevoii de iubire/ dragoste.

 

 

 

ROLUL ECOGRAFIEI ANTENATALE ÎN EVALUAREA FENOMENULUI DE ACRETIZARE PLACENTARĂ

 

Ciprian Pătru, Ştefania Tudorache, Dominic Iliescu, Florentina Tănase, Răzvan Căpitănescu, Lucian Zorilă, Cristian Marinaș,

Roxana Drăgușin, Maria Florea, Mihaela Miescu, Nicolae Cernea

Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova

 

Obiective. Să evaluăm acuratețea acretizării placentare cu ajutorul ecografiei antenatale și dacă aceasta influențează managementul (pre- și intraoperator) la pacientele cu uter cezarizat și diagnostic de placenta prae­via. Metodă. Studiu retrospectiv analitic ce a cuprins 46 de pa­cien­te evaluate în Clinica de Obstetrică-Ginecologie I a SCJU Craiova în perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2015. Criteriile de includere: ci­catrice istmică anterioară, placentă inserată pe segmentul inferior an­te­rior, trimestrul III sarcină. Rezultatele ecografice au fost corelate cu as­pectele intraoperatorii și examenul anatomopatologic al placentei/ ute­rului. S-a evaluat interfața dintre placentă, uter și vezică în modul grey scale și color Doppler. Criteriile ecografice (absența „spațiului clar” retroplacentar, prezența de vase dilatate, hipervascularizația in­ter­feței dintre vezică și placentă) au fost notate și corelate cu datele naș­te­rii (vârsta gestațională, hemoragie ante-/intrapartum, necesitatea he­mo­sta­zei şi a histerectomiei). Rezultate. 12 paciente au prezentat cri­terii ecografice de acretizare placentară. Diagnosticul a fost con­fir­mat intraoperator și histopatologic la 11 paciente. Sensibilitatea, spe­ci­ficitatea, valoarea predictivă pozitivă/ negativă au fost: 100%, 97,1%, 91,7%, 97,1%. Nu am avut rezultate fals-negative. Concluzie. Ecografia an­tenatală este o metodă de acuratețe în predicția invaziei placentare, fiind utilă în pregătirea optimă a intervenției și în evitarea accidentelor materne și fetale intrapartum.

 

 

 

 

ROLUL IRM MAMAR ȘI AL STEREOTAXIEI ÎN DETECTAREA PRECOCE A NEOPLASMULUI MAMAR

 

Ioana Păvăleanu, Andreea Chihirău-Viforeanu, Raluca Pleşca

Institutul Regional de Oncologie

 

Patologia neoplazică mamară omoară anual mai mult de 500.000 de femei la nivel mondial. Conform statisticilor OMS, în ţările slab dezvoltate majoritatea femeilor sunt diagnosticate în stadii avansate, iar supravieţuirea la 5 ani este scăzută, între 10% şi 40%. În ţările în care este disponibil diagnosticul precoce şi tratamentul corespunzător, rata de supravieţuire la 5 ani depăşeşte 80%. Metodele de depistare imagistică permit dignosticul în stadii precoce, îmbunătăţind prognosticul acestor paciente. Metodele imagistice de primă intenţie în investigarea glandei mamare sunt ecografia şi mamografia, iar rezonanţa magnetică nu­cle­ară (IRM) este o metodă de diagnostic complemetară. Aceasta din urmă nu este folosită de rutină pentru screening-ul cancerului de sân, excepţie făcând femeile cu risc înalt. IRM mamar este utilizată în iden­tificarea unei recidive neoplazice, în bilanţul locoregional al unui can­cer de sân şi în aprecierea dimensiunilor unei tumori tratate iniţial prin chimioterapie neoadjuvantă. De asemenea, permite diagnosticul le­ziu­ni­lor infraclinice ambigue ecografic şi mamografic sau al unor formaţiuni palpabile care nu au expresie mamografică sau ecografică. Metodele de screening identifică unele leziuni infraclinice, dar este necesar un diagnostic histopatologic preoperator, pentru a evita intervenţii care nu sunt necesare şi pentru a stabili amploarea unei eventuale proceduri excizionale. Puncţia biopsie mamară sub ghidaj mamografic se numeşte stereotaxie şi se poate efectua doar cu ajutorul unui dispozitiv special din dotarea mamografului, ce permite fixarea acului de puncţie şi direcționarea acestuia spre leziune. 

 

 

 

CARIOTIP 46 XX, DER 5, LA UN FĂT CU SINDROM DANDY WALKER - PREZENTARE DE CAZ

 

Aida Petca¹, Dan Radu², Cristina Oprescu¹

1. SUU Elias, București
2. Clinica Neolife

 

Sindromul Dandy Walker (SDW) este afecțiune congenitală care se manifestă tipic prin apariția hidrocefaliei. Forma clasică a SDW asociază dilatarea chistică a ventriculului 4, mărirea în plan antero-posterior a fosei posterioare, supradenivelarea tentoriumului și age­ne­zie completă sau parțială a vermisului cerebelos. Incidența SDW este de 1:30000 de nașteri. Semnele clinice apar după vârsta de 3 luni, existând o creștere a perimetrului cranian peste limita normală, sau la vârsta de 1 an, când devin evidente semnele cerebeloase: în­târ­ziere în dezvoltarea motorie, retard mintal, mișcări oculare anor­ma­le, tulburări de echilibru, tulburări de coordonare, respirații rare. Rareori, SDW poate evolua inaparent clinic până mai târziu, când apar semne de hidrocefalie. Prezentăm cazul unei primipare în vârs­tă de 35 ani diagnosticată cu SDW fetal la 21 de săptămâni de sar­ci­nă, cu risc scăzut pentru aneuploidii la screening-ul efectuat la 12 săp­tă­mâni. În cadrul examinării ecografice s-a constatat creștere fe­ta­lă deficitară (datarea sarcinii fiind corectă, conform ecografiei de scre­ening efectuată la 12 săptămâni). La nivelul craniului fetal - fosa pos­te­rioară, s-a observat comunicarea liberă a cisternei magna cu ven­tri­culul 4 și agenezie vermiană ce părea completă. Diagnosticul a fost cer­tificat suplimentar cu ajutorul unui examen RMN cerebral fetal. Pen­tru completarea prognosticului fetal, s-a practicat amniocenteza di­ag­nostică. Cariotipul fetal obținut a fost 46 XX, der (5). În urma sfa­tului genetic și luând în calcul prognosticul neonatal, pacienta a op­tat pentru întreruperea terapeutică a cursului sarcinii.

 

 

 

3D VAGINAL ULTRASOUND SCAN IN GYNECOLOGY: FINE DIAGNOSTIC TOOL FOR VAGINAL BLEEDING AND UTERINE CAVITY PATHOLOGY

 

Magdalena Petrache¹, Nicolae Suciu²

1.  Sanador, București
2.  Spitalul Polizu - IOMC București

 

Vaginal bleeding is one of the main reasons for gynaecology con­sul­ta­tions. Often, they are caused by under endometrial or intrauterine mio­mas, intrauterine polyps or presence of intrauterine devices. Ovarian pa­tho­logy is taken in consideration, as well. In all these situations, vaginal ul­tra­sound examination makes an accurate diagnostic, especially in ova­rian causes, while the 3D vaginal ultrasound improves uterine mal­for­ma­tion, intrauterine septum, polyps and miomas imaging, as well as intrauterine device visualisation. Diagnostic hysteroscopy may be re­placed by vaginal 3D ultrasound scan, saving the hysteroscopy only for operative reasons. One case of each these intrauterine pathologies is presented starting by 3D vaginal examination, hysteroscopy intra ope­rative imaging and finishing by 3D vaginal ultrasound follow-up, as proof. 

 

 

 

CONTINGENT SCREENING AND FMF SOFT USE

IMPROVES FIRST TRIMESTER ANEUPLOYDIES DETECTION RATE

 

Magdalena Petrache¹, Nicolae Suciu²

1.  Sanador, Bucharest
2.  Polizu Hospital - IOMC Bucharest

 

In the last 20 years, pregnancy surveillance practice radically changed by establishing protocols that enable us to estimate most important pa­tho­logical risks in the first trimester. Early diagnostic and prevention policies followed. Aneuploydies and genetic syndromes were one of the first areas of interest that highly developed and tended to get sig­ni­ficant improvement. First trimester US scan, maternal blood bio­mar­kers and invasive procedures, foetal Doppler ultrasound and foetal echocardiography, integrated in different algorithms, cover at the moment the request of early diagnostic. We did a retrospective ana­lyse of 200 pregnancy cases, followed-up for 4 years, illustrating diag­no­sis from trisomy to micro deletion 22q11, or deletion 18p, a dis­cus­sion on them, of what could be improved accordind to a review of re­cent literature, taking also into consideration the specific Romanian con­ditions. In conclusion, we should be thorough in performing first tri­mes­ter scan, both in screening and morphology purposes; thit is the back­ground on which we can add at least one, if not more maternal blood markers, to assist us in defining the group to choose for invasive pro­cedures. This group would decrease in number by using more bio­phy­sical markers and FMF soft in risk calculation, corroborated with 12-week ultrasound morphology scan clues and non invasive foetal tests (contingent screening), while aneuploydy detection rate would be improved.

 

 

 

REGRESIA SPONTANĂ A VENTRICULOMEGALIEI FETALE ÎN SARCINĂ

 

Grigore Popa , H. Lutuc^1,2, M. Onofriescu^1,2, D. Nemescu^1,2

1. Spitalul de Obstetrică și Ginecologie „Cuza Vodă” Iași
2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” Iași

 

Ventriculomegalia (VM) reprezintă cea mai frecventă anomalie a sis­te­mu­lui nervos central diagnosticată prenatal. Apare la 0,3-1,5 cazuri/1.000 de nașteri. 50% din cazuri se asociază cu alte anomalii craniene sau ex­tra­craniene. Definiția sa este controversată, fiind recunoscute ven­tri­cu­lo­megalia de graniță (borderline): 10-12 mm, moderată: 12-14,9 mm și se­veră: >15 mm. La o pacientă de 24 de ani, aflată la prima sarcină, la 17 săp­tă­mâni gestaționale se constatată o dilatație bilaterală a ventriculilor ce­re­brali de 14 mm, fără alte defecte fetale evidente ecografic. Deși re­fu­ză amniocenteza, acceptă totuși monitorizarea. La 20 de săptămâni se observă o diminuare a VM, la 12 mm. La 23 de săptămâni, ventriculii la­te­rali măsoară 7 mm, iar pacienta refuză și evaluarea RMN fetală. Di­men­siunile ventriculare se mențin la 7 mm și la 28 de săptămâni. La naș­tere, nou-născutul a avut o evaluare postnatală cerebrală normală. Dis­cu­ții. Gaglioti și col., în 2009, au constatat, pe un grup de 176 de fetuși cu VM moderată (10-12 mm), o dezvoltare neurologică normală la 93% din­tre aceștia. Într-un studiu similar, Signorelli și col., pe un lot de 60 de fetuși cu VM, au observat că la 18 (30%) dintre aceștia VM s-a remis, iar la 42 (70%) a rămas stabilă. Prognosticul VM este mult influențat de ano­maliile asociate, prezența acestora scăzând semnificativ șansele de dez­voltare neurologică normală (cu până la 40-60%). În același timp, VM izo­lată are un prognostic nefavorabil doar în 10% din cazuri, dar ajunge la 40-60% dacă este asociată cu alte anomalii fetale.

 

 

 

IMPLICAŢII ETICE ŞI LEGALE ACTUALE ALE OPERAŢIEI CEZARIENE

 

Liana Ples^1,2, Romina-Marina Sima², Anca Stănescu^1,2

1. UMF „Carol Davila”
2. Maternitatea „Bucur

 

Introducere. Rata nașterilor finalizate prin operație cezariană este în creștere nu în numai în România, ci și în SUA și alte ţări europene (datele oficiale cu privire la rata cezarienelor în România nu sunt însă consistente). Material și metodă. Creșterea incidenței este pusă în legătură mai degrabă cu lipsa de educație medicală a populației, cu teama de litigii din partea obstetricienilor și cu expansiunea practicii private, decât cu modificarea drastică a patologiei sau indicațiilor. Re­zultate. Litigiile având drept obiect obstetrica înregistrate la Co­le­giul Medicilor Bucureşti în intervalul 2011-2015 au însumat 68 de ca­zuri din 598 reținute pentru investigație, ceea ce reprezintă 1/10, la ega­litate cu chirurgia generală. Dintre acestea, 49 au avut ca obiect asis­tenţa la naştere sau monitorizarea sarcinii. Au fost reținute 22 de cazuri în care pacientele au fost nemulţumite de faptul că nu s-a efec­tuat operația cezariană şi nici unul în care efectuarea intervenției să fie incriminată. Din punct de vedere legal, sunt incidente o serie de norme prevăzute de Codul Penal, Legea Drepturilor pacientului, Co­dul de Deontologie al Colegiului Medicilor din România, Pro­to­co­lul de practică al Ministerului Sănătații cu privire la operația ce­za­riană. Aspectele etice ale operației cezariene sunt reprezentate de respectarea principiului beneficienței materne și fetale, non-ma­le­fi­cien­ței, principiului autonomiei. Concluzii. Operaţia cezariană la ce­rere este un alt aspect controversat din punct de vedere etic și le­gal pentru care este necesar un consens al obstetricienilor girat de So­cie­tatea Română de Obstetrică-Ginecologie.

 

 

 

ISTMOCELUL UTERIN - O NOUĂ ENTITATE IATROGENĂ

 

Liana Ples^1,2, Romina-Marina Sima², Crangu Antoniu Ionescu^1,3

1. UMF „Carol Davila”, Bucureşti
2. Maternitatea „Bucur”, Bucureşti
3. Spitalul „Sf. Pantelimon”, Bucureşti

 

Introducere. Istmocelul este un defect similar unui diverticul si­tuat la nivelul istmului uterin, anterior, corespunzător la nivelul ci­catricei după operație cezariană care presupune discontinuitate mio­metrială. Nu există o unitate în definiții, literatura se poate referi la această entitate ca deficiență, dehiscență a cicatricei uterine, ni­șă sau diverticul uterin. Incidența raportată în literatură este va­ria­bilă, de la 4,9% la 19%. Doar în studii recente prezența sa a fost aso­ciată cu un sindrom caracterizat de sângerări intermenstruale, dis­pareunie, dismenoree, tulburări de fertilitate. Studiul nostru a avut ca obiectiv identificarera corelației dintre istmocel și prezența simp­to­matologiei reprezentate de sângerări intermenstruale la fe­mei­le care au solicitat consultații în Clinica Medlife între 2014-2015. Material și metodă. Am evaluat retrospectiv un număr de 146 de paciente care s-au prezentat pentru sângerări intermenstruale în Clinica Medlife Unirii (11% dintre solicitările de consultații). În cur­sul bilanțului clinic și paraclinic am efectuat sistematic tuturor eco­gra­fii transvaginale. Am considerat diagnosticul de istmocel dacă eco­grafia a evidențiat o deficiență a cicatricei de histerorafie care să reducă grosimea miometrului la mai puțin de 2,5 mm. Rezultate și discuții. Au fost evidențiate 18 paciente care au îndeplinit con­di­ții­le de diagnostic. Dintre acestea, 4 au prezentat două operații ce­za­riene în antecedente, 6 prezentau uter retrovers, 10 au prezentat in­ter­venții elective și 3 paciente au raportat infertilitate secundară. Con­cluzie. Istmocelul uterin post-operație cezariană este o entitate res­pon­sabilă de sângerări, infertilitate și dismenoree indusă medical, însă din păcate încă insuficient tratată și recunoscută.

 

 

 

 

HISTEROSCOPIA CA PRIM EXAMEN ÎN SÂNGERĂRILE POSTMENOPAUZALE: STUDIU RETROSPECTIV CHU GODINNE DINANT

 

Natalia Plopa, Anne Sophie Van Eyck

CHU Dinant Godinne, Yvoir, Belgia

 

Sângerările în postmenopauză de cele mai multe ori sunt simptomul existenţei unei patologii intracavitare endometriale. Ecografia en­do­va­gi­nală este examenul utilizat de primă intenţie în astfel de si­tua­ţii, iar histeroscopia completează ecografia atunci când există sus­pi­ciu­ne de patologie intracavitară. Studiul efectuat în clinica noastră propune histeroscopia de primă intenţie în cazul sângerarilor în postmeopauză deoarece există cazuri în care ecografia este nor­ma­lă, în ciuda existenţei une patologii intracavitare (de obicei, polipi). În acest scop, histeroscopia realizată în consultaţie este atât diagnostică, dar şi terapeutică. Am realizat un studiu retrospectiv pe 6 luni (1 iulie 2015 - 31 decembrie 2015) în care au fost incluse 76 de paciente menopauzate care s-au prezentat pentru sângerări de ori­gine ginecologică. A fost efectuată o analiză detaliată a datelor evi­den­ţiate în timpul histeroscopiei corelate cu datele ecografice, cli­nice şi histopatologice. Conform mai multor studii şi recomandări, his­te­ro­scopia este metoda gold standard în cazul sângerărilor anormale mai ales la pacientele în postmenopauză şi poate fi utilizată de primă in­tenţie în cazul pacientelor cu sângerări anormale.

 

 

 

OPERAŢIA CEZARIANĂ, CALEA DE NAȘTERE DE PREFERAT PENTRU PREMATURI?

 

Cristian Poalelungi, Decebal Hudiţă, Manuela Cristina Russu

Spitalul Clinic „Dr. I. Cantacuzino”, UMF „Carol Davila” București

 

Introducere. Naşterea prin cezariană a feţilor prematuri poate fi pro­tec­tivă pentru nou-născut, dar poate constitui şi o cauză în plus de trau­ma­tism matern şi fetal. De aceea, modul de naştere în prematuritate ră­mâne discutabil. Obiective. Analiza consecinţelor obstetricale şi neo­natale ale cezarienei în comparaţie cu naşterea vaginală în pre­ma­tu­ritate, în Spitalul „Dr. I. Cantacuzino”. Material şi metode. Studiu re­tro­spectiv ce cuprinde 3936 de naşteri din 2014-2015, asupra vârstei ges­taţionale, greutăţii la naştere, scorului APGAR, morbidităţilor şi mor­talităţii neonatale şi materne. Analiza statistică-descriptivă, testul Stu­dent, ANOVA; semnificativ p<0,05.  Rezultate. 745 (18,92%) au fost naş­teri premature. 62,6% prin cezariană, 75% fiind la sarcinile <28 de săp­tămâni. Rata asocierii scorului APGAR<7 cu naşterea prematură va­ginală a fost mai mare decât rata asocierii aceluiaşi scor cu naşterea pre­matură prin cezariană (p<0,01). Dintre prematuri, 515 (69,1%) au avut nevoie de îngrijiri în secţia de terapie intensivă. 37 de decese neo­na­tale (7,1%), 12 în primele 48 de ore. Cauzele principale au fost as­fi­xia se­veră (5 cazuri), sepsisul (3 cazuri), hemoragia pulmonară (8 ca­zuri), in­tra­cerebrală (4 cazuri), malformaţii (7 cazuri). Diferenţele între pre­ma­turii născuţi vaginal şi cei prin cezariană în ceea ce priveşte markerii de asfixie sau detresă respiratorie nu au fost semnificative statistic. In­di­cele de mortalitate, dar şi principalele comorbidităţi în naşterea pre­­matură prezintă diferenţe nesemnificative statistic între căile de naş­te­re. Concluzii. Alegerea căii de naştere a prematurului presupune in­tegrarea tuturor aspectelor obstetricale ale fiecărui caz în parte; in­di­ca­ţia de operaţie cezariană nu este neapărat un element decisiv pentru o evoluţie favorabilă a prematurului.

 

 

 

PLACENTA PREVIA LA PACIENTELE CU UTER CICATRICEAL - MIT SAU REALITATE?

 

Alexandru Polexa, Bodi Zsuzsanna, Oana Mircea, Lucian Pușcașiu

Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș

 

Introducere. Numeroase studii din literatura medicală atestă că in­ter­ven­­țiile chirurgicale la nivelul uterului - și în special operația cezariană - se aso­ciază cu rate mai ridicate de apariție a placentei previa. Cum, pe de o par­te, placenta previa este o complicație obstetricală serioasă asociată cu o importantă morbiditate maternă și neonatală, respectiv cum în România asis­tăm la o escaladare a ratelor de operație cezariană, am decis să facem o analiză a incidenței placentei previa la pacientele cu uter cicatriceal post-ope­rație cezariană. Material și metodă. Am efectuat analiza retrospectivă pe o perioadă de 10 ani (2005-2015) a unei cohorte de paciente cu diagnostic con­firmat la naștere de placentă previa în două spitale universitare. Ipoteza de lucru a fost aceea că la pacientele cu uter cicatriceal (grupul de stu­diu) in­cidența placentei previa este mai mare decât la pacientele fără ci­catrice ute­ri­nă în antecedente (grupul de control). Prin utilizarea regresiei logistice am es­timat riscul de apariție a placentei previa la cele două loturi de paciente luând în considerare datele demografice, gestația și paritatea, precum și vârsta gestațională la momentul naș­te­rii. Rezultate. Spre deosebire de da­te­le din literatura medicală, re­zultatele noastre nu au confirmat creșterea ris­cului de apariție a placentei previa la pacientele cu antecedente de uter cicatriceal post-operație cezariană, dar am detectat o creștere semnificativă a his­te­rec­tomiei de necesitate în scop hemostatic din cauza hemoragiei aso­ciate la pacientele cu uter cicatriceal și placentă previa. Concluzii. În po­fida faptului că rezultatele noastre nu au demonstrat o creștere a ris­cu­lui de apariție a placentei previa după operație cezariană, datele noas­tre pledează pentru o riguroasă selecția a indicațiilor de operație ce­za­riană, în condițiile în care riscul hemoragiei asociat combinației uter cicatriceal - placentă pre­via este redutabil.

 

 

 

 

VALOAREA INDEXULUI CEREBROPLACENTAR ÎN MONITORIZAREA FĂTULUI

 

Ina Popescu¹, Elvira Brătilă², M Dimitriu², C. Coroleucă¹, C. Ionescu²

1. SCU „Sf Pantelimon”, București
2. UMF „Carol Davila”, SCU „Sf. Pantelimon”, București

 

Introducere. Valoarea Indicelui Cerebroplacentar (ICP) în ceea ce priveşte gradul de predictibilitate pentru suferinţa fetală este o temă intens studiată în ultimii ani. Cuantificarea gradului de redistribuţie a fluxului sangvin către creierul fetal se face prin intermediul raportului dintre fluxul pe artera cerebrală medie (indicele de rezistivitate sau indicele de pulsatilitate) şi fluxul pe artera ombilicală (indicele de rezistivitate sau indicele de pulsatilitate), cunoscut şi sub denumirea de indice cerebro-placentar. Metode. În urma studierii bazelor de date PubMed, Uptodate şi Wiley şi a analizării studiilor clinice şi review-urilor relevante, am ales să luăm în considerare rezultatele studiilor clinice apărute în anii 2010-2015. Totodată, am efectuat în Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon” un studiu retrospectiv pe 2 ani (2014-2015), analizînd valoarea ICP în monitorizarea fătului. Discuţii. Studii recente demonstrează că ICP poate fi folosit ca predictor pentru complicaţii de tipul insuficienţei placentare şi hipoxiei fetale, putând identifica feţi cu restricţie de creştere intrauterină, indiferent de greutatea acestora, chiar şi atunci când aceştia sunt normoponderali. Cu toate acestea, există şi studii ce demonstrează că ICP este un indicator slab pentru prognosticul nefavorabil şi că acesta nu trebuie utilizat ca metodă de screening. În urma studiului retrospectiv din 2014-2015 efectuat în clinica noastră, au fost diagnosticate un număr de 224 de cazuri cu valori scăzute ale ICP. Dintre acestea, un număr de 58 de feţi (25,8%) au fost SGA şi IUGR, iar 136 de feţi (60,7%) au fost AGA. Morbiditatea nou-născuţilor a fost următoarea: 98 de cazuri (43,7%) cu scor Apgar mai mic de 7, la 50 (22,32) de nou-născuţi s-a impus un tratament prelungit, iar 38 ( 16,96%) de nou-născuţi au fost admişi în unitatea de terapie intensivă. Incidenţa cezarienei a fost de 55%. Concluzii. În realizarea acestui review/ studiu, am încercat să fim echidistanţi, prezentând atât rezultatele pro, cât şi contra utilizării lui pentru monitorizarea stării fetale. Deşi subiectul valorii indicelui cerebroplacentar în aprecierea prognosticului fetal şi neonatal este unul intens studiat în ultimii ani, rezultatele studiilor rămân controversate, valoarea lui fiind semnificativă mai ales în trimistrul al III-lea al sarcinii.

 

 

 

 

THE SIGNIFICANCE OF VISUALIZATION OF UVULA IN CLEFT PALATE DIAGNOSIS DURING ROUTINE ULTRASOUND EXAMINATIONS IN PREGNANCY

 

Serghei Puiu¹, Carolina Ţâmbală²

1. USMF „Nicolae Testemițanu”, Chişinău, R. Moldova
2. Centrul Medical „Anamaria”, Chişinău, R. Moldova

 

Objectives. Assessing the possibility of visualization of uvula during routine ultrasound in pregnancy and determining its role in prenatal diagnosis of cleft palate (secondary palate). Materials and methods. 2350 pregnant women between 19-24 weeks of low-risk gestation were examined. During routine 2D examinations lips and alveolar ridge continuity were assessed. Whether uvula was visible or not was documented (in transverse and coronal planes). The hard and soft palate assessment was performed in transversal and sagittal planes. In case of alveolar cleft or nonvisualization of the uvula, palatine structures were further evaluated by 3D imaging. Results. 14 cases of cleft lip were detected. Among these, 8 cases of cleft palate were suspected. The morphological diagnosis confirmed the presence of cleft palate in 9 cases. Uvula involvement was correctly identified in 12 cases. One case was omitted and one false positive diagnosis of cleft palate took place. The upper lip and alveolar ridge were well visualized in all cases. Visualization of the normal uvula with a typical echo pattern of the „equals sign”, soft and hard palate during 2D ultrasound was possible in 91.7%, 81.3% and 63.3% cases respectively. Involvement of the hard and soft palate in palatoschisis was possible during 3D ultrasound in 94.4% and 37.4% of cases, respectively. Conclusions. Visualization of uvula signifies an intact secondary palate and is possible in a large percentage of cases during routine 2D ultrasound examinations. Nonvisualization or abnormally looking uvula, even in the case of intact upper lip, indicates the possibility of cleft palate and requires further examination. 

 

 

 

AGENEZIA DE CORP CALOS - REEVALUARE PROGNOSTICĂ ȘI NOI POSIBILITĂŢI DE DIAGNOSTIC ANTENATAL

 

Radu Vlădăreanu, S.L. Simona Vlădăreanu, Vlad Zamfirescu

UMF „Carol Davila”, SUU „Elias”, Bucureşti

 

Agenezia de corp calos reprezintă cea mai frecventă malformație a sis­te­mului nervos central diagnosticată postnatal. Incidența sa este di­ficil de estimat, dar este clar că această anomalie se regăsește cu o frec­ven­ță de 100 de ori mai mare la pacienții cu tulburări de dezvoltare neu­ro­com­portamentală. Pornind de la acest fapt, diagnosticului de agenezie de corp calos i s-a asociat automat un prognostic nefast. Acumularea ex­pe­rien­ței, investigarea detaliată a acestor cazuri, atât din punct de vedere al evo­luției neurocomportamentale pe termen lung, cât și histopatologic și imagistic, a dus la conturarea unei categorii de pacienți al căror prog­nos­tic este foarte bun. În aceste condiții, consilierea acestor părinți de­vi­ne și mai dificilă. Acest studiu își propune să realizeze o revizuire a cri­te­rii­lor de gravitate și, respectiv, de bun prognostic în cazul indivizilor di­ag­nosticați antenatal cu agenezie de corp calos. Identificarea unor ele­mente certe predictive pentru dezvoltarea neurologică, imagistice, eco­grafice sau de RMN, ar ușura în mare măsură sarcina medicului spe­cialist de medicină fetală și luarea deciziilor în aceste cazuri.  În plus, di­agnosticul precoce este un deziderat și se descriu diferite elemente eco­gra­fice de suspiciune încă din trimestrul I. În final, suprapunem aceste da­te din literatură peste propria noastră experiență, având în vedere că în perioada 2007-2016 am diagnosticat ecografic antenatal 11 cazuri de age­nezie de corp calos, dintre care 3 cazuri cu forme parțiale. Concluzie. Bu­na selectare a cazurilor de agenezie izolată de corp calos și urmărirea lor pe termen lung au dus la constatarea că 75% dintre acestea au o dez­vol­tare neurocomportamentală normală.

 

 

 

EFICACITATEA SCREENING-ULUI COMBINAT DE PRIMUL TRIMESTRU ÎN DIAGNOSTICAREA  ANEUPLOIDIILOR ȘI A ANOMALIILOR MORFOLOGICE - STUDIU CLINIC

 

Răzvan Rădulescu-Botică¹, Dimitrie Pelinescu-Onciul¹, Roxana Bohîlțea²

1. Life Memorial Hospital, București
2. Spitalul Universitar de Urgenţă, București

 

În acest studiu prezentăm rezultatele unei cercetări prospective, epi­de­mio­logice, efectuate între martie 2011 și septembrie 2015 în Life Memorial Hos­pital București, pe un lot de 2312 gravide cu sarcini monofetale eva­lua­te între 11 și 13+6 săptămâni de sarcină pentru stabilirea riscului de aneuploidii (trisomie 21, 18 și 13) prin screening combinat și pentru de­pis­ta­rea anomaliilor morfologice fetale. Informațiile colectate au inclus ca­rac­te­ris­ticile personale materne, măsurătorile β-hCG liber și PAPP-A în serul ma­tern la 9+0 - 13+6 săptămâni și valorile cantitative sau calitative ale factorilor eco­grafici evaluați între 11+0 și 13+6 săptămâni. Rata de detecție, raportul din­tre feții cu trisomie 21 diagnosticați și numărul total de feți cu trisomie 21 din eșantion (DR=RP/RP+FN*100) este de 100% (12/(12+0)*100 = 100%) cu o rată de fals-pozitive (FPR=FP/FP+RN) de 1,36% (31/(31+ 2245)*100).  Re­zul­tatele studiului nostru sunt grupate în analiza statistică descriptivă și inferențială a lotului de gravide cu feți euploizi comparativ cu cele cu feți cu trisomie 21 și în rezultatul screening-ului de anomalii morfologice. Ano­maliile morfologice diagnosticate: acranie, exencefalie, anencefalie, ce­fa­locel, holoprosencefalie, ventriculomegalie, anomalii de fosă cerebrală pos­te­rioară, spina bifida aperta, dextropoziție, dextrocardie, defect de sept interventricular, defect atrioventricular, hipertrofie ventricul drept, HLHS, hernie diafragmatică, omfalocel, gastroschisis, megavezica urinară, age­ne­zia renală, polidactilii, reducții, aplazii.

 

 

 

 

SARCINILE CU RISC CRESCUT - REINVERSAREA PIRAMIDEI MONITORIZĂRII

 

Răzvan Rădulescu-Botică, Dimitrie Pelinescu-Onciul

Life Memorial Hospital, București

 

Introducerea pe scară largă a screening-ului de primul trimestru la 11-14 săptămâni a permis, pe lângă determinarea cea mai precisă a vârstei sar­cinii, a corionicității și amnionicității în cazul sarcinilor gemelare, și cunoașterea precoce a riscului de aneuploidii, de complicații ale sar­ci­nii (preeclampsie, restricție de creștere fetală intrauterină, naș­te­re prematură) și diagnosticarea multor anomalii morfologice ma­jo­re. Astfel, majoritatea informațiilor importante pentru sarcină sunt ob­ți­nu­te devreme, din primul trimestru, permițând adaptarea ma­na­ge­men­tului acesteia prin instituirea profilaxiei adecvate, prin efec­tuarea pro­cedurilor invazive diagnostice sau terapeutice și prin di­ver­si­ficarea con­sulturilor clinice sau ecografice. Numărul crescut al eva­luă­rilor din primul trimestru comparativ cu trimestrele II și III a fă­cut ca vechea paradigmă a urmăririi sarcinii prin creșterea frecvenței con­sul­tațiilor spre trimestrul III să fie înlocuită și denumită de Nicolaides „pi­ramida inversată a îngrijirii sarcinii”. În cazul sarcinilor cu risc crescut, ma­nage­mentul gravidelor este adaptat patologiei depistate, ceea ce duce la o frecvență mai mare a consulturilor ulterioare și poate fi interpretat ca o reinversare a piramidei. 

 

 

 

 

SARCINĂ GEMELARĂ CU SINDROM TRANSFUZAT-TRNSFUZOR - DIAGNOSTIC, MONITORIZARE, TRATAMENT

 

Răzvan Rădulescu-Botică, Dimitrie Pelinescu-Onciul

Life Memorial Hospital, București

 

Prezentăm problematica majoră a acestei patologii obstetricale, în creș­tere prin numărul mare de sarcini obținute prin fertilizare in vitro, exem­pli­ficând prin cazul unei gravide de 33 de ani cu risc crescut de trisomie 21 pentru un făt la evaluarea de la 11-14 săptămâni prin trans­lu­cență nu­cală crescută peste percentila 95 și diagnosticată cu feți eu­ploizi prin biopsie de vilozități coriale. Monitorizarea ecografică a sar­ci­nii a re­le­vat o discrepanță a creșterii fetale prin restricție selectivă a unuia din­tre ei până la 16 săptămâni, urmată de instalarea treptată a sem­ne­lor de sindrom transfuzat-transfuzor până la 23 de săptămâni când, în­de­plinind criteriile Quintero, s-a practicat ablația laser a vaselor co­mu­ni­can­te. Evoluția a fost favorabilă, cu semne ecografice ale sângerării in­tra­amniotice post-terapie laser cu naștere prin operație cezariană.

 

 

 

SARCINA PE CICATRICE UTERINĂ - DIAGNOSTIC, MONITORIZARE, NAȘTERE

 

Răzvan Rădulescu-Botică, Dimitrie Pelinescu-Onciul

Life Memorial Hospital, București

 

Prezentăm problematica majoră a acestei patologii obstetricale în creștere prin cazul unei gravide de 35 de ani cu o naștere prin operație cezariană în antecedente pe care am diagnosticat-o cu sarcină pe cicatricea uterină la 5-6 săptămâni. Informată asupra riscurilor asociate, pacienta a ales să continue sarcina, monitorizarea ei decurgând ca pentru o sarcină cu risc crescut. Constant, pe parcursul sarcinii, aspectele ecografice au fost de placentă accreta, previa, cu risc major de sângerare în trimestrele 2 și 3. Rezultatul evaluării RMN de la 34 de săptămâni a sugerat un perete uterin indemn. Nașterea s-a produs prin operație cezariană la recee, la 35 de săptămâni, cu histerectomie subtotală de necesitate și evoluție favorabilă.

 

 

 

SCREENING-UL CONTINGENT LA 11-14 SĂPTĂMÂNI

 

Răzvan Rădulescu-Botică¹, Dimitrie Pelinescu-Onciul¹, Roxana Bohîlțea²

1. Life Memorial Hospital, București
2. Spitalul Universitar de Urgenţă București

 

Evaluarea de screening a sarcinilor în trimestrul I permite împărţirea gravidelor în două grupe: grupul de gravide cu risc scăzut pentru ano­malii cromozomiale sau morfologice, ca şi pentru anumite com­pli­ca­ţii ale sarcinii (preeclampsie, restricţie de creştere fetală, naş­te­re pre­ma­tură), la care monitorizarea sarcinii va fi cea obişnuită, şi gru­pul cu risc crescut, la care se recomandă investigaţii invazive pentru de­ter­minarea cariotipului fetal şi reevaluări ecografice. În ultimii ani a devenit posibilă şi relativ accesibilă determinarea ADN-ului fetal în sân­gele matern (NIPT), ceea ce permite non-invaziv o rată de detecţie su­pe­rioară pentru anumite aneuploidii, cu o rată de rezultate fals-po­zi­tive aproape de 0, fără a fi însă un test diagnostic. În acest context, pre­zentăm avantajele şi dezavantajele NIPT raportate la screening-ul de pri­mul trimestru şi mo­dalitatea optimă de integrare în managementul sar­cinilor prin de­ter­mi­narea grupului de gravide la care adăugarea aces­tui test poate aduce un beneficiu, având în vedere că accesibilitatea aces­tuia va fi tot mai mare odată cu scăderea preţului.

 

 

 

OFFICE BASED OPERATIVE HYSTEROSCOPY AND EVALUATION OF CAESAREAN SECTION KNISH

 

Gilad Rattan

LIS Maternity Hospital, Tel Aviv, Israel

 

The development of small diameter operative hysteroscopes enabled sur­geons to perform small operative procedures in an office-based set­ting. Moreover, the introduction of the vaginoscopic approach by Bet­tocchi allowed abandoning the use of tenaculum and speculum and there­fore avoiding the use of anesthesia and analgesia in this setting. This technique allows evaluation, definitive diagnosis and treatment at a single office procedure (See-and-treat hysteroscopy). Furthermore, it was to shown to be feasible in a variety of medical conditions such as polypectomy, myomectomy and adhesiolysis, with the advantage of cost saving, reduced operation time and a high degree of patient sa­tis­faction. Office based hysteroscopy can be useful in evaluating post cae­sarean section nisch permitting to select the appropriate surgical technique.

 

 

 

UN NOU REGIM DE ADMINISTRARE A CONTRACEPTIVELOR PENTRU CONTROLUL SÂNGERĂRILOR UTERINE ANORMALE

 

Manuela Cristina Russu

Clinica de Obstetrică-Ginecologie „Dr. I. Cantacuzino”, Bucureşti

 

Combinaţia estroprogestativă în regim monofazic, tri- şi patru-fazic re­co­mandată pentru contracepţie induce modificări histologice en­do­metriale - epiteliu de acoperire, glande, stroma şi vase, ceea ce con­du­ce la un aspect deosebit al sângerării de privaţie în raport cu ciclul en­do­metrial natural, ca şi al sângerărilor anormale intermenstruale („break­through” bleeding), sângerări neregulate, în cantităţi reduse - spot­ting, sau mai abundente, sau absenţa sângerării de privaţie. Toate aces­tea se corelează cu doza şi natura componentelor hormonale. Co­relat cu sângerarea de privaţie, cu sângerările neregulate, s-a pro­pus folosirea unei pilule cu un progestativ cu efect îndelungat (levo­nor­ges­trel, drospirenon) asociat estrogenului în cantitate de 30 sau 20 mcg/cp, cu administrare continuă, 3 sau 4 blistere, fără pauză de 7 sau 4 zile, folosind pilulele active până apare spotting-ul neprogramat sau sângerarea pe care nu o mai poate tolera. În acest moment, se sus­pen­dă contraceptivele orale combinate (COC) pentru 2-4 zile pentru a începe descuamarea coordonată a endometrului şi apoi se reîncepe ad­mi­nis­trarea pilulelor active, cu repetarea procesului. Se apreciază că ma­jo­ri­ta­tea femeilor reuşesc progresiv prelungirea administrării COC între epi­soa­dele de sângerare. Acest sistem se raportează cu brandurile de COC şi cu formulele transdermice, cu inelele vaginale.

 

 

 

PESAR CERVICAL VERSUS CERCLAJ ÎN CORECŢIA ANOMALIILOR CERVICO-ISTMO SEGMENTARE ȘI RISCURILE PREMATURITĂŢII

 

Manuela Cristina Russu

Clinica de Obstetrică-Ginecologie „Dr. I. Cantacuzino”, Bucureşti

 

Ecografia transvaginală la 16-23 săptămâni, în dinamică, depistează prin multiple observaţii cu acurateţe modificările remodelării subtile cervico- istmo/segmentare: sludge, lungimea colului, dilatarea ori­fi­ciu­lui intern cu funneling: procentaj, forma - V/U, adâncime şi lărgime, aspectul protuberant al membranelor polulului inferior. Acestea sunt factori de risc pentru avort, travaliu prematur, ruptură prematură a membranelor.  Este importantă măsurarea lungimii porţiunii închise a colului restant când membranele polului inferior au aspect de capac de ceas, sunt rupte sau sângerarea vaginală este activă. Crea­rea unui suport mecanic colului uterin prin cerclaj/ pesar poate pre­lungi sarcina unică/ multiplă uneori până la termen, în cazuri cu avor­turi tardive, naşteri premature - istoric/ actuale, discutându-se apli­carea electivă/urgentă - faza iniţială/de urgenţă - evidenţa in­com­­petenţei cervicale. Cerclajul este traumatic, impune anestezie; pe­sarul modern este non-invaziv, sau soluţie când cerclajul nu poate fi recomandat sau contraindicat. Studii multicentrice, retrospective/ pros­pective, randomizate şi metaanalize le analizează separate sau pesarul combinat cerclajului, ca auxiliar. Condiţiile impuse de pro­ce­duri, repausul, tratamentele asociate cu progesteron, tocolitice, cor­ticoizi, antibiotice, în funcţie de condiţiile bacteriologice cervico-va­ginale, cresc rata de succes, diferit după variabilele asociate: vârsta ges­taţională la aplicare, patologia asociată materno-fetală. Cochrane Data­base Systematic Review (2010, 2013, 2014) confirmă eficacitatea pro­cedurilor în sarcina unică, faţă de cazurile fără pesar/ cerclaj, fără con­sens al superiorităţii vreunei proceduri, şi lipsa superiorităţii cer­cla­jului în sarcina multiplă.

 

 

 

METRORAGIILE DISFUNCŢIONALE LA ADOLESCENTE - FIZIOPATOLOGIE ȘI TRATAMENT

 

Manuela Russu

Clinica de Obstetrică-Ginecologie „Dr. I. Cantacuzino”, Bucureşti

 

Metroragiile disfuncţionale juvenile apar după menarhă până la 18 ani, în afara sarcinii, coagulopatiilor, hepatopatiilor, bolilor de sistem. Se da­to­rează imaturităţii axului hipotalamo-hipofizo-ovarian, insuficienţei ovariene, anovulaţiei, defectelor corpului galben, imaturităţii en­do­me­triale. Persistenţa anovulaţiei după maturarea axei hipotalamo-hi­po­fi­zo-ovariene impune determinarea TSH-ului şi a prolactinei. Pierderea pon­derală, tulburările de alimentaţie, stresul, bolile cronice, exerciţiile fi­zice intense determină anovulaţie hipotalamică. Ovarul polichistic cu obe­zitate, hiperandrogenie, insulino-rezistenţă reprezintă alte cauze de anovulaţie la adolescente. Androgenii excesivi convertiţi periferic la estrogeni cresc riscul hiperplaziei endometriale. Există cazuri de ano­vu­laţie cronică idiopatică. Mecanismul sângerărilor este de „privaţie es­trogenică” sau de „interferenţă estrogenică sau neregulată”. În lipsa pro­gesteronului, se adaugă dezechilibrele coagulare - fibrinoliză, în­tre factorii vasoconstrictori-vasodilatatori, cu acţiune miometrială şi endometrială (balanţa între prostaglandinele F2α, tromboxanul A2/prostaglandinele E2 şi prostacicline), hemostaza endometrială rea­li­zân­du-se prin vasoconstricţie ce urmează formării trombilor în vasele en­­dometriale imature. Tratamentul este individualizat - antifibrinolitice, an­ti­inflamatorii nesteroidiene, estrogeni în cantitate mare pentru he­mostaza de urgenţă, urmaţi de progesteron/ progestative sau pro­gesteron/progestative, contraceptive orale combinate sau injec­ta­bile. Se urmăreşte hemostaza şi continuarea terapiei hormonale pen­tru menţinerea efectelor pe termen lung, până la normalizarea func­ţionalităţii axei hipotalamo-hipofizo-ovariene-endometriale şi co­rec­ta­rea celorlalte deficite endocrine. 

 

 

 

ROLUL ENTITĂŢILOR NOSOLOGICE OBSTETRICALE ÎN DECOLAREA PREMATURĂ DE PLACENTĂ NORMAL INSERATĂ

 

Irina Sagaidac

UMF „N. Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova

 

DPPNI este una din cauzele de hemoragii masive în trimestrele 2 și 3 de saricină, cauzând o rată de morbiditate maternă și fetală înaltă. Scopul studiului. Determinarea prevalenței factorilor care pot favoriza dezvoltarea decolării premature de placentă normal inserată (DPPNI) la gravidele cu termenul de gestație mai mare de 22 de săptămâni. Materiale și metode. A fost efectuat un stu­diu statistic retrospectiv a 355 de cazuri de DPPNI care au avut loc în două maternități de nivel terțiar din Republica Moldova în pe­rioa­da 2010-2014. Lotul de comparație a constituit 355 de cazuri obs­te­tricale fără această patologie. Rezultate. În studiu a fost cuprins un număr de 355 de femei care au născut la termenul de gestație du­pă 22 de săptămâni de sarcină. Nașterea prematură a fost în­re­gis­trată în 49,9±2,65% vs. 7±1,35% (p<0,001). Analiza factorilor ca­re au contribuit la dezvoltarea DPPNI a determinat prevalența hi­per­ten­siunii arteriale gestaționale în 14,4±1,86% vs. 1,1±0,55% (p<0,001), preeclampsiei: 8,5±1,48% vs. 1,4±0,62% (p<0,001), eclam­psiei: 0,8±0,15% vs. 0 cazuri în lotul de comparație (p<0,001), poli­hi­dra­mnio­nului în 6,5±1,31% vs. 2,5±0,83% (p<0,01), restricției de creș­te­re intrauterină a fătului în 5,9±1,25% vs. 2±0,74% (p<0,01), in­su­fi­cien­ței circulatorii a fătului în 3,1±0,92% vs. 0,3%±0,29% (p<0,01). Con­cluzie. Gestantele a căror sarcină este complicată cu stă­rile pa­to­lo­gi­ce evidențiate necesită includerea în grupul de risc ma­jor pentru DPPNI şi aplicarea măsurilor de prevenție a dezvoltării aces­te­ia prin con­duita și rezolvarea corectă și oportună a sarcinii.

 

 

 

PRENATAL DIAGNOSIS OF FETAL TUMOURS

 

Adela Șerban¹, Nicolae Suciu^1,2, Ramona Mircea Vicol^1,2

1. Institute for Mother and Child Care “Alfred Rusescu”, Bucharest, Romania
2. University of Medicine and Pharmacy “Carol Davila”, Bucharest, Romania

 

Introduction. Early prenatal diagnosis of fetal tumours represents a challenge to sonographers and perinatologists because these lessions are rare, they usually develop in the third trimester of pregnancy and need a multidisciplinary approach. Fetal tumours have different apea­rances in utero, that differ from those seen in neonates and children. Tu­mours are tipically found during routine obstetrical ultrasound or in a patient large for dates, either because the seize of the tumour or as­sociated polyhydramnios. After diagnosis, ultrasound is used to fol­low fetal growth tumour growth and any associated abnormalities. Dop­pler examination is important for the differential diagnosis of mas­ses and prediction of outcome. Magnetic Resonance Imaging freq­uen­tly adds additional informations. Matherial and methods. The pur­pose of this presentation is to describe the appearance of different fe­tal tumours during ultrasound examination, with suggestions for dif­feren­tial diagnosis when a fetal mass is visualized, the clinical charac­te­ristics, imaging appearances, perinatal differential diagnosis and po­ten­tial treatment of these tumours. Results and conclusions. In our ex­pe­rience, every information provided during the pregnancy, a correct and early diagnose of the fetal condition helps to cope with the demands of perinatal management and to explain to parents and neonatologists the findings of the case. We present different cases of fetal tumours with post­partum management of these lessions.

 

 

 

ROLUL HCG-H ÎN INVAZIA TROFOBLASTICĂ ȘI IMPLICAŢII CLINICE

 

Adela Șerban¹, C. Herghelegiu¹, Ramona Mircea Vicol^1,2

1. IOMC „Alfred Rusescu”, București
2. UMF „Carol Davila”, București

 

Introducere. Gonadotropina corionică umană (hCG) a fost descoperită în 1927 de către Aschheim și Zondek. Gonadotropina corionică umană - hiperglicozilată (hCG-H) ca structură chimică conține aceiași aminoacizi regăsiți și în hCG, diferența făcându-se la nivelul carbohidraților re­pre­zen­tați de structuri oligozaharidice N- și O- legate. Niveluri detectabile ale hCG-H se ating din prima zi a implantării, iar vârful secreției este atins în săptămâna a zecea de sarcină, după care valoarea sa scade treptat. Hor­monul se poate doza din sânge sau urină, folosind teste de tip ELISA. Rezultate și concluzii. Deși are structura foarte asemănătoare cu cea a hCG, studiile recente arată că hCG-H îndeplinește funcții bio­lo­gice diferite, fiind implicat în placentogeneză, promovând invazia tro­fo­blastică și dezvoltarea citotrofoblastului. Prin rolul său esențial în im­plantarea viitoarei placente, hCH-H poate fi util pentru înțelegerea me­canismelor invazivității celulelor neoplazice, evoluția și tratamentul corio­carcinomului. De asemenea, prin rolul său timpuriu în evoluția sar­cinii, dozarea hCG-H poate fi utilă în stabilirea prognosticului im­plan­ta­țional al sarcinilor obținute prin FIV, dezvoltarea unui test de sarcină cu o sensibilitate mult crescută și identificarea gravidelor cu risc de a dez­vol­ta preeclampsie. Nu în ultimul rând, valorile crescute ale hCG-H din sin­dromul Down pot duce la elaborarea unui test de screening precoce înainte de săptămâna a zecea de sarcină, cu specificitate și sensibilitate crescute.

 

 

 

 

ISTMOCELUL - TRIBUTUL CREȘTERII INCIDENŢEI INTERVENŢIEI DE CEZARIANĂ

 

Demetra Socolov, Alexandru Cărăuleanu, Cirpian Ilea, Oana Neumann, Cristina David, Răzvan Socolov

Departamentul Medicina Mamei şi Copilului, UMF „Grigore T. Popa” Iași

 

Istmocelul, defectul peretelui anterior uterin la nivelul istmului datorat unei cicatrizări vicioase în urma uneia sau mai multor intervenţii de ce­za­riană, poate determina spotting postmenstrual şi o inflamaţie cro­nică lo­cală, responsabilă uneori de infertilitate. Dacă tratamentul istmocelului este oarecum reglementat (prin abord histeroscopic sau laparoscopic), factorii de risc şi măsurile de prevenţie sunt încă în dezbatere. Principalii fac­tori de risc cunoscuţi sunt retroversia uterină şi numărul mai mare de ci­catrice istmice. Ca măsură de prevenţie, s-a dis­cutat despre sutura în do­uă planuri versus sutura într-un singur plan.  Studiul nostru doreşte să analizeze avantajele adăugării la sutura într-un singur plan (surjet de Vycril 2 întrerupt) a 3 fire în formă de U care să apropie cele două mar­gini ale plăgii, reducând tensiunea şi deci riscul de dehiscentă. Pentru aceas­ta, 35 de paciente la care s-a practicat sutura într-un plan şi 35 la care s-a practicat aceeaşi sutură plus cele trei fire în U au efectuat eco­grafie endovaginală la 3 luni post-cezariană, măsurându-se: pe sec­ţiu­nea longitudinală, raportul deficienţei = grosimea miometrului la ni­ve­lul istmocelului/grosimea miometrului normal imediat deasupra ci­ca­tricei, aria triunghiului = 0.5 x adâncimea istmocelului x lărgimea ma­ximă a defectului şi lungimea defectului măsurată pe o secţiune trans­versală a uterului la nivelul istmului. S-au mai înregistrat informaţii pri­vind orientarea corpului uterin (retroflexia), numărul de cicatrice şi simp­to­matologia clinică. Concluzia studiului este că cele 3 fire în U reduc frec­venţa istmocelelor, mărimea defectului şi simptomatologia.

 

 

 

MECONIAL PERITONITIS IN FETUSES WITH CONGENITAL ATRESIA OF THE ILEON. CONSIDERATIONS ON 2 CASES

 

Demetra Socolov, I. Ciongradi, C. Ghironte, G. Zonda, R. Socolov, A. Cărăuleanu, C. Ilea, I. Sârbu

Department of Mother and Child Medicine, UMPh “Gr.T. Popa”, Iași

 

The authors describe two cases of meconium peritonitis diagnosed at 33 weeks, with ileal atresia (type IIIa of Grosfeld classification). Similarities and differences in prenatal ultrasound diagnosis were discussed. First foetus presented a PSV at 1.55 MoM with foeto-placental anasarca (hydrothorax, ascites and discreet oedema) and hydramnios, with discreet intestinal dilation, raising difficulties in the differential diagnosis of foetal ascites. The second case pre­sen­ted a clearly dilated bowl with a very discrete ascites and po­ly­hy­dramnios too. In this case, a postpartum differential diagnosis with a meconium ileus was performed. Both cases needed neonatal sur­gi­cal treatment: laparotomy, intestinal resection, ileostomy and pe­ritoneal cavity lavage; in the second case, an associated ileal vol­vulus was found. The outcome was favourable in the first case, the ileo­stomy being reversed two months later; the second case had an un­favourably outcome with multiple organ failure and exit at two weeks after surgery.

 

 

REZECŢIA BIPOLARĂ PERHISTEROSCOPICĂ A FIBROAMELOR ȘI POLIPILOR: FACTORI PROGNOSTICI ȘI DIFICULTĂŢI TEHNICE

 

Răzvan Socolov^1,2, Ştefan Butureanu¹, Alexandru Carauleanu¹, Oana Neumann², Demetra Socolov¹

1. Departamentul de Sănătatea Mamei şi Copilului - UMF „Gr. T. Popa” Iaşi
2. Centrul medical Avicena Profertis Iaşi

 

Rezecţia perhisteroscopică a fibroamelor şi polipilor a devenit o soluţie de tratament a acestei patologii, de multe ori generatoare de hemoragii uterine şi infertilitate. Pe măsura progresului echi­pa­men­telor de rezecţie bipolară, acest abord a devenit tot mai răspândit, pre­zentând multe avantaje faţă de alte metode de miomectomie sau po­li­pectomie: hemoragie redusă şi hemostază electrică, avantajul vi­zua­lizării directe, identificarea altor patologii etc. Dar metoda are şi unele limite şi dificultăţi, fiind legate de: dimensiunile şi numărul pa­tologiei, amplasarea acesteia în grosimea peretelui, unele efecte se­cundare rare, dar periculoase pentru pacientă. Prezentăm în aceas­tă lucrare experienţa pe 28 de cazuri supuse tehnicii rezecţiei per­his­te­roscopice în decursul a 3 ani, într-un serviciu de stat şi unul pri­vat din Iaşi. Analizăm: datele personale, dimensiunile, numărul for­ma­ţiunilor, locul, simptomele, aspectul sesil sau pediculat, patologia aso­ciată, numărul de intervenţii succesive. Concluzia studiului sus­ţi­ne utilizarea metodei în tratamentul conservator al fibroamelor in­tra­cavitare şi al polipilor, şi mai puţin pentru cele submucoase, cu as­pect ecografic sugerând adenomiom sau patologie endometrială aso­ciată. Acceptabilitatea metodei a fost bună, odată ce pacienta a ac­ceptat limitele tehnice de acces, durata şi posibilitatea repetării pro­cedurii. Nu au fost complicaţii la cazurile noastre, iar controalele au arătat evoluţie favorabilă.

 

 

 

FETAL TERATOMA - A STUDY OF 5 CASES AND REVIEW OF LITERATURE

 

Răzvan Socolov, Ioan Sârbu, Iulia Ciongradi, Mădălina Nour Ciuhodaru, Alexandru Cărăuleanu, Demetra Socolov

Departamentul Medicina Mamei şi Copilului – UMF „Grigore T. Popa” Iași

 

The fetal teratoma represents about 10% of soft tissue tumors, with a frequency of 2-3/10,000 neonates. We present a 5-case series diag­nosed over 5 years in a prenatal diagnostic service of Iasi, Romania. There were 4 cases with sacro-ccoccigean localization, and one la­te­ro-cervical, with prenatal diagnostic by Voluson 730 Pro and Voluson e8 ultrasound machines. The gestational age at diagnostic was 17-30 weeks, and the diagnostic was made at the first ultrasound exa­mi­nation (100% sensibility). The maximal diameter was 2-8 cm (the lar­gest was the latero-cervical one) with a structure that was mainly li­quid (4 cases) or solid (1 case). The latter developed towards the fe­tal spine, with a minimal external part. The evolution was with com­pli­cations in 2 cases (polyhydraminios, and fetal distress) en­ding in premature birth and fetal demise. In the other 3 cases, the evo­lution was favorable, with surgery after birth which realised ana­to­mical integrity (all 3 cases) and functional one (in 2 cases). One case was immature teratoma needing adjuvant therapy. Our cases show that, although the ultrasound diagnostic is easy on good ul­tra­sound machines, the prognostic is difficult to assess. Among the pro­posed markers the solid component, peak-systolic velocity of me­dian cerebral artery, amniotic fluid index dynamics, the presence of vascular component, and tumor volume per total fetal weight ratio were proposed. In conclusion, fetal teratoma are rare but easy to diagnose tumors, with unfavorable evolution factors in our cases: the solid type, polyhydramnios, and internal extension. 

 

 

 

THE ROLE OF MEDICAL-GENETIC COUNSELING IN THE PROPHYLAXIS OF GENETIC DISEASES

 

Mariana Sprincean^1,2, Elena Halabudenco¹, Ludmila Ețco^1,2 

1.Mother and Child Institute, Chișinău, Republic of Moldova 
2. USMF “N. Testemiţanu”, Chișinău, Republic of Moldova

 

The main prophylaxis measures and prenatal cytogenetic diagnosis (PCD) methods applied to pregnant women of risk group are identified by authors. The scope of the work is to highlight the role of medical-genetic counselling and PCD for identification of chromosomal ab­nor­malities in foetuses at early stages of intrauterine development. Ma­terials and methods. The process of investigation included the prospective medical-genetic counselling with the purpose of iden­ti­fication of the target group consisting in 13532 pregnant women of the risk-group, being prescribed to be examined in CRHMG from the IMC, in the period 2005-2015; a) group I: 5662 (41.8±0.4%) - preg­nant women from medium and high risk group; b) group II: 7870 (58.2±0.4%) - pregnant women from low risk group. Results. In the struc­ture of fetal chromosomal abnormalities, diagnosed in fetus un­til 22 weeks of gestation, the most common is Down syndrome - 88 cases (1.6±0.18%), followed by Edwards syndrome - 24 cases (0.4±0.09%) and Patau syndrome - 9 cases (0.2±0.06%), Turner syn­drome - 8 cases (0.16±0.05%), Klinefelter syndrome - 11 cases (0.2±0.07%), triple X syndrome - 6 fetuses (0.1±0.05%), triploidy - 6 fe­tuses (0.1±0.05%) and 37 fetuses (0.6±0.1%) with other structural chro­mosomal syndromes. The research and evaluation of results of cytogenetic prenatal diagnosis – karyotyping, allowed prenatal di­ag­nosis of chromosomal abnormalities in 189 cases, which was 3.3±0.3% of total amount of pregnant women who carried out PCD in concerned period. Conclusions. The medical-genetic counseling and the method of PCD contributes to reducing the frequency of chro­mo­somal abnormalities in newborns. 

 

 

 

 

UTERINE RUPTURE INDUCED BY PLACENTA INCRETA IN A PRIMIPARA WITH UTERUS DIDELPHYS

 

Samantha Stancu¹, Dragoș Dobritoiu², Manuela Russu²

1. “Carol Davila” UMPh, Bucharest
2. “Dr. I Cantacuzino” Clinical Hospital, Bucharest

 

Introduction. Uterine rupture is among the most dreaded preg­nan­cy complications, frequently associated with fetal and maternal mor­tality. Data concerning primary uterine rupture (of an unscarred ute­rus) is limited to case reports. We aim to present the case of a pla­centa increta-induced primary uterine rupture in a primipara with Uterus Didelphys. Materials and methods. M.N., a 21-year-old pri­mi­para at 17-weeks of pregnancy was brought to the emergency room by ambulance due to vaginal bleeding with intense lower ab­do­minal pain and signs of hypovolemic shock. The patient under­went a dilatation and curettage 11 weeks prior. Transvaginal ultra­sound revealed a well-circumscribed anechoic collection measuring 10/16 centimeters in diameter between the cervical isthmus and the rectum as well as Uterus Didelphys. An immediate decision to evacuate the collection was made. Upon entrance into the pe­ri­to­neal cavity, the uterus was of red-violet color, covered with clots and 1.5 liters of blood were found. It was also noted that the pla­cen­ta was invading into the myometrium. Upon separation of the pla­centa from the myometrium, spontaneous uterine rupture oc­curred with exteriorization of the fetus into the peritoneal cavity. Con­sequently, a left hemi-hysterectomy was performed. Results. Fer­tility-preserving surgery was performed and the patient’s post-ope­rative evolution was favorable, being discharged 12 days later. Dis­cussion. The particularitiy of this case was that the hemiuterus not containing the embryo at 7 weeks was curetted, thereby ceasing men­struation. The patient’s chances of subsequent conception are cur­rently unknown due to lack of available literature.

 

 

 

CONSIDERAŢII ASUPRA TEHNICII CHIRURGICALE

A OPERAŢIEI CEZARIENE - DATE BAZATE PE DOVEZI (COCHRANE)

 

Anca Stănescu^1,2, Romina-Marina Șima², Liana Pleș^1,2

1. UMF „Carol Davila”, Bucureşti
2. Maternitatea Bucur, Bucureşti

 

Introducere. Operația cezariană este cea mai comună intervenție chirurgicală majoră. De la prima operație cezariană raportată în li­te­ra­tură, în anul 1610, tehnica chirurgicală a acesteia s-a îmbunătățit pro­gre­siv. Material și metodă. Am verificat baze de date medicale in­ter­naționale cu studii randomizate, metaanalize și studii COHRANE cu pri­vire la tehnicile actuale ale operației cezariene. Rezultate. Datele ba­zate pe dovezi referitoare la tehnica operației cezariene însumează re­co­mandările pe care le expunem. Antibioprofilaxia cu ampicilină sau ce­fa­losporine de generația I este indicată cu 15-60 minute înainte de in­cizia cutanată, cu reducerea riscului de endometrită în post-partum. Toa­leta vaginală preoperatorie cu soluții iodinate se asociază cu scă­de­rea incidenței endometritei. Cateterismul vezical crește confortul in­tra­operator și este asociat cu o rată scăzută a infecțiilor urinare dacă este în­de­părtat în primele 24 de ore postoperator. Prin analiza tehnicilor Pfan­nenstiel-Kerr, Joel Cohen, Misgav-Ladach și Misgav-Ladach mo­di­ficată s-a observat că histerotomia cu o sângerare minimă este prin di­secție boantă cranio-caudală. Este indicată delivrența spontană, ex­teriorizarea uterului se face în funcție de preferința chirurgului, iar his­te­rorafia se poate face în monostrat dacă nu se păstrează fertilitatea. Pre­venția hemoragiei în post-partum este indicată cu Oxitocină (10-40 UI/l soluție cristaloid în 4-8 ore). Măsuri precum terapia suplimentară cu oxigen, dilatarea canalului cervical și drenajul subcutanat nu și-au dovedit eficacitatea, deoarece nu reduc morbiditatea. Concluzii. In­ci­denţa operației cezariene în creștere impune o serie de modificări ale tehnicii pentru obținerea unui timp operator redus și morbiditate mi­nimă.

 

 

 

CAESARIAN SECTION: THE EFFICIENCY OF SURGICAL TECHIQUES AND SUTURE MATERIALS

 

Ruxandra Stănculescu, Cătălin Coroleucă, Diana Comandasu

“Carol Davila” UMPh, Bucureşti

 

Introduction. Caesarean section, one of the most common surgical interventions worldwide, can induce short- and long-term complications. The first caesarean section modifies the natural evolution of women regarding their obstetrical future. Objective. To analyze both surgical techniques and suture materilas currently used in caesarean section and to compare their effectiveness in order to identify the best performing sur­gical procedures in the long term. Material and method. We analyzed re­sear­ches published during last 10 years in this domain. The state of the art mainly used as a source the PubMed and Cochrane databases. Results. Cae­sarean section is not a surgical intervention to be carried out in a stan­dar­dized way. The surgical technique varies depending on the clinical si­tuation and surgeon’s skills. The factors to be considered regarding the sur­gical technique and suture material are the local clinical situation, the indication for surgery, the hysterorraphy technique, the presence of com­pli­cations during surgery, intrapartum and postpartum hemorrhage, post­operative analgesia, anemia, fever and infection. Both absorbable and non-absorbable suture types can be natural or synthetic. Absorbable ma­terials induce a leukocyte cellular response, while the non-absorbable de­ter­mine fibroblast reaction. The intensity of these reactions influence the qua­lity of postoperative scars. Conclusions. The prognosis of uterine scar af­ter caesarean section depends on antepartum risk factors, indication for sur­gery, presence of comorbidities and technique. The quality of the scar after two layers hysterorraphy technique with absorbable suture is higher than in a single layer on the long term.

 

 

 

TRENDS REGARDING BIRTH AMONG PREGNANT

TEENAGERS - CLINICAL STUDY

 

Ruxandra Stănculescu, Elvira Brătilă, Vasilica Bausic

“Carol Davila” UMPh Bucharest

 

Objective. The analysis of current trends regarding birth in teenagers by comparing the results of research conducted between 2008-2012 ver­sus 2013-2015. Material and method. The retrospective study in­clu­ded 1236 teenager births registered at „St. Pantelimon” Hospital, be­tween 1 January 2008 and 31 December 2015. Teenagers were di­vi­ded into Group A: aged 13-16 years old, and Group B: aged 17-19 years old. The study provides comparative processing of the obstetrical and fetal parameters in teenagers along two different stages: stage I (2008-2013 interval) and Stage II (2013-2015). The cases were statistically compared in terms of obstetric characteristics. Statistical data were processed with SPSS version 15. Results. Teenagers represent 11.12% of all births registered in Stage I and 13.14% in Stage II. Comparing the results of Stage I versus Stage II according the percentage of adolescents in group A, we highlight a statistic difference of 23.4% vs. 25.5% of all births in teenagers. No statistically significant differences were found between the parameters analyzed in teenage births after this age. Delivery by Caesarean section (CS) vs. spontaneous vaginal delivery (VD) recorded no statistical differences between groups within these stages: CS - 31.3% vs. VD - 24.8% (p-value = 0.1144). The incidence of premature birth is not significantly different between the two groups compared in Stage I, but is statistically significant at the analysis of Stage II in favor of Group A. Conclusions. Pregnant teenagers from Romania don’t pre­sent higher obstetrical and fetal risks compared with adolescents in Europe. The differences regarding the birth persist and emphasize the cons­tantly rising percentage of caesarean sections in adolescents aged 13 to 16 years.

 

 

 

THE ROLE OF MRI IN THE DIAGNOSIS OF ENDOMETRIAL NEOPLASM EXTENSION

 

Stelian Conci, Florin Isopescu, Mihaela Bujor, Claudia Mehedinţu, Matei Alexandru, Edu Antoine

Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, UMF „Carol Davila“, Bucureşti

 

Endometrial cancer tends to be the most common gynecologic ma­lig­nancies in developed countries. Prognosis depends on the age of pa­tients, histological grading, depth of myometrial invasion, cervical in­va­sion and distant secondary determinations. On clinical examination, myo­metrium invasion, invasion of cervix and lymph node metastases can not be determined with precision. Therefore, there were proposed se­veral ways for pretreatment evaluation of patients with endometrial neo­plasia: endovaginal ultrasound, CT, PET-CT, MRI. An important role in the management of patients with endometrial cancer is preoperative sta­ging of the disease depending on which further treatment is es­ta­blished. Preoperative rigorous selection must be made for patients who will undergo radical surgery. Also, must be avoided an extensive treat­ment for patients in the early stages of the disease, because many stu­dies have shown that extended lymphadenectomy may be followed by numerous complications and do not necessarily increased life ex­pec­­tancy. MRI has proven to be a valuable way due to high resolution and the possibility of acquisition on several levels. In this context, we pro­posed a retrospective study which tries to establish the role of MRI in the preoperative evaluation (diagnosis and staging) and proper se­lec­tion of patients with radical surgical indication.

 

 

 

CAZURI DE ANOMALII CROMOZOMIALE RARE - MANAGEMENT ȘI CONSILIERE

 

Mihaela Steriu, Dragoș Albu, Cerasela Jardan

Medlife, București

 

Posibilităţile actuale de diagnostic prenatal ne pun uneori în faţa unor anomalii ecografice minore, însoţite de variaţii minime ale biomarkerilor scre­ening-ului de primul trimestru, dar care se obiectivează în ane­u­ploidii detectate la analiza citogenetică. Managementul acestor si­tua­ţii, abordat în echipa genetician - obstetrician - neonatolog, are rolul de a stabili condiţiile unei bune evoluţii a sarcinii, cu naşterea unui co­pil normal dezvoltat neuro-psiho-motor, dar şi stabilirea riscului de re­cu­ren­ţă.

 

 

 

CONSIDERENTE ETIOPATOGENICE ȘI DE DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL ÎN CAZUL UNUI HIDROPS NONIMUNOLOGIC CU DEBUT TARDIV

 

Mihaela Steriu, Dimitrie Pelinescu-Onciul, Andreea Muntean

Medlife

 

Prezentăm cazul unei paciente, IP, în vârstă de 34 de ani, cu evoluţie normală a sarcinii până la vârsta gestaţională de 37 de săptămâni, când modificările ecografice apărute au avut drept consecinţă oprirea în evoluţie a sarcinii. Aspectele de diagnostic diferenţial discutate au ca scop stabilirea etiopatogeniei acestei situaţii, pentru evaluarea riscului de recurenţă.

 

 

 

 

TUMORI OVARIENE NON-MALIGNE ASOCIATE CU IMPLANTURI PERITONEALE

 

Raluca G. Suba, Ionuţ Ion, Bogdan Marinescu

Spital „Panait Sârbu”, Bucureşti

 

Introducere. Endosalpingioza este considerată o patologie benignă rară cauzată de prezența proliferării ectopice a epiteliului tubar la nivelul ova­relor, uterului, peritoneului, omentului. Patologia este similară en­do­metriozei, teoria cea mai plauzibilă fiind aceea a metaplaziei epi­te­liului celomic în epiteliu tubar. Materiale și metode. Caz clinic 1: pa­cientă în vârstă de 28 de ani, ce se prezintă în clinica nostră pentru du­reri pelviene. Ecografic, este diagnosticat un chist ovarian drept de 6/5 cm. Se intervine laparoscopic și se identifică ovarul drept cu for­ma­țiune tumorală cu multiple excrescențe pe suprafață și implante la ni­velul peritoneului vezicouterin și din fosetele ovariene. Se practică chis­tec­tomie și biopsie peritoneală. La examinarea histopatologică in­tra­ope­ratorie diagnosticul relevă prezența unei tumori borderline, aso­ciată cu endosalpingioză peritoneală. Caz clinic 2:pacientă în vârstă de 40 de ani, care se prezintă pentru evaluare ginecologică, fiind di­agnosticată în urma unui CT efectuat pentru durere în fosa ilia­că stân­gă, cu formațiune chistic-like la nivelul ovarului stâng. Se in­ter­vine la­paroscopic și se evidențiază la nivelul ambelor ovare, pe­ri­to­neului și omentului formațiuni multichistice. Se practică biopsii cu exa­mi­nare histopatologică intraoperatorie: chistadenofibrom asociat cu en­do­sal­pingioză peritoneală. Rezultate. Pacientele au beneficiat de un tra­ta­ment conservator, care a oferit capacitate de procreare nuli­pa­rei în vârstă de 28 de ani. Concluzii. Astfel de leziuni pot ridica pro­ble­me dificile de diagnostic, fiind uşor de confundat cu o metastază de car­ci­nom primar cu punct de plecare ovarian. Ginecologii trebuie să ia în calcul această patologie, care este benignă și nu necesită chirurgie ex­tensivă.

 

 

 

 

CAZUISTICA UTERELOR CU DOUĂ SAU MAI MULTE

CICATRICE ÎN MATERNITATEA „CUZA VODĂ”, CLINICA I, ÎN PERIOADA 2008-2015

 

Alina Elena Tănase, Mircea Onofriescu, Alexandra Tibeica

Maternitatea „Cuza-Vodă”, Iași

 

Introducere. Operația cezariană este una din cele mai frecvente pro­ce­duri obstetricale, cu o rată de creștere a numărului de cezariene în întreaga lume, în cele mai recente studii. Mortalitatea maternă şi fetală asociată cu operaţia cezariană este o problemă importantă de sănătate publică. Materiale și metode. Un număr total de 293 de paciente, la care s-a practicat operație cezariană în perioada 1 ianuarie 2008 - 1 ianuarie 2016, au fost incluse în studiu. Pacientele au fost împărțite în 4 grupe de vârstă, cu un procentaj crescut de complicații pentru fie­care categorie de vârstă: sub 20 de ani - 4 paciente, 21-30 de ani - 104 pa­ciente, 31-40 de ani - 166 de paciente, peste 40 de ani - 19 paciente. Re­zul­tate. Au fost evaluați numeroși parametri: mediul de proveniență, dis­pensarizarea sarcinii, timpul de spitalizare, numărul de cazuri cu pre­eclamsie, placenta praevia, placenta accreta/percreta, prezentații distocice, rupturi uterine complete, cicatrice uterină dehiscentă, ligaturi tubare, intervenții chirurgicale care au necesitat histerectomie totală sau alte intervenții, sindrom aderențial, anemie postoperatorie, nașteri premature, nou-născuţi cu scor Apgar mai mic sau egal cu 8, suferință fetală, indicația de cezariană: uter dublu cicatriceal sau triplu cicatriceal, uter cu 4 cicatrice, uter cu 5 cicatrice. Concluzii. Reducerea numărului de operaţii cezariene la pacientele primipare este necesară pentru a re­duce riscul complicațiilor. Creșterea numărului de operații cezariene este asociată cu scăderea fertilității la pacientele operate.

 

 

 

 

APPLICATION OF VACUUM EXTRACTION, AN ALTERNATIVE FOR CEASAREAN SECTION

 

Mihaela Camelia Tîrnovanu¹, Angelica Ciucanu Mătrescu², Ana Maria Cozoreanu², Andreea Cara², S. Pasat²,
Ş.D. Tîrnovanu³, M. Onofriescu¹

1. ”Gr. T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iași
2. ”Cuza Voda” Maternity, Iași
3. Student at „Grigore T. Popa” UMPh, Iași

 

For the last few years in our clinic vacuum extractors (VE) have replaced forceps for many situations in which assistance is required to achieve vaginal delivery. Aim. The study presents the evaluation of indications of application of vacuum extraction. We analized the status of the newborns and birth injuries that occured. Material and method. The study was made in 1st Clinic of Obstetrics and Gynecology Iaşi between January 2009 - January 2016. Results. We had 129 deliveries with va­cu­um extraction - 1.016% from total number of births. Indications were: prolonged second stage of labour (64 cases), 39 with epidural anes­thesia, fetal distress (52 cases), failure to progress in second stage of labor (13 cases). The baby’s weight at delivery was between 2680 - 4150 g. The Apgar score at 1 minute was 4-6 for 24 deliveries and 7-9 for other 105, but the number of days for admission in the hospital was no greater than 6. Neonatal complications were only 6 cephalohematomas and for the others only a small area of swelling. Conclusions. Vacuum extraction has the reputation for being easy to use, and supposed to be safe. 82.35% of pregnant women from the group with VE were primiparous. The rates of maternal and fetal trauma was decreased in our study. Courses must be held for young doctors, to support them in using this technique with good prognosis for the newborn.

 

 

 

 

POSTMENOPAUSAL VAGINAL BLEEDING WITH A RARE CAUSE - OVARIAN TUMORS WITH ESTROGENS SECRETION

 

Mihaela Camelia Tîrnovanu¹, Ana Maria Cozoreanu², Andreea Cara², Pasat Sebastian², Ştefan Dragoş Tîrnovanu³, Mircea Onofriescu¹

1. ”Gr. T. Popa” UMPh, Iasi
2. Clinic of Obstetrics and Gynegology, Iasi
3. Student at ”Gr. T. Popa” UMPh, Iasi

 

Usually, we think of endometrial cancer or cercical cancer in a woman with vaginal bleeding in postmenopause, but it can be a rare cause of an ovarian hormonally active tumor (secretion of estrogens). Aim. The objective of this study was to determine the clinical prezentation, lab tests, treatment, and outcome for cases with uterine bleeding in me­no­pause established by ovarian tumors. Materials and methods. A re­trospective and prospective analysis of 10 patients with granulosa cell tumor and 14 cases of fibrotechoma of ovary, from January 2004 to December 2015, was carried out. Histopathological results and me­dical records of these women were reviewed. Results. The median age of the patients was 61-years-old (range: 53-73 years). Tumors di­men­sions were between 1-16 cm for fibrothecoma and 1.5-20 cm for gra­nulosa cell tumors. Women were at menopause from about 2-17 years. Fibrothecoma caused atypical endometrial hyperplasia at one case and endomatrial case at another one. All cases of granulosa cell tu­mors were stage IA and one case had synergism with endometrial ade­no­carcinoma. CA 125 was increased in a single case with granulosa cell tumor. Certainly, total hysterectomy with bilateral salpingo-oopho­rec­tomy was the treatment of choise. Conclusions. We must think of an ovarian tumor with estrogen activity when we meet a wo­man with post­menopausal bleeding. A high index of suspicion, as well as a good ima­ging and histopathologic analyses are important in making this di­ag­nosis. The association between hormonally active ova­rian tumors and en­dometrial carcinomas is rare.

 

 

 

 

OPEN SPINA BIFIDA: THE SPINE, THE EARLY NEUROSONOGRAM, THE INTRACRANIAL TRANSLUCENCY OR THE BIPARIETAL DIAMETER ONLY?

 

Ștefania Tudorache, Dominic-Gabriel Iliescu, Răzvan Cosmin Pană, Răzvan Căpitănescu, Andreea Ceauşescu, Marius Novac,
Lucian Zorilă, Maria Florea, Adina Turcu-Stiolica, Cristiana Simionescu

University of Medicine and Pharmacy Craiova

 

Objectives. The aim of this research is to evaluate the modelled pre­dic­tive value of different features of the fetal anatomy in the de­tection of isolated open spina bifida, at first-trimester (FT) scan. Me­thods. We retrospectively assessed audited randomized two-di­mensional and three-dimensional datasets from cases of open spina bifida and normal fetuses, with no structural or chromosomal associated ano­ma­lies, obtained at late FT scan. We analysed direct and indirect signs, using both continuous and categorical variables. Effects were quan­tified using multiple logistic regression analysis to develop a ma­the­ma­tical model. The performance of screening was determined by Receiver Operating Characteristics curve analysis. Results. We found many significant markers’ differences between the two groups. We de­ter­mined the optimum set of features and their effect on OSB diagnosis. The intracranial subjective markers obtained in axial planes had the hi­ghest potential on improving OSB diagnostic accuracy. Conclusions. Ap­plication of intracranial markers perform better than the direct spine as­sessment. Analysing markers in the axial view used for biparietal dia­me­ter measurement resulted in the highest predicted detection rates. Fol­lowing a com­plete protocol in the FT might be an efficient way to screen for iso­lated spina bifida at the 11-13-week scan. The findings should be con­firmed in population-based prospective studies.

 

 

 

INVESTIGATING METRORRHAGIA: WHEN AND WHY THE VOLUMETRIC ULTRASOUND ADDS SOMETHING

 

Ștefania Tudorache, Dominic-Gabriel Iliescu, Roxana Drăguşin, Maria Florea, Ciprian Pătru, Mihaela Miescu, Alice Dragoescu,
Florentina Tănase, Daniela Cernea

University of Medicine and Pharmacy Craiova

 

Three-dimensional (3D) and 4-dimensional (4D) sonography of the female pelvis became recently an important tool in women’s imaging, competing and gradually replacing magnetic resonance imaging and computed tomography (more costly and time-consuming procedures, and also radiation/contrast agents exposing techniques). 3DUS is a non-invasive, rapid, automated, patient-friendly and comprehensive ima­ging. The major advantage is offering the coronal plane (previously unat­tainable, 2D probe providing only a direct view of transverse and sagittal planes). Among other advantages (compared with 2DUS) we demonstrate that: vascular density, ischemic necrosis and histological cellular activity are significantly associated with some 3D power Doppler indices; in the preoperative evaluation of submucous myomas, the 3DUS can provide similar information to using hysteroscopy; assessment of intrauterine device location is superior in both asymptomatic patients and in those with suspected complications (abnormally bleeding); the 4D-OmniView technique provides better visualisation of endometrial polyps; assessing the endometrial hyperplasia using VCI analysis is superior. Among the disadvantages, we underline the fact that the agreement between sonologists (analysing stored 3DUS volumes) is still low and the fact that the endometrial US features are completely function of the moment of the cycle the patient is scanned on. In order to improve the interobserver agreement and diagnostic accuracy, the optimization of image quality and the use of a consistent technique for acquiring and analysing the 3D volumes are required. 

 

 

 

THE HEART: FROM THE FIRST TRIMESTER SCREENING FOR MAJOR CONGENITAL HEART DISEASES TO THE PERINATAL MANAGEMENT PLAN

 

Ștefania Tudorache, Dominic Gabrie Iliescu l, Anda Ungureanu, Mihaela Gheonea, Elena Coleta, Cristian Marinaş, Nicolae Cernea

University of Medicine and Pharmacy Craiova

 

There is proof that we can achieve a simplified fetal echocardiography du­ring the first trimester ultrasound, in a low-risk population. In the vast majority of cases, this testing is useful in reassuring parents. On the other hand, it has the potential to increase the efficiency of the se­cond-trimester screening. In most cases, at the second trimester rou­tine ultrasound, outflowtract abnormalities remain a diagnostic chal­lenge, thus collaboration with a pediatric cardiologist may be be­ne­ficial. Although recent nationally organized screening has resulted in higher detection rates of major congenital heart diseases (MCHD) com­pared with earlier literature, there is room for improvement in un­se­lected population. Widening the scope of prenatal screening also rai­ses questions related to “reproductive autonomy”. Non-directive coun­selling, as a standard, may be questioned. Prenatal diagnosis of MCHD improves newborn preoperative survival. Newborns with a post­natal diagnosis have a worse outcome, due to cardiovascular com­pro­mise prior to planned cardiac surgery. The implications of superior ove­rall survival rates following prenatal diagnosis support the efforts to improve prenatal screening for CHD during first and second routine obs­tetric examination, expanding sonographers’ training, updating re­com­mendations for ultrasound examinations, enhancing access to fetal echo­cardiograms and multicenter collaboration. Each of these involves sig­nificant time and resources and changes in practice for providers who care for women during pregnancy. In a developing country all these issues are particularly challenging.

 

 

 

POLIPII ENDOMETRIALI - POSIBILĂ CAUZĂ DE METRORAGII

 

Cristina Vasiliu, Elena Simona Albu, Ana Badanoiu

Spitalul Universitar de Urgență București

 

Introducere. Polipii endometriali sunt o cauză frecventă de sângerare vaginală în pre- sau postmenopauză. Ei se formează prin hiperplazia focală a glandelor și stromei endometriale. Factorii de risc implicați în apariția lor sunt: obezitatea, diabetul zaharat de tip II, hipertensiunea ar­te­rială, tratamentul cu tamoxifen. Material și metodă. Studiul cuprinde pa­cientele care s-au prezentat în Clinica de Obstetrică-Ginecologie a S.U.U.B. cu diagnosticul de polip endometrial în perioada 1.01.2014 - 1.01.2016. Rezultate. Lotul cuprinde 74 de paciente cu imagine eco­grafică sugestivă pentru polip endometrial, dintre care au fost con­fir­mate histopatologic 67 de cazuri (90,54%). La cele neconfirmate, exa­menul histopatologic a evidențiat: hiperplazie endometrială simplă fără atipii (5 cazuri), endometru proliferativ (un caz), adenocarcinom de endometru (un caz). În lotul celor confirmate histopatologic, polipul s-a asociat cu: hiperplazie endometrială simplă fără atipii (8 cazuri), hi­per­plazie endometrială complexă fără atipii (4 cazuri), carcinom in situ (un caz). Polipul endometrial s-a asociat și cu leziuni cervicale: in­fla­matorii și neoplazice. Simptomatologia dominantă a fost meno-/me­troragia, prezentă în 56 de cazuri (83%). Metodele de diagnostic folosite în studiu au fost ecografia transvaginală, chiuretajul uterin biopsic și histeroscopia. Concluzii. Polipii endometriali sunt o afecțiune benignă în care simptomatologia dominantă este meno-/ metroragia. Ei pot fi diagnosticați atât în pre-, cât și în postclimax. Ecografia trans­va­ginală și histeroscopia sunt metode diagnostice utile. Pentru diag­nos­ticul de certitudine este obligatorie verificarea histopatologică. În lo­tul de studiu, procentul de confirmare histopatologică a imaginilor eco­gra­fice a fost de 90,54%.

 

 

 

 

DIAGNOSTICUL ANOMALIILOR STRUCTURALE MAJORE LA 11-14 SĂPTĂMÂNI DE SARCINĂ

 

Ana-Maria Vayna, Alina Veduță, Anca Panaitescu, Simona Duţă, Florina Nedelea, Maria Bari

Spitalul Clinic „Filantropia”, București

 

Obiectiv. Determinarea ratei de detecţie prenatală a malformaţiilor struc­turale majore la 11-14 săptămâni de sarcină, în populaţia ne­se­lectată ce s-a prezentat pentru programul de screening în pe­rioa­da octombrie 2009 - decembrie 2015 și evaluarea importanţei di­ag­nosticului precoce. Metode. Am realizat o analiză retrospectivă a tu­turor pacientelor incluse în programul de screening, la care s-au efec­tuat examinări ecografice la 11-14 și la 22 de săptămâni de sarcină. În primul trimestru s-a calculat riscul pentru anomaliile cro­mo­zomiale pe baza testului de screening combinat, efectuând în același timp o examinare complexă a morfologiei fetale. Am îm­păr­ţit anomaliile struc­tu­rale în trei categorii: anomalii ce tre­buie în­totdeauna identificate în primul trimestru (anencefalia, om­fa­lo­celul, gastroschizisul etc.), de­fec­te ce pot fi diagnosticate doar prin examinarea semnelor indirecte (spi­na bifida) și anomalii ce nu pot fi diagnosticate în trimestrul întâi (microcefalia, agenezia de corp calos, anomalii intestinale, pulmonare etc.). Am calculat rata de detecţie a anomaliilor în primul trimestru de sar­cină. Rezultate. Populația noastră de screening a fost reprezentată de 5502 sarcini, respectiv 5603 embrioni. Prevalenţa anomaliilor struc­tu­rale majore a fost de 1,72%. Din totalul anomaliilor ce ar fi putut fi di­ag­nosticate în trimestrul întâi, am identificat 87% din cazuri, restul fiind di­ag­nos­ticate în trimestrul al doilea de sarcină. Dintre anomaliile de­tec­tate postnatal, nu au fost cazuri ce s-ar fi putut identifica în pri­mul tri­mestru de sarcină. Concluzii. Rezultatele noastre arată, astfel, im­por­tanța aplicării consistente a unui algoritm performant complet de scre­ening şi diagnostic precoce în primul trimestru de sarcină.

 

 

 

 

DIAGNOSIS AND MANAGEMENT OF FETAL ANEMIA. “FILANTROPIA” CLINICAL HOSPITAL EXPERIENCE

 

Anca Maria Vayna, Alina Veduţă, Simona Duţă

“Filantropia” Clinical Hospital, Bucharest

 

Fetal anemia can be due to immune or non-immune etiologies. One of the most common causes of fetal anemia used to be Rh-D alloimmunization. Although the incidence of hemolytic disease of the fetus and newborn (HDFN) has dropped significantly since an­ti-D immunoglobulin was introduced, it remains a major problem in affected pregnancies. Other causes of fetal anemia could be: fe­tal infections (parvovirus B19), fetal-maternal hemorrhage, twin ane­mia-polycythemia sequence (TAPS) or fetal tumors (sa­cro­­coc­cy­geal teratoma). In cases with fetal anemia there is a hy­per­di­na­mic circulation with increased cardiac output due to decreased he­matocrit and reduced blood viscosity. This can be spotted by Dop­pler ultrasound examination of the fetal arterial system. Exa­mi­na­tion of peak systolic velocity of the middle cerebral artery (MCA-PSV) is an important tool for evaluation, diagnosis and ma­nage­ment of cases of fetal anemia. However, when anemia is sus­pec­ted, depending on timely diagnosis, an invasive procedure (cor­do­cen­tesis) is needed to confirm and treat anemia. We present the ca­ses of fetal anemia diagnosed in our center between 2012 and 2015, the fetal blood transfusion technique and the complications en­coun­tered. We used MCA-PSV to monitor patients at risk for fetal ane­mia. MCA-PSV measurement above 1.5 MoM was an indication for cordocentesis. We performed cordocentesis and serial fetal blood transfusions in three of the cases. In all cases we performed in­tra­vascular transfusion, using the umbilical vein at the placental in­ser­tion. We had one case of fetal bradycardia and one case of cord he­mor­rhage. Two of the cases were delivered electively in late third tri­mester and one case at 30 weeks’ gestation due to spontaneous rup­ture of membranes.

 

 

 

 

DEFECTELE CARDIACE CONGENITALE – EXPERIENŢA SPITALULUI „FILANTROPIA”

 

Alina Veduţă, Ana Maria Vayna, Anca Maria Panaitescu, Simona Duţă, Florina Nedelea, Maria Bari

Spitalul Clinic „Filantropia”, Bucureşti

 

Diagnosticul prenatal al malformaţiilor cardiace influenţează în mod important prognosticul neonatal. Vom prezenta seria de malformaţii cardiace fetale, diagnosticate între 14 şi 40 de săptămâni de sarcină, în­registrată la Spitalul Clinic „Filantropia” între anii 2010 şi 2015, inclusiv. O parte din aceste malformaţii au fost considerate incompatibile cu supravieţuirea postnatală, în timp ce altele aveau potenţial să fie repa­ra­te sau paliate chirurgical. Din anul 2015 am sistematizat cola­bo­ra­rea noastră cu echipe de cardiologie şi chirurgie cardiacă pediatrică. Con­secinţa pe care am remarcat-o deja a fost scăderea numărului de întreruperi de sarcină pentru anomalii de tipul hipoplaziei de cord stâng. În plus, această cooperare ne asigură un feedback valoros în ceea ce priveşte corectitudinea diagnosticului prenatal. 

 

 

 

RESTRICŢIA DE CREȘTERE FETALĂ PRECOCE:

CONDUITA ȘI EXPERIENŢA SPITALULUI „FILANTROPIA”

 

Alina Veduţă, Anca Maria Panaitescu, Florina Nedelea, Ana Maria Vayna, Simona Duţă, Maria Bari, Mihaela Demetrian

Spitalul Clinic „Filantropia”, Bucureşti

 

Restricţia de creştere intrauterină de cauză placentară, care apare de­vre­me în sarcină (RCIU precoce), este o patologie relativ rară, dar se­ve­ră. RCIU precoce este un domeniu dinamic în care se fac progrese im­por­tan­te în prezent. Până de curând, datele sistematice privind conduita optimă în aceste cazuri au fost puţine. Publicat în 2015, studiul TRUFFLE prezintă dovezi medicale despre conduita obstetricală în restricţia de creştere intrauterină precoce. Prezentăm experiența echipei de la Spitalul Clinic „Filantropia” din București în ceea ce privește RCIU pre­co­ce şi felul în care rezultatele studiului TRUFFLE au influenţat atitudinea noas­tră în aceste cazuri. Din 2010 până în prezent, am urmărit 30 de ca­zuri cu 31 de feţi cu restricţie de creştere severă, la care sarcina s-a terminat la mai puţin de 32 de săptămâni de gestaţie (naştere sau moar­te fetală). Mortalitatea in­tra­uterină şi mortalitatea neonatală au fost mici în această serie. Rezultatele noastre arată că restricţia de creş­te­re intrauterină pre­co­ce este o patologie pentru care există soluţie te­rapeutică, în cen­tre spe­cia­lizate cu infrastructură performantă de me­dicină fetală, obs­te­tri­că şi neonatologie.

 

 

 

WHAT WOULD THE NEWBORN CHOOSE: CAESAREAN SECTION OR VAGINAL DELIVERY?

 

Simona Vlădăreanu, Simona Popescu, Alina-Gabriela Marin

S.U.U. Elias, Bucureşti

 

Elective caesarean section, an intervention done at the request of the pacient or based on clinical and/or obstetrical indications before the onset of the labor, presents a rising incidence in all countries, the main reason being the possibility of a scheduled birth, an extremely convenient aspect for the mother as well as for the obstetrician. The ethical and medical aspects of an elective cae­sarean section represent a very controversial and disputed sub­ject (especially about the gestational age that tends to be even smaller, before 38 weeks of gestation). Elective caesarean sec­tion between 37 and 38 weeks of gestation, although freq­uen­tly seen in medical practice, is not sustained by literature data, that recommend elective caesarean section after 39 weeks of gestation, based on the analysis of im­me­dia­te and/or long term adverse neonatal outcomes and the indirect proportionality between them and the gestational age. Shortening of the preg­nancy and avoiding the labor may affect the maturity of the baby, with important effects on neonatal morbidity and mor­ta­li­ty through respiratory complications (transitory ta­chyp­nea, per­sis­tent pulmonary hypertension) and other associated pa­tho­logies (hy­po­tension, hypoglycemia, immunologic disease). Al­though all birth paths maintain a risk for the newborn, we consider that even­tually they will choose the “labor“ path.

 

 

 

 

DILEME DE DIAGNOSTIC ȘI PROGNOSTIC ÎN MALFORMAŢIILE ANORECTALE ȘI GENITALE FETALE

 

Mona Elena Zvâncă, Aida Petca, Mihaela Boţ

UMF „Carol Davila”, Spitalul Universitar Elias, București

 

Malformațiile fetale anorectale și genitale pot fi grupate sub termenul mai generic de anomalii structurale subombilicale. Ele reprezintă un grup heterogen de defecte ce includ structurile derivate din sinusul urogenital, cu aspect și prognostic diferit la cele două sexe, peretele abdominal în etajul subombilical, regiunea perineală și coloana vertebrală. Scopul acestei incursuni este de a elabora criterii de ori­en­tare diagnostică și prognostică utile în practica curentă. Acestea sunt cu atât mai necesare, cu cât cunoștințele clinicianului referitoare la dezvoltarea embriologică a acestei zone sunt mai limitate. În acest sens, vom realiza clasificarea acestor defecte pornind de la aspectul cli­nic, sonografic, dar ținând cont și de substratul embriologic și ana­to­mic. Vom exemplifica imagistic fiecare categorie, punctând ele­men­tele specifice, și le vom aborda din punct de vedere prognostic. Lua­te separat, aceste patologii sunt rare, ceea ce explică și puținele in­for­mații existente în literatură. Dar, dacă sunt judecate ca un grup de anomalii, incidența este semnificativ mai mare și este subestimată prin lipsa de recunoaștere și diagnosticare, mai ales în perioada an­te­na­tală. Cea mai mare parte a acestor cazuri sunt diagnosticate post­natal, fiind printre cele mai grave anomalii ce trec nedepistate și chiar nesuspectate în perioada fetală.

 

 

 

 

ABSTRACTE SRUOG ȘI CONFERINȚĂ 2016 – PREZENTARE ONLINE

 

 

 

REINTERVENŢII DUPĂ OPERAŢIA CEZARIANĂ

 

Ioana Elena Blidaru¹, Victor Rugină², Romelia Antonela Horobeţ², Oana Marin²

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Iaşi
2. Spitalul Universitar de Obstetrică-Ginecologie „Cuza Vodă”, Iaşi

 

Incidența operației cezariane a înregistrat o creștere alarmantă în ul­timele decenii, inclusiv datorită faptului că operația se face frecvent la solicitarea gravidei. Indicațiile actuale cele mai frecvente sunt: sarcinile cu risc obstetrical (uter cicatriceal, diabet zaharat, HTA, trombofilii ere­ditare, colestază de sarcină etc.), declanșarea medicamentoasă a travaliului ineficace, lipsa progresiunii prezentației/dilatației, su­fe­rin­ța fetală sau statusul fetal incert evidențiabile prin extinderea moni­to­ri­zării externe fetale, vârsta înaintată a mamei. Studiul prezent are ca obiec­tiv analiza cazurilor cu reintervenție chirurgicală precoce după ope­rația cezariană, în primele 24 de ore ale lehuziei. Într-o perioadă de 5 ani (2010-2015), în Clinica a IV-a Obstetrică-Ginecologie din Spitalul Clinic Universitar de Obstetrică și Ginecologie „Cuza-Vodă” Iași, s-au prac­ticat 4313 operații cezariene. Dintre acestea, la două paciente s-a re­in­tervenit în intervalul primelor 24 de ore. Autorii prezintă aceste ca­zuri, la care reintervenția a fost necesară, astfel: în primul caz pentru he­mo­peritoneu instalat precoce s-a practicat anexectomie dreaptă, eva­cuare și drenaj; în cazul al doilea hipotonia uterină secundară a im­pus histerectomie totală interanexială. În concluzie, deși tehnica ope­ra­torie este simplă, operația cezariană nu este lipsită de complicații post­operatorii uneori grave, care pot să impună reintervenția chi­rur­gi­ca­lă precoce. Aceasta este o rezolvare chirurgicală salvatoare pentru o complicație postoperatorie severă.

 

 

ABSTRACTE SRUOG ȘI CONFERINȚĂ 2016 – SESIUNEA DE POSTERE

 

 

 

BOALA POLICHISTIC RENALĂ ÎN SARCINĂ - STUDIU DE CAZ

 

Ruxandra Albu, Adina Afloarea, Andreea Mihart, Alexandru Anca, Mihaela Agapie, Daniela Cosma, Cătălin George Nenciu,
Mihai Cristian Dumitrașcu, Monica Cîrstoiu

Spitalul Universitar de Urgență București

 

Rinichiul polichistic este o boală sistemică, cu componentă ge­ne­tică, ce se caracterizează prin prezența a multiple formațiuni chis­tice situate la nivelul ambilor rinichi, putând avea afectare plu­ri­viscerală. Hipertensiunea arterială și complicațiile renale sunt elemente ce for­mează tabloul acestei patologii. Riscul major în sarcină, atât pentru mamă, cât și pentru făt, este reprezentat de preeclampsie. În acestă lucrare prezentăm cazul unei gravide de 37 de ani, neinvestigată, cu statut socioeconomic precar, care s-a prezentat la camera de gar­dă a SUUB Bucureşti pentru cefalee, afirmând 9 naşteri naturale în antecedente fără complicaţii asociate, negând antecedente pa­to­lo­gice. Examenele clinice şi paraclinice au relevat: o sarcină de aproximativ 33 de săptămâni și 5 zile, conform măsurătorilor ecografice, valori tensionale cu maxime cuprinse între 180 și 210 mmHg, hiperuricemie, ureea și creatinina cu valori la limita superioară, modificări oftalmologice. În ciuda tratamentului antihipertensiv in­sti­tuit, valorile tensionale, constantele biochimice şi starea pacientei s-au înrăutatit. S-a decis terminarea sarcinii prin operație cezariană pentru preeclampsie severă cu debut de insuficiență renală. S-a extras un făt viu, de sex masculin, de 2060 g, indice Apgar 8. Evoluția postoperatorie a fost marcată de insuficiență renală ce a necesitat hemodializă, în­so­țită ulterior de disfuncție multiplă de organ. Examenul tomografic ab­dominal a confirmat suspiciunea de afecțiune renală preexistentă - boală polichistică renală, ulterior pacienta con­firmând prezența an­tecedentelor heredo-colaterale (mama, sora).

 

 

 

 

EXTENDED VISCERAL AND VASCULAR PELVIC RESECTIONS AS PART OF DEBULKING SURGERY IN RELAPSED OVARIAN CANCER

 

Nicolae Bacalbașa¹, Irina Bălescu²

1. “Carol Davila” UMPh, Bucharest
2. Ponderas Hospital, Bucharest

 

Introduction. Once the benefits of cytoreductive surgery to no residual disease in patients with advanced stage and relapsed ovarian cancer were widely demonstrated, extended pelvic resections were proposed in order to maximize the debulking effort. Material and me­thods. We present the case of a 54-year-old patient submitted to secondary cytoredution for pelvic recurrence after surgically trea­ted stage IIIC ovarian cancer. Results. Intraoperatively, a large tu­mor involving the right iliac vessels, the right colon and the right ureter was found. The tumor was removed en bloc with right hemicolectomy, right ureterectomy and parcelar resection of the right external iliac vein. The continuity of the urinary tract was re­established by ureteral reimplantation while the continuity of the di­gestive tract was reestablished by a side-to-side ileo-co­lic anas­to­mosis. The postoperative evolution was uneventful. At two year follow-up there is no sign of local or distant recurrence. Con­clu­sions. Multiple visceral and even vascular resections are completely jus­tified in order to obtain an R0 resection in locally advanced or re­lap­sed ovarian cancer.

 

 

 

 

HEMATOMETRA AS THE INITIAL MODIFICATION IN ENDOMETRIAL CANCER

 

Nicolae Bacalbașa¹, Irina Bălescu², Ioana Drăgan³, G. Banceanu³, I. Suciu³, N. Suciu³

1. “Carol Davila” UMPh, Bucharest
2. Ponderas Hospital, Bucharest
3. IOMC Polizu, Bucharest

 

Introduction. Endometrial cancer is a frequent malignancy diag­nosed in postmenopausal women, the main symptom being the presence of postmenopausal vaginal bleeding. However, in cer­tain cases this sign might not be present due to the presence of local modifications such as obliteration of the uterine cervix. Ma­te­rial and methods. We present the case of a 64-year-old patient who presented for diffuse pelvic pain without association of any com­plaints. Results. The transvaginal ultrasound revealed the pre­sence of an enlarged uterine cavity with irregular, enlarged en­do­metrial lining in association with the presence of a 10/11/8 cm fluid collection. The patient was submitted to surgery, a total hys­te­rectomy with bilateral adnexectomy, pelvic and para-aortic lymph node dissection being performed. The histopathological stu­dies revealed the presence of a well differentiated endometria ade­no­carcinoma. Conclusions. Although vaginal bleeding is one of the most important signs of endometrial cancer, it can be absent in patients presenting local modifications of the uterine cervix. How­ever, this diagnosis should not be excluded.

 

 

 

 

LYMPH NODE INVOLVEMENT IN ENDOMETRIOSIS - A CASE REPORT

 

Nicolae Bacalbașa¹, Irina Bălescu²

1. “Carol Davila” UMPh, Bucharest
2. Ponderas Hospital, Bucharest

 

Introduction. Endometriosis remains a common estrogen dependent dysfunction characterized by the presence of glands and stroma that histologically resemble functional endometrial tissue located outside of the uterus. The most common localizations are ovarian, uterine li­ga­ments, pelvic peritoneum, while lymph node involvement in en­do­me­triosis is a rare finding. Material and methods. We present the case of a 48-year-old patient who was submitted to surgery for an endometrial ovarian cyst, a cystectomy being performed; in the mean­time, a macroscopic pathological pelvic lymph node was found, which was removed. Results. The histopathological findings confirmed the pre­sence of endometriosis at the level of the resected lymph nodes. The im­mu­no­histochemical studies confirmed the diagnosis. Conclusions. Al­though is a very rare situation, lymph node involvement of en­do­me­triosis should be expected in patients presenting other foci of en­do­me­triosis.

 

 

 

 

USE OF SYNTHETIC MATERIALS TO PREVENT THE APPARITION OF EARLY EMPTY PELVIS RELATED COMPLICATIONS AFTER EXTENDED PELVIC RESECTIONS

 

Nicolae Bacalbașa¹, Irina Bălescu²

1. “Carol Davila” UMPh, Bucharest
2. Ponderas Hospital, Bucharest

 

Introduction. Pelvic exenteration remains the only curative solution in order to provide a good control of the disease in patients with locally advanced cervical cancer. However, a significant percent of these pa­tients will develop non-malignant related complications due to the con­tact of the small bowel with the hypoxic denuded pelvic floor. Ma­te­rial and methods. We present a case series of three pa­tients in whom syn­thetic materials were used in order to prevent the apparition of empty pelvis syndrome and its’ complications. Re­sults. The main prosthetic materials used to isolate the small bowel lo­ops from the denuded pelvic areas were inflated Foley catheters and polipropilene meshes. The postoperative course was uneventful in all cases. Conclusions. Synthetic materials can be safely used in or­der to prevent the apparition of early empty pelvis related com­pli­ca­tions after pelvic exenterations.

 

 

 

THE PREDICTION OF 3D POWER DOPPLER SONOGRAPHY BETWEEN PRETERM BIRTH AND A SHORT CERVIX

 

Diana Badiu¹, Dan Navolan², Simona Vladareanu³, Radu Vladareanu³, Ovidiu Nicodin⁴, Bogdan Panaite⁴, Nicolae Bacalbasa⁵,
Mihaela Craciunescu², Tony Hangan¹

1. Faculty of Medicine “Ovidius”, University of Constanța
2. “Victor Babeș” UMPh, Timișoara
3. ”Carol Davila” UMPh, Elias University Hospital, Bucharest
4. ”Carol Davila” UMPh, Central Military University Emergency Hospital
5. ”Carol Davila” UMPh, Bucharest

 

Preterm delivery has proved to be one of the most important issues in obstetrics. The main risk of preterm birth is a previous preterm birth and the short cervix. The relationship between cervical length and preterm birth is well-known at the moment. In spite of improvements in the diagnosis of preterm birth, the exact mechanisms that activate it are still under debate. Therefore, several supplementary techniques have been tested to detect the risk of preterm birth, such as 3D power Doppler so­no­graphy. In this context, some changes in the vascularization of the cervix could be an additional parameter included into the evaluation of the risk of preterm birth. The present review highlights the particularities of vascularization features of the cervix in pregnant women at preterm birth and birth at term.

 

 

 

 

NEW MOLECULAR MARKERS  FOR CERVICAL PRECANCER DETECTION OPTIMIZATION IMMUNOCYTOCHEMISTRY TEST: DOUBLE MARKING P16/KI-67 (CINTEC PLUS TEST)

 

Alexandru Baroș¹, P. Virtej^1,2, M. Cîrstoiu^1,2, M. Badea³, Roxana Bohîlțea^1,2

1. “Carol Davila” UMPh Bucharest
2.  University Emergency Hospital Bucharest
3. Clinica Micomi - Clinica de Colposcopie și Patologie a Tractului Genital Inferior

 

The international guidelines for practice in cervical cancer pre­ven­tion have been improved for the last two decades as mo­le­cular mechanisms of carcinogenesis are developing. The HPV test, al­though very sensitive, has a limited specificity for precancer and can­cer, being associated with an inevitable number of false positive re­sults. The published studies show that the sensitivity of p16/Ki-67 double staining is comparable to that of the HPV testing, but at a significantly higher specificity. It identifies a disorder of the cell cy­cle by inactivating the pRb located in the proliferating cell, this me­cha­nism resulting from the E7 oncogene expression of a high-risk HPV. The overexpression of p16 is therefore an indirect means of diagnosing not only high-risk HPV infection, but also the E7 on­co­pro­tein expression related to a transforming infection. P16 is pre­sent in almost all forms of high-grade CIN (CIN2 +) and cervical can­cers. The new immunocytochemistry test offers the clinicians an al­ter­na­tive to the classical recommendation of colposcopy, and the pos­si­bi­lity to optimize the medical attitude in screening or sur­veil­lance of young patients with ASC-US cytology results and high- po­sitive risk HPV or LSIL and of patients of any age with normal cy­to­lo­gi­cal smear, as­sociated with high-risk HPV positive test. The positive test result is a referral for colposcopy evaluation, and the negative test allows for the maintenance of a cytological surveillance.

 

 

 

MENSTRUAŢIE ABUNDENTĂ SAU MAI MULT DECÂT ATÂT?

 

Oana Bodean¹, O. Munteanu¹, M. Cîrstoiu², Diana Voicu¹, Radu Gabriel¹, Elvira Brătilă³, Costin Berceanu⁴

1. Spitalul Universitar de Urgență București
2. UMF „Carol Davila” București
3. Spital Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon” București
4. UMF Craiova

 

Introducere. Menoragia este o problemă care afectează 30% din femeile de vârstă reproductivă. Aceste paciente se adresează iniţial medicului ginecolog, cel mai adesea fiind diagnosticate cu fibroame uterine, endometrioză, hiperplazie de endometru sau diverse tumori uterine. Cauzele menoragiei variază, însă se pare că la jumătate din pacientele care prezintă această tulburare menstruală etiologia este neclară. Tulburările de coagulare sunt o cauză importantă de sân­gerare uterină abundentă şi prelungită, cu posibile complicaţii ma­jore pentru pacientă, necesitând o abordare specială. Obiective. Acest articol doreşte să atragă atenţia asupra importanţei investigării unor tulburări de coagulare la pacientele cu menoragie de cauză inexplicată. Material şi metodă. Au fost luate în studiu paciente de vârstă reproductivă care au solicitat în mod repetat consult gi­ne­cologic în ultimele 6 luni acuzând menoragii recurente şi care şi-au exprimat dorinţa de a procrea în următorul an. După ce au fost ex­cluse cauzele organice, infecţioase şi hormonale ale sângerării ute­rine, li s-a recomandat consult hematologic. Rezultate. În pes­te jumătate din cazurile investigate au fost diagnosticate tul­bu­rări de coagulare de tip trombocitopenie, trombocitopatie, trom­bas­te­nie Glanzmann şi trombofilie, indicându-se tratament specific an­ti­co­agulant şi antiagregant. Concluzii. Tulburările de coagulare sunt o cauză importantă de sângerare uterină şi pot duce la complicaţii re­du­tabile precum hemoragii post-intervenţionale, intervenţii chi­rur­gicale inutile, dificultăţi în obţinerea şi menţinerea unei sarcini. Con­siderăm necesar diagnosticul precoce al acestora şi colaborarea cu specialistul hematolog.

 

 

 

COMPARATIVE ANALYSIS OF THE EPIDEMIOLOGY

OF ENDOMETRIAL CANCER ON GLOBAL AND NATIONAL CASES

 

Roxana Elena Bohîlțea^1,2, V. Rădoi¹, L.C. Bohîlţea¹, I. Horhoianu^1,2, A. Mihart², A. Baros^1,2, M.M. Cîrstoiu^1,2

1. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest
2. University Emergency Hospital, Bucharest

 

Objectives. to evaluate current epidemiology of endometrial cancer. Ma­te­rial and methods. longitudinal and cross-sectional descriptive study (2009-2013) corroborating data analysis from national and international databases. Results. endometrial cancer is the most common gynecologic malignancy in developed countries, with an average incidence of 14.7/100,000 women and ranks 2 after cervical cancer in developing coun­tries, with an average incidence of 5.5/100,000. In 2012 the reported in­ci­den­ce of endometrium cancer for Romania was 8.46/100,000 women within the European average for the same year was 13.6/100,000 women. The reported incidence of cervical cancer per 100,000 women is highest (38.7) in the age group 70-74 years, between 65-69 years the incidence be­ing also high (38.5). In Romania the maximum number of cases occurs in the age group of 60-64 years (42.8/100,000 women) and the cumulative risk is 1%. The average age of diagnosis the cervical cancer in the US is 61, and the probability of a woman to develop endometrial cancer in their life­time is 1 in 37. The average mortality worldwide is 1.8/100,000 women, with a cumulative risk of 0.21%. In Romania, the mortality average due to en­do­metrium cancer is 1.7 and the cumulative risk is 0.2%. For 2015, WHO ex­pects an increase of new cases in Romania with 2.92%, 10.07% in 2025 and 15.33% in 2035. Conclusion. the incidence of endometrial cancer is in­crea­sing worldwide, and also in Romania, which impose new measures to re­duce risk factors and early diagnosis of disease.

 

 

 

CORELAŢII CLINICO-PATOLOGICE ÎN DIAGNOSTICUL AFECŢIUNILOR ENDOMETRIALE

 

Roxana Elena Bohîlțea, M. Sajin, L.C. Bohîlțea, A. Mihart, I. Horhoianu, A. Baros, A.F. Anca

UMF „Carol Davila” Bucureşti

 

Incidența și mortalitatea cancerului de endometru înregistrează un trend crescător în România și în întreaga lume. Lucrarea își propune ana­liza abordării diagnostice a patologiei endometriale în Spitalul Uni­ver­sitar de Urgență București pe durata a 4 ani. Vârsta medie a pa­cien­telor a fost de 50,51±10,924 ani, iar vârsta mediană a fost de 48 ani. Cea mai tânără pacientă cu cancer endometrial a avut 30 de ani. Di­la­tația și curetajul uterin reprezintă principala metodă utili­za­tă în sco­pul efectuării biopsiei endometriale, pe baza căreia s-a sta­bi­lit di­ag­nosticul histopatologic etiologic de certitudine în cazul a 68,4% dintre pacientele cu patologie endometrială. Hiperplaziile au re­pre­zen­tat ju­mă­tate din patologie (54,9%), majoritatea fiind fără atipii; car­cinomul de endometru a fost identificat la 19% dintre paciente. Di­ag­nosticul bolii în stadiul IA reprezintă 5,5% din totalul cazurilor de can­cer endometrial, iar diagnosticul bolii în stadiul limitării ei la uter (sta­diul IA, IB și IC) a fost de 64,2%. Adenocarcinomul endometrioid re­prezintă forma his­to­patologică majoritară, iar gradul de diferențiere tu­morală stabilit pen­tru 68,15% dintre cazuri a fost preponderent 1 și 2 (88%). Simptomul car­dinal care determină prezentarea la medic este sân­gerarea uterină anor­mală, pe baza ei diagnosticându-se în România 66% dintre cazurile de cancer endometrial în stadiul bolii limitate la uter; totuși, 34% din­ cazuri sunt diagnosticate în stadii avansate, cu spe­ran­ță de viață sem­ni­ficativ redusă.

 

 

 

DIAGNOSTICUL ECOGRAFIC AL CHISTULUI PARAOVARIAN DE VESTIGIU MEZONEFROTIC EMBRIONAR

 

Roxana Elena Bohîlțea^1,2, M.M. Cîrstoiu^1,2, O. Munteanu^1,2, O. Bodean², D. Voicu², N. Turcan², V. Munteanu², C.A. Ionescu^1,3

1. UMF „Carol Davila” Bucureşti
2. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
3. Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon” Bucureşti

 

Chisturile paraovariene reprezintă o patologie rară, constituind 10-20% din formaţiunile tumorale anexiale; originea lor poate fi reprezentată de ductele paramezonefrotice (hidatide chistice Morgagni), vestigii ale ductelor mezonefrotice, mezoteliul sau pot fi neoplazice (chis­ta­de­noa­me, chistadenofibroame), majoritatea fiind benigne, sporadic fi­ind diagnosticate forme borderline sau maligne. Prezentăm cazul unei pa­ciente în vârstă de 37 ani, cu două sarcini finalizate prin operaţie cezariană în antecedente, care se prezintă asimptomatică cu diagnosticul de chist ova­rian voluminos depistat la o explorare ecografică de rutină. Testele de laborator şi markerii tumorali au fost în limite normale. Ecografia trans­vaginală şi Doppler color relevă o formaţiune chistică de 10 cm cu conţinut transonic omogen, pereţi netezi, avasculari, fără proiecţii pa­pi­la­re interne, cu delimitare faţă de capsula ovariană vizibilă la mobilizarea ane­xei. Intervenţia laparoscopică în scop diagnostic şi curativ a fost efec­tuată cu succes, urmată de o recuperare rapidă. Diagnosticul his­to­patologic a confirmat benignitatea şi originea formaţiunii chistice pa­ra­ovariene. Cazul este discutat în contextual revizuirii literaturii de spe­cialitate privitoare la această patologie, atrăgând atenţia asupra po­sibilităţii reale de diferenţiere prin ecografie a formaţiunilor chistice ova­riene de cele paraovariene.

 

 

 

EXPLORAREA GENETICĂ A CANCERULUI ENDOMETRIAL GENETIC

 

Roxana Elena Bohîlțea, V. Rădoi, L.C. Bohîlţea, M.M. Cîrstoiu

UMF „Carol Davila” Bucureşti

 

Sindromul Lynch reprezintă 2-5% din carcinoamele endometriale și 3% din adenocarcinoamele colonice. Riscul de dezvoltare pe parcursul vieții a cancerului endometrial la aceste femei este de până la 71%, iar vârsta medie de diagnosticare coboară la 46-54 de ani. Sindromul Lynch este o condiție autozomal dominantă determinată de o mutație apărută la nivelul uneia dintre genele MMR. Sindromul Cowden este o afecțiune genetică cu transmitere autozomal dominantă, având la bază mutația genei supresoare tumorale PTEN, localizată pe cromozomul 10q23. Riscul dezvoltării cancerului endometrial la aceste paciente este apreciat la 13-28%, fiind raportate cazuri de cancer endometrial la adolescente. Material şi metode. Au fost investigate date pentru perioada 2005-2013 provenind din raportările medicilor de familie, registrul național de cancer şi SIUI. Rezultate. Din totalul internărilor pentru cancer en­do­metrial, 10% au afectat femei sub 50 de ani și 2,78% femei sub 40 de ani, 108 cazuri noi pe an de cancer endometrial și respectiv 237 de ca­zuri noi pe an de cancer colorectal la femei sub vârsta de 50 de ani. Con­cluzii. Cifra este semnificativă, ea reprezentând pacientele a căror tes­tare genetică este esențială definirii unei importante grupe de risc înalt pentru cancer familial, căreia - universal acceptat - îi este destinat scre­ening-ul prin biopsie endometrială începând cu vârsta de 35-40 de ani sau cu 5 ani mai devreme față de vârsta diagnosticării primului caz de cancer endometrial în familie. Fiecare pacientă depistată cu cancer ere­ditar necesită testarea genetică a familiei și screening-ul pentru cancer endometrial al rudelor afectate.

 

 

 

PROGRAM FOR EARLY DIAGNOSTIC OF ENDOMETRIAL CANCER

 

Roxana Elena Bohîlțea, V. Ancăr, V. Rădoi, L.C. Bohîlțea, M.M. Cîrstoiu

“Carol Davila” UMPh, Bucharest

 

Rationale. The incidence of endometrial cancer in Romania records a peak at ages 60-64 years, reaching in 2013 the average value of 8.06/100,000 women, and 15.97/100,000 women within the highest risk age range, having recent years an increasing trend, being hi­gher in urban than in rural population. Annually, approximately 800 new cases are registered in our country. The estimated lifetime risk of a woman for developing endometrial cancer is about 1%. On the ba­sis of abnormal uterine bleeding, 35% of endometrial cancers are diagnosed in advanced stage of the disease, with significantly di­mi­nished lifetime expectancy. Objective. Drafting a national pro­gram for early diagnosis of endometrial cancer. Methods and results. We propose standardization of diagnostic steps and focus on 4 key elements for early diagnosis of endometrial cancer: in­ves­tigation of abnormal uterine bleeding occurring in pre-/post-me­no­pausal women, investigating features/anomalies cervical cy­to­logy examination, diagnosis, treatment and proper monitoring of precursor endometrial lesions or cancer associated endometrial le­sions and scre­ening high risk populations (Lynch syndrome, Cow­den syndrome). Dis­cus­sion. Improving medical practice based diag­nostic algorithms ad­dress to the four risk groups, improving in­formation system reporting and record-keeping, improving ad­dressability cases by increasing health education of the po­pu­la­tion will increase the rate of diagnosis of endometrial cancer in the early stages of the disease.

 

 

 

DECIDUALIZAREA CHISTULUI ENDOMETRIOZIC ÎN TIMPUL SARCINII: PREZENTARE DE CAZ ȘI REVIEW AL LITERATURII DE SPECIALITATE

 

Elvira Brătilă¹, Petre Brătilă², Diana Comandasu¹, Costin Berceanu¹, Monica M. Cîrstoiu³, Claudia Mehedințu⁴

1. Spitalul Clinic de Urgenta „Sfântul Pantelimon”
2. Spital de Chirurgie Minim Invazivă Euroclinic
3. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
4. Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, București

 

Scop. De a prezenta cazul unei gravide de 16 săptămâni, diagnosticată cu endometriom ovarian, care a prezentat modificări ultrasonografice evolutive pe parcursul sarcinii, diagnosticate histopatologic cu ocazia operaţiei cezariene ca fenomen de decidualizare, şi de a realiza un review al literaturii de specialitate. Case Report. Un endometriom de dimensiuni crescute (6 cm) diagnosticat la o ecografie de sarcină de rutină şi-a modificat caracteristicile în dinamică, ridicând suspiciunea de malignitate. Sarcina s-a finalizat cu naştereala la termen prin ope­ra­ţie cezariană a unui făt normoponderal sănătos. Concomitent, s-a prac­ticat chistectomie ovariană cu diagnosticul histopatologic de chist en­do­metriozic cu fenomene de decidualizare. Review. Nivelul crescut de progesteron pe perioada sarcinii poate determina decidualizarea en­do­metrioamelor, ceea ce generează dificultăţi în conduita terapeutică a acestor paciente. Realizând un review al literaturii de specialitate, s-au identificat 15 articole cu acest subiect, prezentând 27 de cazuri de decidualizare a endometrioamelor în sarcină. 19 dintre ele au fost re­zol­vate chirurgical, dintre care 4 au fost temporizate până la efec­tua­rea operaţiei cezariene. 8 cazuri au fost tratate conservator, cu mo­ni­to­ri­zarea în dinamică a endometrioamelor care au regresat spontan post-partum. Concluzii. Abordarea endometrioamelor evolutive pe perioada sarcinii prezintă particularităţi: conduita expectativă ge­ne­rează anxietate, în timp ce intervenţia chirurgicală implică riscuri ma­ter­no-fetale. Chistectomia ovariană cu ocazia operaţiei cezariene cu ana­liza histopatologică poate reprezenta o alternativă optimă.

 

 

 

PERITONEAL TUBERCULOSIS WITH FEVER AND TRANSUDATIVE ASCITES A DIAGNOSTIC DILEMMA: CASE REPORT

 

Natalia F. Buinoiu, Sabrina I. Enache, Elena Cocirta

Filantropia Hospital

 

Peritoneal tuberculosis is uncommon in developed countries, but in Ro­mania, as the general incidence of tuberculosis is high, so is the in­ci­den­ce of peritoneal involvement. Atypical presentations such as fever and night sweat can delay diagnosis. As the analysis of peritoneal fluid for tuberculous bacillus is often inconclusive, peritoneal biopsy during la­pa­ros­copy or laparotomy is necessary for diagnosis. We report a case of a 27-year-old nulliparous woman, with no history of symptoms suggestive of tuberculosis. The patient presented with progressive abdominal dis­ten­tion for the last two months. She had been investigated abroad and di­ag­nosed with transudative ascites. The blood tests revealed leukopenia with lym­pho­penia, elevated D-dimer, elevated PCR, high levels of CA 125 and CA 15-3 markers. The ascitic fluid showed numerous lymphocytes, high le­vel of adenozine deaminase and a positive quantiferon-TB test. Therefore, we proceeded with laparoscopy. Intraoperative findings included 2200 ml ascites and multiple nodular deposits both on the visceral and parietal peritoneum. Biopsy specimens revealed granulomatous inflammation with caseous necrosis compatible with mycobacterium tuberculosis infection. This was confirmed by tuberculosis genome identification in the biopsy sample, confirming the diagnosis of peritoneal tuberculosis. The patient was started on anti-tuberculosis treatment and two months later no ascitic fluid has been detected on abdominal ultrasound. We conclude that the clinical presentation of peritoneal tuberculosis is non-specific, making the preliminary workup very challenging and laparoscopy emerged to be es­sential for diagnosis and management.

 

 

 

CAUZĂ RARĂ DE METROPATIE LA PUBERTATE:

MALFORMAŢIE UTERINĂ ASOCIATĂ CU ADENOMIOZĂ

 

Liliana Caraman¹, Mariana Stuparu-Creţu¹, Mircea Onofriescu²

1. Spitalul de Obstetrică-Ginecologie „Bunavestire”, Galaţi
2. Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Cuza Vodă“, Iaşi

 

Introducere. La pubertate, cele mai frecvente cazuri de sângerare ge­ni­tală anormală au o etiologie hormonală disfuncţională sau de­fec­te de coagulare. Adenomioza nu este descrisă la pubertate şi nu în­soţeşte mal­for­maţiile uterine. Prezentarea cazului. Pacienta PD s-a prezentat la Spitalul de Obstetrică-Ginecologie „Bunavestire“ Ga­laţi la vârsta de 13 ani, pentru metroragii şi algii pelvine, la un an de la menarhă. Clinic, pa­cienta este dezvoltată armonios, Taner 4, ca­rac­tere sexuale secundare co­res­punzătoare vârstei, virgo intacta. Ul­tra­sonografia transabdominală 2D/3D suspicionează uter dublu, cu re­tenţie sanguină în cavitatea stângă. Exa­menul RMN relevă un uter uni­corn şi corn rudimentar cu cavitate ne­co­municantă. Tratamentul pro­gestativ şi antiinflamator ameliorează re­lativ acuzele. Histeroscopia ex­ploratorie efectuată la Clinica de Ob­ste­trică-Ginecologie „Cuza Voda“ Iaşi după un an confirmă cavitatea ute­rină cu un singur ori­fi­ciu tubar permeabil, fără a explica sângerările. La­paroscopia ulte­rioa­ră evidenţiază uterul unicorn şi cornul rudimentar, o trompă fi­broa­să în stânga, ovare normale şi o formaţiune de 4 cm la fun­dul cor­nu­lui ru­dimentar. Examenul histopatologic efectuat după abla­ţia for­ma­ţiunii relevă modificări miometriale specifice adenomiozei, cu con­ţi­nut san­guin vechi. A evoluat favorabil 5 luni fără tratament, apoi rea­pa­riţia dis­menoreei şi polimenoreei au necesitat tratament con­tra­cep­tiv. Concluzii. La pubertate, etiopatogenia multiplă a hemoragiilor geni­ta­le şi atenţionările legate de hormonoterapie justifică o explorare di­ag­nostică cât mai completă. Alegerea metodei terapeutice adecvate şi urmărirea evoluţiei cazului, cu profilaxia recidivelor, au o deosebită im­portanţă şi asupra viitorului fertil al pacientei.

 

 

 

THE USE OF GNRH AGONISTS IN A CASE OF DEEP ENDOMETRIOSIS AFTER CONSERVATIVE SURGERY

 

Ruxandra Cigaran¹, Nicolae Gica¹, Corina Mat¹, Laura Mustata¹, Gheorghe Peltecu²

1. “Filantropia” Clinical Hospital, Bucharest
2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

 

Severe endometriosis requires complex surgical and medical treatment to suppress the symptoms that may affect the quality of life of patients with this pathology. We report a case of stage IV endometriosis treated with Gn-RH agonist after conservative surgery. A 18-year-old nulliparous wo­man with a history of severe chronic pelvic pain, dysmenorrhea, dys­pa­reunia and dysuria. After a clinical, biological, transvaginal ul­tra­so­nography and pelvic CT examination, a diagnosis of rectovaginal en­do­metriosis and bilateral ovarian endometriotic cyst was established. Du­ring laparotomy a stage IV pelvic endometriosis was found with 10 cm bilateral endometrioma of the ovaries. An extensive adhesiolysis, left ova­ri­ec­tomy, right cystectomy and partial omentectomy was performed. For the next 1.5 years, the patient was treated with gonadotropin-re­lea­sing hormone for 3 months (goserelin acetate 3.6 mg/month) and then with continuous progestin therapy. After 1.5 years the patient remained asym­ptomatic, the treatment improving the quality of life. In selected ca­ses Gn-RH agonists remains an effective treatment for recurrent sym­ptoms of endometriosis, especially if administration is done after sur­gical therapy.

 

 

 

POLITICI DE SCREENING PRENATAL ÎN DIFERITE ŢĂRI ALE UE

 

Dahma George¹, Cătălin Dumitru^1,2, Badr Merzak¹, Abdesslem Zenati¹, Mădălin-Marius Margan^1,2

1. Clinica Universitară de Obstetrică-Ginecologie „Bega”, Timișoara
2.  UMF „Victor Babeș” Timișoara

 

Introducere. Screening-ul prenatal de prim trimestru este alcătuit din­tr-un test al markerilor serici materni și ecografie fetală. În acest stu­diu, am încercat sa evidențiem diferențele de protocol în screeningul pre­na­tal între diferite țări ale Europei. Metode. Am analizat protocoale ale diferitelor țări, în principal din baza de date Eurocat. Rezultate. În Aus­tria, testul combinat se efectuează la 20 de săpămâni, iar în Belgia eco­grafia fetală se practică la 11-13 săptămâni și testul seric la 8-15 săp­tă­mâni. În Croația, ecografia de prim trimestru se efectuează în săp­tă­mâ­nile 10-12, în Danemarca în săptămânile 19-20, iar în Finlanda în săp­tă­mânile 10-19. Franța recomandă ecografia de prim trimestru în săp­tă­mânile 11-13 și testul seric în săptămânile 14-16. În Italia, triplul test se practică în săptămânile 16-17. În Suedia, s-a introdus de rutină eco­gra­fia și testul seric în săptămânile 11-13, pe când Elveția recomandă scre­ening-ul prenatal în săptămânile 10-14. Concluzie. Protocolul de eco­gra­fie de prim trimestru în România este asemănător celor din Franța și Spa­nia, prin faptul că se efectuează în săptămânile 11-13 de sarcină. În ace­lași timp, este diferit faţă de cel din alte țări europene, deoarece asi­gu­ra­rea de sănătate nu acoperă testul seric matern.

 

 

 

FACTORI PRECOCE DE PREDICŢIE AI PREECLAMPSIEI. CARE ESTE ROLUL VASOPRESINEI?

 

Oana Dorobanţu, Adina Diaconescu, Ilinca Gussi

UMF „Carol Davila”, Bucureşti

 

Despre screening-ul precoce al preeclampsiei se discută la majoritatea congreselor de Obstetrică și Ginecologie, deși în acest moment valoarea clinică a unor teste predictive utilizate de obicei nu este clarificată. În prezent, există o corelație de factori de risc meterni (vârstă, rasă, antecedente heredocolaterale și personale), factori biofizici (valori ale tensiunii arteriale medii, indici Doppler modificați pe arterele uterine) și markeri biochimici (PAPP A - proteina plasmatică asociată sarcinii, PIGF - fac­torul de creştere placentar, AFP - alfa feto proteina și sFLT - tirozin- ki­naza solubilă 1 fms-like, VEGF - factorul de creștere endotelial vascular, en­do­glina solubilă - sEng și factorul de creștere placentar - PlG), meniți să identifice încă din primul trimestru de sarcină riscul de preeclampsie. Li­mitele metodelor actuale includ sensibilitatea și specificitatea insuficient de bune, care merită ameliorate. Copeptina, ca expresie a vosopresinei, este un nou biomarker utilizat cu succes într-o varietate de situații clinice, în special ca un marker de prognostic la pacienții cu boli acute, cum ar fi cardiopatiile și accidentul vascular cerebral. Unii autori au demonstrat o creștere rapidă și susținută a concentrațiilor plasmatice materne de copeptină, care se sintetizează și se elibereaza în timpul preeclampsiei. Vă vom prezenta metodologia unui studiu prospectiv lon­gitudinal și cross-secţional, care are drept scop identificarea unei co­relații, dacă aceasta există, între valorea copeptinei și riscul de pre­eclampsie.

 

 

 

MĂSURAREA SUPRARENALEI FETALE CA METODĂ COMPLEMENTARĂ DE EVALUARE A DECLANŞĂRII TRAVALIULUI

 

Adina Diaconescu, Oana Dorobanţu, Ilinca Gussi

UMF „Carol Davila” București

 

Datele actuale arată că, înaintea debutului travaliului, volumul glandei su­prarenale fetale este proporțional mult mai mare comparativ cu via­ța adultă. Studiile hormonale ce implică secreția de DHEA su­pra­re­nalian fetal, sub influența CRH-ului nu numai matern, dar și pla­cen­tar, în declanșarea travaliului au adus argumentele funcționale ipo­te­zei că suprarenala fetală joacă un rol-cheie în ceea ce rămâne până azi o enigmă: care este triggerul declanșării travaliului? Obiectiv. Ipo­teza noastră este că volumul părții fetale a suprarenalei fetale ar pu­tea fi co­relat cu declanșarea travaliului, ca un semn complementar ce­lor cla­si­ce, i.e. măsurarea lungimii colului uterin. Metodă. Studiu pros­pec­tiv comparativ pe sarcini unice la 30-32 de săptămâni și la 38-39 de săp­tă­mâni. Evaluarea este la prezentare, la debutul travaliului și neo­natal, prin: raportul dintre zona fetală a suprarenalei fetale și su­pra­re­nala fe­ta­lă și calculul „raportului zonei fetale” (RZF: adâncimea zo­nei fetale/adân­cimea întregii glande suprarenale). Lungimea colului ute­rin la 30-32 de săptămâni gestaţionale se măsoară transvaginal după me­toda FMF. Se înregistrează și biometria fetală și date generale ale bu­năs­tării fetale, modalitatea de naștere şi starea nou-născutului. Se ur­mărește modificarea RZF şi intervalul de timp până la declanșarea tra­valiului. Discuție. Funcția suprarenalei fetale fiind direct implicată în eve­ni­men­tele acute ce preced declanșarea travaliului, în contextul în ca­re teh­nologia actuală face posibilă o evaluare a acesteia, chiar dacă nu di­rect funcțională prin output-ul hormonal fetal, ci la nivel trofic, vom ară­ta date ce vin în sprijinul conceptului că putem ameliora practica cu­ren­tă a predicției nașterii premature prin metode complementare celor curente.

 

 

 

HARTA DOPPLER COLOR ÎN DIAGNOSTICUL TUMORILOR OVARIENE

 

Lorena Dijmărescu, Magdalena Manolea, Florentina Tănase, Ioana Camen, Iliescu Dominic, Simona Neamţu, Liliana Novac

UMF Craiova

 

Introducerea ecografiei Doppler color ca metodă de diagnostic a permis utilizarea indicilor velocimetrici și a modelului de vascularizație pentru a orienta spre un model predictiv de probabilitate pentru tipul de tumoră ovariană, malignă sau benignă. Obiectiv. Analiza desenului vascular de la nivelul ovarelor, cu evidențierea corelaţiilor între parametrii fiziologici şi anatomici și tipul de tumoră ovariană. Material. A fost introdus în studiu un lot de 39 de paciente, cu vârste cuprinse între 21 și 68 de ani, cu diferite aspecte ecografice ale leziunilor ovariene (septuri, vegetații, chis­turi), de dimensiuni variabile (2,5-12,7 cm) și conținut intrachistic li­chidian, solid sau mixt. Rezultate. Caracteristicile fluxului în vasele pe­ritumorale şi rezistenţa la flux- exprimată prin indicatorii RI şi PI s-au evidențiat în 67% dintre pacientele cu tumori benigne. Un procent de 15,5% din cazurile de ovar cu dimensiuni de peste 9 cm, cu distribuție vasculară predominant centrală și rezistență scăzută la fluxul sangvin, a fost diagnosticat ecografic şi s-a corelat cu examenul histopatologic de leziune malignă. Concluzii. Valoarea PI şi RI se corelează cu o diferenţiere netă între tumorile ovariene maligne şi benigne în funcţie de valorile atribuite; astfel, ecografia Doppler color poate furniza in­for­maţii bine definite, standardizate, în diagnosticul de leziune ma­lig­nă. Angiogeneza este un factor important în creşterea tumorală şi me­tas­tazare, iar densitatea vascularizaţiei tumorale a fost un parametru im­por­tant pentru evaluarea diagnostică.

 

 

 

 

REGARDS AFTER 3 YEARS OF USING ADAPTED VEJNOVIC CAESAREAN SECTION TECHNIQUE IN ARAD HOSPITAL

 

Gheorghe Oto Furău, Cristian G. Furău, Ana Liana Tatatu

SCJU Arad

 

Introduction. Caesarean delivery is the most common obstetric surgery method today because it has recently become the first choice for delivery in many clinics in Romania and worldwide. Vejnovic’s modification to caesarean section technique concerns first of all the suture of the uterus. Our clinic’s main adaptation of the technique consists in: exteriorizing the uterus for the suture with subsequent better inspection of the pelvic organs and the control of uterine cavity after placenta removal. The purpose of our study is to assess the benefits of introducing the adapted Vejnović uterine suture technique into daily practice. Material and methods. From a total of 7352 birth, 4684 caesarean sections were performed in the period 2013-2015 in the Obstetric Department of the Hospital of Arad. Those were retrospectively analyzed and we compared results between the group of patients undergoing the adapted Vejnović caesarean section technique and the group of patients operated in a classic manner. Outcomes. The caesarean section rate in the studied period was 63,71 %. Adapted Vejnović caesarean section technique was performed in more than half of all operations. Use of this technique is still growing. We observed following advantages of this technique: reduced blood loss, good hemostasis for the uterus, minimal invasive technique ending in better patient recovery, short operative time, reduced number of surgical instruments and suturing materials, less intra operative and post-operative complications. Exteriorizing the uterus helped the incidental diagnosis of uterine myoma, adnexal masses and uterine malformations. Conclusion. In a society with a constant growth of caesarean rate made, the adapted Vejnović caesarean section technique is becoming popular amongst clinicians for its advantages.

 

 

 

ADRENAL INCIDENTALOMA IN A PATIENT WITH ENDOMETRIAL CARCINOMA AND METABOLIC SYNDROME

 

Adina Ghemigian¹, Cristina Vasiliu², Mara Carsote¹, Ana Valea³, Anda Dumitraşcu¹, Corina Grigoriu², Simona Albu²

1. “Carol Davila” UMPh & Parhon National Institute, Bucharest
2. “Carol Davila” UMPh & University Emergency Hospital, Bucharest
3. “I. Haţieganu” UMPh, Cluj-Napoca

 

Introduction. Metabolic complications (MC) may be caused by an ac­tive adrenal tumor (AT) as Conn’s, Cushing’s syndrome; however, a secondary site of a previous carcinoma may involve adrenals. Ob­jec­tive. We present an endocrine panel of a menopausal woman with MC and cancer to whom differential diagnosis need to be clarify in front of a newly discovered AT. Material and method. Hormonal as­says are detailed. Results. In 2015, a 64-year-old female is admitted for accidentally discovered AT (of 2.89/3.6/3.2 cm). In 2011 she was di­ag­nosed with endometrial carcinoma and total hysterectomy with bi­la­te­ral anexectomy was done with local radiotherapy was added. She as­sociated high-risk MC as: type 2 diabetes mellitus, high blood pres­sure, hyperlipemia, chronic ischemic heart disease, persistent atrial fi­bril­lation, hyperuricemia, and an episode of stroke (complicated with left hemiplegy). On admission, the serum sodium, and potassium were normal, while the endocrine profile revealed non-secretor pro­file: plasma metanephrines =10 pg/mL (normal: 10-90 pg/mL), plasma nor­me­tanephrines =20 pg/mL (normal: 15-180 pg/mL), plasma base­line ACTH =8.04 pg/mL (normal: 3-66 pg/mL), baseline morning plas­ma cortisol =14.97 μg/dL (normal: 6.2-11.9 μg/dL), morning plasma cor­ti­sol after dexametasone suppression test =3 μg/dL, chromogranin A =20 ng/mL (normal: 20-125 ng/mL). The patient was followed for 1 more year and clinical, hormonal and imagery aspects were status quo. Conclusion. Adrenal incidentaloma may represent a challenge if me­ta­bo­lic complications are already diagnosed and a secretor pattern might be involved, and if a prior cancer is treated, the adrenal mass raises the ques­tion of a spreading.

 

 

 

 

DIU CU LNG ȘI EVALUAREA RISCULUI DE CANCER MAMAR

 

Corina Grigoriu, Adina Elena Lungu, Alexandru Anca

UMF „Carol Davila” Bucureşti, SUUB Bucureşti

 

Introducere. DIU cu levonorgestrel reprezintă o metodă con­tra­cep­ti­vă modernă, bine tolerată. Se discută efectul acestei metode cu uti­­li­zare îndelungată asupra riscului de cancer mamar. Material și me­­to­dă. Pe parcursul contracepției cu DIU cu levonorgestrel, unele paciente pot dezvolta patologie mamară, documentată imagistic. Am studiat retrospectiv un lot de 154 paciente, între 27 și 46 de ani, cu cel puțin o sarcină la termen în antecedente, fără patologie ova­riană sau uterină asociată și fără acuze subiective mamare la mon­tarea DIU, care au avut o medie de utilizare a dispozitvului de 5,9 ani. Rezultate. La inițierea metodei contraceptive nu s-au identificat an­te­cedente neoplazice mamare heredocolaterale. Toate pacientele au beneficiat de un examen clinic și o ecografie mamară înainte de ini­țierea metodei. În 38 de cazuri imaginea ecografică bazală a su­gerat mastopatie fibrochistică ușoara sau moderată. Examenul eco­gra­fic a fost repetat cel puțin anual, fiind completat, atunci când a fost cazul, cu  mamografie sau RMN.  Pe parcursul tratamentului, alte 44 paciente au relatat disconfort mamar, pentru care s-a procedat la ecografie mamară. În 29 de cazuri s-a diagnosticat mastopatie fi­bro­chistică complexă, în 5 cazuri fibroadenoame mamare de 2,5-3 cm, și în 4 ca­zuri neoplasm mamar (pacientele au necesitat tra­ta­ment oncologic complex). Discuții. Literatura recentă (Soini 2015, 2016) sugerează pe loturi mari, la utilizare prelungită a DIU cu LNG, o posibilă creștere a incidenței cancerului mamar, atât lobular, cât și ductal. Concluzii. Considerăm că examenul clinic și imagistic ma­mar periodic și sistematic reprezintă o metodă valoroasă pentru su­pra­vegherea glandei mamare la pacientele purtătoare de DIU cu levonorgestrel.

 

 

 

OPERAŢIE CEZARIANĂ ȘI CURĂ CHIRURGICALĂ A HERNIILOR ÎNTR-UN SINGUR EVENIMENT OPERATOR

 

Corina Grigoriu^1,2, Mihai Grigoriu^1,2, Cătălin Lutic²

1. UMF „Carol Davila”, București
2. SUUB Bucureşti

 

Introducere. Odată cu creșterea vârstei la care femeile aleg să obțină o sarcină, dar și a creșterii incidenței obezității, se înregistrează creșteri ale incidenței patologiei asociate, cum ar fi și incidența defectelor parietale (hernii ombilicale, paraombilicale sau inghinale). Material și metodă. Am evaluat durata intervenției, rata complicațiilor, per­cep­ția durerii, timpul de recuperare și gradul de satisfacție la un lot de paciente ce au beneficiat de cura chirugicală a unei hernii în ace­lași timp operator cu cezariana (27), cu o vârstă medie de 33 de ani, com­parativ cu un lot similar de paciente ce au suferit doar intervenția obs­tetricală.Rezultate. Timpul operator principal a fost prelungit în medie cu 22 de minute, recuperarea a fost excelentă, iar rata com­plicaţiilor (hemoragie postoperatorie, infecţii ale plăgii) minimă. S-au aplicat atât tehnici externe, cât şi interne de sutură. În acest fel, sub aceeaşi anestezie (loco-regională), în cadrul unei singure spitalizări, pacienta a beneficiat de cura unei patologii chirurgicale cu potenţial de complicare într-o perioadă oricum dificilă (lăuzia). Pacientele au beneficiat de analgezie postoperatorie pe cateter peridural (menţinut, în medie, 48 de ore postoperator). Instalarea lactaţiei a parcurs aceeaşi curbă la ambele loturi. Nu s-au înregistrat recurenţe ale herniilor în perioada de observare (între 18-60 de luni). Concluzii. Intervenţia chirurgicală combinată (repararea herniei ombilicale, paraombilicale sau inghinale) în acelaşi timp operator cu operaţia cezariană este sigură şi rapidă, permiţând evitarea unei spitalizări repetate şi asigură un grad de satisfacţie ridicat în rândul pacientelor (un element important fiind evitarea separării de nou-născut/sugar pentru o altă intervenţie chirurgicală). 

 

 

 

 

SINDROM DE PRERUPTURĂ UTERINĂ PE UTER RETROVERS LA TERMEN - PREZENTARE DE CAZ

 

Corina Grigoriu^1,2, Lucica Elena Vişan², Andreea Elena Mihart²

1. UMF „Carol Davila”, Bucuresti
2. SUUB Bucureşti

 

Introducere. Ruptura uterină este o complicație obstetricală cu con­­secințe materno-fetale importante. Incidența prerupturii/rup­turii ute­rine este foarte mică la primipare fără antecedente chi­rur­­gicale sau patologie uterină cunoscută sau neaflate în travaliu. Pre­zentare de caz. Primigesta, primipară de 28 ani, cu sarcină 37 SA, făt viu, prezentație craniană, se internează în clinică pentru di­su­rie, dureri lombare, contracții uterine dureroase, amenințare de naș­te­re prematură. Monitorizarea tocografică indică contracții ute­ri­ne ne­sistematizate, ce nu depășesc 40 UM. În timpul monitorizării acu­ză dureri suprasimfizare intense, cu iradiere vaginală. La pal­pa­rea re­giu­nii suprapubiene, pacienta se plânge de durere intensă. Exa­menul eco­grafic transabdominal relevă o grosime mai mică, de aproximativ 2 mm, a peretelui uterin anterior, corespunzător seg­men­tului inferior. Pacienta devine extrem de agitată în următoarele două ore, tahicardică (138 bătăi cardiace/minut), hipo­tensivă (85/45 mmHg), simptomatologia neremițându-se cu tratament antispastic și tocolitic (indometacin supozitoare). Se decide terminarea naș­te­rii prin operație cezariană. Intraoperator se constată: vezica uri­na­ră jos situată, segment inferior foarte subțire, pe o înălțime de apro­ximativ 8 cm prin transparența căruia se observă craniul fetal. Se practică histerotomie arcuată la 3 cm deasupra zonei subțiate, ope­rația cezariană decurgând fără incidențe semnificative. După his­te­rorafie, cu uterul bine retractat, se observă ca acesta este mult retroversoflectat. Concluzii. Particularitatea cazului este re­pre­zentată de apariția unui sindrom de preruptură uterină pe uter in­demn, la o primigestă, cu simptomatologie intensă, posibil explicat prin retroversoflexia uterină accentuată.

 

 

 

AGENEZIA DE SEPTUM PELLUCIDUM – DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

 

Cătălin Herghelegiu¹, Ramona Mircea Vicol^1,2, Adela Șerban¹

1. IOMC „Alfred Rusescu“, Spital Polizu, București
2. UMF „Carol Davila”, București

 

Introducere. Septum pellucidum este o membrană cu două foițe, si­tu­at pe linia mediană în jumătatea anterioară a creierului. Superior este atașat la corpul calos, iar inferior la fornix, lateral fiind flancat de coarnele anterioare ale ventriculilor laterali. În viața intrauterină, ce­le două foi­țe sunt despărțite de un spațiu numit cavum septum pellucidum. Ecografic, septum pellucidum și respectiv cavum septum pot fi decelate din trimestrul al II-lea, de la aproximativ 18 săptămâni, fiind un marker frecvent utilizat în obținerea corectă a secțiunilor trans­ta­lamice și transcerebeloase. Material și metode. Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 17 ani, cu sarcină de 23-24 de săptămâni, căreia în urma unei ecografii de rutină i se identifică o malformație cerebrală complexă, fiind îndrumată spre o ecografie morfologică. Pen­tru stabilirea diagnosticului s-au efectuat ecografii seriate pentru a urmări evoluția leziunilor cerebrale, completate de examinare RMN și amniocenteză pentru ex­clu­de­rea unei anomalii cromozomiale. In­ves­tigațiile au condus la mai multe diagnostice diferențiale, având ca element central agenezia de septum pellucidum. Concluzii. Stabilirea unui diagnostic și prognostic exact în agenezia de septum pellucidum ră­mâne un lucru dificil, atât din cauza po­li­morfismului malformațiilor struc­turale cerebrale, cât și datorită com­plexității creierului uman, frec­vent necesitând o corelație directă în­tre leziunile anatomice și gra­dul de afectare a intelectului. 

 

 

 

CAESAREAN SECTION, OUR RECENT EXPERIENCE

 

Irina Horhoianu, Costin Berceanu, Vasile Valerică Horhoianu, Corina Grigoriu, Roxana Bohîlțea, Monica Cîrstoiu

“Carol Davila” UMPh, Bucharest; SUUB Bucharest

 

Introduction. Caesarean section has become more and more utilized as a method of giving birth; there is an increasing number of pregnancy related pathology either acute or chronic with a rising complication index especially in the third quarter leading to this final result. We are interested in finding out whether there is a correlation between the caesarean section number and pregnancy related pathology. Ma­te­rial and method. All the information regarding the indications, the maternal pathology, previous number of gestations, parity, fetal out­come, weight and complications were gathered by accessing all the pa­tients sheets in a time frame form January 2015 until January 2016. Results. The most frequent causes leading to caesarean section are represented by imminence of uterine rupture especially in regards to previous caesarean sections with a range from one to 6, and maternal pathology - varying from severe preeclampsia with HELLP syndrome to unreassuring fetal state. Conclusion. Despite the increasing patient de­mand for vaginal birth, the number of caesarean sections registered a mild rise in comparison with former years and due to more complex preg­nancy related pathology.

 

 

 

ENDOMETRIAL PATHOLOGY ULTRASOUND VERSUS PATHOLOGICAL ASPECTS

 

Irina Horhoianu, Corina Grigoriu, Costin Berceanu, Vasile Valerică Horhoianu, Luiza Răulescu, Roxana Bohîhțea, Monica Cîrstoiu

“Carol Davila” UMPh, Bucharest; SUUB Bucharest

 

Introduction. Endometrial thickness has a wide range of variation, from endometrial atrophy to enlargement of dimensions due to polyps, le­io­myomas, and hyperplasia. We are interested in finding out and exer­cising the ultrasound criteria from a beginners point of view in com­pa­rison with the pathological aspects. Material and method. All the in­formation concerning the ultrasound aspect such as endometrial thick­ness, irregularities, Doppler aspect and appearance were gathered by accessing all the patients sheets in a time frame form January 2015 until January 2016. The former information was compared with the biop­sy results gathered in the same manner. Results. A number of 35 pa­tients were gathered with endometrial ultrasound aspect suggesting in 75% hyperplasia, 5% leiomyomas, and 20% polyps. After analyzing the en­do­metrial biopsy specimens there was a confirmation as regards to fi­bromas and hyperplasia with mild errors appearing in the differential di­ag­nosis of polyps. Conclusion. The ultrasound aspect of endometrial pa­thology has a high range of predictability, with some errors appearing in the differential diagnosis of endometrial polyps versus otherwise en­do­metrial thickening.

 

 

 

 

RAPIDLY PROGRESSIVE HIGH-HRADE CERVICAL

INTRAEPITHELIAL NEOPLASIA IN A HODGKIN LYMPHOMA PATIENT: A CASE REPORT

 

Călina Maier¹, Cristina Neagu¹, Radu Vlădăreanu², S. Puia¹, M. Mitran¹, A. Potecă¹, M. Comănescu¹

1. “Prof. Dr. Panait Sîrbu” Hospital, Bucharest
2. “Elias” Clinical Hospital, Bucureşti

 

 

Introduction. The progressive behaviour of human papillomavirus (HPV) associated neoplasia in immunossuppressed patients has been clearly demonstrated. Hodgkin’s disease and its treatment renders a patient highly susceptible to persistent HPV and its consequences, thus requiring a more aggressive treatment and a closer follow-up protocol. Methods. We present the case of a 41-year-old patient di­ag­nosed with nodular sclerosing Hodgkin lymphoma receiving ra­dio­chemotherapy regimen. After having completed the oncologic the­rapy, the patient was addressed to our clinic presenting ab­nor­mal uterine bleeding; a HPV 16-positive high-grade cervical intra­epi­thelial neoplasia (CIN) diagnosis was established. We obtained per­sistent disease after conservative treatment which finally lead us to performing a total hysterectomy. Conclusions. We observed a rapidly progressive course of high-grade human papillomavirus-in­duced neoplasia in a case of Hodgkin’s disease patient which may represent an accelerated version of untreated neoplasia in the im­mu­no­competent. Screening and prompt treatment are of utmost im­por­tance in this group at risk. 

 

 

 

PLACENTA PRAEVIA - RISK FACTOR ASSOCIATED WITH INTRAUTERINE GROWTH RESTRICTION (IUGR) AND PREMATURE BIRTH (PB)

 

Maria Magdalena Manolea, Anda Dijmărescu, Liliana Novac

UMF Craiova

 

Placenta praevia (PP) reprezintă o problemă obstetricală importantă, cu o frecvență de 3-5/1000 de nașteri, ce implică multiple complicații materno-fetale. Scop. Determinarea incidenței RCIU la pacientele cu PP și evaluarea riscului asociat de NP. Material și metodă. Am eva­luat ecografic, în perioada 3.10.2014 - 18.12.2015, un număr de 562 de paciente cu vârste gestaționale cuprinse între 22 şi 24 de săp­tămâni (SG) din care am identificat 49 de cazuri cu PP; am luat, de asemenea, în considerare și un lot-martor de 80 de gravide cu pla­centație normală, fără patologie asociată. S-au efectuat ulterior eco­grafii lunare și bilunare (în trimestrul al III-lea) notându-se loca­li­zarea și calitatea placentei, biometria fetală, AFI, IR AO şi ACM, ur­mă­rindu-se retrospectiv vârsta gestațională la naștere. Rezultate. În funcție de localizarea placentară, din cele 49 de cazuri, la examenul ecografic efectuat la 28 SG s-au identificat: 6 cazuri PP centrală, 11 - PP parțială, PP marginală - 21 de cazuri, 9 cazuri - laterală. NP s-a produs la 22 (44,89%) de cazuri, cuprinzând toate cazurile cu prae­via completă. Au fost diagnosticate 16 (32,65%) cazuri cu RCIU, 5 din­tre acestea având praevia completă și 8 parțială, 13 dintre ele (81,25%) născând prematur. Rezultate în lotul-martor: 13 (16,25%) NP și 9 (11,25%) cazuri cu RCIU, din care 5 au născut prematur. Nu s-au observat diferențe semnificative între loturi privind celelalte as­pecte. Concluzii. PP asociază un risc crescut pentru RCIU, aspect ce conduce la creșterea incidenței NP, cu o contribuție majoră a PP cen­trale și parțiale.

 

 

 

ASHERMANS SYNDROME AFTER ELECTIVE C-SECTION

 

Claudia Mehedințu¹, Oana Maria Ionescu², Ana-Maria Rotaru¹, Sorin Ionescu³, Costin Berceanu⁴, Elvira Brătilă⁵

1. “Nicolae Malaxa” Clinical Hospital, Bucharest
2. “Filantropia” Maternity, Bucharest
3. Caritas Clinical Hospital, Bucharest
4. UMPh Craiova
5. SCU “Sf. Pantelimon”, Bucharest

 

Introduction. Intrauterine adhesions (IUAs) and their worst form, the Asherman’s syndrome, are the result of endometrium ba­sal la­yer damage, leading to partial or complete obliteration of the ute­rine cavity by fibrous bridges between the uterine walls. Ma­te­rials and methods. We present the case of a 30-year-old wo­man, gra­vida 1, para 1, that suffers from secondary amenorrhea and in­fer­ti­li­ty resulted from IUAs formation after an elective, un­com­pli­ca­ted Cae­sarean section, which underwent 2 years ago. Cli­ni­cal and hor­monal examination were in normal ranges and the trans­va­ginal ul­tra­sound revealed a thin hyperechoic endometrium. Hys­te­ro­sal­pin­go­graphy showed intrauterine filling defect with severe dis­or­ga­ni­zation of the uterine cavity. The operative hysteroscopy re­vealed mul­tiple intrauterine adhesions originating from the for­mer caesarean incision site and ex­ten­ding to the entire uterine ca­vity. In spite of hysteroscopic adhesiolysis, IUD insertion and hor­monal therapy pro­vi­ded, the patient never regained fertility. Dis­cus­sion. Patients with Asherman’s syndrome usually present in­fer­tility, recurrent preg­nancy loss, amenorrhea or hypomenorrhea. The main cause is en­do­metrium damage following pregnancy-re­la­ted cu­ret­tage. Less com­mon etiologic factors are represented by caesarean sec­tion, hys­te­roscopic procedures, myomectomy and histerotomy. Up to 2-2.8% of the patients develop IUAs after C-section, more likely as a result of chorioamnionitis, postpartum en­do­metritis, postpartum curettage or uterine compression sutures for postpartum hemorrhage. Conclusion. The particularity of the case is an unusual extensive endometrium damage following uncomplicated caesarian section.

 

 

 

 

USING TRANSVAGINAL ULTRASONOGRAPHY, HYSTEROSCOPY AND ENDOMETRIAL BIOPSY IN EVALUATION OF ABNORMAL UTERINE BLEEDING

 

Claudia Mehedințu¹, Oana Maria Ionescu², Ana-Maria Rotaru¹, Florin Isopescu³, Costin Berceanu⁴, Elvira Brătilă⁵

1. “Nicolae Malaxa” Clinical Hospital, Bucharest
2. “Filantropia” Maternity, Bucharest
3. UMPh “Carol Davila”, Bucharest
4. UMPh, Craiova
5. SCU “Sf. Pantelimon”, Bucharest

 

Introduction. Abnormal uterine bleeding in premenopausal women occurs due to a significant proportion of gynecological pathology. To evaluate this condition, investigations such as pelvic ultrasonography, diagnostic hysteroscopy and endometrial biopsy are within reach of every gynecologist. Material and methods. Between January 2014 and December 2015, we evaluated 45 women with abnormal uterine bleeding. The inclusion criteria were: age 40-47 years old, normal levels of plasmatic FSH in day 3. Evaluation methods included the triad: transvaginal ultrasound in day 11 and 24 (at admission), followed by diagnostic hysteroscopy and endometrial biopsy. Results. At admission, all patients presented Hemoglobin levels less than 11g/dl. Vaginal ultrasound was able to diagnose the intrauterine pathology in 72% of the cases. On hysteroscopy, only 48% of the patients had fibroids that interest the uterine cavity, while 35 % of the patients presented endometrial polyps. For the remaining 17% we did not find any intrauterine lesions. It was performed endometrial biopsy and was revealed the presence of endometrial hyperplasia and/or uterine polyps in all cases diagnosed by vaginal ultrasound and hysteroscopy, and for 75% of the 17% of the patients with no macroscopic lesions on hysteroscopy. In 24% of the cases with severe endometrial dysplasia total hysterectomy was performed, 41% of the patients benefited of Myrena IUD’s insertion, 23% received oral progesterone therapy, while 12% of the patients refused any kind of treatment. Conclusion. In premenopausal patients presenting AUB, the significantly high incidence of intrauterine lesions justifies the use of the entire armamentarium of diagnostic procedures.

 

 

 

 

EVALUAREA ECOGRAFICĂ A TUMORILOR OVARIENE CONFORM CRITERIILOR IOTA

 

Amelia Milulescu¹, Nicoleta Mureanu³, Nicoleta Clim², Alexandru Filipescu²

1. UMF „Carol Davila”, Bucureşti
2. SUU Elias, Bucureşti
3. Spitalul Municipal de Urgenţă Timişoara

 

Evaluarea subiectivă, a unui sonografist cu experienţă, a imaginilor eco­gra­fi­ce este cea mai bună modalitate de caracterizare a patologiei ovariene. Di­agnosticul preoperator cât mai exact în cazul tumorilor anexiale este foarte important, deoarece el dictează managementul optim al acestei patologii. Multe mase anexiale pot avea un aspect tipic şi, prin urmare, va fi imediat cla­sificat corect. Astfel, IOTA (International Ovarian Tumor Analysis) a stabilit niş­te reguli bazate pe o serie de caracteristici ecografice clar definite, care pot ghida examinatorii. Folosind aceste reguli, tumorile sunt clasificate ca fiind benigne sau maligne. Acesta este singurul model de predicţie care face diferenţa şi între cele patru categorii de tumori maligne. 

 

 

 

NOŢIUNI DE NEUROSONOEMBRIOLOGIE 3D

 

 

Amelia Milulescu¹, Nicoleta Mureanu², Dorin Grigoraş³

1. UMF „Carol Davila”, Bucureşti
2. Spitalul Municipal de Urgenţă, Timişoara
3. UMF „Victor Babeş”, Timişoara

 

Iniţial, ecografia a fost introdusă la începutul sarcinii cu scopul prin­ci­pal de a măsura lungimea fetală cranio-caudală, pentru stabilirea vârstei gestaţionale. În ultimul deceniu, îmbunătăţirea rezoluţiei eco­grafelor a făcut posibilă atât descrierea anatomiei normale a fă­tu­lui, cât şi stabilirea diagnosticului sau a suspiciunii unei game largi de defecte fetale încă din primul trimestru de sarcină. Termenul de so­noembriologie desemnează de­scrierea anatomiei embrionare, re­la­ţiile anatomice normale şi dez­vol­tarea unor anomalii detectate so­nografic. Ecografia 3D a facilitat di­­ag­nostice prenatale din ce în ce mai precise şi obiective ale tubului ne­u­ral (spina bifida, ho­lo­prozencefalia) şi anomalii asociate de primul tri­mestru şi pot permite detectarea dezvoltării patologice a sistemului nervos central, la o vârstă gestaţională mică. Pentru a confirma prezenţa anatomiei nor­ma­le sau pentru a pune diagnosticul unei anomalii, avem nevoie de cunoştinţe de dezvoltare embrionare normale, inclusiv as­pectul em­bri­o­nului normal.

 

 

 

DIAGNOSIS AND TREATMENT OF HERLYN-WERNER-WUNDERLICH SYNDROME

 

Anna Mishina¹, Olga Cernetchi², Victoria Ghimpu²

1. Mother and Child Institute, Chişinău
2. USMF “N. Testemitanu”, Chişinău

 

Introduction. Herlyn-Werner-Wunderlich syndrome (HWW) is a rare congenital anomaly of the female urogenital tract that associates Müllerian duct anomalies with mesonephric duct anomalies. The triad of uterus didelphys, obstructed hemivagina, and ipsilateral renal agenesis characterizes this syndrome. The aim of the study. To analyze the clinical characteristics, diagnosis and treatment of patients with HWW syndrome. Materials and methods. We re­tro­s­pec­tively reviewed medical records of 49 consecutive ca­ses with hematocolpos. Results. A total of 13 patients, mean age 15.9±0.8 years (95% CI:14.16/17.53) were admitted to our de­part­ment complaining progressive cyclic abdominal (vaginal) pain and dys­menorrhea (100%), urinary retention (n=3, 23.1%) and cons­ti­pa­tion (n=1, 7.7%). Pelvic examination revealed obstructed he­mi­va­gina with elastic vaginal and pelvic mass. Pre-operative evaluation in­clu­ded US and MRI which revealed abnormalities consistent with HWW syndrome (right vs. left side - 69.2% vs. 30.8%) and he­ma­to­col­pos (hematometrocolpos) with max. size - 116.1±12.7 mm (95% CI:88.40–146.6), min. - 72.5±6.6 mm (95% CI:58.77-86.31). According to characteristics of HWW syndrome, complete (n=5, 38.5%) or in­com­plete (n=8, 61.5%) obstruction of the hemivagina was detected. Sur­gical excision of the septum and drainage of the obstructed va­gina (hematocolpos) relieved the symptoms. During follow-up: the complete resolution of dysmenorrhea and no recurrence of he­ma­tometra or hematocolpos. Conclusion. HWW syndrome is a rare condition. Early and accurate diagnosis of this syndrome is im­por­tant so that adequate and prompt surgical therapy (excision of the vaginal septum) can provide relief of pain and prevent further com­pli­cations (endometriosis, infertility).

 

 

 

OVARIAN MASSES IN CHILDRENS AND ADOLESCENTS: A CLINICAL STUDY OF 200 CASES

 

Anna Mishina¹, Diana Madan¹, Victoria Ghimpu²

1. Mother and Child Institute, Chişinău
2. USMF “N.Testemitanu”, Chişinău

 

Introduction. Functional cysts represent the most frequent ovarian mas­ses in childrens and adolescents. Management of ovarian cysts is dependent on the features of the cysts at ultrasonography and the pre­sence of symptoms. The aim of the study was to evaluate surgical ap­proach used in the management of ovarian mass in the pediatric and ado­lescent population. Materials and methods. We prospectively re­viewed the cases of ovarian masses in children in our institution over a fifteen-year period, which included 200 patients (age ≤18 years). Results. The mean age of patients was 15.6±0.2 years (range: 8-18 years). It was diagnosed a significantly higher rate of unilateral mass compared with bilateral ovarian lesions (93% vs. 7%, p<0.001). Diagnostic USG was done in all patients and all of those images had a mean mass size max. 8.23±0.28 cm (95% CI: 7.6-8.8) and min 7.1±0.5 cm (95% CI: 6.08-8.1). Over 136 (68%) surgical procedure were performed via laparotomy and 63 (31.5%) via laparoscopy (in one case was performed conversion to laparotomy; 0.5%). The ovarian-preserving surgery was the significant predominant procedure (n=178, 82.7%, p<0.001). In thirty-seven cases (17.2%) were performed: salpingo-oophorectomy (n=28), oophorectomy (n=8) and subtotal hysterectomy with bilateral adnexectomy (n=1). His­to­pathological report revealed: simple cyst (n=128, 59.25%), ova­rian dermoid cyst (n=38, 17.6%), cystadenoma (n=36, 16.67%), en­do­me­trio­ma (n=7, 3.24%), hydatid cyst (n=2, 0.92%), fibroma (n=2, 0.92%), and granulosa-theca cell tumor (n=3, 1.4%). Conclusion. The fertility-spa­ring surgery should be the preferred surgical approach for children and ado­les­cents with maximal preservation of ovarian tissue for later sexual de­ve­lop­ment and it shouldn’t compromise the future fertility.

 

 

 

POSTOPERATIVE SCAR ENDOMETRIOSIS: 31 CONSECUTIVE CASES

 

Anna Mishina¹, Sergiu Zaharia², Victoria Ghimpu², Gh. Ghidirim², I. Mishin²

1. Mother and Child Institute, Chişinău
2. Emergency Medical Institute, USMF “N.Testemitanu”, Chişinău

 

Introduction. Postoperative scar endometriosis (PSE) is a rare pa­tho­logy caused by gynecological-obstetrical surgery and has an incidence of 0.03-1,8%. The aim of the study was to assess the features of diagnosis and surgical treatment. Material and methods. The research in­clu­ded 31 cases of PSE surgically treated within two clinical facilities during 1991-2015. Results. The mean age of the patients with PSE was 30.5±1.1 (95% CI: 28.44-32.55) years. PSE developed after 44.2±2.9 (95% CI: 38.30-50.02) months. Anterior abdominal wall PSE accounted for 81% (25/31). Characteristic features for PSE were found: prevalence in the left corner of the postoperative scar after Pfannenstiel incision in 88% (22/25) of cases, monofocal PSE in 90% (28/31), localization in fascia and muscles in 52% (13/25). The diagnostic workout included: ultrasonography (n=15), Doppler USG (n=9), CT and MRI (n=10). All patients underwent enbloc surgical excision of the PSE with a 5-10 mm margin of the unaffected surrounding tissues. The aponeurosis de­fect was closed by: aponeurosis suture (n=15), abdominal alloplasty with synthetic meshes (n=3). Histopathology studies of the resected spe­cimens confirmed PSE. Immunohistochemistry exhibited diffuse ex­pres­sion for CD10 in cytogenic stroma, nuclear coloration of the en­do­me­trial gland and stromal cells nucleum, progesterone receptors (PR) and estrogen receptors (ERα). Conclusion. PSE should be included in the differential diagnosis of solid masses found in the postoperative scar. Imaging has an important role in establishing the diagnosis and sur­gical tactics. 

 

 

 

ULIPRISTAL ACETATE IN EMERGENCY CONTRACEPTION

 

Marius Alexandru Moga, Marius George Ștefan, Simona Alexandra Banciu, Nicușor Florin Bagiu, Cristian Andrei Arvatescu, Lorena Dima

Faculty of Medicine, Transilvania University of Brașov

 

Introduction. The gold standard for emergency contraception was the levonorgestrel (LNG) pill administrated 72 hours after unprotected in­ter­course. Ulipristal acetate (UPA), selective progesterone receptor mo­du­la­tor, is a new emergency contraceptive approved for use up to 120 hours after unprotected intercourse. Materials and methods. In order to review the pharmacology, efficacy and safety of using UPA, a PubMed search was performed and the indentified data were analyzed. Results. UPA, taken as a single dose of 30 mg, is safe and effective for emergency contraception up to 5 days after an unprotected intercourse. UPA is more effective than LNG, fact supported by many studies that have demonstrated that UPA is effective in inhibiting and delaying ovulation even if is taken in the immediate preovulatory period, when LNG is no longer effective. Most frequently adverse events observed included headache, nausea and abdominal pain. Contraindications are few. Conclusions. UPA has a very good safety profile, is more effective than LNG and should be the pre­ferred oral method of emergency contraception.

 

 

 

SE POATE ESTIMA RISCUL DE DISPROPORŢIE CEFALO-PELVICĂ ÎN FUNCŢIE DE DIMENSIUNEA CIRCUMFERINŢEI CRANIENE FETALE?

 

Octavian Munteanu¹, Alexandra Munteanu², Diana Voicu¹, Oana Bodean¹, Gabriel Radu¹, Roxana Bohîlţea¹, Elvira Brătilă¹, Monica Cîrstoiu¹

1. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
2. Spitalul de Copii „MS Curie”, Bucureşti

 

Material şi metodă. Am efectut un studiu de tip caz-control analizând toate foile de observaţie ale gravidelor diagnosticate cu DCP în secţiile de Obstetrică-Ginecologie ale Spitalului Universitar de Urgenţă Bu­cu­reşti în perioada 1.01.2007-31.12.2012, la care s-a decis extragerea fătului prin operaţie cezariană (lot-martor: gravide care au născut pe ca­le vaginală). Pentru a analiza aportul pe care îl are determinarea di­men­siunii circumferinţei craniene (CC) fetale în estimarea riscului de DCP, am împărţit gravidele în 3 subcategorii (CC<32 cm, CC 32-34 cm, CC >34 cm), astfel încât o gravidă să fie în­cadrată în funcţie de CC în 3 ca­tegorii de risc pentru DCP (scăzut, me­diu, crescut). Rezultate. În lotul ana­lizat au fost incluse 4041 de pa­ciente, iar în grupul-martor - 5257. Uti­lizând testul T independent, am observat că CC reprezintă un factor de risc pentru DCP - T test 11,27 (sig) p <0,001 în intervalul de încredere 12,67-18,01. Această variabilă a fost complet eliminată în ecuaţia dreptei de regresie. Totuşi, am analizat acest factor de risc pentru DCP şi prin func­ţia discriminantă - CC nu poate fi clasificată. Concluzii. Am analizat da­că valorile con­tinue ale CC fetale se pot încadra în una din categoriile de risc pentru DCP şi astfel ar influenţa decizia de extragere a fătului prin operaţie cezariană, mai ales că această variabilă este considerată de mulţi spe­cialişti unul din criteriile definitorii ale distociei anatomice. Ris­cul de DCP nu se poate estima determinând CC.

 

 

 

 

STUDIU OBSERVAŢIONAL PRIVIND NUMĂRUL ȘI MODALITATEA DE NAȘTERE A GRAVIDELOR ÎN CLINICA DE OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE A SUUB ÎN PERIOADA 1.01.2007 - 31.12.2014

 

Octavian Munteanu, Alexandra Munteanu, Luiza Rădulescu, Diana Voicu, Oana Bodean, Gabriel Radu, Roxana Bohîlţea,
Costin Berceanu, Monica Cîrstoiu

Spitalul Universitar de Urgență București

 

Obiectiv. Acest studiu a fost realizat pentru a determina numărul şi mo­dalitatea de naştere a gravidelor internate în Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti în perioada 1.01.2007 - 31.12.2014 Material şi metodă. Am efectut un studiu ob­ser­va­ţional retrospectiv în care am analizat numărul de naşteri şi mo­da­litatea de naştere a gravidelor internate în Clinica de Obstetrică-Gi­ne­cologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti în perioada 1.01.2007 - 31.12.2014. Informaţiile au fost obţinute din foile de ob­ser­va­ţie ale pacientelor şi din baza de date a Departamentului de Statistică al Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti. Rezultate. În perioada 1.01.2007 - 31.12.2014 în Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Uni­versitar de Urgenţă Bucureşti au născut 34821 de gravide. 11639 de gra­vide au născut spontan pe cale vaginală. În 22516 cazuri s-a decis ex­tra­gerea fătului prin operaţie cezariană. 10 gravide au născut prin apli­ca­ţie de vacuum şi 52 prin aplicaţie de forceps. 141 de gravide au născut la domiciliu. Concluzii. Am observat că cel mai mare număr de naşteri s-a înregistrat în anul 2008, urmat la mică distanţă de anul 2009. De ase­me­nea, am remarcat o tendinţă constantă de reducere a numărului total de naşteri în Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti. Această tendinţă poate fi explicată prin scăderea glo­bală a natalităţii, dar şi prin creşterea numărului de naşteri în ma­ter­nităţile din sistemul privat.

 

 

 

MIASTENIA GRAVIS ÎN SARCINĂ – PREZENTARE DE CAZ

 

Cătălin G. Nenicu¹, Mihai Cristian Dumitrașcu^1,2, Adina Afloarea¹, Andreea Ruxandra Albu¹

1. Spitalul Universitar de Urgență București, România
2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

 

Miastenia gravis este  o boală autoimună neurologică determinată de pro­­du­cerea de anticorpi tip  imunoglobulină G îndreptați împotriva re­cep­torilor membranei postsinaptice de la nivelul joncțiunii neuro­mus­cu­la­re. Boala se caracterizează prin slăbiciune musculară, afectând pre­do­mi­nant sexul feminin în perioada fertilă. Evoluția patologiei în pe­rioa­­da sar­cinii este incertă, existând riscul exacerbărilor ce pot duce la in­su­fi­ciență respiratorie și exitus pentru mamă, dar și miastenia gravis neo­n­atală pentru făt.  Vom prezenta cazul unei gravide în vârstă de 40 ani care s-a prezentat în secția de obstetrică-ginecologie având o sar­ci­nă 31 de săptămâni. cu miastenia gravis generalizată. Boala a fost di­ag­nos­ti­­cată în anul 2003, în anul 2004 fiind realizată timectomie pentru ti­mus res­tant. Tratamentul urmat până la această vârstă gestațională s-a do­vedit in­suficient, urmând decompensarea bolii și remiterea episodului în cadrul sec­ției de neurologie. Naște prin operație cezariană datorită co­mor­bi­di­tă­ților la 33 săptămâni făt viu, feminin, 1900 g, indice Apgar 8. Fătul nu a pre­zentat manifestări clinice și determinări imagistice  specifice miasteniei gra­vis neonatale sau alte complicații date de aceasta. Lăuzia a fost  lipsită de episoade de recăderi.

 

 

 

THE CLINICAL IMPACT OF THE HOMA INDEX IN EARLY DETECTING THE RISK OF PREECLAMPSIA

 

Cristina Onel, Gheorghr Furău, Cristian Furău

“Vasile Goldiş” Western University, Arad

 

Women with preeclampsia, independent of obesity and glucose into­le­rance, exhibit insulin resistance during pregnancy. The purpose of the pre­sent study is to determine whether early diagnosis of insulin resistance du­ring pregnancy can predict preeclampsia. PE is known to have a hi­gher prevalence in women with diabetes mellitus. Both the gestational dia­betes and the preeclampsia are regarded as major pregnancy com­pli­cations both for the mother and for the foetus. The pathological me­cha­nism, implying PE at the women with diabetes mellitus is not fully com­pre­hended. The homeostasis model assessment of the insulin resistance (HOMA-IR) is used to define the insulin resistance as predictor for the car­dio­vascular diseases. The study sample was formed of women, until now 150 women, from which 83 samples were processed. Out of them, 7.22% had abortions, 10.8% were diagnosed with various forms of HT-PI (hypertension- pregnancy induced), and 81.98 % did not present hy­per­tension. Of the 92.78% evaluated pregnancies with the pregnancy in pro­gress, 61.03% had delivered until now. Our data showed that pregnant wo­men who had abortions had the lowest values of PAPP-A, followed by those who developed hypertension, also the pregnant women who had abortions had most elevated values of HOMA-IR, and, again, the preg­nant with HT-PI followed them in results. Consequently, these data show that, during the first semester of pregnancy, the higher resistance to in­su­lin associated with low values of PAPP-A increased the risk to develop preg­nancy induced hypertension. Acknowledgements: The work was fun­ded from the grant no. PI/3/21.07.2014, “The Clinical Impact of the HOMA Index in Early Detecting the Risk of Preeclampsia in the Pregnant Woman”. 

 

 

 

TULBURĂRILE PSIHOLOGICE ÎN PUERPERALITATE

 

Alexandru Pintilie¹, Gineta Lazăr², Iolanda Blidaru¹

1. Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa”, Iași
2. Spitalul de Obstetrică și Ginecologie „Cuza-Vodă”, Iași

 

Obiective. Lehuzia, perioadă critică a puerperalitații, poate constitui substratul determinant/favorizant al apariției unor psihosindroame cu variate semnificații etiopatogenice. Prezentul studiu clinic își pro­pune o evaluare a tulburărilor psihologice apărute în lehuzie. Ma­te­rial și metode. Studiul a inclus 31 de lehuze, cu vârsta cuprinsă în­tre 15 și 43 de ani, selectate din 1426 de lehuze internate în Clinica IV Obstetrică-Ginecologie în perioada 1.01-31.12.2015. Pacientele au fost consultate de către psihologul Maternității „Cuza-Vodă” Iași, adresabilitatea/selectarea pacientelor efectuându-se prin sesi­za­rea cazurilor de către personalul medical al spitalului sau prin auto­se­sizare. Rezultate. Studiul a analizat: comportamentul, statusul emo­țional, nivelul cognitiv şi statusul psihosocial (SPS) în legătură cu in­di­cele de prematuritate al nașterilor la aceste paciente. În acest sens, ma­nifestări comportamentale inadecvate au apărut la 19 paciente, 17 paciente au verbalizat sau exprimat la nivel psihofiziologic emoții ne­ga­tive disfuncționale, 13 au manifestat tulburări de conținut al gândirii (cog­niții iraționale), tulburări mnezice și prosexice și manifestări psi­ho­tice (o singură pacientă), 12 SPS deficitar, iar 10 au avut nașteri pre­mature. Dintre nașterile la termen, 5 au fost cu feți morți: 3 ante­par­tum, iar 2 post-partum (una cu malformație cardiacă, una prin in­fan­ticid). Concluzii. În perioada studiată s-a înregistrat un caz de psi­hoză de lactație. Prematuritatea a constituit un factor important în de­clanșarea tulburărilor psihice din lehuzie, în special la pacientele de vârs­tă mică (<18 ani). În cazul nașterilor la termen, factorii genetici și de mediu, concomitent cu moartea intrauterină a feților, au determinat tul­burările apărute în lehuzie.

 

 

 

ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL ISCHEMIC DUPĂ CEZARIANĂ

 

Cristian Poalelungi¹, Alina Poalelungi², Iuliana Ceauşu¹

1. Spitalul Clinic „Dr. I. Cantacuzino”, UMF „Carol Davila”
2. Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti

 

Introducere. Accidentul vascular cerebral (AVC) ischemic post-partum reprezintă o complicație rară a sarcinii şi lăuziei, de cauză multifactorială, cu mortalitate şi morbiditate crescute. Prezentarea cazului. Pacientă de 37 de ani, fără antecedente personale şi heredocolaterale patologice cunoscute, primipară, lăuză, ziua a 18-a după naştere prin operaţie ce­za­riană în urgență, la 40 de săptămâni gestaţionale, pentru suferinţă fe­tală acută, a unui făt viu de 3450 grame, APGAR 7. Pacienta prezintă ce­falee brusc instalată, urmată de tulburare de vorbire, somnolență şi scăderea forței musculare la nivelul membrelor de partea stângă. Exa­menul neurologic: cap şi globi oculari deviați spre dreapta, afazie mix­tă, hemiplegie stângă, semnul Babinski prezent bilateral. Examenul CT cerebral: artera cerebrală medie dreaptă spontan hiperdensă, AVC is­che­mic în stadiul hiperacut cu deviere a liniei mediane spre stânga. Se intervine neurochirurgical în urgență, cu efectuarea de volet de de­compresie. Bilanţul etiologic (Doppler de vase cervico-cerebrale, eco­gra­fie cardiacă transesofagiană, Holter ECG, trombofilie) a fost negativ. Dis­cuții. În lăuzie apare o scădere rapidă, semnificativă, a volumului car­diac, ce determină un status de hipercoagulabilitate. Creşterea ni­ve­lului de colesterol şi a trigliceridelor, vârsta peste 35 de ani, cât și naș­terea prin cezariană reprezintă factori de risc pentru AVC ischemic. Con­cluzii. AVC ischemic post-partum este o complicaţie rară, fiind o pro­vocare diagnostică. Munca în echipă multidisciplinară determină o di­ag­nos­ticare cât mai rapidă, scăzând mortalitatea și morbiditatea. Prin de­ter­minarea modificărilor fiziopatologice din lăuzie şi a mecanismelor prin care acestea determină AVC ischemic, se pot dezvolta strategii de pre­ven­ţie la pacientele cu risc. 

 

 

 

TUMORI FETALE RARE ȘI IMPORTANŢA DIAGNOSTICULUI ECOGRAFIC PRENATAL -PREZENTARE DE CAZ

 

Zoran Popa^1,2 , Roxana Nicolescu², Mădălin-Marius Margan^1,2, Loredana Stamate², Gheorghe Budău^1,2

1. UMF „Victor Babeș” Timișoara
2. Clinica Universitară de Obstetrică-Ginecologie „Bega”, Timișoara, Romania

 

Introducere. Incidența tumorilor fetale a crescut semnificativ în ultimii ani, acest lucru datorându-se îmbunătățirii semnificative a screening-ului prenatal prin prisma tehnicilor de imagistică. Ultra­so­no­grafia re­pre­zintă metoda de primă alegere utilizată în detectarea aces­tor tu­mori, diagnosticul de certitudine fiind de foarte multe ori dificil, el fiind con­firmat de cele mai multe ori histopatologic. Pre­zen­ta­re de caz. Se pre­zintă cazul unei primipare primigeste în vârstă de 28 de ani, cu sar­ci­nă de 34 de săptămâni, monitorizată corespunzător pe tot par­cursul sar­cinii (morfologie fetală la 21 de săptămâni). Se decelează în cadrul evaluarii ultrasonografice o formațiune tumorală de novo, chis­tică, bine delimitată, de 38/23/35 mm, conținut ane­co­gen, omogen, si­tua­tă la nivelul hemitoracelui drept, la același ni­vel cu imaginea fetală car­dia­că. Fomațiunea nu prezintă legături vas­cu­lare cu mediastinul sau cu pe­ricardul și fără semnal Doppler. Nu a fost asociată cu alte mal­formații de­celabile ecografic. Se decide mo­nitorizarea pacientei în di­na­mică cu men­ținerea dimensiunilor for­mațiunii tumorale la aceiași pa­ra­metri eco­gra­fici și terminarea sarcinii prin operație cezariană la 39 de săptămâni. Con­cluzie. Diagnosticul prenatal al tumorilor fetale ofe­ră șansa unei eva­luă­rii corecte a cazului, cu posibilitatea intervenției în momentul optim care să-i ofere nou-născutului cele mai mari șanse de supraviețuire.

 

 

 

INCIDENŢA EMBOLIZĂRII ÎN CLINICA DE OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE A SUUB LA PACIENTELE CU SÂNGERĂRI ÎN CONTEXT DE NOEPLASM DE COL INOPERABIL

 

Radu Gabriel, Nicoleta Prună, E. Brătilă, C. Berceanu, R. Bohîlțea, I. Horhoianu, O. Bodean, D. Voicu, S. Prună,
O. Munteanu, M. M. Cîrstoiu

Clinica de Obstetrică-Ginecologie, SUU București

 

Introducere. Cea mai modernă metodă de tratament în cazul tumorilor uterine este embolizarea arterelor uterine; se indică pacientelor aflate atât în perioada fertilă, cât şi la premenopauză. Această tehnică presupune injectarea de particule de polivinil alcool în vasele tributare tumorii prin abord femural sau brahial. Postembolizare, s-a constatat involuţia tu­morilor, cu diminuarea menometroragiilor şi dispariţia senzaţiei de pre­siune intraabdominală. Material şi metodă. Am efectuat un studiu re­trospectiv analizând pacientele internate în Clinica de Obstetrică-Gi­ne­cologie a SUUB în perioada 1.01.2013 - 31.12.2015 diagnosticate cu tu­mori uterine, înregistrându-se 457 de paciente. Dintre acestea, 16 pa­cien­te, reprezentând 3,5%, au fost diagnosticate cu neoplasm de col ute­rin depăşit chirurgical, cărora li s-a practicat embolizarea arterelor ute­rine. Media de vârstă a celor 16 paciente este 58,3 de ani. Rezultate. Ce­lor 16 paciente diagnosticate cu neoplasm de col uterin, stadializate IIIB, IVA sau IVB FIGO, inoperabil din cauza invaziei în vezica urinară, rect sau vagin, li s-a practicat embolizarea arterelor uterine în scop paliativ. Post­em­bolizare, s-a observat diminuarea menometroragiilor şi a dure­ri­lor pelviene. Concluzii. Considerăm embolizarea arterelor uterine o me­todă intervenţională eficientă în stoparea sângerării pacientelor cu can­cer de col uterin inoperabil.

 

 

 

PROFILUL PACIENTEI CU NEOPLASM DE COL LA CARE SE POATE EFECTUA EMBOLIZAREA ARTERELOR UTERINE

 

Nicoleta Prună, G. Radu, E. Brătilă, C. Berceanu, R. Bohîlțea, I. Horhoianu, O. Bodean, D. Voicu, S. Prună, O. Munteanu, M.M. Cîrstoiu

Clinica de Obstetrică-Ginecologie, SUU București

 

Introducere. Deşi s-au făcut progrese importante în diagnosticul şi tra­tamentul cancerulului de col uterin, factorii de risc şi epidemiologia nu au fost suficient studiate. Neoplasmul de col uterin este singura pa­to­logie malignă cu etiologie cunoscută, virală, cu transmitere sexuală şi vindecabilă în formele incipiente. Material şi metode. Am efectuat un studiu retrospectiv analizând pacientele internate în Clinica de Obs­tetrică-Ginecologie a SUUB în perioada 1.01.2013-31.12.2015 cu neo­plasm de col uterin invaziv, în stadiul IIIB, IVA sau IVB, la care s-a efectuat em­bolizarea arterelor uterine în scop hemostatic. Am ana­li­zat media de vârstă, mediul de provenienţă (urban/ rural), înăl­ţimea, greutatea pa­cientei, antecedentele heredocolaterale şi per­sonale patologice, pa­ri­tatea, motivul prezentării la specialist. În plus, am analizat durata de su­pravieţuire a pacientei şi eficacitatea pro­ce­du­rii pe termen scurt, me­diu şi lung. Rezultate. În perioada 1.01.2013 - 31.12.2015, în Clinica de Obstetrică-Ginecologie a SUUB s-a efec­tuat embolizarea arterelor ute­rine în scop hemostatic la un număr de 16 paciente cu neoplasm de col uterin stadializat IIIB sau IV. Media vârs­tei a fost 58,3 ani, greutatea me­die: 68,2 kg, înălţimea medie: 167,2 cm. Concluzii. Embolizarea arterelor uterine este o tehnică inter­ven­ţională minim invazivă cu o eficacitate crescută în diminuarea şi sis­ta­rea hemoragiei la pacientele cu neoplasm de col uterin avansat, cu un rol important în creşterea calităţii vieţii.

 

 

 

PRENATAL DIAGNOSIS OF ACHONDROPLASIA - CASE REPORT

 

Viorica Rădoi¹, Roxana Bohîlțea²

“Carol Davila” UMPh
1. Chair of Medical Genetics
2. Obstetrics and Gynecology Clinic, SUUB

 

Achondroplasia is one of the best-known and most common types of nonlethal skeletal chondrodysplasia (forms of short limb dwarfism). The incidence is about 1:20000. Before the relationship between fibroblast growth factor receptor 3 (FGFR3) gene and this disease was identified, it was hard to differentiate between variant types of chondrodysplasias, such as metatropic dysplasia, Ellis-van Creveld syndrome, or diastrophic dysplasia. A 34-year-old female was presented to our clinic because of short femurs (<2 percentile) on ultrasound scan at 22 weeks. These findings led to diagnosis of achondroplasia, which was confirmed by DNA testing from amniotic fluid. She had nonspecific medical and obs­tetrical history. The ultrasound scan at 32 weeks of gestational age re­vealed rhizomelic shortening of the extremities, frontal bossing and the over rounded metaphyseal - epiphyseal interface at the femur ends while connecting to diaphysis, also called “collar hoop” sign. Nowadays, achondroplasia is suspected only after the third trimester due to the late appearance of this disease. These fetuses almost always have a long bone below the third percentile for gestational age but normal size of head and abdominal circumference. Conventional 2D ultrasound alone is extremely challenging for diagnosing achondroplasia. Several case series reports have speculated that the accurate diagnosis rate ranges from 30% to 70%. The “collar hoop” sign at the proximal end of the femur in fetuses with achondroplasia seemed to improve the prenatal diagnosis of achondroplasia. The gold standard method of diagnosis is DNA testing for mutations of FGFR3 from CVS or amniotic fluid.

 

 

 

OPERAŢIE CEZARIANĂ DE URGENŢĂ ÎNTR-UN CAZ DE RUPTURĂ UTERINĂ PE UTER GRAVID ÎN AFARA TRAVALIULUI

 

Diana Secară, Dan Secară, Alina Emanoil, Monica Cîrstoiu

Spitalul Universitar de Urgență București

 

Infertilitatea secundară la femeile tinere poate fi dată şi de malformaţia uterină caracterizată prin prezenţa unui sept uterin incomplet. Această patologie este rezolvată, din ce în ce mai mult, cu ajutorul tehnicilor de chirurgie minim invazivă - în speţă, pe cale histeroscopică. Pacientele cu rezecţie de sept uterin per histeroscopic trebuie să respecte o serie de condiţii pentru ca o sarcina să ajungă la termen. În prezentarea de faţă vom analiza cazul unei paciente de 29 de ani, care a obţinut o sarcină la doar 3 luni de la rezecţia histeroscopică a septului uterin in­com­plet. Deşi sarcina a fost monitorizată, având o evoluţie bună, la 29 de săptămâni de amenoree pacienta se prezintă la camera de gardă în şoc hipovolemic, cu stare generală alterată, absenţa mişcărilor fetale, toate acestea survenite în lipsa contracţiilor uterine. S-a practicat operaţie cezariană de urgenţă, extrăgându-se un făt feminin, mort, G=1350 g. Intraoperator s-au constatat prezenţa hemoperitoneului de circa 3000 ml sânge proaspăt şi cheaguri şi o soluţie de continuitate de circa 12cm, pe fundul uterului, între coarne, zona de ruptură uterină fiind cu margini nete şi subţiate. S-a reuşit realizarea hemostazei prin sutura tranşei uterine, conservându-se astfel uterul. Evoluţia post­ope­ra­torie a pacientei a fost favorabilă, atât pe durata internării, cât şi la 6 luni postoperator.

 

 

 

 

GASTROSCHISIS - ULTRASONIC DIAGNOSIS AT 12 WEEKS OF GESTATION - CASE REPORT

 

Bogdan Ştefănescu

“Dunărea de Jos” University, Galaţi

 

Gastroschisis is a congenital defect of the anterior abdominal wall currently reported at an incidence of 0.94 to 4.72 cases per 10,000 births. The prevalence is higher in younger women, peaking a maximum in pregnant teens. The etiology is multifactorial. Nevertheless, there were reports of related family abnormalities with possibly autosomal re­ces­sive transmission. In most cases, the defect is located at the right side of the umbilical cord insertion resulting in placement of the intestinal loops and occasionally other viscera such as the colon, sto­mach, elements of the genitourinary system and rarely portions of the liver into the amniotic cavity. When anomaly is isolated, prognosis is excellent. However, it must be excluded other possible digestive and/or non-digestive as­so­cia­ted malformations and, also, careful monitoring of fetal growth must be assessed. Prenatal ultrasound diagnosis can be made even from 12 weeks of gestation by highlighting the intestinal loops that float freely in the amniotic fluid. Although postnatal sur­vival rate is reported in 90% of cases, the intestinal associated le­sions cause immediate and long-term significant morbidity. This case was diagnosed at 12 weeks of pregnancy by 2D/3D ultrasound and confirmed at 16 weeks of gestation based on identification of di­ag­nostic ultrasound characteristics.

 

 

 

 

DESCOPERIRE ANTENATALĂ DE GEMENI CONJUNCŢI OMFALOPAGI LA 10 SĂPTĂMÂNI DE AMENOREE

 

Alexandra Tibuleac, Roxana Gireadă

Maternitatea „Cuza Vodă”, Clinica I, Iași

 

Introducere. Gemenii conjuncţi sunt produsul unor sarcini gemelare monocoriale și monoamniotice, fiind fuzionaţi la nivelul unei părţi a corpului lor. Ecografia antenatală poate diagnostica acest defect încă din primul trimestru de sarcină și poate furniza o evaluare precisă a locului de fuziune. Caz clinic. Doamna G., de 24 de ani, este la o a șasea sarcină. Antecedentele obstetricale ale pacientei sunt reprezentate de două nașteri pe cale naturală, urmate de trei avorturi spontane. Doamna G. a prezentat un episod de embolie pulmonară la vârsta de 17 ani în cadrul asocierii tabac - pilulă estroprogestativă, ocazie în care s-a documentat un sindrom de anticorpi anti-fosfolipide. În ciuda antecedentelor sale, doamna G. continuă să fumeze 10 ţigări pe zi. Încă din perioada preconcepțională, doamna G. este sub tra­ta­ment cu Aspégic 75 mg și enoxaparină 4000 unități de două ori pe zi. O ecografie realizată în urgență la 9 săptămâni gestaţionale + 4 zile identifică o sarcină gemelară monochorionică și monoamniotică cu doi embrioni cu activitate cardiacă, fuzionați pe partea ventrală toraco-abdominală pe 12,7 mm. În urma investigaţiilor, este pus di­ag­nosticul de gemeni conjuncţi de tip omfalopag cu un ficat co­mun, fără alte anomalii asociate. Discuții. Procesul de formare a ge­menilor conjuncţi nu pare să fie influenţat de ereditate, rasă, sex sau consangvinitate. Ţinând cont de tratamentul urmat de pacientă în preconcepţional, există vreo posibilitate ca formarea gemenilor om­fa­lopagi să fie favorizată de acesta? Concluzie. În fața unei sarcini ge­melare monoamniotice, ecografia antenatală trebuie să elimine în­tot­deauna diagnosticul de gemeni conjuncți, care este relativ ușor, ac­cesibil tuturor, în primul trimestru de sarcină.

 

 

 

CERCLAJUL COLULUI UTERIN ÎN PROLABAREA AVANSATĂ A MEMBRANELOR - PREZENTARE DE CAZ

 

Cicerone Florentin Tufan², Roxana Elena Bohîlțea^1,2, Aurelia Tufan², Anda Marinescu², Alexandru Baros², Monica Mihaela Cîrstoiu^1,2

1. UMF „Carol Davila”, Bucureşti
2. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti

 

Se raportează un caz de cerclaj uterin transvaginal efectuat la dilataţie de 7 cm, la o pacientă cu sarcină de 22 de săptămâni, urmat de pre­lun­girea sarcinii până la vârsta gestaţională de 38 de săptămâni, în con­tex­tul experienţei unui număr de cazuri similare manageriate de autori în cadrul unui program de screening şi prevenţie a naşterii premature. Par­ti­cularitarea cazului constă în lipsa naşterii premature în antecedente şi instalarea incompetenţei cervico-istmice la a doua gestaţie după o naştere la termen. Subliniem importanţa pe care o are pentru diag­nos­ticarea precoce a acestei patologii evaluarea transvaginală a colului uterin pe parcursul sarcinii, aceasta fiind unica metodă de apreciere a eficacităţii contenţiei orificiului cervical intern; explorarea transvaginală a colului uterin este necesar a fi implementată ca metodă de screening atât în rândul pacientelor cu risc crescut, cât şi în absenţa istoricului sugestiv.

 

 

 

ECOGRAFIA TRANSVAGINALĂ 3D ȘI HSG ÎN DIAGNOSTICUL UTERULUI ARCUAT

 

Cristian Văduvă, Ciprian Pătru, Mirela Popa Ingineru

UMF Craiova

 

Obiective. Dintre malformaţiile uterine, uterul septat reprezintă o cauză frecventă de infertilitate. Corectarea chirurgicală aduce beneficii clare în tratamentul infertilităţii produse de această malformaţie uterină. Studiul nostru a avut ca obiectiv evidenţierea rolului ecografiei 3D în diagnosticul diferenţial dintre uterul arcuat şi uterul septat la femeile infertile la care acest diagnostic a fost pus iniţial prin HSG. Material şi metodă. Diagnosticul de uter septat sau arcuat a fost pus prin HSG. Ulterior, toate pacientele au fost examinate ecografic transvaginal 3D. Diagnosticul final a fost pus prin combinarea metodelor endoscopice: his­teroscopie şi laparoscopie. Clasificarea malformaţiilor uterine a fost efectuată după recomandările ASRM. Pentru a stabili gradul de con­cor­danţă între cele două metode diagnostice, s-a utilizat o metodă de calcul statistică. Rezultate. Studiul a inclus un număr de 47 de ca­zuri cu malformaţii uterine depistate prin HSG. Dintre acestea, 8 ca­zuri (17%) au prezentat uter bicorn, 7 cazuri (14,9%) uter septat şi 6 ca­zuri (12,7%) uter bicorn. În toate situaţiile, examenul ecografic 3D a avut o siguranţă de diagnostic maximă (k=1, 95%, CI=1,00-1,00), în concordanţă cu metoda de diagnostic endoscopică. HSG a avut un grad mai redus de concordanţă cu metoda endoscopică, de doar 67,3% (k=0,35, 95%, CI=0,09-0,66). La cazurile diagnosticate cu uter bi­cor­nuat, HSG a pus un diagnostic greşit de uter septat în 7 cazuri (87,5%) şi de uter arcuat în 3 cazuri (50%). Concluzii. Studiul actual sem­na­lea­ză faptul că, în practica curentă, diagnosticul HSG de uter arcuat tre­buie confirmat cu cel realizat prin ecografia transvaginală 3D. Dacă di­ag­nosticul este pus doar prin HSG, există posibilitatea stabilirii unui diagnostic eronat.

 

 

 

EVALUAREA MONITORIZĂRII ECOGRAFICE AUTOMATE ÎN CICLURILE DE ART

 

Cristian Văduva¹, Loredana Ciurea², Mirela Popa Ingineru²

1. UMF Craiova
2. Spitalul Universitar de Urgență Craiova

 

Introducere. S-au studiat eficienţa şi fiabilitatea metodei automate de măsurare a populaţiei foliculare în timpul procedurii de stimulare hormonală controlată din FIV şi dacă volumul folicular determinat automat poate caracteriza maturaţia ovocitară şi poate indica ziua în care se poate administra HCG. Material şi metodă. Studiul a inclus 42 de paciente cu FIV la care s-a monitorizat stimularea foliculară prin ecografie transvaginală cu un aparat General Electric Voluson i. Ini­ţial, monitorizarea foliculară a fost realizată prin metoda clasică 2D de mă­surare a celor două diametre perpendiculare foliculare maxime. Ul­te­rior, foliculii au fost măsuraţi 3D utilizând softul SonoAVC (GE Medical System). Calitatea determinării automate a fost caracterizată prin trei grade valorice: gradul 1 - când toţi foliculii au fost măsuraţi au­to­mat; gradul 2 - când 50% din foliculi au fost măsuraţi manual şi gra­dul 3 - când peste 50% din foliculi au fost măsuraţi manual. Datele ob­ţi­nu­te prin metoda manuală 2D au fost comparate cu cele obţinute prin metoda automată. A fost determinat şi volumul folicular minim aso­ciat maturizării ovocitare. Rezultate. Calitatea determinării 3D a di­mensiunii foliculare a fost caracterizată astfel: gradul 1 în 72% din ca­zuri, gradul 2 în 19% din cazuri şi gradul 3 în 9% din cazuri. Pentru gra­dul 1, timpul necesar examinării a fost mai mic în cazul utilizării sonoAVC. Nu au fost înregistrate diferenţe semnificative între cele do­uă tipuri de măsurători. Volumele calculate manual au fost mai mari de­cât cele calculate automat. În ziua declanşării HCG, volumul folicular cal­culat a fost de minimum 0,6 cm³. Concluzii. Scanarea ecografică au­to­mată 3D este o metodă rapidă şi fiabilă de monitorizare a stimulării ova­riene în ciclurile de ART.

 

 

 

FROM BENIGN LYMPHOID HYPERPLASIA OF THE TONGUE BASE TO IATROGENIC HYPOTHYROIDISM AND SEVERE MENOPAUSAL OSTEOPOROSIS

 

Cristina Vasiliu¹, Mara Carsote², Ana Valea³, Simona E. Albu¹, Corina Grigoriu¹, Adina Ghemigian²

1 “C. Davila” UMPh & University Emergency Hospital, Bucharest
2 “C. Davila” UMPh & “Parhon” Institute, Bucharest
3 “I. Haţieganu” UMPh & County Hospital, Cluj-Napoca

 

Introduction. Pathological findings as benign lymphoid hyperplasia (BLH) are exceptional for upper regions as head and neck. Despite general good prognosis, main issue is related to differential diagnosis with lymphoma. For tongue sites, troubles of breathing and eating mimic a thyroid condition. Objective. To present the case of a woman admitted for symptoms potentially caused by goiter and later diagnosed with a tongue mass. During follow-up, bone loss was also identified. Material and methods. Endocrine assays including Dual-Energy X-Ray Absorptiometry (DXA) are introduced. Results. The 69-year subject accused mild dysphagia, dyspnea at age of 53. Thyroid exam revealed a goiter which could not entirely explain the symptoms. Otolaryngology assessment confirmed a mass at tongue base which was BLH, based on biop­sy. The goiter was periodically checked-up and 8 years later the sub­ject developed hyperthyroidism. Thiamazolum was offered and thy­ro­idectomy was done. She felt well after surgery under levothyroxine substitution. Four years later, she suffered a fragility fracture at the left forearm, so osteoporosis was confirmed. Lumbar L1-4 DXA showed Bone Mineral Density (BMD) = 0.86 g/cm², T-score = -2.8 SD, Z-score = -1.9 SD, neck BMD = 0.69 g/cm², T-score = -2.7 SD. Intravenous Ibandronate every 3 months was introduced (with vitamin D and calcium) for 4 years, when DXA confirmed an improvement: L1-4 BMD = 0.669 g/cm², T-score = -2.7 SD, Z-score = -1.3 SD, neck BMD = 0.717 g/cm², T-score = -2.3 SD. Conclusion. Tongue BLH is very rare. The differential diagnosis with other tongue tumors is essential, while (based on complains) a thyroid pathology need to be evaluated. Whether osteoporosis is connected to BLH or to treatment for iatrogenic hypothyroidism is difficult to establish.

 

 

 

LARGE ADRENAL MASS-RELATED SECONDARY

AMENORRHEA AND INCREASED NEURONAL SPECIFIC ENOLASE: AN ATYPICAL ASSOCIATION

 

Cristina Vasiliu¹, Mara Carsote², Ana Valea³, Simona E. Albu¹, Corina Grigoriu¹, Adina Ghemigian²

1. “C. Davila” UMPh & University Emergency Hospital, Bucharest
2. “C. Davila” UMPh & “Parhon” Institute, Bucharest
3. “I. Haţieganu” UMPh & County Hospital, Cluj-Napoca

 

Introduction. Adrenal tumors (AT) may display endocrine phenotype like virilization, amenorrhea mimicking menopause, high blood pressure. The endocrine/neuroendocrine markers vary from classical Cushing’s syndrome tests to atypical tools as Neuron Specific Enolase (NSE). Objective. We introduce a large AT associating high NSE. Material and methods. The endocrine tests results are presented. Results. 47-year female, with negative personal and family medical history, presented high blood pressure, weight gain (20 kilos), progressive hirsutism, secondary amenorrhea, chronic asthenia, mood disturbances, insomnia, for the last 2 years. Despite mild hypothyroidism detected and treated, she did not feel any clinical improvement. An abdominal ultrasound and later a contrast computed tomography revealed an AT of 7/8 cm, contacting the liver, the right kidney and the inferior cave vein. The en­do­crine profile was suggestive for subclinical Cushing’s syndrome: base­line ACTH = 3pg/mL (Normal or N: 3-66 pg/mL), plasma cortisol after DXM test = 9μg/dL (N<1.8μg/dL); medulla adrenal anomalies: plasma me­ta­nephrines = 96.8 pg/mL (N: 1-90 pg/mL); hyperandrogenemia and suppressed gonad axes: total testosterone = 2.37 ng/mL (N: 0.1-0.75 ng/mL), dehydroepiandrosterone =13 ng/mL (N: 1.3-9.8 ng/mL), androstendione >10 ng/mL (N:l: 0.75-3.89 ng/mL), Follicle Stimulant Hormone = 15 mUI/mL (Normal for menopause: >40 mUI/mL) and NSE = 13.18 ng/mL (N: 0-12ng/mL). Open surgery was performed and a malignant component was confirmed with normalization of NSE and pro­gressive clinical and endocrine improvement. Conclusion. NSE is an aty­pical finding in large adrenal tumors; sometimes the marker is useful in classical neuroendocrine tumors with a poor prognosis.

 

 

 

DISMENOREEA ÎN POLIFIBROMATOZA UTERINĂ

 

Diana Voicu, Oana Bodean, Octavian Munteanu, Roxana Bohîlțea, Radu Gabriel, Elvira Brătilă, Berceanu Costin, Monica Cîrstoiu

Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti

 

Introducere. Polifibromatoza uterină determină frecvent dismenoree se­cundară. Opţiunile terapeutice sunt tratamentul hormonal, in­ter­ven­ţional (embolizarea arterelor uterine) sau sancţiunea chirurgicală (mio­mec­tomie/histerectomie). Material şi metode. Am efectuat un studiu re­tro­spectiv observaţional în care am analizat semnele şi simptomele pa­cientelor diagnosticate cu polifibromatoză uterină în Clinica de Obs­tetrică-Ginecologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti în perioada 1.01.2014 - 31.12.2015. Au fost evaluate metodele clinice, ima­gistice şi paraclinice utilizate în stabilirea diagnosticului, precum şi mo­da­litatea de tratament. Rezultate. În perioada 1.01.2014 - 31.12.2015, în Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bu­cureşti, 950 de paciente au fost diagnosticte cu polifibromatoză uterină. Vârs­ta medie a grupului analizat a fost 44,8 ani. La 310 paciente s-a in­tervenit chirurgical. Restul bolnavelor au beneficiat de terapie non-chi­rur­gicală şi hormonală. Terapia hormonală a inclus: progesteronice, ago­nişti de GnRH, dispozitive intrauterine care eliberează levonorgestrel şi contraceptive orale combinate. 455 de paciente au beneficiat de terapie endovasculară, respectiv embolizarea arterelor uterine. Ce­le mai frecvente simptome cu care s-au confruntat pacientele cu po­li­fi­bro­matoză uterină au fost: durere pelviană, menometroragie, polakiurie şi constipaţie. Concluzii. Dismenoreea este cauzată de anomalii ale con­tractilităţii uterine din cauza unei ischemii la nivelul acestui organ. Po­li­fibromatoza uterină este o cauză de dismenoree secundară, de aceea se impune un tratament etiologic.

 

 

 

OPERAŢIA CEZARIANĂ LA PACIENTELE CU BOALĂ VARICOASĂ

 

Diana Voicu, Oana Bodean, Octavian Munteanu, Roxana Bohîlțea, Radu Gabriel, Elvira Brătilă, Berceanu Costin, Monica Cîrstoiu

Spitalul Universitar de Urgenţă, Bucureşti

 

Obiectiv. Acest studiu a fost efectuat în vederea determinării profilului gravidei cu boală varicoasă la care se impune extragerea fătului prin ope­raţie cezariană. Material şi metodă. Am analizat retrospectiv in­cidenţa gravidelor diagnosticate cu boală varicoasă în perioada 1.01.2013 - 31.12.2015 în Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti. Am evaluat care a fost aportul di­fe­ri­te­lor tehnici imagistice în stabilirea dianosticului. Având în vedere că în majoritatea cazurilor s-a decis extragerea fătului prin operaţie cezariană, am analizat accidentele intraoperatorii apărute în grupul aces­tor gravide. Datele au fost obţinute din foile de observaţie ale pa­cien­telor şi din Departamentul de Statistică al Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti. Rezultate. În perioada 1.01.2013 - 31.12.2015, în Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Universitar de Ur­gen­ţă Bucureşti, 689 de gravide la care s-a decis extragerea fătului prin operaţie cezariană au fost diagnosticate intraoperator cu varice ute­rine voluminoase. Vârsta medie a pacientelor a fost 29,33 ani. În 230 de cazuri, diagnosticul a fost suspicionat preoperator după o eva­luare ecografică transvaginală Doppler sau prin RMN pelvian. La 9 paciente s-a optat pentru o incizie medio-corporeala, în vederea di­mi­nuării hemoragiei intraoperatorii; în restul cazurilor se practică in­cizie segmentar-transversală. Concluzii. Sarcina reprezintă un fac­tor de risc major în ceea ce priveşte congestia pelviană.În cazul ope­ra­ţiei cezariene, tehnica operatorie trebuie să fie concordanţă cu par­ti­cu­la­ri­tă­ţile loco-regionale ale pacientei.