Malformaţii fetale în contextul infecţiei cu virusul Zika

Virusul Zika este un ARN-virus, monocatenar, ce aparţine familiei Flaviviridae, care a fost izolat pentru prima dată în 1947 în Uganda. Între anii 1960 şi 1980, s-au întâlnit multiple focare de infecţie cu acest virus în populaţia umană pe diferite teritorii din Africa şi Asia, fără să existe în nici un moment suspiciunea unei epidemii. Prima epidemie a fost raportată în 2007 în Micronesia. În America de Sud, primele raportări ale infectării umane cu acest virus au provenit din Brazilia, în luna mai 2015, apoi în luna iulie a aceluiaşi an a fost raportată o asociere între infecţia cu virusul Zika şi sindromul Guillain-Barre, iar în luna octombrie 2015 a fost comunicată prima suspiciune de asociere între infecţia cu virusul Zika şi microcefalie. Până la momentul actual, anomaliile fetale asociate cu această infecţie sunt: anomalii oftalmologice, alte anomalii ale sistemului nervos central (ventriculomegalie, hidrocefalie, hipogirie), deces in utero, hidrops fetal, restricţie de creştere intrauterină. Infecţia cu virusul Zika la om şi-a modificat caracteristicile odată cu trecerea timpului, evoluând de la un tipar endemic în Africa Ecuatorială şi Asia la epidemii cu teritoriu mai larg din 2007, până la epidemii asociate cu sindromul Guillain-Barre şi microcefalie în regiunea Pacificului şi pe teritoriul celor două Americi, începând din 2013. La 1 februarie 2016, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat infecţia cu virusul Zika o problemă de sănătate publică de urgenţă internaţională.