NEONATOLOGIE

Scurt review asupra schemei naţionale de vaccinare la copii

 Short review about the national vaccination plan of children

First published: 15 octombrie 2014

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Gine.3.2.2014.5077

Abstract

Immunization is the process whereby a person is made immune or resistant to an infectious disease, typically by the administration of a vaccine. Vaccines stimulate the body’s own immune system to protect the person against subsequent infection or disease. Vaccines are some of the safest medical products available, but like any other medical product, there may be risks. 
 

Keywords
vaccine, immunization, vaccination

Rezumat

Imunizarea este procesul prin care o persoană devine imună sau capătă rezistenţă la o boală infecţioasă, de obicei, prin administrarea unui vaccin. Vaccinurile stimulează sistemul imunitar al organismului, pentru a proteja împotriva infecţiilor sau a bolilor consecutive. Vaccinurile sunt unele dintre cele mai sigure produse medicale disponibile, dar, ca orice alt produs medical, pot prezenta reacţii adverse. 
 

Fiecare ţară are elaborat un program naţional de vaccinare, care este recomandat pentru toată populaţia. Toate vaccinurile şi rapelurile aferente prevăzute în Programul Naţional de Imunizare sunt gratuite şi toţi copiii născuţi în România au beneficiază de acest program.

În România, calendarul de vaccinare cuprinde următoarele vaccinuri:

  • BCG (profilaxia primară a tuberculozei)

  • DTPa (vaccin împotriva difteriei, tetanosului şi a tusei convulsive)

  • dT (vaccin împotriva difteriei şi tetanosului)

  • VPI (vaccin împotriva poliomielitei)

  • HepB (vaccin antihepatita B)

  • ROR (vaccin împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei)

  • Vaccinul pneumococic conjugat (*) - va fi introdus în calendarul de vaccinări, în funcţie de fondurile disponibile.

Vaccinuri opţionale - se fac în completarea celor obligatorii, iar costul este suportat de cel vaccinat. La nivel mondial, aceste vaccinuri sunt incluse în programele naţionale obligatorii de vaccinare.

  • vaccinarea anti-Haemophilus influenzae de tip b

  • vaccinarea  împotriva Rotavirus

  • vaccinarea antivariceloasă

  • vaccinarea antimeningococică

  • vaccinarea antihepatită A

  • vaccinarea antigripală

  • vaccinarea antipneumococică

  • profilaxia bolilor determinate de virusul sinciţial respirator

  • vaccinare anti-HPV.

Calendarul Naţional de Vaccinare Recomandat pentru anul 2014(1) este prezentat în tabelul 1.

Conform Legii nr. 46 din 21.01.2003, privind Drepturile Pacientului, părinţii, ca tutori legali ai copilului, au responsabilitatea să fie informaţi despre beneficiile şi riscurile vaccinării şi să îşi dea consimţământul informat pentru toate vaccinurile administrate copilului lor.

Vaccinarea BCG(2): Profilaxia primară a tuberculozei (TBC) se face prin vaccinare cu bacilul Calmette-Guerin (BCG). Vaccinul BCG se administrează în doză unică, intradermic, în regiunea deltoidiană nou-născuţilor cu greutatea la naştere mai mare de 2.500 de grame, între vârsta de 2 şi 7 zile şi 2 luni. O reacţie normală după vaccinarea BCG (demonstrează succesul vaccinării BCG) este induraţia la locul administrării, urmată de o leziune locală, care poate ulcera câteva săptămâni  şi care se vindecă spontan (timpul de vindecare al leziunii post-vaccinale poate ajunge şi la 6 luni, în caz de ulceraţie şi abces), lăsând în loc o cicatrice depigmentată şi uşor deprimată faţă de ţesutul înconjurător. Vaccinul nu trebuie inoculat la nou-născuţii din mame HIV pozitive, decât după evaluare completă.

Vaccinarea împotriva hepatitei B(2): previne infecţia cu virus hepatitic B, putând preveni şi coinfecţia cu virus hepatitic D. Doza pediatrică este de 0,5 ml (10 µg de AgHBs). Vaccinul antihepatitic se administrează intramuscular, în regiunea anterolaterală a coapsei la nou-născuţi şi sugari şi în regiunea deltoidiană la copii mari şi la adulţi. La nou-născuţii proveniţi din mame cu AgHBs pozitiv se recomandă administrarea de imunoglobulină umană specifică în primele 12 ore după naştere şi, simultan, vaccinare antihepatită B, ulterior se administrează două doze de vaccin, la o lună şi la 6 luni.

Vaccinarea împotriva difteriei, tetanosului şi a tusei convulsive(2): se face concomitent cu vaccinarea împotriva poliomielitei la vârsta de 2, 4, 6, 12 luni, 6 ani şi cu vaccinarea antihepatită B la 2, 6 luni de viaţă (dacă nu a fost necesară o altă schemă). Se administrează intramuscular profund în regiunea anterolaterală a coapsei la sugari şi în regiunea deltoidiană la copii mari şi adulţi.

Vaccinarea împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei(2): se administrează prin injectare subcutanată. Poate fi administrat simultan cu vaccinul împotriva varicelei (prin vaccin tetravalent sau prin inoculare în locuri diferite) şi cu vaccinurile împotriva difteriei, tetanosului şi a tusei convulsive, Haemophilus influenzae de tip b, vaccinurile polio inactivate şi cu vaccinurile împotriva hepatitei B (inoculari în locuri diferite). Este recomandat ca prima doză de vaccin să fie administrată între 12 şi 15 luni, cu un rapel înainte de începerea perioadei şcolare. În prezenţa unui risc crescut de infectare, se poate administra o doză de vaccin şi sub vârsta de 12 luni, cu un rapel obligatoriu la 12-15 luni de viaţă. Vaccinul se administrează în mod obişnuit subcutanat, la nivelul braţului.
 

Tabelul 1
Tabelul 1

Vaccinul pneumococic conjugat(2) este indicat pentru imunizarea activă în scopul prevenirii bolilor invazive, a pneumoniei şi a otitei medii acute, determinate de Streptococcus pneumoniae, la sugari şi la copii cu vârsta cuprinsă între 6 săptămâni şi 5 ani. Vaccinul pneumococic conjugat poate fi administrat împreună cu oricare dintre vaccinurile antigenice recomandate în cadrul schemei naţionale de imunizare, indiferent de forma de prezentare (mono- sau polivalente). Studiile clinice au arătat că răspunsurile imune declanşate de vaccinurile administrate şi profilurile de siguranţă ale acestora nu au fost influenţate. Schemele de imunizare recomandate diferă în funcţie de vârstă.

Vaccinarea împotriva Rotavirus(2) este indicată pentru imunizarea activă a sugarilor, începând cu vârsta de 6 săptămâni, pentru prevenirea gastroenteritelor produse de infecţia cu Rotavirus. Schema de vaccinare constă din două doze, prima doză putând fi administrată începând cu vârsta de 6 săptămâni. Între doze trebuie să existe un interval de cel puţin 4 săptămâni. Este de preferat ca schema de vaccinare să fie administrată înainte de vârsta de 16 săptămâni, dar trebuie finalizată înainte de vârsta de 24 de săptămâni. Se administrează oral, sub formă de suspensie.

Vaccinarea antihepatită A(2): este indicată pentru imunizarea activă faţă de infecţiile produse de virusul hepatitei A la subiecţii cu risc de expunere. Se administrează în regiunea anterolaterală a coapsei la sugari şi în regiunea deltoidiană la copii mari şi la adulţi. Imunizarea primară se face după vârsta de 1 an, ulterior un rapel după 6 luni - 5 ani.

Profilaxia bolilor determinate de virusul sinciţial respirator (VSR)(2): administrarea de palivizumab este indicată la copii cu risc crescut de îmbolnăvire cu VSR, respectiv:

  • Copii născuţi la 35 de săptămâni de gestaţie sau mai puţin şi cei cu vârstă mai mică de 6 luni la începutul sezonului de îmbolnăvire cu VSR.

  • Copii cu vârstă mai mică de 2 ani şi care au necesitat tratament pentru displazie bronhopulmonară în ultimele 6 luni.

  • Copii cu vârstă mai mică de 2 ani şi cu boli cardiace congenitale semnificative din punct de vedere hemodinamic.

Doza recomandată de palivizumab este de 15 mg/kg, administrată o dată pe lună în timpul perioadelor preconizate, ca fiind cu risc, privind prezenţa VSR în comunitate. Prima doză este de preferat a fi administrată înaintea începerii sezonului VSR (toamnă-iarnă). Dozele ulterioare trebuie administrate lunar pe toată perioada sezonului VSR.

Vaccinarea antimeningococică(2): se face pentru prevenirea meningitei, septicemiei şi pneumoniei determinate de Neisseria meningitides (meningococ). Există mai multe tipuri de meningococ (A, B, C, 29-E, H, I, K, L, W-135, X, Y sau Z) şi aproximativ 90% dintre bolile meningococice sunt determinate de serogrupurile A, B şi C. Pe piaţa mondială există 3 tipuri de vaccin: vaccin antimeningococic conjugat (împotriva serotipului C), vaccin antimeningococic conjugat cu 4 valenţe (împotriva serotipurilor A, C, Y şi W-135) şi vaccin antimeningococic polizaharid cu 4 valenţe (împotriva serotipurilor A, C, Y şi W-135; vaccin adresat adulţilor). Schema de vaccinare depinde de vârsta inoculării primei doze de vaccin.

Vaccinarea antigripală(2): se recomandă înaintea începerii sezonului de gripă sau, conform cerinţelor situaţiei epidemiologice, la copii peste 6 luni. Se recomandă vaccinarea anuală.

Vaccinare anti-HPV(2,3): este indicată la persoane de sex feminin cu vârsta peste 10 ani, pentru prevenirea cancerului cervical, prin protecţia faţă de infecţiile întâmplătoare şi persistente, defecte citologice cauzate de papilomavirusul uman (HPV), tipurile 16 şi 18. Schema de imunizare primară constă din 3 doze. Schema recomandată de vaccinare este la 0, 1, 6 luni. Se administrează intramuscular în regiunea deltoidiană.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă introducerea vaccinării anti-HPV în programale naţionale de vaccinare, prevenirea cancerului de col uterin fiind o problemă majoră de sănătate publică. În România, vaccinul anti-HPV a fost introdus în noiembrie 2008 în lista vaccinurilor opţionale. La nivel mondial, vaccinarea anti-HPV este finanţată total sau parţial (Franţa, Belgia) de către stat, fiind inclusă în programul naţional obligatoriu de vaccinare (Danemarca, Norvegia, Spania, USA etc.).

Concluzii

În România există un program naţional de vaccinare, numit Programul Naţional de Vaccinare Recomandat. În completarea acestui program există vaccinările opţionale. Vaccinarea reprezintă cea mai importantă şi simplă metodă de prevenţie a multor boli infecţioase.  

 

Bibliografie

Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 422/2013, anexa 2, punctul 1.
 Nomenclator Agenţia Naţională a Medicamentului; http://www.anm.ro.
World Health Organization. Human papillomavirus vaccines. WHO position paper. Wkly Epidemiol Rec. 2009;84:118.

Articole din ediţiile anterioare

OBSTETRICS | Ediţia 1 31 / 2021

Vaccinarea COVID-19 la pacientele care sunt gravide sau plănuiesc să rămână însărcinate, care alăptează sau îşi doresc să alăpteze

Prof. Dr. Radu Vlădăreanu, Gindrovel Dumitra, Asist. univ. dr. Andreea Boiangiu, Simona Vlădăreanu

Criza sanitară globală cauzată de COVID-19 necesită aplicarea la scară largă a unor strategii complexe de prevenţie şi tra­ta­ment. În ceea ce priv...

22 martie 2021
NEONATOLOGIE | Ediţia 2 20 / 2018

Virusul Papiloma Uman − implicaţii neonatale

Simona Popescu, Andreea Mădălina Bănică, Simona Vlădăreanu, Prof. Dr. Radu Vlădăreanu

Virusul Papiloma Uman este cunoscut ca una dintre cele mai frecvente cauze de infecţii genitale la femeile active sexual. Virusul este transmis în ...

20 mai 2018
NEONATOLOGY | Ediţia 1 35 / 2022

Prematuritatea şi riscul asociat infecţiei cu virusul papilomatozei umane

Simona Popescu, Andreea Mădălina Bănică, Simona Vlădăreanu, Alina-Gabriela Marin, Prof. Dr. Radu Vlădăreanu

Prematuritatea este o cauză importantă de morbiditate şi mor­ta­li­tate în perioada neonatală. Studiile recente arată că infecţia cu papilomavirusu...

24 martie 2022