Introducere
În ultimii ani, în ţara noastră, la fel ca în numeroase alte ţări în Europa şi în lume, au apărut mai multe teste de laborator bazate pe dozarea de IgG specifice care promit diagnosticarea intoleranţelor alimentare. La costuri foarte ridicate, acestea promit diagnosticarea unor presupuse legături între un număr spectaculos de alimente (până la 300!), de la cele mai banale - cum ar fi orez, cartofi, carne de pui sau de porc, lactate, fructe şi legume, până la cele mai exotice - cum ar fi peşti exotici (țipar de mare), sau fructe şi legume exotice (litchi, spanac egiptean) şi un număr variat de afecţiuni: de la hipertensiune la sinuzită, de la diabet zaharat la migrenă, de la afecţiuni dermatologice la boli reumatismale.
Comunitatea ştiinţifică din multe ţări a luat poziţie împotriva acestor teste lipsite de fundament teoretic şi de studii de validare.
În cele ce urmează, vom arăta că aceste teste nu au o bază ştiinţifică şi sunt dăunătoare chiar, prin promovarea unor diete restrictive nenecesare, în locul tratamentelor specifice bolilor respective.
Care este diferenţa dintre alergia alimentară
şi intoleranţa alimentară?
Alergiile alimentare presupun un mecanism imunologic dovedit, având la bază un răspuns imun faţă de proteinele alimentare. Ele pot fi clasificate grosier în reacții de hipersensibilitate imediată mediate de imunoglobulinele E (IgE), reacţii întârziate, non-IgE-mediate și reacții mixte. Reacțiile IgE-mediate sunt cele pe care le asociem clasic cu o „alergie alimentară”: înroșirea feței, mâncărimi ale pielii, respirație șuierătoare, vărsături și chiar anafilaxie. Aceste reacții pot să apară imediat după ingestia alimentului respectiv şi sunt o consecință a interacțiunii alergenelor cu anticorpii de tip IgE situaţi pe mastocite. Această interacțiune determină eliberarea de mediatori inflamatori, cum ar fi histamina, și de leucotriene, declanșând răspunsul alergic, care este de obicei legat de piele (prurit, angioedem şi erupţii cutanate), dar poate fi şi sistemic (anafilactic). Reacțiile alergice non-IgE mediate pot provoca simptome localizate (de exemplu, dermatită de contact) sau reacții generalizate, care sunt, de obicei, de natură gastrointestinală sau dermatologică. De exemplu, boala celiacă este o reacție imunologică ce nu are legătură cu anticorpii de tip IgE. În cele din urmă, unele tulburări alergice sunt atât IgE, cât și non-IgE mediate, cum ar fi dermatita atopică (eczema).
Dincolo de reacțiile alergice (imunologice), există numeroase alte posibile reacții la alimente, care pot fi denumite „intoleranță alimentară“. Acestea nu au la bază un mecanism imunologic, sunt extrem de nespecifice şi sunt mult mai frecvente decât alergia. Includ boli cum ar fi intoleranța la lactoză, refluxul gastroesofagian (BRGE), deficienţe enzimatice, afecțiuni metabolice, infecții și alte procese. Intoleranţa alimentară este un termen general prin definiție.
Ce sunt IgG? Au IgG un rol în intoleranţa alimentară?
Deşi paginile web care promovează testele pentru toleranţa alimentară deţin informaţii amănunţite despre multitudinea de alimente testate şi despre pleiada de boli care ar putea fi prevenite sau tratate folosindu-le, informaţiile oferite despre metoda ştiinţifică ce stă la baza lor sunt mult mai reduse. Ştim totuşi că aceste teste se bazează pe dozarea IgG specifice pentru alimente, mai exact subclasa IgG4.
Clasa de anticorpi IgG are mai multe roluri, dintre care unul este imunitatea protectoare. Imunitatea protectoare se referă la capacitatea sistemului nostru imunitar, de a recunoaște și elimina invadatori cum ar fi bacterii sau virusuri. Numeroase teste de laborator pentru infecţii virale, bacteriene sau parazitare se bazează pe identificarea anticorpilor de tip IgG.
În plus, anticorpii de tip IgG sprijină, de asemenea, toleranța imunologică. Toleranța imunologică se produce atunci când sistemul imunitar își „amintește” să suprime o reacție la o substanță străină sau la organismul în sine - cu alte cuvinte, toleranța este motivul pentru care majoritatea dintre noi putem mânca ce vrem, fără teama de o reacție alergică. Există diferite mecanisme la baza toleranței, dar în multe cazuri sunt implicate celulele T reglatoare şi anticorpi de tip IgG. Astfel, IgG4 pot bloca legarea anticorpilor de tip IgE de alergene și producerea unei reacții alergice, prin mecanisme complexe.
Astfel, anticorpii IgG nu sunt în spatele reacțiilor adverse la alimente. Studiile științifice cele mai avansate au ajuns la concluzia că anticorpii IgG specifici alimentari indică expunerea și toleranța, nu intoleranța la aceste alimente. Cu alte cuvinte, anticorpii IgG sunt doar o parte normală a vieții. Din păcate, laboratoare comerciale şi cabinete de medicină alternativă încă perpetuează noțiunea de reacții alimentare IgG-mediate.
Dovezi ştiinţifice?
Ideea de a efectua dozări de IgG4 aliment-specifice pentru diagnosticarea alergiilor alimentare a plecat de la un studiu din 1982, în care Fagan şi colaboratorii au constatat că subclasa IgG4 avea capacitatea (ca şi IgE) de a degranula bazofilele şi de a elibera histamina in vitro. Ulterior, au existat dezbateri aprinse pe această temă şi numeroase studii au încercat să dovedească abilitatea IgG4 de a elibera histamina din bazofile, fără însă a putea obţine confirmarea acestei reacţii. Astfel, studii mai recente au demonstrat că IgG4 nu degranulează bazofilele direct, ci prin intermediul IgE; cu alte cuvinte, prezenţa IgE este necesară pentru apariţia unei reacţii alergice, pe când prezenţa IgG4 nu este suficientă.
Mai mult decât atât, numeroase studii recente afirmă rolul anticorpilor IgG4 funcţionali imunoreactivi în răspunsul favorabil la imunoterapia alergen-specifică, monitorizarea nivelurilor lor putând fi un marker al eficienţei acestui tip de tratament. Astfel, se subliniază din nou că această subclasă de anticorpi are roluri complexe în inducerea toleranţei, şi nu a alergiei.
O testare extensivă pentru IgG4 aliment-specifice va produce întotdeauna rezultate pozitive, variabile individual, pentru că toţi producem astfel de anticorpi în cantităţi diferite. Nu există un nivel acceptat ca fiind „normal” al acestui tip de anticorpi, dat fiind că producţia lor variază în funcţie de numeroşi factori, printre care şi dieta din copilăria precoce. În plus, nu există studii care să coreleze simptomele (oricât de variate) cu niveluri aşa-zis crescute ale IgG4.
Deşi cei care promovează acest tip de teste oferă asigurări şi numeroase testimoniale că dietele de excludere bazate pe rezultatele pozitive sunt eficiente, dovezile ştiinţifice îi contrazic. Mai multe studii au comparat pacienţi la care s-a implementat o dietă de eliminare cu pacienţi cu diverse simptome (sindrom de intestin iritabil, migrene etc.) care au continuat o dietă normală şi nu au găsit diferenţe. De exemplu, un studiu care a verificat eficienţa unei diete de excludere bazate pe prezenţa IgG4 la pacienţii cu migrenă nu a găsit diferenţe în durata şi severitatea episoadelor migrenoase faţă de cei care au urmat o altă dietă. Un alt studiu la pacienţii cu sindrom de intestin iritabil a constatat o ameliorare a simptomelor la pacienţii care au urmat dieta de excludere, însă studiul a fost amplu criticat de către experţi, considerându-se că a avut un design deficitar şi o interpretare eronată a datelor.
Experţii consideră că testele IgG4 aliment-specifice sunt utile numai pentru a furniza informații în studii epidemiologice, ceea ce înseamnă că ei nu au dat nici o informație relevantă în mod individual: este evident că tratamentul, cum ar fi introducerea unor diete de excludere pe baza prezenței IgG aliment-specifice, ar fi excesiv, ducând la un „supratratament” inutil. Se consideră că nu au fost furnizate până în prezent indicii că IgG aliment-specifice, care par a fi frecvente mai ales la copii, sunt asociate cu simptome sugestive pentru alergii alimentare.
De ce apar totuşi aceste niveluri crescute de IgG faţă de alimente? Explicația prezenței unor niveluri crescute de IgG aliment-specifice din ser este că, probabil, sistemul imunitar al unor indivizi tinde să reacționeze mai activ la antigene (inofensive) decât cel al altora. O astfel de hiperreactivitate a sistemului imunitar poate duce, în anumite cazuri, la boli alergice mediate de IgE, dar s-ar putea manifesta la copii şi prin producţia de IgG aliment-specifice, de exemplu din cauza unei permeabilităţi temporar crescute a intestinului imatur.
Poziţia comunităţii ştiinţifice
După cum am menţionat, dovezile ştiinţifice sunt larg în defavoarea utilităţii testării IgG4 pentru intoleranţele alimentare. Numeroase asociaţii naţionale şi internaţionale ale specialiştilor alergologi şi cercetărilor în imunologie au luat poziţie şi au publicat articole ştiinţifice şi indicaţii care recomandă specialiştilor alergologi, dar şi celorlalţi medici să nu prescrie astfel de teste şi chiar să descurajeze pacienţii de la a le efectua. Printre acestea, putem enumera: Academia Europeană de Alergologie şi Imunologie Clinică (European Academy of Allergy and Clinical Immunology - EAACI), asociaţiile americane de Alergologie şi Imunologie (American Academy of Allergy, Asthma and Immunology - AAAAI şi American College of Allergy, Asthma and Immunology - ACAAI), Academia Canadiană de Alergologie (Canadian Society of Allergy and Clinical Immunology - CSACI), Societatea Australiană de Alergologie (Australian Society of Clinical Immunology and Allergy -ASCIA) etc.
Concluzii
În prezent, nu există teste de laborator fiabile și validate pentru diagnosticul de intoleranță alimentară. În timp ce intoleranţele alimentare sunt, prin definiție, afecţiuni non-imunologice, testarea IgG este promovată în mod activ pentru a le diagnostica și pentru a ghida managementul lor. Aceste teste nu dispun de o justificare științifică solidă și nu au dovezi de eficacitate. Lipsa de corelare dintre rezultate și simptome reale, precum și riscurile care rezultă din evitarea inutilă a alimentelor conduc la efecte potenţial dăunătoare ale acestor teste. Mai mult, nu există dovezi clinice publicate pentru a sprijini utilizarea de teste IgG pentru a determina necesitatea de vitamine sau suplimente alimentare. Având în vedere lipsa de relevanță clinică, precum și potențialul dăunător rezultat din utilizarea lor, organizațiile ştiinţifice de alergologie şi imunologie din toată lumea au luat poziţie împotriva utilizării testării IgG pentru intoleranța alimentară.