Recuperarea psiho-emoţională în post- sau long COVID-19. Care este stilul de viaţă recomandat?

Introducere

De la începutul pandemiei de COVID-19 şi până în prezent, personalul medical a oferit sfaturi competente tuturor pacienţilor vindecaţi, care să-i ajute în recuperarea fizică, pulmonară, cardiovasculară şi psiho-emoţională. Unii pacienţi au dezvoltat simptome specifice post- sau long COVID-19, la care se adaugă diverse traume psiho-emoţionale acumulate deoarece nu au mai avut un loc de muncă, au stat în izolare sau au pierdut pe cineva drag din cauza bolii şi sunt încă în perioada de doliu de 3-6 luni, care uneori poate dura mai mult.

Este adevărat că fiecare dintre noi, în acest timp, am fost impresionaţi de diverse cazuri tragice, de drame care s-au petrecut poate cu pacienţii, rudele sau colegii noştri, sau chiar cu membri ai familiei noastre. Aceste situaţii de viaţă şi de moarte au generat uimire, tristeţe, panică, resentimente, anxietate, depresie şi stres cronic.

Îmi amintesc de un caz aparte, în care un tânăr necăsătorit, fără alţi fraţi sau surori, se îngrijea de mama sa bătrână, văduvă şi bolnavă la pat. Tânărul s-a îmbolnăvit de COVID-19, a fost internat în spital, de urgenţă, şi înainte de a ajunge la ATI a rugat respectuos asistentele să-i transmită mamei sale că nu este nimic grav, că este o banală răceală şi că se va întoarce curând acasă pentru a avea grijă de ea. Din păcate, tânărul nu s-a mai întors acasă. A decedat după trei zile. Vestea pe care a primit-o acea mamă singură şi bolnavă a avut un efect devastator. Este cea mai tragică situaţie ce i se poate întâmpla unui părinte, ca unicul copil să-i moară înainte de sfârşitul său. De câtă compasiune, empatie şi tact ar trebui să dea dovadă un specialist în comunicarea medicală pentru a reduce la minimum impactul traumatizant al unei asemenea veşti?

Statistică simptome post- sau long COVID-19

În continuare, voi prezenta câteva statistici care se referă la simptomele post- sau long COVID-19. Prima cercetare a fost realizată în luna ianuarie 2022 de către Asociaţia din Grijă pentru Client, care a publicat un studiu⁽¹⁾ în România, prin programul „Empatie sau indiferenţă?”, pe un eşantion de peste 220 de pacienţi care prezentau afecţiuni post-COVID-19. Astfel că 57% dintre respondenţi se confruntau cu oboseală cronică, 37% dintre persoanele chestionate au avut sechele neurologice, 36% au suferit de alopecie, cel puţin una din cinci persoane a rămas cu afecţiuni respiratorii, cardiovasculare şi mialgii, iar peste 45% dintre persoane au recunoscut că au avut manifestări de anxietate, depresie, frică sau insomnie.

A doua cercetare, publicată în 28 septembrie 2021, se referă la un studiu de cohortă retrospectiv⁽²⁾ bazat pe datele furnizate de dosarele electronice medicale a 81 de milioane de pacienţi, inclusiv a 273.618 supravieţuitori de COVID-19. Incidenţa şi apariţia concomitentă în decurs de 6 luni şi în cele 3 până la 6 luni după diagnosticul de COVID-19 au fost raportate pentru nouă caracteristici de bază ale long COVID-19, cum ar fi: dificultăţi de respiraţie, oboseală/stare de rău, dureri în piept/gât, cefalee, simptome abdominale, mialgie, alte dureri, simptome cognitive şi anxietate/depresie. Incidenţa fiecărei caracteristici a fost: respiraţie anormală (18,71% în perioada de la 1 până la 180 de zile; 7,94% în perioada de 90 până la 180 de zile), oboseală/stare de rău (12,82%; 5,87%), dureri în piept/gât (12,60%; 5,71%), cefalee (8,67%; 4,63%), alte dureri (11,60%; 7,19%), simptome abdominale (15,58%; 8,29%), mialgie (3,24%; 1,54%), simptome cognitive (7,88%; 3,95%) şi anxietate/depresie (22,82%; 15,49%).

A treia cercetare, publicată în 27 iunie 2021, evi­den­ţia­ză un studiu observaţional⁽³⁾ multicentric care a inclus 1.200 de pacienţi internaţi, care au fost selectaţi alea­to­riu din patru spitale publice din Madrid, Spania, 300 de la fiecare spital, cu infecţie de SARS-CoV-2, testul fiind reali­zat prin tehnica RT-PCR, şi constatări radiologice din tim­pul primului val al pandemiei, derulat în perioada 10 mar­tie – 31 mai 2020. Acest studiu multicentric a arătat că aproape 50% dintre supravieţuitorii COVID-19 spitalizaţi au experimentat simptome de anxietate sau depresie şi/sau o calitate slabă a somnului la şapte luni după externarea din spital. Mai exact, simptomele de anxietate au fost observate la 16,2% dintre pacienţi, simptome depresive la 19,7%, iar calitatea slabă a somnului, la 34,5%. Ratele de prevalenţă ale simptomelor depresive sau anxioase post-COVID-19 şi calitatea slabă a somnului ar trebui considerate semnificative, deoarece pacienţii au fost evaluaţi la şapte luni după externare, dar au fost mai mici faţă de datele de prevalenţă raportate anterior, de 40-45% în perioada de spitalizare pentru boala acută.

A patra cercetare, publicată în 8 august 2020, analizează procentajele relativ mari de simptome de anxietate⁽⁴⁾ (6,33% la 50,9%), depresie (14,6% la 48,3%), tulburare de stres posttraumatic (7% la 53,8%), suferinţă psihologică (34,43% la 38%) şi stres (8,1% până la 81,9%) care a fost raportat în populaţia generală în timpul pandemiei de COVID-19 din China, Spania, Italia, Iran, SUA, Turcia, Nepal şi Danemarca. Factorii de risc asociaţi bolii apar cu precădere la următoarele categorii: sexul feminin, grupa de vârstă mai tânără (≤40 de ani), prezenţa bolilor cronice/psihiatrice, şomajul, statutul de student şi expunerea frecventă la reţelele sociale/ştiri referitoare la COVID-19. Concluzia acestui studiu a fost legată de evaluarea psihologică a publicului larg în timpul pandemiei de COVID-19 şi a subliniat factorii de risc asociaţi. O prevalenţă ridicată a simptomelor psihiatrice adverse a fost raportată în majoritatea studiilor. Pandemia de COVID-19 reprezintă o ameninţare fără precedent la adresa sănătăţii mintale în ţările cu venituri mari, medii sau mici. Pe lângă aplatizarea curbei transmisiei virale, trebuie să se acorde prioritate prevenirii tulburărilor mintale, cum ar fi tulburarea depresivă majoră, tulburarea de stres posttraumatic (PTSD), precum şi sinuciderea. Este nevoie urgentă de o combinaţie de politici guvernamentale care să integreze reducerea riscului viral, cu prevederi pentru atenuarea pericolelor pentru sănătatea mintală.

Întrebările de bază la care vom răspunde pe parcursul acestui articol sunt:

• Care este algoritmul consilierii psihologice în post- sau long COVID-19?

• Cum putem preveni amânarea, recăderile şi abandonul în recuperarea psiho-emoţională?

• Care este stilul de viaţă recomandat în recuperarea psiho-emoţională?

Definiţii

Consilierea psihologică⁽⁵⁾ reprezintă interacţiunea cu un client în scopul explorării şi al furnizării de recomandări directe cu privire la probleme afective, cognitive sau comportamentale şi al stabilirii de soluţii.

Psihoterapia⁽⁶⁾ reprezintă orice utilizare de instrumente psihologice pentru tratarea unei maladii mintale, inadaptări sau tulburări psihosomatice.

Algoritmul consilierii psihologice se referă la etapele logice ce trebuie parcurse împreună cu persoana consiliată pentru a identifica paşii de urmat în rezolvarea problemelor expuse de către pacient/client şi stabilirea de obiective SMART în acoperirea nevoilor persoanei respective, potrivit piramidei lui Maslow. Obiectivele SMART ar trebui planificate în mod specific, să fie măsurabile, să poată fi abordabile, relevante şi cuantificabile în timp.

Prima consultaţie

• În cazul psihologiei clinice sau al psihoterapiei, durata unei consultaţii este de aproximativ 50 de minute, o dată pe săptămână sau potrivit cu acordul părţilor.

• Pacientul vine cu dosarul medical, ce va cuprinde recomandările şi reţetele de la medicii specialişti, împreună cu un test PCR, valabil, în perioada pandemiei.

• În cadrul primei consultaţii, pacientul împreună cu terapeutul stabilesc obiectivele intervenţiei, planul terapeutic, numărul de şedinţe şi costul lor, după ce pacientul îşi expune motivele prezentării sale la cabinetul de psihologie clinică.

• Psihologul clinician face parte din echipa multidisciplinară ce poate cuprinde: medic de familie, medic specialist (cardiolog, pneumolog, infecţionist, neurolog, psihiatru, internist, radiolog, nutriţionist), kinetoterapeut, asistent social, care reprezintă baza pentru construirea unei alianţe terapeutice, în beneficiul pacientului.

• Cel mai important aspect al primei consultaţii, atât din partea terapeutului, cât şi din partea pacientului/clientului, este impactul primei impresii pentru consolidarea încrederii reciproce, fapt ce va ajuta procesul terapeutic şi nivelul de respect al ambelor părţi.

Instrumente de evaluare

În cadrul primei consultaţii şi al anamnezei, vor fi necesare diverse teste psihologice specifice ce vor fi aplicate potrivit planului terapeutic stabilit de comun acord cu pacientul.

În acest sens pot fi folosite, pe parcursul şedinţelor de consiliere sau de terapie:

• Testele proiective, care sunt metode de evaluare a personalităţii şi a altor caracteristici mintale – Testul Arborelui (K. Koch), Desenul Familiei (C. Jourdan-Ionescu, J. Lachance), Testul Szondi (L. Szondi), Testul Petelor de Cerneală Rorschach, Testul Culorilor Luscher, Testul Apercepţiei Tematice (TAT), Desenul Omului.

• Testele psihologice pentru evaluarea nivelului de anxietate, depresie şi stres – Scala DASS-21, Scala HADS, Scala Hamilton de evaluare a depresiilor (HRSD), Inventarul de depresie Beck (BDI), Inventory to Diagnose Depression (IDD), Screening pentru anxietate şi depresie.

• Testele de personalitate, cu licenţă:

a) CPI – California Psychological Inventory;

b) 16 PF – 16 Personality Factors de R.B. Cattell;

c) EPQ – Eysenck Personality Questionnaire;

d) NPQ – Nonverbal Personality Questionnaire;

e) MMPI – Minnesota Multiphasic Personality Inventory;

f) Inventarul de personalitate Big Five.

• Analiza SWOT, care este ca o radiografie personalizată pentru identificarea punctelor tari şi slabe, dar şi pentru evidenţierea oportunităţilor şi ameninţărilor, ce pot ajuta sau nu, în procesul de recuperare psiho-emoţională post- sau long COVID-19.

Scala stresului (Scala de reajustare socială cu 43 de itemi)

Scala stresului⁽⁷⁾ este un instrument elaborat de medicul american psihiatru Thomas Holmes şi de colegul său Richard Rahe, foarte util în decelarea nivelului de stres acumulat de către pacient, în decurs de 12 luni (tabelul 1). Din punct de vedere statistic, dacă o persoană acumulează în 12 luni un scor de sub 150 de puncte, are un risc de 37% de a se îmbolnăvi în următorii doi ani. Un rezultat al evenimentelor nefaste între 150 şi 299 de puncte creşte riscul unei îmbolnăviri la 51%, iar depăşirea de 300 de puncte măreşte riscul de îmbolnăvire la 80%. Dacă evenimentul biografic s-a întâmplat o dată în ultimele 12 luni, se scorează o singură dată, dacă s-a repetat de mai multe ori într-un an, se multiplică scorul cu numărul de apariţii. Acest instrument de evaluare a nivelului de stres acumulat este de folos şi medicilor de familie pentru screening şi orientarea pacientului către un specialist în domeniul psihologiei clinice, dacă se identifică un scor înalt al testului.
 

Punctaj obţinut:

• Scor sub 150 de puncte – risc uşor de boală.

• Scor între 150 şi 299 de puncte – riscul de boală este moderat.

• Scor peste 300 de puncte – risc crescut de boală.

Prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan⁽⁸⁾ afirmă că „stresul are un rol foarte nefericit. Stresul este reacţia pe care o are organismul la o traumă care poate să fie fizică, psihică sau emoţională. Stresul în organism are efect asupra a trei elemente structurale esenţiale: neuronul, ADN-ul, adică substratul genetic al organismului, şi sistemul imunitar. Stresul reduce, pur şi simplu, longevitatea, durata vieţii. Un stres, o furie, o mânie de cinci minute pot să blocheze celulele sistemului imunitar aproape până la cinci-şase ore. Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia şi gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organismului; nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favoriza debutul altor boli. Orice dezechilibru emoţional aduce, mai devreme sau mai târziu, boala”.

Algoritmul consilierii psihologice

După prima consultaţie şi anamneză, după parcurgerea dosarului medical şi evaluarea psihologică făcută cu ajutorul testelor specifice, ne interesează:

• care este diagnosticul clinic al pacientului/clientului nostru; 

• care sunt resursele interne şi externe care pot ajuta pacientul în recuperarea psiho-emoţională post- sau long COVID-19;

• dacă este o persoană cu locus de control intern sau extern;

• dacă are imagine, respect şi stimă de sine echilibrată;

• dacă familia sau aparţinătorii îl pot ajuta în demersul de recuperare post- sau long COVID-19;

• dacă este motivat de recompensă (câştig) sau de pedeapsă (pierdere);

• identificarea mecanismelor de apărare (coping centrat pe emoţie sau pe problemă);

• care este gradul de expunere la depresie, anxietate, stres cronic sau traumă;

• dacă există fobii de medici (iatrofobia), spital, ATI, asistente, tratament, COVID-19;

• dacă există resentimente, decepţii, abuzuri, tentative de suicid;

• care este profilul său de personalitate;

• care este gradul său de rezilienţă⁽⁹⁾, de a face faţă surprizelor, schimbărilor şi obstacolelor, într-o manieră sănătoasă;

• dacă are diferite adicţii;

• dacă are disponibilitate de a ierta şi de a cere iertare;

• dacă are tulburări de personalitate, potrivit DSM-5⁽¹⁰⁾.

Din păcate, COVID-19 a accentuat boli preexistente pe care le avea pacientul şi a afectat starea generală de sănătate, atât din punct de vedere somatic, cât şi psiho-emoţional.

Dimensiunile stării de bine

Definiţia conceptului de sănătate, elaborată de Or­ga­ni­za­ţia Mondială a Sănătăţii (OMS), în anul 1946, afir­mă că: „Sănătatea⁽¹¹⁾ este o stare de bunăstare fizică, mentală şi socială completă, şi nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii”. Potrivit acestui concept, putem identifica mai multe dimensiuni ale stării de bine (figura 1), care pot fi analizate în cadrul intervenţiei psihologice pentru recuperarea deplină a pacienţilor post- sau long COVID-19. 
 

Având această imagine de ansamblu, cu privire la starea de sănătate a pacienţilor, în general, cât şi a celor afectaţi de post- sau long COVID-19, putem afirma că sănătatea este un concept complex, asemenea unei case cu fundaţie solidă, având multe camere, ce ar trebui să fie mobilate atractiv, ordonate, cu ferestre luminoase şi curate. Sănătatea deplină a unei persoane poate fi comparată cu un calculator superperformant care are toate programele actualizate, fără viruşi periculoşi, „troieni” ascunşi sau fişiere compromise.

Etapele consilierii psihologice

În general, etapele consilierii psihologice vor fi personalizate şi adaptate fiecărui context clinic, pentru reuşita interacţiunii cu pacientul/clientul, potrivit cu planul terapeutic stabilit de comun acord. Se recomandă folosirea limbajului alinării⁽¹²⁾ şi a unui mix între comunicarea asertivă, empatică, nonviolentă şi terapeutică pentru o intervenţie eficientă. 

Structurarea procesului de consiliere se bazează pe:

• ascultarea activă şi pozitivă;

• oferirea de feedback constructiv pentru încurajarea comunicării;

• folosirea întrebărilor creative şi deschise, care stimulează răspunsurile elaborate;

• facilitarea rezolvării de probleme, prin joc de rol şi prezentarea de studii de caz;

• strategii pentru schimbarea stilului de viaţă deficitar şi a rutinelor neproductive;

• instruirea, demonstraţia şi repetiţia pentru însuşirea unor deprinderi sanogene;

• recapitulare scurtă, evaluarea interacţiunii şi încheierea procesului de consiliere.

Recuperarea psiho-emoţională

Recuperarea psiho-emoţională în post- sau long COVID-19 implică un efort de voinţă din partea pacientului, pentru a reveni cât mai repede la o viaţă normală şi echilibrată. În timpul interacţiunii cu pacientul, psihologul clinician va căuta să identifice existenţa traumei de orice tip pentru tratarea sau diminuarea ei. Gabor Mate scria în cartea sa Când corpul spune nu că „sănătatea se bazează pe trei piloni: corpul, psihicul şi legătura spirituală. Să ignori pe oricare dintre ele înseamnă să atragi dezechilibrul şi boala”⁽¹³⁾.

De aceea, în managementul recuperării psiho-emo­ţio­na­le post- sau long COVID-19, vom apela la toate resursele interne şi externe ale pacientului pentru refacerea sa cât mai completă. Echipa multidisciplinară, formată din medicii specialişti, alături de kinetoterapeut, de asis­tentul social, de psihologul clinician şi de familia pa­cientului, poate constitui o alianţă terapeutică, ce poate oferi suportul de care are nevoie pacientul post- sau long COVID-19 pentru recuperarea sa, în funcţie de gravitatea cazului.

Pacienţii cu post- sau long COVID-19 se pot clasifica, după gravitatea bolii, în:

• pacienţi care au avut forme uşoare;

• pacienţi care au avut forme medii şi nu au fost spitalizaţi;

• pacienţi care au avut forme medii şi au fost spitalizaţi;

• pacienţi cu forme grave, care au necesitat spitalizare, iar unii, intubare.

Recuperarea psiho-emoţională a pacienţilor cu post- sau long COVID-19 implică patru aspecte:

A. Pacienţii care sunt internaţi pentru recuperare cardiopulmonară şi fizică într-un ambulatoriu de specialitate, unde urmează un program întocmit de către medicii specialişti (cardiolog, pneumolog, nutriţionist), respectând programul de activitate fizică, dieta recomandată şi programul de odihnă. În acest caz, psihologul clinician va oferi asistenţa psihologică necesară educării voinţei, reducerii impactului emoţional negativ al bolii, va încuraja pacientul să urmeze programul de recuperare şi să adopte un stil de viaţă sănătos, într-un mod consecvent, atât la centru, cât şi acasă, după externare.

B. Pacienţii care sunt externaţi urmează programul de recuperare prescris de către medicii specialişti, însă au rămas cu unele sechele fizice şi emoţionale din perioada internării în spital pentru tratarea COVID-19, cum ar fi: lipsa de aer, fatigabilitatea şi febra înaltă. Unii dintre ei au dezvoltat atac de panică şi au devenit sensibili la orice sunet care le aduce aminte de monitorul de la ATI, de exemplu. Alţii au căpătat o depresie secundară COVID-19 şi refuză recuperarea fizică şi tratamentul recomandat de către medicul specialist, în convalescenţă. În acest caz, psihologul clinician va trebui să-şi ofere serviciile la cabinetul său, dacă pacientul va apela la ajutor specializat sau va fi recomandat de către medicul curant sau de către familia pacientului. Un prim pas pentru câştigarea încrederii pacientului este învăţarea acestuia să respire abdominal, pentru scurtarea duratei atacului de panică, şi să se relaxeze, pentru echilibrare emoţională. În cazul depresiei secundare bolii, în funcţie de severitatea acesteia, va recomanda schimbarea treptată a stilului de viaţă şi va colabora cu medicul de familie şi cu medicul psihiatru în beneficiul pacientului.

C. Pacienţii cu imunitate psihologică scăzută, care au avut intenţii suicidare sau care suferă de depresie sau de anxietate de separare, sau care au pierdut pe cineva drag şi trec prin trauma de doliu, necesită o atenţie specială şi o colaborare interdisciplinară pentru o recuperare psiho-emoţională completă. În acest caz, psihologul clinician împreună cu medicul de familie sau cu medicul psihiatru, în funcţie de gravitatea cazului, pot forma o echipă, la care se poate alătura şi familia pacientului, pentru echilibrarea acestuia. Trauma de doliu este trăită de fiecare individ în mod particular. Durerea este normală, personală şi de înţeles, în funcţie de nivelul de ataşament dezvoltat pe timpul vieţii între cei implicaţi. Este important ca persoana afectată de trauma de doliu să nu-şi abandoneze rutina zilnică şi să-şi regăsească echilibrul psiho-emoţional cu ajutorul familiei şi/sau al specialistului în sănătate mintală.

D. Pacienţii cu tendinţe clare de suicid vor fi internaţi în clinicile de specialitate pentru a urma sub supraveghere un program de recuperare psiho-emoţională şi tratamentul prescris de către medicul psihiatru. Persoanele vulnerabile care au risc suicidar pot fi pacienţii cu depresie⁽¹⁴⁾, tulburare bipolară, schizofrenie, dependenţă de alcool şi de alte substanţe. Semnele care ar putea indica o astfel de tendinţă sunt: discuţiile şi afirmaţiile despre sinucidere, retragerea din viaţa socială, pierderea interesului pentru activităţile care înainte îi plăceau, neglijarea igienei personale şi a aspectului fizic, preocuparea morbidă pentru moarte şi violenţă, percepţia că este într-o situaţie fără ieşire, modificarea nesănătoasă a rutinei zilnice, consumul de alcool şi de droguri, schimbări bruşte de personalitate, dorinţa de a-şi lua rămas-bun de la toţi şi de la toate. În acest caz, psihologul clinician va căuta să câştige încrederea pacientului să aplice: Scala de măsurare a ideaţiei suicidare a lui Beck, Scala lipsei de speranţă a lui Beck şi Scala Columbia de evaluare a severităţii riscului suicidar. Cel mai important aspect este acela de a restaura speranţa în pacient, care să-i ofere o nouă perspectivă a unei vieţi cu sens, folosind argumente emoţionale şi logice.

Albert Einstein are o definiţie celebră: „Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.”⁽¹⁵⁾

În cazul depresiei minore sau medii, psihologul clini­cian sau psihoterapeutul pot apela la:

• terapia interpersonală (îmbunătăţirea imaginii de sine, relaţii pozitive);

• terapia cognitiv-comportamentală (creşterea com­plian­ţei la tratament);

• abordarea psihodinamică (adaptare la pierderi şi la stres);

• tehnici de învăţare (surse noi de recompense şi de evi­tare a pedepselor)⁽¹⁶⁾.

Strategii pentru prevenirea amânării, abandonului şi a recăderii

Întrucât unii pacienţi cu post- sau long COVID-19 sunt implicaţi în programe de recuperare a tonusului muscular şi psiho-emoţional, iar uneori pot apărea amânarea, abandonul şi recăderile, este indicat ca exact atunci să ia legătura cu psihologul clinician pentru a analiza împreu­nă ce a dus la înfrângerea de moment. Acest aspect tre­bu­ie pregătit încă de la prima şedinţă de consiliere psi­ho­logică.

• A fost o dispoziţie sau o emoţie negativă care a generat amânarea?

• A fost o expresie, o intimidare, o jignire care a dus la demotivare şi abandon?

• Este ceva care s-a repetat din trecut? Cum vă explicaţi vulnerabilitatea şi recăderea?

• Care este soluţia dvs. pentru a ieşi din blocaj?

• Aţi mai încercat acest procedeu? A dat rezultate? Ce vă lipseşte?

• Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţa dvs.? Cum aţi dori să fie cea mai fericită zi din viaţa dvs.? Ce vă îm­piedică să fiţi fericit(ă) azi?

Apelăm astfel şi la tezaurul de amintiri plăcute ale pacientului, ca la un punct de referinţă. Ar fi de dorit ca fiecare dintre noi să avem un astfel de album digital, cu imagini şi înregistrări video, cu evenimente importante din viaţa noastră, de care să ne amintim cu drag, mai ales în momente de cumpănă, prin care putem trece în timpul vieţii noastre. Acest lucru poate fi folosit ca o ancoră existenţială, ce ne defineşte identitatea, ne dă valoare şi sens vieţii.

Învăţarea principiilor managementului timpului, stresului şi al conflictului, împreună cu implicarea în voluntariat şi aplicarea terapiei prin muzică, poezie sau desen oferă organismului afectat de post- sau long COVID-19 şansa unei recuperări mai rapide şi mai consistente.

În ziua de astăzi, majoritatea dintre noi avem acces la informaţia autentică. Ne trebuie motivaţie şi o convingere interioară puternică pentru a depăşi starea de comoditate şi mai ales avem nevoie de acţiune. Strategia paşilor mici dar siguri poate da randamentul aşteptat. Să nu mai amânăm, iar dacă vom fi şi încurajaţi, atunci recuperarea psiho-emoţională va funcţiona. Nu este uşor, dar nici imposibil.

Cu o anumită ocazie, Arnold Schwarzenegger⁽¹⁷⁾ a fost întrebat care este diferenţa dintre un sportiv amator şi un campion. Răspunsul său a fost că un campion este dispus să depăşească perioada de durere, de febră musculară şi să continue efortul fizic. Cu alte cuvinte, un campion va şti să găsească resursele interne pentru a fi învingător, pentru că s-a pregătit intens pentru fiecare competiţie şi a vizualizat succesul. În acelaşi fel, pacienţii care se recuperează fizic şi psiho-emoţional după post- sau long COVID-19 au nevoie să treacă peste pragul durerii, al neputinţei şi să-şi exercite eficient puterea voinţei.

Dar care este secretul activării voinţei şi cum poate fi antrenată? Voinţa va fi puternică dacă pacientul în cauză va fi odihnit, hidratat corect, alimentat corespunzător şi echilibrat emoţional, iar accesarea ecranelor albastre (mobil, tabletă, laptop, PC, TV) va fi făcută cu discernământ, pentru a nu interfera cu programul de somn. Voinţa trebuie exersată zilnic în a obţine victorii, de la cele mai mici la cele mai mari. La aceasta se adaugă trei noi concepte care afectează tot mai mulţi oameni în era post- sau long COVID-19 la nivel mondial, şi anume „languishing”, care tradus înseamnă „lâncezire”. Principalele simptome sunt reprezentate de o oboseală uşor crescută pe toată durata zilei faţă de perioada prepandemică, o stare de lipsă de fericire şi de scop, dar şi un sentiment puternic de procrastinare cauzat de lipsa cronică de motivaţie, aşa după cum descrie prof. univ. dr. Vlad Ciurea în ziarul Viaţa medicală⁽¹⁸⁾. Al doilea concept care afectează sănătatea neurologică a pacienţilor post- sau long COVID-19 este „brain fog”, adică „ceaţa creierului”. Simptomele neurologice⁽¹⁹⁾ caracteristice sunt as­tenie, amorţeală, parestezii, pierderea mirosului sau a gus­tului. Aceste simptome sunt însoţite de dificultăţi de respiraţie, palpitaţii şi de urină sau scaun anormal. Al treilea concept este „stresslaxing”, care înseamnă că relaxarea unei persoane stresate are de suferit dacă aceasta nu rezolvă la timp şi complet o situaţie stresantă. Acest comportament pasiv poate genera anxietate.

Atenţie! Oboseala accentuată afectează voinţa şi puterea de concentrare!

Stilul de viaţă recomandat

În perioada post- şi long COVID-19, asociat recuperării psiho-emoţionale, stilul de viaţă are un rol esenţial în menţinerea unei stări de sănătate deplină şi cuprinde următoarele elemente definitorii:

• recomandările vor fi personalizate în funcţie de tipologia pacientului şi de gradul de afectare fizică şi psiho-emoţională, în urma COVID-19;

• schimbarea stilului de viaţă şi a rutinelor zilnice, acceptate de către pacient/client, se va face pas cu pas, consolidând achiziţiile comportamentale valoroase;

• cuvântul de ordine este echilibru, în toate aspectele vieţii de zi cu zi;

• respiraţia corectă, hidratarea suficientă, alimentaţia sănătoasă, exerciţiile fizice regulate, lumina solară şi somnul de calitate sunt parametrii unui stil de viaţă echilibrat;

• rutina zilnică va fi optimizată, iar voinţa va fi exersată;

• jurnalul stilului de viaţă sănătos va cuprinde înregistrarea tuturor parametrilor solicitaţi de către nutriţionist, kinetoterapeut sau medicul curant, zilnic;

• se încurajează consumul de alimente bogate în triptofan, care este precursorul serotoninei, melatoninei şi al vitaminei PP;

• stimularea secreţiei de serotonină, glutation şi a producţiei endogene de melatonină;

• detoxifiere digitală, de aplicat o dată pe săptămână în weekend, cu excepţia urgenţelor şi întreruperea conexiunii cu ecranele albastre cu o oră şi jumătate înainte de culcare;

• evitarea expunerii la programe mass-media care promovează violenţa şi ştirile negative;

• aplicarea programelor Serotonină⁽²⁰⁾ şi melatonină⁽²¹⁾, pentru ca vitalitatea să se menţină;

• ora de culcare recomandată este 21.30.

Metafora perlei

Pentru finalul acestui articol am păstrat o povestire scurtă despre Metafora perlei. A fost odată ca niciodată o minunată scoică de ocean. Se bucura de apa plăcută şi de compania suratelor ei, până într-o zi când în mantaua ei a poposit un intrus. Era un grăunte de nisip rătăcit, dar care a început să o irite şi să o enerveze. Ce să facă pentru a scăpa de el? Ar vrea să se întoarcă la viaţa ei liniştită, fără durere şi stres. I-a venit o idee genială. Va secreta sidef cu ajutorul celulelor epiteliale şi îl va şlefui pe micul intrus, grăuntele de nisip, cu multă răbdare până când va face din el o perlă de mare valoare, chiar dacă acest proces va dura câţiva ani buni. Vă regăsiţi în această povestire? Cu cine rezonaţi mai mult? Cu grăuntele de nisip, cu scoica sau cu minunata perlă? Fiecare dintre noi am trecut şi prin momente dificile în viaţă, care ne-au iritat, întristat şi stresat. Este important să învăţăm lecţia pe care ne-o dă viaţa pentru a găsi resursele necesare de a merge mai departe, cu speranţa într-un viitor mai bun şi cu înţelepciunea de a schimba o situaţie negativă într-una pozitivă. 

Concluzii

Algoritmul consilierii psihologice pentru pacienţii cu post- sau long COVID-19 se bazează pe anamneză, pe testele psihologice proiective, de personalitate şi de identificare a anxietăţii, a depresiei şi a stresului, pentru diminuarea traumei şi gestionarea corectă a emoţiilor.

Pentru a preveni amânarea, recăderile şi abandonul în recuperarea psiho-emoţională, trebuie să încurajăm pacientul în implementarea unui stil de viaţă sănătos, printr-un efort inteligent de voinţă şi să promovăm comunicarea cu terapeutul pentru depăşirea eşecului de moment.

Stilul de viaţă recomandat în recuperarea psiho-emoţională vizează activarea principiilor de sănătate, care aduc echilibru în toate dimensiunile stării de bine, oferind energia necesară refacerii depline, în urma afectării stării de sănătate din cauza post- sau long COVID-19. 

Conflict of interests: The author declares no con­flict of interests.