Sarcom Kaposi la un pacient HIV-negativ

Introducere

Sarcomul Kaposi este o afecţiune angioproliferativă rară a endoteliului vascular, asociată cu infecţia cu HHV-8 (virusul herpetic uman tip 8).

De cele mai multe ori este întâlnit la pacienţii cu infecţie HIV sau imunodeprimaţi (tratament pentru boli autoimune sau post-transplant). Sarcomul Kaposi este, la ora actuală, cea mai frecventă neoplazie a bolnavilor cu SIDA⁽¹⁾.

Clasic, sarcomul Kaposi a fost definit ca „sarcom multifocal pigmentat idiopatic” de către un medic austro-ungar, Moritz Kaposi, în 1872⁽²⁾.

Leziunile cutanate se caracterizează prin macule, papule şi noduli de culoare roşie, purpurie, violacee, maro închis sau neagră^(3,4).

Deşi sarcomul Kaposi afectează în principal tegumentul şi mucoasele, poate afecta şi organele interne.

Clasic, sarcomul Kaposi apare la nivelul membrelor inferioare. Cele mai frecvente localizări extracutanate sunt la nivelul ganglionilor limfatici, al plămânilor şi al tractului gastrointestinal^(5,6).

În unele cazuri, leziunile sarcomatoase viscerale apar înaintea celor cutanate⁽⁵⁾.

Prezentarea cazului

Un bărbat în vârstă de 73 de ani, heterosexual, cunoscut cu boală cardiacă ischemică, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă cronică, insuficienţă venoasă cronică a membrelor inferioare, se prezintă pentru apariţia mai multor plăci şi tumori angiomatoase de culoare violacee la nivelul ambelor membre inferioare, pe durata a aproximativ trei luni.

Pacientul se află în tratament ambulatoriu cu inhibitor de enzimă de conversie, diuretic tiazidic-like, betablocant, antiagregant plachetar (baby aspirin). Neagă scădere ponderală sau inapetenţă, intervenţii chirurgicale sau boală malignă în antecedente. La examenul obiectiv se observă prezenţa la nivelul ambelor membre inferioare a unor formaţiuni tumorale de dimensiuni variabile, de la câţiva mm la 2 cm, violacee, nedureroase, nepruriginoase, tegumente hiperpigmentate la nivelul ambelor gambe (figurile 1, 2, 3 și 4), discrete edeme gambiere bilaterale; fără adenopatii periferice.

Examenul mucoasei orale şi cel rectal a fost în limite normale.

Examenele uzuale de laborator au fost, de asemenea, în limite normale, cu excepţia unei hiponatremii uşoare iatrogene induse de tratamentul cu diuretic tiazidic-like.

S-a ridicat suspiciunea de sarcom Kaposi.

Ecografia abdominală nu a evidenţiat elemente sugestive de afectare viscerală.

S-a efectuat testul HIV, cu rezultat negativ. Determinarea HHV-8 ADN în celulele mononucleare din sângele periferic a fost pozitivă.

Biopsia cutanată dintr-un nodul, cu teste imunohistochimice, a confirmat diagnosticul de sarcom Kaposi la un pacient HIV-negativ, fără elemente de imunosupresie.

Pacientul a fost îndrumat către serviciul de oncologie, în vederea stabilirii schemei terapeutice optime.

Discuţii

Leziunile cutaneo-mucoase din sarcomul Kaposi sunt, de regulă, asimptomatice, nedureroase, însă deranjează pacientul din punct de vedere estetic.

În cazul în care leziunile sunt ulcerate sau asociază edem la nivelul membrelor inferioare, pot deveni dureroase. Pentru diagnosticul sarcomului Kaposi sunt necesare examinarea atentă a tegumentelor, a mucoasei orale şi genitale şi a ganglionilor limfatici şi biopsia cutanată sau viscerală.

Există la ora actuală mai multe variante histopatologice ale sarcomului Kaposi, diagnosticul diferenţial histopatologic fiind uneori dificil. În această situaţie se poate recurge la imunohistochimie pentru clarificarea diagnosticului diferenţial. Imunohistochimia identifică antigenul latent nuclear asociat HHV-8, acesta fiind cel mai util pentru confirmarea diagnosticului de sarcom Kaposi.

Concluzii

Particularitatea cazului constă în diagnosticul de sarcom Kaposi la un pacient vârstnic, heterosexual, fără infecţie HIV, fără istoric de malignitate sau imunosupresie.