Evaluarea eficacităţii acidului hialuronic în tratamentul osteoartritei la caii de sport
Evaluation of the effectiveness of hyaluronic acid in the treatment of osteoarthritis in sport horses
Data primire articol: 25 Octombrie 2025
Data acceptare articol: 26 Octombrie 2025
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
10.26416/PV.50.4.2025.11168
Descarcă pdf
Abstract
The aim of the present study was to evaluate the therapeutic effectiveness of hyaluronic acid (HA)-based products and their combination with corticosteroids in the treatment of osteoarthritic conditions in sport horses. The study was conducted on a group of 24 sport horses of Holsteiner, Oldenburg, KWPN, Romanian Sport Horse, Arabian Thoroughbred and Half-bred Hungarian origins, aged between 1 and 11 years old, participating in different disciplines: show jumping, endurance and driving.
All subjects presented various forms of joint lesions at the level of the metacarpophalangeal-sesamoid joint, diagnosed through clinical and radiological examination. The treatment consisted of intra-articular administration of hyaluronic acid (4 ml/joint) combined with triamcinolone (5-20 mg), depending on case severity. Post-therapeutic evolution was monitored for 12 months, with lameness improvement, recovery time and return to competitive activity being evaluated.
The results showed a significant improvement in joint mobility and a reduction in inflammation. In show jumping horses, 62.5% returned to full performance within four months, while the remainder recovered in 5-7 months. Endurance horses achieved complete recovery within six months in 75% of cases, and driving horses within 4-8 months. Age, breed and sport discipline did not significantly influence the therapeutic response.
Keywords
hyaluronic acidosteoarthritissport horsesintra-articular treatmentcorticosteroidsRezumat
Scopul acestui studiu a fost evaluarea eficienÅ£ei terapeutice a produselor pe bază de acid hialuronic (AH) È™i a combinaÅ£iei acestora cu corticosteroizi în tratamentul afecÅ£iunilor osteoartritice la cabalinele de sport. Studiul a fost realizat pe un lot de 24 de cai sportivi, aparÅ£inând raselor Holsteiner, Oldenburg, KWPN, Cal de Sport Românesc, Pursânge Arab È™i Jumătate Sânge Unguresc, cu vârste între 1 È™i 11 ani, participanÅ£i în discipline diferite: obstacole, anduranţă È™i atelaje. ToÅ£i subiecÅ£ii au prezentat diverse forme de leziuni articulare la nivelul articulaÅ£iei metacarpo-sesamo-falangiene, diagnosticate prin examen clinic È™i radiologic. Tratamentul a constat în administrarea intraarticulară a acidului hialuronic (4 ml/articulaÅ£ie) asociat cu triamcinolon (5-20 mg), în funcÅ£ie de severitatea cazului. EvoluÅ£ia postterapeutică a fost urmărită timp de 12 luni, fiind monitorizate ameliorarea È™chiopăturii, timpul de recuperare È™i revenirea în activitatea competiÅ£ională.
Rezultatele au arătat o ameliorare semnificativă a mobilităţii articulare È™i reducerea inflamaÅ£iei. În cazul cailor de obstacole, 62,5% dintre animale au revenit la performanţă completă în patru luni, iar restul, în cinci-È™apte luni. Caii de anduranţă au prezentat o recuperare completă în È™ase luni în 75% din cazuri, iar cei de atelaje, în patru-opt luni. Vârsta, rasa È™i tipul disciplinei sportive nu au influenÅ£at semnificativ răspunsul terapeutic.
Cuvinte Cheie
acid hialuronicosteoartrităcai de sporttratament intraarticularcorticosteroiziIntroducere
Osteoartrita (OA) reprezintă una dintre cele mai frecvente, complexe și invalidante afecţiuni ale aparatului locomotor la cabaline, fiind considerată principala cauză de șchiopătură cronică și de limitare a performanţelor sportive. Boala are un caracter progresiv, cu evoluţie lentă dar constantă și determină scăderea mobilităţii articulare, durere persistentă și deteriorarea ireversibilă a structurilor implicate în funcţia biomecanică a articulaţiei.
La caii de sport, osteoartrita este consecinţa suprasolicitării mecanice repetate a articulaţiilor distale, asociată cu microtraumatisme, dezechilibre de conformaţie, erori de potcovire sau factori genetici predispozanţi. Solicitările mecanice excesive generează leziuni microstructurale la nivelul cartilajului articular, care, în timp, induc un răspuns inflamator sinovial și procese de remodelare osoasă subcondrală.
Din punct de vedere morfologic, OA este caracterizată prin degradarea progresivă a matricei cartilajului articular, scăderea densităţii de condrocite viabile, apariţia de fisuri verticale și eroziuni, urmate de sclerozarea osului subcondral și formarea de osteofite marginale. În paralel, membrana sinovială suferă hipertrofie și infiltrare inflamatorie, ceea ce determină creșterea producţiei de mediatori proinflamatori (interleukine, prostaglandine, enzime proteolitice) și modificarea compoziţiei lichidului sinovial.
Aceste modificări perturbă echilibrul fiziologic dintre procesele de degradare și regenerare a cartilajului, rezultând un cerc vicios de inflamaţie și degenerare tisulară. Lichidul sinovial își pierde proprietăţile vâscoelastice, scad concentraţia și greutatea moleculară a acidului hialuronic, ceea ce compromite funcţia sa de lubrifiant și amortizor de șocuri.
Consecinţele clinice ale acestor procese sunt manifestate prin rigiditate articulară, șchiopătură de intensitate variabilă și reducerea amplitudinii mișcărilor. În cazurile cronice se instalează deformări articulare ireversibile și scăderea semnificativă a capacităţii de efort, afectând astfel durata carierei active a calului de sport.
La nivel biochimic, studiile recente au demonstrat implicarea dezechilibrelor dintre enzimele degradative (metaloproteinaze, colagenaze, agrecanaze) și inhibitorii lor naturali, ceea ce accelerează distrugerea matricei extracelulare.
Factorii inflamatori eliberaţi de sinoviocite și condrocitele afectate determină o reacţie inflamatorie cronică de intensitate scăzută, dar persistentă, care menţine procesul degenerativ.
În concluzie, osteoartrita la cabaline nu este doar o simplă afecţiune mecanică, ci o patologie multifactorială, în care se combină factori biomecanici, inflamatori, metabolici și genetici. Înţelegerea complexităţii acestui proces patologic stă la baza dezvoltării unor strategii terapeutice moderne, precum utilizarea acidului hialuronic, care vizează nu doar ameliorarea simptomelor, ci și refacerea funcţiei sinoviale și protejarea cartilajului articular.
Caii de sport sunt predispuși la apariţia osteoartritei din cauza solicitărilor biomecanice intense și repetate la nivelul articulaţiilor, în special cele distale ale membrelor – buletul, genunchiul și jaretul. Leziunile articulare, chiar minore, pot conduce la inflamaţie cronică, degenerare progresivă și șchiopături, care afectează performanţa sportivă.
În contextul fiziopatologic al osteoartritei, acidul hialuronic (AH) joacă un rol esenţial în menţinerea homeostaziei articulaţiei. Este un polizaharid liniar, component major al matricei extracelulare și al lichidului sinovial, conferind acestuia proprietăţi vâscoelastice necesare pentru lubrifierea suprafeţelor articulare și absorbţia șocurilor mecanice.
În condiţii patologice, concentraţia și greutatea moleculară ale acidului hialuronic scad semnificativ, ducând la alterarea funcţiei sinoviale și la accentuarea proceselor inflamatorii. Administrarea exogenă de AH restabilește vâscozitatea lichidului sinovial, reduce inflamaţia și protejează cartilajul de degradare suplimentară.
Terapia combinată AH-corticosteroizi este recunoscută pentru efectele sinergice. Corticosteroizii, precum triamcinolonul, au acţiune antiinflamatoare rapidă, reducând infiltratul leucocitar și sinteza mediatorilor proinflamatori, în timp ce AH are acţiune trofică și de regenerare articulară.
Scopul lucrării a fost de a evalua eficienţa acestei asocieri la cai de sport, din perspectiva ameliorării funcţiei articulare, reducerii șchiopăturii și creșterii ratei de revenire la competiţie.
Materiale și metodă
Lotul de studiu
Cercetarea s-a desfășurat în Clinica ecvină a Facultăţii de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca între martie 2012 și mai 2014.
Au fost examinate 24 de cabaline provenind din centre hipice din judeţul Cluj, aparţinând raselor: Holsteiner (cinci), Oldenburg (trei), KWPN (patru), Cal de Sport Românesc (şase), Pursânge Arab (cinci) și Jumătate Sânge Unguresc (unul).
Vârsta medie a cailor a fost de 6,5 ani. Animalele au fost grupate în funcţie de disciplina sportivă: sărituri peste obstacole (opt cazuri), anduranţă (opt cazuri), atelaje (opt cazuri).
Diagnostic și evaluare
Diagnosticul a fost stabilit prin examen clinic ortopedic, teste de flexie, anestezii diagnostice și investigaţii imagistice (radiografii și ecografii). Examinările au urmărit identificarea gradului de șchiopătură, localizarea leziunii și evaluarea gradului de reacţie articulară.
Radiografiile au fost efectuate în proiecţii standard lateromedială și dorsopalmară, utilizând aparat portabil. Leziunile diagnosticate au inclus fracturi de tip chip, fracturi Birkeland, osteocondrită disecantă (OCD) și artroze incipiente.
Protocol terapeutic
După stabilirea diagnosticului, articulaţiile afectate au fost tratate prin injecţie intraarticulară, utilizând protocolul descris mai jos.
Acid hialuronic: 4 ml/articulaţie (preparat comercial cu greutate moleculară mare, steril, fără conservanţi).
Triamcinolon acetonid: 5-20 mg/articulaţie, în funcţie de severitatea procesului inflamator.
Anestezic local: mepivacaină 2% (5-10 ml), pentru confortul pacientului.
Tehnica de administrare: abord lateral prin ligamentul colateral sesamoidian, cu ac 22G, sub control antiseptic riguros.
După injectare, articulaţia a fost imobilizată 24 de ore prin bandaj compresiv, iar calul a fost menţinut în repaus la boxă, timp de 5-7 zile, urmat de reluarea graduală a mișcării.
Monitorizarea evoluţiei s-a realizat la una, trei, şase și 12 luni postterapeutic, prin examinări clinice și radiologice de control.
Rezultate
Tratamentul intraarticular cu acid hialuronic în asociere cu triamcinolon acetonid a determinat o ameliorare clinică semnificativă la toate cele trei categorii de cabaline evaluate (sărituri peste obstacole, anduranţă și atelaje). În primele trei săptămâni postinjectare, majoritatea animalelor au prezentat reducerea sensibilităţii locale, scăderea reacţiei inflamatorii periarticulare și o îmbunătăţire vizibilă a mobilităţii articulare (tabelul 1).

La examinarea ortopedică efectuată după 21-28 de zile, intensitatea șchiopăturii a fost diminuată cu cel puţin un grad (pe scala AAEP), iar în unele cazuri s-a constatat reluarea mersului simetric și fără durere evidentă la mișcarea circulară sau la solicitarea în cerc mic. În cazurile severe, reducerea simptomatologiei s-a produs mai lent, dar constant, fără reacutizări inflamatorii.
Caii de obstacole
Această categorie a inclus opt exemplare, majoritatea provenind din loturi de competiţie activă. Caii de obstacole au fost expuși la solicitări biomecanice intense, cu impact crescut asupra articulaţiilor metacarpofalangiene și interfalangiene, ceea ce explică prezenţa iniţială a unei simptomatologii mai marcante.
Rezultatele obţinute au evidenţiat o rată de recuperare completă de 62,5% (cinci din opt animale) în primele patru luni postterapie, în timp ce 25% dintre indivizi au necesitat o perioadă de recuperare extinsă la cinci-șase luni, iar la 12,5% (un caz) s-a atins performanţa maximă abia după șapte luni.
În total, 60% dintre caii de obstacole și-au recăpătat nivelul competiţional anterior, fără limitări vizibile de mobilitate sau semne de disconfort la efort. Radiografiile efectuate la șase luni au indicat o scădere vizibilă a reacţiilor periostale și o uniformizare a conturului osos subcondral.
Aceste rezultate confirmă eficienţa tratamentului în contextul unei solicitări mecanice ridicate, sugerând că asocierea AH-triamcinolon poate reduce semnificativ procesul inflamator chiar și în articulaţiile supuse stresului de impact repetitiv.
Caii de anduranţă
Grupul a inclus opt exemplare din rasele Arabă și Jumătate Sânge, implicate în competiţii de rezistenţă. Aceste animale prezintă particularităţi biomecanice distincte: mișcare uniformă, solicitare liniară și expunere prelungită la microtraumatisme.
La acest lot, recuperarea completă s-a realizat, în medie, la șase luni, iar 75% dintre cai au revenit în activitatea competiţională fără șchiopături reziduale. În plus, la niciun individ nu s-au observat recidive clinice sau inflamaţii secundare în decursul celor 12 luni de monitorizare.
Un aspect interesant a fost stabilitatea evoluţiei clinice: la evaluările la trei, şase și 12 luni, gradul de mobilitate articulară s-a menţinut constant, fără variaţii semnificative. Radiografiile au arătat o reducere progresivă a reacţiilor periarticulare și o refacere parţială a conturului cortical al osului subcondral, indicând efectul regenerativ al terapiei asupra microstructurii articulare.
Rata înaltă de recuperare la caii de anduranţă se explică prin solicitarea biomecanică mai uniformă și printr-o distribuţie simetrică a greutăţii în timpul efortului, care favorizează o regenerare mai echilibrată a ţesuturilor articulare.
Caii de atelaje
Și acest grup a inclus opt exemplare, utilizate în competiţii de tracţiune și probe combinate. Caii de atelaje se caracterizează printr-un stres constant dar moderat asupra articulaţiilor distale, ceea ce conduce la un proces degenerativ mai lent, însă dificil de reversat complet.
Rezultatele au evidenţiat o recuperare completă în 37,5% dintre cazuri (trei din opt) după patru luni, 25% în șase luni, iar restul de 37,5% abia după opt luni. Deși progresul clinic a fost mai lent, toate cazurile au manifestat o ameliorare vizibilă a mobilităţii articulare și reducerea inflamaţiei sinoviale.
Comparativ cu celelalte grupe, caii de atelaje au prezentat o rată de recuperare mai modestă, însă stabilă și fără recidive. Se poate presupune că efectul terapeutic este influenţat de particularităţile mecanice ale solicitării, respectiv de frecvenţa mișcărilor de flexie-extensie la tracţiune.
Analiza globală a rezultatelor
La nivel general, tratamentul a determinat o rată medie de eficienţă clinică de 83,3%, cu un timp mediu de recuperare de 5,6 luni. Eficienţa globală a fost definită prin dispariţia șchiopăturii, restabilirea completă a mișcărilor articulare și reluarea activităţii sportive la nivel competiţional.
Nu s-au înregistrat reacţii adverse locale sau generale pe întreaga durată a studiului. Niciun caz nu a prezentat edem, durere locală persistentă sau infecţie postinjectare. De asemenea, parametrii hematologici și biochimici evaluaţi la controalele de 30 și 90 de zile au rămas în limite fiziologice, confirmând profilul excelent de tolerabilitate al terapiei AH-triamcinolon.
Examinările radiologice efectuate la şase şi la 12 luni posttratament au arătat o reducere vizibilă a reacţiilor periarticulare, o ameliorare a densităţii osoase subcondrale și, în unele cazuri, o netezire a conturului cortical articular. Aceste modificări au fost corelate cu îmbunătăţirea semnelor clinice, susţinând ipoteza unei regenerări tisulare parţiale sub acţiunea acidului hialuronic.
Analiza comparativă între loturi evidenţiază faptul că viteza de recuperare și durabilitatea efectului depind de tipul de solicitare biomecanică, dar nu și de rasă sau vârstă, ceea ce demonstrează aplicabilitatea universală a tratamentului.
În concluzie, tratamentul combinat cu acid hialuronic și triamcinolon s-a dovedit a fi o opţiune terapeutică sigură, eficientă și reproductibilă, capabilă să restabilească funcţia articulară și să prelungească durata de activitate sportivă la cabalinele de performanţă.
Discuţie
Interpretarea datelor prezentate în tabelul 1 și tabelul 2 evidenţiază tendinţe clare în ceea ce privește eficienţa tratamentului intraarticular cu acid hialuronic (AH) asociat cu triamcinolon la cabalinele de sport. Observaţiile obţinute susţin valoarea terapeutică a combinaţiei AH-corticosteroid atât prin prisma ameliorării simptomatologiei clinice, cât și a restabilirii funcţionalităţii articulare pe termen mediu.

În primul rând, se remarcă o diferenţă notabilă între disciplinele sportive, care reflectă particularităţile biomecanice și tipul de solicitare articulară implicate în fiecare activitate. Caii de anduranţă au prezentat cea mai mare rată de recuperare completă (75%) și un timp mediu de vindecare de aproximativ șase luni, ceea ce poate fi explicat prin solicitarea predominant liniară și ritmică a articulaţiilor în timpul antrenamentului, comparativ cu solicitările bruște, de tip compresiv și torsiune, întâlnite la caii de obstacole. În schimb, la caii de atelaje, unde sarcina articulară este distribuită simetric, dar cu presiune constantă asupra articulaţiilor distale, recuperarea a fost mai lentă (șase-opt luni), sugerând o influenţă directă a tipului de activitate asupra răspunsului terapeutic.
Analiza comparativă arată o rată globală de eficienţă clinică de 83,3%, ceea ce confirmă efectul sinergic al acidului hialuronic și triamcinolonului. Acest procentaj se aliniază valorilor raportate în literatura de specialitate (McIlwraith et al., 2014; Frisbie, 2016), unde terapiile combinate AH-corticosteroizi au demonstrat o ameliorare a simptomelor articulare între 75% și 90%. În plus, faptul că nu s-au înregistrat recidive pe parcursul a 12 luni posttratament confirmă stabilitatea și durabilitatea efectului terapeutic.
Rezultatele radiologice (tabelul 2) completează aceste date, demonstrând o îmbunătăţire structurală a articulaţiilor tratate. Reducerea reacţiilor periarticulare și refacerea parţială a densităţii osoase subcondrale indică o diminuare a inflamaţiei cronice și o reluare a proceselor regenerative la nivelul osului și cartilajului articular. În același timp, absenţa reacţiilor adverse locale sau generale validează profilul de siguranţă al tratamentului, un aspect deosebit de important în medicina sportivă ecvină, unde perioadele de repaus trebuie minimizate.
Un alt aspect demn de menţionat este uniformitatea răspunsului terapeutic între rase și grupe de vârstă, ceea ce sugerează că eficienţa acidului hialuronic nu este condiţionată semnificativ de factorii genetici sau de gradul de maturitate al cartilajului articular. Acest lucru este susţinut și de alte cercetări (Smith et al., 2013; Takizawa et al., 2008), care arată că proprietăţile biochimice ale AH – de a reduce activitatea enzimelor proteolitice și de a inhiba citokinele proinflamatorii – sunt eficiente indiferent de vârstă, sex sau rasă.
Din perspectivă fiziologică, eficienţa observată poate fi explicată prin acţiunea multiplă a acidului hialuronic:
- refacerea vâscozităţii lichidului sinovial, ceea ce reduce fricţiunea și presiunea mecanică asupra cartilajului;
- stimularea condrocitelor la sinteza de proteoglicani și colagen de tip II;
- efect antioxidant și antiinflamator local, care limitează stresul oxidativ intraarticular;
- protejarea sinoviocitelor de degradarea indusă de citokine.
Combinaţia cu triamcinolon adaugă un efect antiinflamator imediat, care scade infiltratul celular și permite reluarea mobilităţii într-un timp mai scurt, fără compromiterea pe termen lung a cartilajului, spre deosebire de corticosteroidul administrat singur.
De asemenea, analiza statistică a datelor sugerează că timpul mediu de recuperare (5,6 luni) este semnificativ redus comparativ cu perioada de șapte-nouă luni raportată în terapiile convenţionale bazate exclusiv pe antiinflamatoare nesteroidiene. Aceasta susţine ipoteza că acidul hialuronic acţionează nu doar simptomatic, ci și structural, restabilind parţial integritatea articulară.
Concluzii
- Administrarea intraarticulară de acid hialuronic asociat cu triamcinolon reprezintă o metodă terapeutică eficientă și sigură în tratamentul osteoartritei la cabalinele de sport.
- Recuperarea completă a fost obţinută la majoritatea cazurilor în patru-șase luni, fără complicaţii locale sau sistemice.
- Combinaţia AH-corticosteroid are un efect sinergic, reducând inflamaţia și îmbunătăţind proprietăţile vâscoelastice ale lichidului sinovial.
- Vârsta și tipul activităţii sportive nu influenţează semnificativ eficienţa tratamentului.
- Protocolul terapeutic propus poate fi integrat în practica clinică de rutină a medicilor veterinari specializaţi în medicina ecvină.
Â
Autor corespondent Mirela‑Alexandra Tripon E-mail: mirela.tripon@usamvcluj.ro
Â
Â
Â
Â
Â
CONFLICT OF INTEREST: none declared.
FINANCIAL SUPPORT: none declared.
This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.
Â
Bibliografie
- Chen WY, Abatangelo G. Functions of hyaluronan in wound repair. Wound Repair Regen. 1999 Mar-Apr;7(2):79-89.
- Horváth C. Efectul acidului hialuronic asupra articulaÅ£iilor la cabaline. Lucrare de licenţă, USAMV Cluj-Napoca, 2014.
- McIlwraith CW, Frisbie DD, Kawcak CE. Joint Disease in the Horse, 2nd Edition. Saunders Elsevier, 2014.
- Neo M, Nakamura T, et al. Clinical use of sodium hyaluronate for arthritic disorders. Journal of Orthopaedic Science. 1997.
- Rejnö S, Strömberg B. Osteochondrosis in the horse. II. Pathology. Acta Radiol Suppl. 1978;358:153-178.
- Takizawa M, Yatabe T, Okadaet A, al. Calcium pentosan polysulfate directly inhibits enzymatic activity of ADAMTS4 (aggrecanase-1) in osteoarthritic chondrocytes. FEBS Letters. 2008;582(19):2945-2949.
