Aspecte generale privind impactul stresului asupra principalelor manifestări comportamentale la felinele domestice

Introducere

Termenul de „stres” este actualmente utilizat pe scară largă în medicina veterinară, fiind un concept care cuprinde şi descrie o serie de modificări fiziologice şi comportamentale cu punct de plecare la nivelul axei hipotalamo-hipofizare şi al glandelor suprarenale, ce apar ca urmare a expunerii individului la stimuli nocivi sau la un mediu de viaţă inadecvat. În urma numeroaselor studii etologice, a fost formulată ipoteza conform căreia utilizarea termenului „stres” ar trebui limitată la situaţiile în care nivelul şi, implicit, impactul condiţiilor nefavorabile din mediul de viaţă depăşesc capacitatea de adaptare a organismului, în special atunci când aceste condiţii de viaţă nu sunt doar ostile, ci şi imprevizibile şi incontrolabile pentru individ.

În ceea ce priveşte felinele domestice, factorii de stres pot fi clasificaţi în fizici, sociali – ce rezultă din interacţiunile cu indivizi din aceeaşi specie, şi umani - care rezultă din interacţiunea cu oamenii din jur.

Factorii de stres au efect cumulativ, ceea ce înseamnă că atunci când mai mulţi factori de stres afectează animalul în acelaşi timp, răspunsul la stres rezultat va fi mult mai mare decât dacă animalul ar fi expus unui singur factor de stres⁽²⁾. Prin urmare, din punctul de vedere al perioadei de timp în care factorii stresanţi acţionează asupra individului, stresul poate fi clasificat ca acut sau cronic.

Modul în care individul răspunde la acţiunea factorilor stresori depinde nu doar de mediul de viaţă, ci şi de temperamentul acestuia. Din punct de vedere fizico-comportamental, temperamentul la animalele de companie este definit ca un ansamblu de diferenţe comportamentale de tip individual, stabile în timp şi în varii conjuncturi şi care sunt exprimate, în principal, prin reacţia animalului la o anumită tipologie de situaţie⁽⁴⁾. Temperamentul felinelor depinde, pe de-o parte, de componenta genetică şi, pe de altă parte, de un cumul de experienţe dobândite în timp de fiecare individ, cu precădere în prima parte a vieţii, atunci când începe perioada de socializare la această specie. 

Cauze frecvente ale apariţiei stresului la felinele domestice

Printre cele mai comune cauze ale apariţiei stresului la felinele domestice putem menţiona: mediul de viaţă ostil, schimbările drastice şi frecvente ale mediului de viaţă, conflictul între indivizii din aceeaşi specie şi o interacţiune defectuoasă cu proprietarul. Pentru indivizii din această specie, elementele de noutate în ceea ce priveşte mediul de viaţă pot fi adesea stresante, prin urmare modificările frecvente de natură fizică ale mediului (renovare, schimbarea amplasării litierei etc.), prezenţa persoanelor străine, schimbarea rutinei zilnice ş.a. pot duce la instalarea fenomenului de stres.

Există, totodată, unele comportamente specifice speciei care s-au dovedit a fi deosebit de relevante ca indicator al bunăstării indivizilor. De exemplu, explorarea teritoriului şi ascuţirea ghearelor sunt manifestări comportamentale extrem de importante pentru această specie, iar incapacitatea de a se implica în astfel de activităţi poate duce, pe termen lung, la apariţia stresului⁽⁴⁾. Relaţia defectuoasă dintre proprietar şi pisică constituie, adesea, o altă cauză majoră în apariţia stresului. Aceasta apare, în cele mai multe cazuri, ca o consecinţă fie a socializării insuficiente, fie a manipulării inadecvate, adesea agresive⁽²⁾.

Conflictul între indivizii din aceeaşi specie poate apărea ca urmare a mai multor cauze, precum introducerea în mediul de viaţă a unui individ nou sau reintroducerea unui individ care a fost separat anterior din cauza unei probleme medicale sau a altor circumstanţe. În ambele cazuri poate apărea un conflict de natură teritorială sau o formă de agresivitate de tip defensiv⁽⁷⁾. Concurenţa pentru resurse, precum bolurile de hrană, poate duce, de asemenea, la apariţia unui conflict între indivizi; adesea indivizii extrem de teritorialişti tind să blocheze accesul la resurse pentru ceilalţi indivizi din acelaşi habitat.

Impactul stresului asupra sănătăţii fizice şi comportamentale

Stresul, ca factor psihologic, poate sta la baza unor tulburări fizice şi funcţionale ale organismului, cu consecinţe nefaste asupra stării de sănătate a individului. Una dintre consecinţele răspunsului organismului la stres este suprimarea funcţiei sistemului imunitar şi, în consecinţă, dezvoltarea sau reactivarea unor infecţii. De exemplu, anumite studii sugerează faptul că stresul prezintă un rol important în reactivarea infecţiei cu virusul herpetic felin, aceasta reprezentând o cauză frecventă a bolilor respiratorii la pisici. Există studii care relevă faptul că indivizii care au fost supuşi la un nivel ridicat de stimuli stresori sunt de aproape cinci ori mai predispuşi la ­dezvoltarea unor patologii de natură infecţioasă ale tractului respirator superior⁽¹¹⁾. A fost, de asemenea, subliniat în diverse studii impactul stresului asupra aparatului digestiv la această specie, concluzionându-se că stresul poate altera integritatea barierei intestinale, determinând o creştere a permeabilităţii şi o reacţie inflamatorie locală, manifestată prin tulburări de tranzit, diaree, vomă, stare generală alterată. Oamenii de ştiinţă consideră că stresul este, de asemenea, implicat în dezvoltarea cistitei interstiţiale feline⁽⁵⁾. Cu toate că mecanismul prin care stresul este implicat în declanşarea acestei patologii nu este pe deplin înţeles, se presupune că intensificarea activităţii sistemului nervos simpatic duce la alterarea permeabilităţii la nivelul peretelui vezicii urinare⁽¹⁰⁾. De asemenea, o parte importantă a patologiilor corelate cu stresul la feline este reprezentată de afecţiunile dermatologice, precum dermatita atopică.

Stresul poate provoca o gamă largă de tulburări comportamentale la feline (tabelul 1, figura 1).
 

În unele cazuri, stresul duce la inhibarea sau diminuarea manifestării comportamentelor normale, precum comportamentul ludic şi cel explorator⁽²⁾. Stresul prezintă un impact major asupra comportamentului nutriţional la această specie, una dintre cele mai frecvente manifestări ale impactului stresului asupra comportamentului nutriţional fiind anorexia, care poate avea implicaţii negative asupra stării de sănătate a individului. De asemenea, stresul joacă rol în apariţia neofobiei alimentare, prin urmare anorexia indusă de stres este probabil să fie mai pronunţată atunci când indivizilor li se administrează o hrană nouă într-o mediu stresant⁽⁸⁾. Există, de asemenea, şi situaţii în care stresul a provocat apariţia polifagiei. Efectul stresului asupra comportamentului nutriţional la această specie are la bază interacţiunea complexă dintre o gamă largă de hormoni şi neurotransmiţători, inclusiv glucocorticoizi, leptina, insulina, hormonul eliberator de corticotropină ş.a.⁽²⁾

Ca urmare a expunerii îndelungate la factori stresori, felinele domestice dezvoltă adesea comportamente de tip compulsiv, acestea fiind comportamente repetitive ce indică incapacitatea de adaptare a individului la mediul de viaţă şi pot constitui, totodată, un mecanism de autoapărare pentru aceştia. Cele mai frecvente tulburări de tip compulsiv la această specie sunt: alopecia psihogenă felină, pica şi sindromul de hiperestezie felină.

Overgroomingul, sau îngrijirea excesivă, duce la apariţia alopeciei psihogene, zonele alopecice fiind situate preponderent în zona caudală – la nivelul membrelor posterioare, cozii şi abdominal inferior (figura 2). Conform literaturii de specialitate, pica poate fi încadrată atât ca tulburare compulsivă, cât şi ca tulburare a comportamentului nutriţional⁽⁸⁾. S-a dovedit că evenimentele stresante joacă un rol important în dezvoltarea acestei afecţiuni la pisici, pica putând implica ingestia de diverse materiale precum ţesături textile, cauciuc, plastic etc., conducând adesea la complicaţii precum obstrucţii sau perforaţii la nivelul tractului gastrointestinal. Indivizii care prezintă sindrom de hiperestezie felină manifestă scurte explozii de comportament neobişnuit, cum ar fi accentuarea pliurilor cutanate, overgrooming, alergare haotică, hipersalivaţie, vocalizare ş.a.
 

Stresul poate avea, de asemenea, implicaţii asupra comportamentului de marcare cu urină, în situaţiile stresante crescând frecvenţa de manifestare a acestui comportament⁽⁴⁾. Introducerea de noi indivizi în mediul de viaţă, precum şi relaţiile tensionate dintre indivizi par să aibă un efect major asupra frecvenţei acestui comportament.

Agresivitatea redirecţionată apare în mod frecvent ca tulburare comportamentala la felinele stresate, individul adesea atacând un alt stimul decât cel care a provocat motivaţia agresivă⁽³⁾. Agresiunea redirecţionată poate reprezenta un mecanism de adaptare atunci când pisicile sunt expuse la evenimente stresante, iar unele studii au relevat faptul că, în mod frecvent, concentraţiile plasmatice de glucocorticoizi au scăzut după atacurile redirecţionate⁽¹⁾.

Prevenirea stărilor de stres

Importanţa managementului corect al stresului la felinele domestice se datorează în primul rând faptului că, atunci când acest fenomen este suficient de intens sau de lungă durată, poate depăşi capacitatea de adaptare a organismului, aspect ce prezintă un profund efect negativ asupra bunăstării individului. Demn de menţionat este şi faptul că schimbările comportamentale asociate cu stresul adesea pot afecta în mod profund negativ legătura dintre individ şi proprietar şi, în consecinţă, duc adesea la creşterea ratei de abandon şi chiar la eutanasie în cazul animalelor extrem de agresive.

Actualmente, studiile se concentrează asupra diferitelor protocoale pentru diminuarea sau chiar îndepărtarea factorilor stresori. Expunerea individului la stimulul stresant într-un context plăcut şi într-un mod gradual poate constitui o strategie utilă pentru a reduce impactul acestuia asupra bunăstării individului⁽²⁾. De asemenea, crearea unui mediu prietenos şi bogat în stimuli reduce stresul şi îmbunătăţeşte bunăstarea individului. Acest deziderat presupune asigurarea unei zone sigure, unde pisica se simte confortabil şi are toate resursele necesare, alături de stimularea comportamentului explorator şi a celui de vânătoare prin diferite jocuri ş.a.

În gospodăriile cu mai multe pisici, distribuţia adecvată a resurselor, precum bolurile de apă şi cele de hrană, a litierelor şi a zonelor de odihnă, este esenţială pentru evitarea conflictelor. Deşi restricţionarea sau raţionalizarea hranei este recomandată în anumite situaţii – cu precădere la pisicile obeze, acest aspect poate provoca stres intens la indivizii din această specie, prin urmare hrănirea ad libidum este probabil o opţiune mai bună în această situaţie, impunându-se alte măsuri pentru combaterea obezităţii, precum administrarea de diete speciale hipocalorice şi creşterea nivelului de activitate fizică prin prelungirea perioadelor de joacă⁽²⁾.

Strategiile farmacologice folosite pentru a trata problemele legate de stres nu sunt întotdeauna eficiente întrucât administrarea unui medicament adesea constituie o sursă suplimentară de stres la această specie. Prin urmare, este important a fi luate în considerare frecvenţa administrării medicamentului şi posibilele efecte adverse ce pot apărea. De exemplu, în cazurile de anorexie indusă de stres, benzodiazepinele au fost recomandate pentru stimularea apetitului⁽⁵⁾. Cu toate acestea, unele dintre ele, în special diazepamul, poate provoca necroză hepatică, chiar şi în cazul unui tratament de scurtă durată⁽⁷⁾. O opţiune mai sigură este mirtazapina, un tetraciclic antidepresiv, care a fost utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală cronică datorită efectului antiemetic şi de stimulare a apetitului, având avantajul modului de dozare – o dată la trei zile, care reduce considerabil stresul asociat cu administrarea de medicamente^(5,10).

În vederea prevenirii problemelor corelate cu stresul pot fi utilizaţi şi analogi sintetici ai feromonului facial felin. S-a demonstrat că acest feromon facilitează obişnuirea pisicilor cu medii noi şi este, prin urmare, util la indivizii spitalizaţi şi pe timpul transportului. În funcţie de situaţie, produsul poate fi utilizat sub formă de spray sau ca difuzor şi poate fi combinat cu alte produse anxiolitice.

În concluzie, stresul şi implicaţiile acestuia asupra organismului, traduse prin tulburări comportamentale şi sistemice, au un impact profund negativ asupra bunăstării la această specie, iar strategiile pentru reducerea sau prevenirea stresului ar trebui axate în principal pe îmbunătăţirea mediului de viaţă al individului.