ORIGINAL ARTICLE

Evaluarea nivelului de stres al pisicilor utilizate în terapiile asistate de animale, în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist

Assessing the stress levels of cats used in animal-assisted therapies in children with autism spectrum disorders

Data publicării: 21 August 2024
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
10.26416/PV.44.2.2024.9942

Abstract

The use of animals in animal-assisted therapies (AAT) is becoming increasingly popular. Unfortunately, most studies in this field have an anthropocentric focus, thus neglecting the assessment of the physical and mental health of the animals involved. Despite the fact that animal welfare has recently come to the fore, most studies that indicate the stress that animals experience when used for AAT relate to dogs. Our research aimed to assess the stressful effect that cat-assisted therapy activities have on cats in children with autism spectrum disorders.
In our experiment, we used 15 clinically healthy cats (ten females and five neutered males) of the European breed. The 15 cats were aged between 5 and 7 years old. The cats used in the experiment formed a uniform group, both in terms of maintenance and health. The data obtained were statistically analyzed, calculating the Mean and Standard Deviation (SD), using the Microsoft Excel application. At the same time, the statistical significance of the differences between the batches was calculated using the t-test (Student), using the Microsoft Excel application. We found that feline-assisted therapy activities in children with autism spectrum disorders led to a significant increase in hematocrit, hemoglobin, and the number of red blood cells in the blood of cats used for the first time in therapy. 
 

Keywords
stressautismhematocritleukocytescat

Rezumat

Utilizarea animalelor în terapiile asistate de animale (TAA) devine din ce în ce mai populară. Din păcate, majoritatea studiilor din acest domeniu au un accent antropocentric, neglijând astfel evaluarea sănătăţii fizice şi psihice a animalelor implicate. În ciuda faptului că bunăstarea animalelor a ajuns recent în prim-plan, majoritatea studiilor care indică stresul pe care îl experimentează animalele când sunt utilizate pentru TAA se referă la câini. Cercetările noastre au vizat evaluarea efectului stresant pe care îl au asupra pisicilor activităţile specifice terapiei asistate de pisici, în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist.
În experimentul nostru am utilizat 15 pisici (zece femele şi cinci masculi castraţi), clinic sănătoase, din rasa Europeană. Cele 15 pisici au avut vârste cuprinse între 5 şi 7 ani. Pisicile utilizate în experiment au format un grup uniform, atât din punctul de vedere al stării de întreţinere, cât şi din cel al sănătăţii. Datele obţinute au fost analizate statistic, calculându-se media şi deviaţia standard (SD), folosind aplicaţia Microsoft Excel. Totodată, s-a calculat semnificaţia statistică a diferenţelor dintre loturi cu ajutorul testului t (Student), folosind aplicaţia Microsoft Excel. Am constatat că activităţile specifice terapiei asistate de feline, în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist, au determinat creşterea semnificativă a hematocritului, hemoglobinei şi a numărului de hematii în sângele pisicilor utilizate prima dată în terapie. 
 
Cuvinte Cheie
stresautismhematocritleucocitepisică

Introducere

Utilizarea animalelor în terapiile asistate de animale (TAA) devine din ce în ce mai populară (Hediger et al., 2021). Din păcate, majoritatea studiilor din acest domeniu au un accent antropocentric, neglijând astfel evaluarea sănătăţii fizice şi psihice a animalelor implicate (Loukaki et al., 2010). În ciuda faptului că bunăstarea animalelor a ajuns recent în prim-plan, majoritatea studiilor care indică stresul pe care îl experimentează animalele când sunt utilizate pentru TAA se referă la câini (Glenk, 2017; d’Angelo et al., 2021) şi la cai (Malinowski et al., 2018; Cravana et al., 2021).

Este cunoscut faptul că sindromul general de adaptare, produs în urma expunerii scurte la factori stresanţi cu intensitate scăzută sau medie, are în general un efect pozitiv, inducând eustres, şi ameliorează capacităţile de adaptare ale organismului (Cunningam et al., 2002; Despopoulos and Silbernagl, 2003; Paulev and Textbook; 2000). Expunerea animalelor la factori stresanţi puternici sau pe o perioada îndelungată are drept efect inducerea distresului. Acesta are implicaţii negative, care pot conduce la o evoluţie patologică (Campbell and Sandoe, 2015; Peeters et al., 2011; Popescu et al., 2019).

Răspunsul la stres este o parte normală a vieţii de zi cu zi şi este dăunător doar când este declanşat prea intens sau pentru prea mult timp (Ward et al., 2008; Sapolsky et al., 2000). Expresia periferică a răspunsului la stres este modulată prin două sisteme, axa simpato-adreno-medulară (SAM) şi axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (HPA).

Un factor de stres este un stimul care perturbă homeostazia prin activarea sistemului de răspuns la stres hipotalamic, care poate fi fizic (de exemplu, căldură/rece), psihologic (de exemplu, ameninţare percepută), sau social (de exemplu, interacţiuni agresive) şi clasificat ca acut sau cronic (McEwen, 2008). Pentru a restabili homeostazia, individul va genera un răspuns adaptiv care include atât componente fiziologice, cât şi comportamentale. Expunerea la medii imprevizibile şi incontrolabile care sunt intense, prelungite sau noi şi depăşesc capacitatea individului de a face faţă va avea rezultate negative (Broom and Johnson, 2000; Weiss, 1971, 1972). Acestea pot include scăderea aportului de alimente, inhibarea comportamentelor exploratorii şi sociale, neputinţa învăţării, stereotipii şi răspunsuri imune aberante (Bassett and Buchanan-Smith, 2007; Stella, 2013). Pentru pisici, astfel de factori de stres includ zgomote puternice sau neobişnuite, locuri şi obiecte noi şi nefamiliare, apropierea străinilor (oameni, pisici sau alte animale) în spaţiul lor personal etc. Ca şi în cazul altor specii, diferenţele de rasă şi individuale de temperament sau susceptibilitate la stres (Adamec, 1991; Feaver, 1986), precum şi experienţele trecute (Gottlieb and Halpern, 2002) influenţează, de asemenea, răspunsurile pisicilor la mediu (Adamec et al., 1998).

Studii recente au demonstrat efectele stresului asupra unor parametrii hematologici. Acest fapt a mărit raza de acţiune disponibilă în vederea evaluării intensităţii stresului. În acest context se poate sublinia faptul că stresul induce modificări precum: creşterea numărului de hematii, a hematocritului şi a hemoglobinei (Despopoulos and Silbernagl, 2003; Koolhaas et al., 2011;, Lesimple, 2020). Stresul induce şi modificări ale leucogramei, precum: creşterea numărului de leucocite, a neutrofilelor şi scăderea numărului de limfocite (Cunningam et al., 2002; Glaser and Kiecolt-Glaser, 2005; Peeters et al., 2011; Popescu et al., 2019). Aici iese în evidenţă efectul specific al stresului asupra raportului neutrofile/limfocite, care în stres creşte. Astfel, evaluarea raportului neutrofile/limfocite a devenit o metodă eficientă în evaluarea stresului la mamifere (Popescu et al., 2019).

Deoarece stresul acut şi cronic este cunoscut a fi asociat cu neutrofilie şi limfopenie, un raport crescut neutrofile/limfocite (N:L) a fost folosit ca marker al stresului în studiile umane şi veterinare (Beerda et al., 1999; Davis et al., 2008). Utilizarea raportului N:L are avantajul unei întârzieri de câteva ore de la apariţia factorului de stres, astfel încât să poată fi utilizat pentru a măsura nivelurile de stres la câini.

Cercetările noastre au vizat evaluarea efectului stresant pe care îl au asupra pisicilor, activităţile specifice terapiei asistate de pisici, în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist. Am iniţiat acest demers prin evaluarea modificărilor hematologice induse de aceste activităţi, în organismul pisicilor.

Materiale şi metodă

În experimentul nostru am utilizat 15 pisici (zece femele şi cinci masculi castrati), clinic sănătoase, din rasa Europeană, conform tabelului 1.
 

Tabelul 1. Animalele utilizate în experiment
Tabelul 1. Animalele utilizate în experiment

Cele 15 pisici au avut vârste cuprinse între 5 şi 7 ani. Pisicile utilizate în experiment au format un grup uniform, atât din punctul de vedere al stării de întreţinere, cât şi din cel al sănătăţii. Hrănirea pisicilor a fost asigurată cu hrană uscată. Aceasta a fost administrată în cantităţi care au variat între 25 şi 30 de grame hrană pe kg/corp/zi. Apa a fost administrată la discreţie.

Pisicile utilizate în experiment au fost împărţite în două loturi experimentale:

  • Lotul 1 (martor), format din cinci pisici (patru femele şi un mascul).
  • Lotul 2 (experimental), format din cinci pisici (două femele şi trei masculi).
  • Lotul 3 (experimental), format din cinci pisici (patru femele şi un mascul).

Pisicile din loturile 1 şi 2 făceau parte dintr-un grup de animale special pregătite în scopul utilizării în tratamentul copiilor cu tulburări din spectrul autist, ca o variantă terapeutică anexă, prin terapia asistată de animale. Aceste condiţii au fost asigurate de către specialiştii dintr-un centru de profil din judeţul Ilfov.

Pisicile din lotul 3 erau adăpostite în centrul de tratament, dar nu erau folosite în mod curent în aplicarea terapiei specifice a copiilor cu tulburări din spectrul autist.

Experimentul nostru a fost realizat cu acordul scris al părinţilor copiilor care au participat la experiment.

Protocolul nostru experimental a fost astfel conceput încât să nu aducă atingere nivelului de bunăstare al pisicilor. Astfel, singura intervenţie experimentală a constat în recoltarea unor eşantioane de sânge.

Recoltarea probelor de sânge s-a făcut cu respectarea normelor de asigurare a bunăstării pisicilor.

Pe parcursul întregii perioade experimentale, în intervalele de timp dintre activităţile consecutive programelor de tratament, animalele au fost ţinute în adăpostul de pisici, special amenajat, al centrului de tratament.

Pisicile din lotul 1 au fost cazate patru zile. Animalele din acest lot au fost îngrijite în acest timp de către angajaţii centrului, nefiind scoase în exteriorul spaţiilor de cazare.

Pisicile din lotul 2 au fost folosite patru zile la activităţile specifice terapiei asistate de feline, aplicate în cazul unor copii cu tulburări din spectrul autist.

De asemenea, pisicile din lotul 3 au fost folosite patru zile la activităţile specifice terapiei asistate de feline, aplicate în cazul unor copii cu tulburări din spectrul autist.

Animalele din aceste loturi au fost îngrijite şi supravegheate, pe parcursul acestor activităţi, dar şi în restul timpului, de către angajaţii centrului.

La activitatea specifică terapiei a participat şi un terapeut, specializat în asistarea copiilor cu tulburări din spectrul autist. La această activitate a participat fiecare pisică din loturile 2 şi 3, zilnic, patru zile, pe parcursul a două ore (intervalul orar 10:00-12:00).

Au fost prelevate eşantioane de sânge de la pisicile utilizate în experiment, în dimineaţa primei zile din perioada experimentală. Operaţiunea s-a repetat în dimineaţa celei de-a patra zile a experimentului.

Se cunoaşte faptul că recoltarea eşantioanelor de sânge este o manoperă cu potenţial stresant. Pentru a diminua, pe cât posibil, acest inconvenient, operaţiunea a fost realizată de personalul veterinar ataşat centrului, care supraveghează zilnic efectivul de animale. Personalul mai sus menţionat constituie o prezenţă familiară şi, în consecinţă, se diminuează stresul consecutiv recoltării probelor de sânge.

De asemenea, ţinând cont de faptul că ambele loturi au fost supuse unor manopere cu potenţial stresant similar, considerăm că, în consecinţă, comparaţiile între cele două loturi sunt valide.

Probele de sânge au fost recoltate din vena safenă externă. Au fost utilizate tuburi heparinizate de 5 ml. Eşantioanele de sânge au fost folosite în scopul evaluării unor parametri hematologici, precum: hemoglobina, hematocritul, numărul de hematii, numărul de leucocite, precum şi ponderea neutrofilelor şi a limfocitelor în cadrul formulei leucocitare.

Evaluările mai sus menţionate au fost determinate cu ajutorul unui analizor ProCyte Dx Hematology Analyzer.

Pe întreg parcursul celor patru zile ale experimentului, în intervalul orar 12:00-16:00 (interval în care toate pisicile din loturile experimentale erau ţinute în spaţiile alocate adăpostirii curente a acestora), au fost supuse unei supravegheri etologice, finalizate prin întocmirea unor etograme.

Aspectele comportamentale investigate au fost:

  • cantitatea de hrană ingerată;
  • intensitatea stărilor de alertă;
  • frecvenţa vocalizărilor;
  • durata comportamentului de self-grooming;
  • frecvenţa urinării;
  • prezenţa comportamentului ludic;
  • manifestarea comportamentelor agresive.

Interpretarea etogramelor a fost făcută în concordanţă cu datele din tabelul 2.
 

Tabelul 2. Efectul stresului asupra comportamentelor vizate
Tabelul 2. Efectul stresului asupra comportamentelor vizate

Datele obţinute au fost analizate statistic, calculându-se media şi deviaţia standard (SD), folosind aplicaţia Microsoft Excel. Totodată, s-a calculat semnificaţia statistică a diferenţelor dintre loturi cu ajutorul testului t (Student), folosind aplicaţia Microsoft Excel.

Rezultate şi discuţie

Din analiza etogramelor întocmite cu ocazia derulării experimentului nostru, am observat următoarele (tabelul 3):

  • o scădere cu 8,33% a consumului de hrană în cazul pisicilor din lotul 3, comparativ cu cele din lotul 1;
  • o creştere de patru ori a manifestărilor stărilor de alertă în cazul pisicilor din lotul 3, comparativ cu cele din lotul 1;
  • o creştere de două ori a manifestărilor vocale în cazul pisicilor din lotul 3, comparativ cu cele din lotul 1;
  • o scădere cu 5% a duratei comportamentului de self-grooming în cazul pisicilor din lotul 3, comparativ cu cele din lotul 1;
  • o creştere de trei ori a frecvenţei urinării în cazul pisicilor din lotul 3, comparativ cu cele din lotul 1;
  • o scădere cu 5% a duratei comportamentului ludic în cazul pisicilor din lotul 3, comparativ cu cele din lotul 1;
  • o creştere de trei ori a frecvenţei comportamentelor agresive în cazul pisicilor din lotul 3, comparativ cu cele din lotul 1;
  • nu există diferenţe semnificative între animalele din loturile 1 şi 2 în ceea ce priveşte parametrii comportamentali investigaţi.
Tabelul 3. Centralizator privind observaţiile etologice efectuate
Tabelul 3. Centralizator privind observaţiile etologice efectuate


Animalele din lotul 3 supuse activităţilor specifice terapiei asistate de feline, ca urmare a stimulilor stresanţi consecutivi acestor activităţi, denotă un status stresant evident, indicat de evoluţia specifică a parametrilor comportamentali investigaţi.

În cazul animalelor din lotul 2, ca urmare a faptului că acestea au fost pregătite, antrenate şi utilizate frecvent în terapia asistată de feline aplicată copiilor cu tulburări din spectrul autist, nu s-au constatat devieri semnificative de la profilul comportamental al lotului-martor.

În ceea ce priveşte examenul hematologic, în cazul animalelor din lotul 3, nivelul numărului de hematii din sânge a fost mai mare cu 3% la a doua recoltare, comparativ cu cel înregistrat la prima determinare, diferenţele fiind semnificative din punct de vedere statistic (P < 0,05) (tabelul 4).

De asemenea, în cazul lotului 3, nivelul hemoglobinei a fost mai mare cu 5,05% la a doua recoltare, comparativ cu cel înregistrat la prima determinare, diferenţele fiind semnificative din punct de vedere statistic (P < 0,05) (tabelul 4).

În cazul lotului 3, nivelul hematocritului a fost mai mare cu 9,02% la a doua recoltare, comparativ cu cel înregistrat la prima determinare, diferenţele fiind semnificative din punct de vedere statistic (P < 0,05) (tabelul 4).

În cazul lotului 2 nu s-au constatat diferenţe semnificative între determinările hematologice din prima zi a experimentului şi cele din ultima zi, în cazul parametrilor eritrocitari evaluaţi (P > 0,05) (tabelul 4).
 

Tabelul 4. Valorile hemogramei în cazul celor trei loturi experimentale
Tabelul 4. Valorile hemogramei în cazul celor trei loturi experimentale

Rezultatele noastre scot în evidenţă o uşoară policitemie manifestată în cazul pisicilor din lotul 3, rezultantă evidentă a statusului stresant evidenţiat şi de studiile etologice derulate în experimentul nostru.

În cazul animalelor din lotului 3, nivelul numărului de leucocite din sânge a fost mai mare cu 37,14% la a doua recoltare, comparativ cu cel înregistrat la prima determinare, diferenţele fiind semnificative din punct de vedere statistic (P < 0,05) (tabelul 5).

De asemenea, în cazul lotului 3, nivelul neutrofilelor a fost mai mare cu 24,7% la a doua recoltare, comparativ cu cel înregistrat la prima determinare, diferenţele fiind semnificative din punct de vedere statistic (P < 0,05) (tabelul 5).

În cazul lotului 3, nivelul limfocitelor a fost mai mic cu 8,89% la a doua recoltare, comparativ cu cel înregistrat la prima determinare, diferenţele fiind semnificative din punct de vedere statistic (P < 0,05) (tabelul 5).

În cazul lotului 2 nu s-au constatat diferenţe semnificative între determinările hematologice din prima zi a experimentului şi cele din ultima zi, în cazul parametrilor leucocitari evaluaţi (P > 0,05) (tabelul 5).
 

Tabelul 5. Valorile leucogramei în cazul celor trei loturi experimentale
Tabelul 5. Valorile leucogramei în cazul celor trei loturi experimentale

Aceste rezultate indică un efect stresant evident, constatat în cazul pisicilor din lotul 3, supuse activităţilor consecutive terapiei asistate de feline, aplicată copiilor cu tulburări din spectrul autist, dar fără o pregătire şi antrenament prealabile. Aceste rezultate pot fi explicate prin creşterea nivelului sanguin al hormonilor glucocorticoizi. Aceşti hormoni induc centralizarea neutrofilelor, respectiv inhibarea aderării acestora la endoteliul vascular şi întârzierea diapedezei. De aici reiese creşterea numărului total al leucocitelor din sânge. Nu în ultimul rând, creşterea nivelului sanguin al hormonilor glucocorticoizi duce la sechestrarea tisulară a limfocitelor şi la diminuarea ponderii acestora în formula leucocitară.

În cazul animalelor din lotul 2, pregătite şi antrenate special, se evidenţiază cu pregnanţă faptul că folosirea acestora în terapia asistate de feline aplicată copiilor cu tulburări din spectrul autist nu a condus la amplificarea stării de stres.

Concluzii

Datele furnizate de etogramele rezultate în cursul experimentului nostru au indicat o creştere a comportamentelor asociate stresului la pisicile din lotul 3 (utilizate pentru prima oară în terapia asistată de feline, aplicată copiilor cu tulburări din spectrul autist).

De asemenea, am constatat că activităţile specifice terapiei asistate de feline, în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist, au determinat creşterea semnificativă a hematocritului, hemoglobinei şi a numărului de hematii în sângele pisicilor utilizate pentru prima dată în terapie (lotul 3), indicând un efect tonifiant policitemic, consecutiv eustresului. Acest tip de evoluţie nu a fost constatat în cazul pisicilor din loturile 1 şi 2.

Activităţile specifice terapiei asistate de feline, în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist, au determinat creşterea numărului de leucocite şi de neutrofile în sângele pisicilor utilizate prima dată în terapie (lotul 3).

În schimb, ponderea limfocitelor în sângele categoriei de animale menţionate anterior a scăzut, de aici rezultând o confirmare a condiţiei de stres induse de activitatea în care au fost angajate pisicile, fără o pregătire şi antrenament prealabile.

 

Autor corespondent: Gavrilă Zagrai E-mail: gavrilazag@yahoo.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.

Bibliografie


  1. Adamec RE. Anxious personality in the cat: Its ontogeny and physiology. In: Psychopathology and the Brain. Carroll BJ, Barrett JE, Eds.; Raven Press: New York, NY, USA, 1991; pp. 153–168. ISBN 9780199737055. 

  2. Adamec R, Kent P, Anisman H, Shallow T, Merali Z. Neural plasticity, neuropeptides and anxiety in animals--implications for understanding and treating affective disorder following traumatic stress in humans. Neurosci Biobehav Rev. 1998;23(2):301-18. doi: 10.1016/s0149-7634(98)00032-3. 

  3. Bassett L, Buchanan-Smith HM. Effects of predictability on the welfare of captive animals. App. Anim. Behav. Sci. 2007;102:223–245. 

  4. Beerda B, Schilder MB, Bernadina W, van Hooff JA, de Vries HW, Mol JA. Chronic stress in dogs subjected to social and spatial restriction. II. Hormonal and immunological responses. Physiol Behav. 1999 Apr;66(2):243-54. doi: 10.1016/s0031-9384(98)00290-x. 

  5. Broom DM, Johnson K. Stress and Animal Welfare, 2nd ed.; Kluwer Academic Publishers: Boston, MA, USA, 2000; ISBN 0 412 39580 0. 

  6. Campbell ML, Sandøe P. Welfare in horse breeding. Vet Rec. 2015 Apr 25;176(17):436-40. doi: 10.1136/vr.102814.

  7. Cravana C, Fazio E, Ferlazzo A, Medica P. Therapeutic Riding Horses: using a hypothalamic-pituitary-adrenal axis measure to assess the physiological stress response to different riders. Journal of Veterinary Behavior. 2021;46:18-23.

  8. Cunningam JG. Textbook of Veterinary Physiology, Third edition, W.B. Saunders Company (Elsevier), Philadelphia, 2002.

  9. Davis AK, Maney DL, Maerz JC. The use of leukocyte profiles to measure stress in vertebrates: A review for ecologists. Funct Ecol. 2008;22:760–772. 

  10. d’Angelo D, d’Ingeo S, Ciani F, Visone M, Sacchettino L, Avallone L, Quaranta A. Cortisol Levels of Shelter Dogs in Animal Assisted Interventions in a Prison: An Exploratory Study. Animals (Basel). 2021 Jan 29;11(2):345. doi: 10.3390/ani11020345. 

  11. Despopoulos A, Silbernagl S. Color Atlas of Physiology. Thieme, Stuttgard, New York, 2003.

  12. Feaver J, Mendl M, Bateson P. A method for rating the individual distinctiveness of domestic cats. Anim Behav. 1986;34:1016–1025. 

  13. Glaser R, Kiecolt-Glaser JK. Stress-induced immune dysfunction: implications for health. Nat Rev Immunol. 2005 Mar;5(3):243-51. doi: 10.1038/nri1571.

  14. Glenk LM. Current Perspectives on Therapy Dog Welfare in Animal-Assisted Interventions. Animals (Basel). 2017 Feb 1;7(2):7. doi: 10.3390/ani7020007. 

  15. Hediger K, Wagner J, Künzi P, Haefeli A, Theis F, Grob C, Pauli E, Gerger H. Effectiveness of animal-assisted interventions for children and adults with post-traumatic stress disorder symptoms: a systematic review and meta-analysis. Eur J Psychotraumatol. 2021 Mar 23;12(1):1879713. doi: 10.1080/20008198.2021.1879713.

  16. Gottlieb G, Halpern CT. A relational view of causality in normal and abnormal development. Dev Psychopathol. 2002 Summer;14(3):421-35. doi: 10.1017/s0954579402003024.

  17. Koolhaas JM, Bartolomucci A, Buwalda B, de Boer SF, Flügge G, Korte SM, Meerlo P, Murison R, Olivier B, Palanza P, Richter-Levin G, Sgoifo A, Steimer T, Stiedl O, van Dijk G, Wöhr M, Fuchs E. Stress revisited: a critical evaluation of the stress concept. Neurosci Biobehav Rev. 2011 Apr;35(5):1291-301. doi: 10.1016/j.neubiorev.2011.02.003.

  18. Lesimple C. Indicators of Horse Welfare: State-of-the-Art. Animals (Basel). 2020 Feb 13;10(2):294. doi: 10.3390/ani10020294.

  19. Loukaki K, Koukoutsakis P, Kostomitsopoulos N. Animal welfare issues on the use of rabbits in an animal assisted therapy program for children. Journal of the Hellenic Veterinary Medical Society. 2010;61:220225.

  20. McEwen BS. Central effects of stress hormones in health and disease: Understanding the protective and damaging effects of stress and stress mediators. Eur J Pharmacol. 2008 Apr 7;583(2-3):174-85. doi: 10.1016/j.ejphar.2007.11.071.

  21. Paulev PE. Textbook in Medical Physiology And Pathophysiology. Essentials and clinical problems. Copenhagen Medical Publishers, 1999–2000.

  22. Peeters M, Sulon J, Beckers JF, Ledoux D, Vandenheede M. Comparison between blood serum and salivary cortisol concentrations in horses using an adrenocorticotropic hormone challenge. Equine Vet J. 2011 Jul;43(4):487-93. doi: 10.1111/j.2042-3306.2010.00294.x.

  23. Popescu S, Lazar EA, Borda C, Niculae M, Sandru CD, Spinu M. Welfare Quality of Breeding Horses Under Different Housing Conditions. Animals (Basel). 2019 Mar 5;9(3):81. doi: 10.3390/ani9030081.

  24. Sapolsky RM, Romero LM, Munck AU. How do glucocorticoids influence stress responses? Integrating permissive, suppressive, stimulatory, and preparative actions. Endocr Rev. 2000 Feb;21(1):55-89. doi: 10.1210/edrv.21.1.0389. 

  25. Selye H. The Stress of Life. New York: McGraw-Hill, 1956.

  26. Stella J, Croney C, Buffington T. Effects of stressors on the behavior and physiology of domestic cats. Appl Anim Behav Sci. 2013 Jan 31;143(2-4):157-163. doi: 10.1016/j.applanim.2012.10.014.

  27. Ward PA, Blanchard RJ, Bolivar V, Brown MJ, Chang F, Herman JP, Zawistowski SL. Recognition and Alleviation of Distress in Laboratory Animals. National Academies Press; Washington, DC, USA: 2008. 

  28. Weiss JM. Effects of coping behavior in different warning signal conditions on stress pathology in rats. J Comp Physiol Psychol. 1971 Oct;77(1):1-13. doi: 10.1037/h0031583. 

  29. Weiss JM. Psychological factors in stress and disease. Sci Am. 1972 Jun;226(6):104-13. doi: 10.1038/scientificamerican0672-104. 

  30.  

Articole din ediția curentă

CERCETARE

Morfologia celulară sangvină în sindroamele leucemoide acute la câini şi pisici

Diana‑Valentina Mihăileanu (Iancu), Iuliana Codreanu
Leucemiile sunt un grup de boli neoplazice clasificate ca având fie origine limfoidă, când procesul se dezvoltă pe seama precursorilor limfocitelor (limfoblaste), fie origine mieloidă, când procesul se dezvoltă pe seama ...
ORIGINAL ARTICLE

Sindromul hepatorenal în anaplasmoză la canide

Camelia-Ramona Ion, A. Popovici, A. Cristian, F. Bărbuceanu, Mario-Darius Codreanu
Anaplasmoza canină este o boală transmisă de căpuşe, provocată de două tipuri de bacterii Gram-negative şi intracelulare obligatorii din familia Anaplasmataceae: Anaplasma platys şi Anaplasma phagocytophilum....
ORIGINAL ARTICLE

Anemia hemolitică imunomediată la animalele de companie

Maria Roşca, Alexandra-Mihaela Cristian, Mario-Darius Codreanu
În studiul nostru, anemia hemolitică imunomediată a fost diagnosticată la 25 de animale, dintre care nouă pisici şi 16 câini, utilizând testul Coombs pentru stabilirea diagnosticului. ...
Articole din edițiile anterioare

ORIGINAL ARTICLE

Sindromul hepatorenal în anaplasmoză la canide

Camelia-Ramona Ion, A. Popovici, A. Cristian, F. Bărbuceanu, Mario-Darius Codreanu
Anaplasmoza canină este o boală transmisă de căpuşe, provocată de două tipuri de bacterii Gram-negative şi intracelulare obligatorii din familia Anaplasmataceae: Anaplasma platys şi Anaplasma phagocytophilum....
ORIGINAL ARTICLE

Anemia hemolitică imunomediată la animalele de companie

Maria Roşca, Alexandra-Mihaela Cristian, Mario-Darius Codreanu
În studiul nostru, anemia hemolitică imunomediată a fost diagnosticată la 25 de animale, dintre care nouă pisici şi 16 câini, utilizând testul Coombs pentru stabilirea diagnosticului. ...
ORIGINAL ARTICLE

Aspecte electroencefalografice în şuntul portosistemic la câine

Raluca-Adriana Ştefănescu, Cristina Şerban, Gheorghe Solcan, Mihai Musteață
Encefalopatia hepatică (EH) la câini este o tulburare metabolică a sistemului nervos central, care apare secundar disfuncţiilor hepatice, indiferent dacă acestea au cauze dobândite sau congenitale (O’Brien, 1998). ...