EDITORIAL

Orientări în patologia animalelor de rentă

Mario Codreanu

23 Martie 2023

În portofoliul profesional al medicului veterinar practician, o specialitate distinctă este cea alocată asigurării sănătăţii animalelor de interes economic (de fermă/de rentă), cu capacităţi, disponibilităţi şi limite distincte. În categoria animalelor de rentă, cele de producţie de maximă actualitate sunt: rumegătoare mari (bovine, bubaline), rumegătoare mici (ovine, caprine), suine, iepuri, peşti, păsări (pui de carne, găini, curcani, raţe, gâşte etc.). 

Practic, creşterea şi exploatarea animalelor de rentă recunoaşte noi valenţe, centrate pe dezvoltarea caracteristicilor şi calităţilor specifice, cu adaptări şi selecţii ale capacităţilor productive.

În evaluarea şi asigurarea stării de sănătate şi a bunăstării animalelor de rentă şi de companie, cerinţele şi expectanţele fermierilor şi respectiv ale proprietarilor în decursul evoluţiei profesiei medicale veterinare s-au desprins şi ulterior statuat elemente proprii în asigurarea dezideratelor enunţate.

Astfel, în domeniul supravegherii şi asigurării sănătăţii animalelor de rentă, unde sistemul de creştere şi exploatare este centrat preponderent pe un efectiv numeros de animale, evaluarea şi asigurarea standardelor de sănătate şi de bunăstare sunt exprimate prin afectarea/reducerea performanţelor economice propuse (indicii productivi şi reproductivi). La aceste animale din cadrul efectivelor mari, de cele mai multe ori, modificările clinice şi/sau comportamentale sunt destul de dificil de urmărit şi de cuantificat.

În acest domeniu, semnalul de alarmă pentru evoluţia nefavorabilă a integrităţii morfologice şi fiziologice pentru fermier/crescător îl reprezintă, în principal, scăderea sporului ponderal, a producţiilor specifice şi, respectiv, a indicilor reproductivi. În aceste situaţii sunt reclamate prezenţa şi intervenţia medicului veterinar specialist. Cu atât mai mult, astfel de evaluări sunt completate de examene şi screeninguri metabolice de grup, care în corelaţie cu calitatea şi cantitatea furajului oferit permit cuantificarea atingerii dezideratelor şi expectanţelor productive şi reproductive optime. 

Diagnosticul paraclinic (screeningul metabolic) este orientat pe investigarea elementelor de profil metabolic (glucide, lipide, proteine, vitamine, micro-/macroelemente, activitatea enzimelor specifice etc.), examene serologice sau teste de biologie moleculară. 

La această categorie de animale, frecvent sunt înregistrate tehnopatii (boli  generate de condiţii necorespunzătoare de întreţinere/tehnologii de creştere defectuoase), „boli de efectiv” induse de sistemul intensiv de creştere, precum şi de stresorii adiacenţi (lotizări, transport, supraaglomerare), precum şi dismetabolii induse de deficienţe nutriţionale (în principal în componente energogene, în macro- şi microelemente).

Este important de menţionat faptul că, la aceste specii, uniformitatea genetică a raselor/liniilor aflate în sistemele de creştere, alături întreţinerea, furajarea şi exploataţia în condiţii similare, explică variabilitatea limitată a componentelor de profil metabolic (repere reale în evaluarea comparativă a stării de sănătate).

În acord cu acestea, se impune precizarea că afectarea în mod obişnuit a unui număr mai mare de animale, expuse unor factori predispozanţi, favorizanţi sau determinanţi comuni (patologiile de grup) nu permite întotdeauna evaluarea în dinamică a evoluţiei individuale a bolii şi aplicarea unui tratament individual modulat şi personalizat (apelându-se frecvent la tratamente curativo-profilactice de grup/colective), iar în situaţiile în care prognosticul economic este unul  nefavorabil sau realizarea unui ansamblu de măsuri terapeutice ar presupune intervenţii costisitoare şi de durată, se recurge la condiţionare şi abatorizare. 

Articole din ediția curentă

Repere anatomice – referinţă pentru ochii artificiali folosiţi în taxidermie la specii de păsări de interes cinegetic din România

Mircea Ciobanu, Cristian Belu
Păsările sunt vertebrate la care simţul dominant este vederea. Pentru că sunt într-o continuă mişcare, mai ales în timpul zborului, păsările au nevoie de o vedere foarte bună şi foarte precisă. Din ac...
PATOLOGIE EXOTICĂ 41 Orientări clinice în patologia unor specii

Orientări clinice în patologia unor specii de şopârle de companie

Laurențiu Tudor
Întreţinerea în captivitate a unor specii atât de diferite a însemnat implicit dezvoltarea de terarii sau acvaterarii care să ofere condiţii cât mai apropiate celor din mediul natural, precum şi dezvoltarea de sisteme de hrănire adecvate. ...
ENDOCRINOLOGIE

Hipotiroidismul la câine – prevalenţă, factori de risc şi implicaţii neurologice

Cristina Fernoagă, Raluca Turbatu
Hipotiroidismul reprezintă o endocrinopatie determinată de producţia insuficientă a hormonilor tiroidieni activi, respectiv triiodotironina (T3) şi tiroxina (T4)....
Articole din edițiile anterioare

EDITORIAL

Sănătatea animalelor de fermă – o provocare permanentă pentru medicii veterinari

Mario Codreanu
În peisajul complex al practicii medicale veterinare, un segment distinct le revine îngrijirii și monitorizării sănătății animalelor de fermă, esențiale pentru economia agricolă....
MEDICINA INTERNĂ

Coordonate clinice şi de diagnostic în sindromul Cushing la câine

Mara‑Cătălina Buscă, Mario Codreanu
Etiologic, sindromul Cushing poate fi clasificat în două forme principale, cea hipofizo-dependentă, provocată de tumori la nivelul glandei pituitare (adenoame sau adenocarcinoame), şi cea nonhipofizo-dependentă, care poa...
EDITORIAL

Noi abordări în managementul sănătăţii ecvinelor

Mario Codreanu
De-a lungul ultimelor decenii, domeniul sănătăţii ecvinelor a cunoscut o evoluţie semnificativă, alimentată de progresele ştiinţifice, tehnologice şi de o înţelegere tot mai profundă a nevoilor specifice ale cailor în raport cu orientările şi tendinţele actuale din România....