O premieră pentru literatura ştiinţifică din ţara noastră, Compendiul de Medicina adicţiei, apărut sub coordonarea unei prestigioase echipe de medici cu bogată experienţă în domeniul adictologiei şi psihiatriei clinice – dr. Ovidiu Alexinschi, prof. dr. Doina Cosman şi dr. Eugen Hriscu –, sintetizează cele mai noi date referitoare la epidemiologia, neurobiologia, psihopatologia şi intervenţiile terapeutice dedicate pacienţilor cu tulburări legate de consumul de substanţe. Compendiul este rezultatul colaborării multidisciplinare a 38 de specialişti din întreaga ţară, colectiv de autori din care fac parte medici psihiatri, psihologi clinicieni, psihoterapeuţi, medici legişti, medici de familie şi specialişti în bioetică. Având în vedere această structură complexă a colectivului de autori, abordarea patologiei adictive este realizată într-o manieră caleidoscopică, toate dimensiunile relevante ale acestui fenomen medical, psihologic, social şi cultural fiind explorate cu acribia caracteristică unor clinicieni, cadre universitare şi cercetători de elită.
Fundamentarea polivalentului demers investigaţional privind adicţiile, concretizat sub forma compendiului, este prezentată din perspectiva epidemiologiei şi a costurilor sociale, iar necesarele precizări terminologice şi o succintă istorie a acestui tip de patologie se întâlnesc, de asemenea, în capitolul introductiv realizat de Felicia Militaru, Victor Gheorman şi Ion Udriştoiu. Cât de necesară este o astfel de lucrare, nu doar cu scop formativ (pentru specialiştii în sănătate mintală), ci şi informativ (pentru publicul larg şi specialiştii din alte domenii ale medicinei), rezultă şi din faptul că „doar o mică parte dintre pacienţii care suferă de adicţii primesc tratament” (p. 25), după cum subliniază autorii.
O incursiune în neurobiologia tulburărilor adictive este condusă cu minuţiozitate de Emilian-Bogdan Ignat, Ovidiu Alexinschi şi Daniela Matei, iar această incursiune cuprinde atât o sinteză a literaturii, cât şi elemente originale, cum ar fi o matrice creată de autori pentru explicarea modului în care aspecte comportamentale specifice populaţiei studiate pot fi inferate din disfuncţiile unor structuri specifice ale sistemului nervos central. După cum menţionează autorii acestui capitol, cunoaşterea mecanismelor neurobiologice este deosebit de importantă, deoarece ea se constituie într-o premisă a descoperirii viitoarelor intervenţii terapeutice în adictologie.
Capitolele dedicate tulburărilor legate de consumul de alcool (autori: Ovidiu Alexinschi, Andrei Siriţeanu, Răzvan Hugianu), nicotină (autoare: Nicoleta Bobuţanu), canabis (autoare: Alexandra Boloş), opioide (autor: Sorinel Pletea), substanţe stimulante şi cocaină (autori: Gabriel Cicu, Alin Chiriac, Lăcrămioara-Carmen Butuc) abordează într-o manieră sistematică şi făcând referire la cele mai noi sisteme nosografice, aspecte specifice de epidemiologie, fiziopatologie, provocări clinice şi diagnostice, factori de evoluţie şi prognostic. De asemenea, îmbinând rezultatele analizelor sistematice ale literaturii cu datele provenite din experienţa clinică, autorii oferă direcţii de management terapeutic farmacologic şi psihosocial.
Capitolul „Tulburări legate de consumul de substanţe psihoactive noi” (autori: Ovidiu Alexinschi, Andrei Siriţeanu) analizează un fenomen în continuă expansiune, considerat cea mai recentă provocare pentru specialiştii în adictologie. Datele de farmacologie clinică, toxicologie, epidemiologie, precum şi cele referitoare la posibilele intervenţii terapeutice sunt prezentate de autori într-o manieră riguroasă şi eficient ilustrată, care face informaţia uşor de asimilat.
Capitolul dedicat substanţelor psihedelice şi disociative (autor: Gabriel Cicu) este cu atât mai relevant pentru peisajul psihiatriei contemporane, cu cât acest tip de substanţe este explorat nu doar în contextul adictologiei şi al toxicologiei, ci şi al farmacoterapiei tulburărilor psihice rezistente la metodele de tratament de primă linie. Astfel, pentru cititorii interesaţi de psihofarmacologie clinică, acest capitol deschide calea către analiza naturii duale a unor substanţe cu potenţial de abuz (aspect valabil nu doar în cazul psihedelicelor, ci şi al canabinoizilor, opioidelor sau sedativ-hipnoticelor), care pot aduce atât importante beneficii clinice, când sunt utilizate corespunzător, cât şi consecinţe nefaste, cu potenţial letal, în contextul abuzului şi dependenţei.
Un alt capitol de mare interes, nu doar pentru orice specialist în sănătate mintală, ci pentru orice medic practician, este intitulat „Tulburările psihice legate de utilizarea benzodiazepinelor” (autor: Petru Ifteni). Subliniind cu acurateţe necesitatea limitării prescrierii în practica medicală a acestui tip de substanţe şi nevoia unor programe educaţionale care să vizeze aspectele nocive ale uzului benzodiazepinelor, autorul prezintă un adevărat ghid dedicat managementului de caz al pacientului cu dependenţă de benzodiazepine, integrând elemente de psihofarmacologie şi psihoterapie.
„Diagnosticul dual în adicţii” (autori: Doina Cosman, Radu Enătescu, Andrei Buciuta, Horia Coman) este un capitol incitant despre o realitate clinică frecventă, cu care se confruntă orice specialist care îngrijeşte pacienţi şi indiferent de ramura medicală în care lucrează. Cititorilor le sunt oferite informaţii utile şi cu mare aplicabilitate în practica curentă despre particularităţile diagnosticării comorbidităţilor la pacienţii cu dependenţe de substanţe, elemente despre prognosticul acestor cazuri şi despre managementul terapeutic (inclusiv o analiză detaliată a controverselor privind secvenţializarea tratamentului în aceste situaţii).
Prezentând caracteristicile unui adevărat flagel la nivelul populaţiei generale, fenomen întreţinut şi amplificat de omniprezenţa tehnologiei şi de tendinţele anomice din societatea postmodernă, adicţiile comportamentale sunt examinate în două capitole, atent construite pe axa aspecte clinice şi diagnostice – metode structurate de evaluare – neurobiologie – tratament („Adicţii comportamentale” şi „Tulburările de joc patologic”, realizate de Paul-Sorinel Pletea şi, respectiv, Alina Roşca).
Reflectând perspectiva medicinei bazate pe dovezi şi rigurozitatea argumentaţiei ştiinţifice pe care această paradigmă se fundamentează, capitolul „Farmacoterapia adicţiilor” (autori: Valentin Matei, Alexandru Pavel, Radu Păun) integrează cele mai noi date privind eficacitatea şi tolerabilitatea strategiilor psihofarmacologice dedicate acestui tip de patologie. Metodele de tratament expuse în acest capitol se bazează pe studii clinice, metaanalize şi ghiduri terapeutice, dar naraţiunea integrează şi elemente de neurobiologie, toxicologie, explorare a particularităţilor terapeutice în cazul populaţiilor speciale (de exemplu, femei gravide, vârstnici) şi prezentarea unor posibile soluţii terapeutice de viitor (i.e., agenţi farmacologici aflaţi în diferite faze de cercetare farmacoclinică).
„Intervenţiile psihoterapeutice în adicţii” sunt prezentate într-un capitol extins, realizat de Gabriel Cicu, Ana-Maria Moldovan, Eugen Hriscu, Holger-Ortwin Lux, Teodor Negulescu, Florin Ene, Raluca Grozăvescu şi Luminiţa-Sanda Mihai, capitol care subliniază rolul central al intervenţiilor psihosociale în managementul de caz al pacientului cu dependenţă de substanţă. Explorând dificultăţile frecvente pe care le are terapeutul implicat în sprijinirea pacienţilor cu acest tip de patologie, precum „falsa rezistenţă” sau aparenta „lipsă de motivaţie” ori contratransferul negativ, autorii evidenţiază faptul că experienţa-limită a adicţiei poate fi reinterpretată, în contextul terapiei, ca o cale de reconstrucţie şi dezvoltare personală („recuperarea dintr-o dependenţă poate fi una dintre formele pe care le ia procesul de dezvoltare umană”, p. 411). Multitudinea de căi prin care procesul recuperării pacientului poate fi sprijinit de terapeut este ilustrată în acest capitol prin prezentarea premiselor teoretice şi a aspectelor practice legate, printre altele, de interviul motivaţional, psihoterapia psihanalitică, terapia de familie şi comunităţile terapeutice.
Compendiul se încheie cu două capitole extrem de necesare practicienilor din domeniul adictologiei, respectiv „Adicţiile– intervenţii medico-legale” (autori: Călin Scripcaru, Diana-Bulgaru Iliescu, Andrei Scripcaru) şi „Etica în medicina adicţiei” (autori: Tudor-Ştefan Rotaru, Liviu Oprea). Principiile examenului medico-legal psihiatric aplicate cazurilor cu tulburări legate de consumul de substanţe, precum şi informaţii despre dozarea substanţelor psihoactive în practica medico-legală, ori examinarea medicală a conducătorilor auto din punct de vedere toxicologic, toate acestea sunt aspecte a căror utilitate clinică este evidentă. În mod similar, multe din dilemele etice cu care se confruntă zilnic specialiştii care acordă îngrijiri pacienţilor cu dependenţe de substanţe sunt analizate de cei doi autori bioeticieni. Astfel, capitolul respectiv este o incursiune fascinantă nu doar în etica, ci şi în epistemologia adictologiei, prin analiza modului în care drogurile limitează capacitatea de autodeterminare a pacientului din cauza constrângerilor interne. Mai mult, autorii explorează şi provocările cu care se confruntă specialiştii în sănătate mintală, cele de a înţelege şi a aplica adecvat principiile beneficienţei, nonvătămării şi dreptăţii în cazul pacienţilor cu tulburări adictive.
În concluzie, Compendiul de Medicina adicţiei, care este prima carte de specialitate dedicată medicinei adicţiilor din România, îşi atinge cu succes obiectivul principal, acela de a comunica atât specialiştilor, cât şi publicului larg experienţa clinică sublimată a unui colectiv multidisciplinar de autori. Compendiul se bazează pe o abordare modernă, integrând instrumente precise de evaluare, diagnostic şi tratament, analize transnosografice pornind de la sistemele moderne de clasificare a tulburărilor mintale şi de comportament (ICD-11 şi DSM-5 TR), cuprinzând cele mai noi intervenţii farmaco- şi psihoterapeutice bazate pe dovezi. Din punctul de vedere al formatului lucrării, trebuie menţionat că acesta este unul compact, compendiul fiind dotat cu toate caracteristicile moderne pentru facilitarea lecturii ştiinţifice, respectiv referinţe bibliografice la fiecare capitol, abrevieri, index şi chiar o secţiune în care cititorul poate să-şi noteze elementele pe care le consideră esenţiale pentru practica sa cotidiană.
Coordonatorii acestui compendiu şi toţi autorii care au contribuit la realizarea lui trebuie felicitaţi pentru modul în care şi-au integrat cunoştinţele şi expertiza relevantă în domeniul adictologiei, esenţializând aspectele practice şi sintetizând datele din literatura de specialitate într-un întreg armonios. Lectura compendiului subliniază importanţa acordării asistenţei multidimensionale a persoanelor cu probleme legate de utilizarea substanţelor psihoactive sau cu adicţii comportamentale. Ca urmare a modului în care compendiul a fost conceput şi coordonat, utilitatea sa deosebită nu se limitează la specialiştii în sănătate mintală, ci se extinde şi la medicii de familie, precum şi la cei de orice altă specialitate (de exemplu, analiza comorbidităţilor somatice la pacientul cu dependenţă de substanţe este importantă pentru orice medic care se poate întâlni cu astfel de pacienţi, la fel şi aspectele medico-legale sau etice explorate în această lucrare sunt utile unei game foarte largi de specialişti). Mai mult, compendiul este un ghid sintetic util studenţilor la Medicină, Psihologie, Sociologie, Asistenţă socială, precum şi tuturor celor interesaţi de această patologie extrem de complexă şi atât de actuală în societatea noastră.
În plus, Compendiul de Medicina adicţiei completează ecosistemul românesc al formării medicale în asistenţa persoanelor cu dependenţe de substanţe, reprezentând un suport educaţional şi pentru medicii care se pregătesc pentru Atestatul de Medicina adicţiei.
Dr. Octavian Vasiliu