România a reuşit, în domeniul homeopatiei, să meargă pe o linie clară, obţinând recunoaşterea studiilor postuniversitare medicale şi farmaceutice în homeopatie de către Ministerul Sănătăţii şi impunând, în acest fel, obligativitatea formării în acest domeniu doar a medicilor şi farmaciştilor.

Prin afilierea la organismele europene şi internaţionale din domeniu, a obţinut şi recunoaşterea la nivel international. Acest articol se adresează în special tinerelor generaţii de medici şi farmacişti, ca îndemn pentru continuarea lucrării înaintaşilor noştri care au pus bazele dezvoltării homeopatiei în România.

Scurt istoric

Primul Curs de iniţiere în Homeopatie s-a organizat la Bucureşti, în anul 1980, de către Centrul de Perfecţionare al medicilor şi farmaciştilor al Ministerului Sănătăţii, condus de dr. Ioan Teleianu, în colaborare cu Cercul de Homeopatie. Au participat 16 medici veniţi din toată ţara, lectori fiind dr. Gheorghe Bungetzianu, dr. Victor Săhleanu, dr. Pavel Chirilă, dr. Corneliu Aurian Blăjeni, dr. Ilie Nicea, dr. P. Pârvulescu şi farm. Cezarina Ţuchel.

În anii care au urmat, Centrul de Perfecţionare al medicilor şi farmaciştilor al Ministerului Sănătăţii, în colaborare cu Cercul de Homeopatie, apoi cu Secţia de Homeopatie din cadrul USSM şi apoi cu Societatea Română de Homeopatie (SRH) au organizat cu regularitate cursuri de competenţă/atestat în homeopatie la Bucureşti, Braşov, Sibiu, Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi.

Începuturile organizării specialiştilor în homeopatie 

În anul 1947 a luat fiinţă Societatea de homeopatie din România, cu personalitate juridică, iniţiatorii ei fiind dr. Nicolae Nicolicescu, dr. Tiberiu Ionescu, dr. Constantin Bărbulescu, dr. Nicolae Gruia-Ionescu, dr. Corneliu Aurian Blăjeni, dr. Gheorghe Bungetzianu, farm. Victor Iacobi, farm. Alexandru Pop.

Societatea de Homeopatie din România (SRH) a avut o existenţă în penumbră în anii care au urmat şi a ieşit din nou la lumină abia în anul 1964, când, în cadrul USSM Bucureşti, se înfiinţează, pe lângă Societatea de Medicină Generală, Cercul de homeopatie, avându‑l iniţial ca preşedinte pe dr. Gheorghe Gâlea.

Au urmat ani buni pentru homeopatie:

  • În 1966 a luat fiinţă Cabinetul metodologic de homeopatie din cadrul Policlinicii Colţea (Diham) condus de dr. Tiberiu Ionescu,

  • În 1967 a aparut Secţia de farmacie homeopatică de pe lângă Farmacia nr. 7 din Bucureşti,

  • În 1969, ministrul dr. Dan Enăchescu a oficializat practica homeopatică în România.

Începând din anul 1982, s-au ţinut anual simpozioane şi apoi congrese.

  • Primul Simpozion de Homeopatie a avut loc la Spitalul Filantropia, Bucureşti, în 1982 (prezidat de dr. I. Teleianu, dr. M. Voiculescu, dr. G. Bungetzianu, dr. D. Pavlovschi şi acad. D. Dobrescu).

  • Din anul 2011, s-au organizat congrese de medicină integrativă, SRH începând o fructuoasă colaborare cu Societatea Română de Acupunctură şi Medicină Integrativă.

Obţinerea atestatului în homeopatie

Programul de studii complementare în homeopatie, având ca finalitate obţinerea atestatului de medic/farmacist homeopat, este organizat conform programei aprobate de către Ministerul Sănătăţii şi de Comitetul European pentru Homeopatie (ECH). Organizarea administrativă (incluzând înscrierile pentru curs) aparţine îi Şcolii Naţionale de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti, cu coordonare metodologică de către Ministerul Sănătăţii. Este vorba de vechiul Centru de Perfecţionare al medicilor şi farmaciştilor, cel care a fost cândva condus de către doctorul Ioan Teleianu, aşadar s-a continuat tradiţia începută în anii '80.

La curs sunt admişi (conform Ordinului 418/20.04. 2005 al Ministerului Sănătăţii) medicii de medicină generală cu drept de practică în România, medicii de familie, medicii specilişti, medicii dentişti cu drept de practică în România şi farmaciştii cu drept de liberă practică. 

 

Figura 1. Primul curs de Homeopatie – Bucureşti, 1980
Figura 1. Primul curs de Homeopatie – Bucureşti, 1980

Programul de studii complementare în homeopatie pentru medici, cuprinde un Curs în 3 module, structurat după una din variante:

  • Curs intensiv în trei module în trei semestre, de trei săptămâni fiecare modul, 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână – în total 352 de ore (200 de ore teorie + 152 ore practică) sau

  • Curs de weekend, timp de doi ani – 22 de sesiuni lunare de două zile, 8 ore pe zi, grupate în trei module cu aceeaşi sumă totală de 352 de ore.

Pentru ambele forme, evaluarea formativă a programului se face prin seminare şi teste intermediare, două evaluări de etapă la sfârşitul fiecărui modul, iar la sfârşitul programului o evaluare sumativă, care permite participarea la examinarea finală pentru obţinerea atestatului în homeopatie.

Programul cursului cuprinde prezentări teoretice, ateliere practice cu prezentări de cazuri, consultaţii homeopatice, materiale video comentate şi repertorizări pe program de calculator ale unor cazuri reale sau simulate.

Scopul cursului este instruirea teoretică şi practică a principiilor şi doctrinei homeopatiei, în acord cu standardele europene.
 

Figura 2. Primul Simpozion de Homeopatie – Bucureşti, 1982
Figura 2. Primul Simpozion de Homeopatie – Bucureşti, 1982

Obiectivele specifice ale programului de studii complementare în homeopatie pentru medici

TEORIA

  • Să permită înţelegerea de către participanţi a principiilor generale ale metodei   

  • Să ajute participanţii să-şi  însuşească strategia de asimilare a remediilor din materia medica

  • Să  formeze deprinderea de a folosi corect un repertoar de simptome

  • Să formeze abilitatea de a face asocieri, corelaţii şi discriminări pertinente legate de diagnosticul diferenţial dintre remediile asemănătoare 

  • Să permită exersarea repetată, impusă de stabilirea unui algoritm propriu  care să ducă la  punerea unui diagnostic homeopatic corect.

PRACTICA

  • Să formeze abilitatea:

  • de a comunica în condiţii adecvate cu bolnavul;

  • de a conduce corect un interogatoriu cu bolnavul în vederea inventarierii simptomelor;

  • de a observa starea pacientului, mimica acestuia, comportamentul, reacţiile etc. în timpul anamnezei homeopate;

  • de a pune întrebări oportune şi de a decodifica înţelesurile exprimării pacientului;

  • să aprecieze corect, în funcţie de starea de sănătate a pacientului, contraindicaţiile începerii unui tratament homeopatic, în cazul unor boli care impun o asistenţă specializată prioritară;

  • să se familiarizeze cu tehnica folosirii repertoriilor de simptome, pentru găsirea corectă şi rapidă a rubricilor respective.

Programul de studii complementare în homeopatie pentru farmacişti, cuprinde un Curs în 2 module, în care primul modul de formare este comun cu medicii (pentru înţelegerea aspectelor specifice ale actului medical homeopatic), după care urmează un al doilea modul cu noţiuni specifice domeniului farmaceutic şi destinat doar farmaciştilor (structurat în 60 de ore de teorie şi practică).
 

Figura 3. Atelier de vară cu Gabriel Campuzano‑Piña, Căciulata, 2012
Figura 3. Atelier de vară cu Gabriel Campuzano‑Piña, Căciulata, 2012

Programul de studii complementare în homeopatie pentru farmacişti (al doilea modul) are în vedere:

  • Specificul homeopatiei (paralelă între alopatie, enantiopatie şi homeopatie, isopatie)

  • Relaţii structură chimică – efect, conform principiului similitudinii

  • Mecanisme de acţiune (cercetări ştiinţifice din ţară şi străinătate)

  • Metodologia studiilor clinice

  • Materiile prime folosite la fabricarea tincturilor mamă

  • Metode de preparare a tincturilor mamă conform farmacopeelor

  • Caracteristicile medicamentului homeopatic (forme farmaceutice, metode de preparare)

  • Controlul calităţii pe fluxul de producţie

  • Norme pentru autorizarea şi înregistrarea medicamentelor homeopate în România etc.

Organizatori ai atestatului de homeopatie:

CURS MEDICI

Responsabil naţional pentru studii complementare în homeopatie (din 1980 până în 2006) este dr. Ioan Teleianu, iar din 2007, dr. Doina Pavlovschi.
 

Figura 4. Şedinţă de lucru ECH, comitetul pentru educaţie, Bruxelles, 2014
Figura 4. Şedinţă de lucru ECH, comitetul pentru educaţie, Bruxelles, 2014

Responsabilii regionali:

  • dr. Ileana Rîndaşu pentru Bucureşti,

  • dr. Ofelia Lugojan-Ghenciu pentru Timişoara,

  • dr. Silvia Ignat pentru Iaşi,

  • dr. Simona Niţu pentru Cluj-Napoca.

CURS FARMACIŞTI

Responsabil naţional pentru studii complementare în homeopatie (din 1991 până în 2017) a fost acad. dr. farm., iar din 2018, prof. dr. farm. Dumitru Lupuliasa a preluat funcţia.

Afilieri şi colaborări

Medicii şi farmaciştii homeopaţi au în permanenţă ocazia de a participa la alte cursuri, seminarii sau conferinţe care se organizează de către Societatea Română de Homeopatie.

Până acum, au fost invitaţi şi au susţinut prelegeri homeopaţi de renume din străinătate, printre care îi amintim pe: dr. Russell Malcolm din Anglia, prof. George Vithoulkas din Grecia în 2002, dr. Didier Grandgeorge, dr. Jacques Rey, dr. Simone Fayeton din Franţa, dr. Frederik Schroyens din Belgia, dr. Paresh Vasani din India, dr. Alfons Geukens (Belgia) între anii 2002-2007, dr. Gabriel Campuzano‑Piña (Portugalia) – în perioda 2008-2017, dr. David Owen (Anglia), în 2009, dr Joshi Bhawisha şi Shachindra  (India), în perioada 2011-2013, dr. Roberto Petrucci din Italia, între anii 2009-2014, dr. Roger van Zandvoort, (Olanda), în anul 2011, dr. Jonathan Hardy din Anglia, în perioada 2013-2017, dr. Rajan Sankaran, în 2015 şi 2016.

Se organizează anual, începând cu anul 2010, Şcoala de vară, cu dr. Gabriel Campuzano-Piña şi Atelierul de homeopatie lunar, în Bucureşti.

Congresul naţional de homeopatie are o tradiţie îndelungată, în 2017 organizându-se a XXXII-a ediţie, ce a marcat 70 de ani de la înfiinţarea SRH.

Din anul 2007, SRH a devenit membră a European Committee for Homeopathy (ECH), asociaţie profesională de mare prestigiu.

Din anul 2014, s-a primit acreditare pentru a acorda Diploma ECH absolvenţilor cursului românesc de homeopatie pentru atestat, fapt care este o recunoaştere a valorii învăţământului românesc şi o facilitate pentru cei care doresc să practice homeopatia în alte ţări din Europa.

SRH s-a afiliat în 2014 şi la o altă organizaţie internaţio­nală prestigioasă de homeopatie, Liga Medicorum Homoeopathica Internationalis (LMHI).

În anul 2016, ţinând cont de experienţa clinică bogată a medicilor indieni, precum şi de progresele lor înregistrate în domeniul cercetării, s-a iniţiat o colaborare, împreună cu colegii de la Institutul Naţional pentru Medicină Complementară şi Alternativă (INMCA) – cu Global Homeopathy Foundation din India, şi s-a organizat o conferinţă, care s-a bucurat de mult succes din partea publicului, avându‑i invitaţi de onoare pe secretarul Ambasadei Indiei la Bucureşti şi reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii.

În prezent, SRH organizează un curs online în colaborare cu Registration Society of Homeopathy UK şi cu Facultatea de Homeopatie Bakson din India, care se va finaliza cu o practică clinică la spitalul de homeopatie al facultăţii. Cursul va oferi şi dreptul de practică în Marea Britanie.

Studiile complementare în homeopatie sunt urmate de tot mai mulţi medici, de la an la an, de diverse specialităţi, iar farmaciştii, pe lângă pregătirea universitară în homeopatie (de care medicii nu au parte deocamdată, din păcate), aleg şi ei să îşi continue perfecţionarea prin aceste cursuri. Standardizarea actului medical în homeopatie, pe de altă parte, putem spune că vine ca o împlinire, alături de standardizarea actului farmaceutic (realizată de mult timp prin monografiile farmacopeilor, certificarea de Bună Practică de Fabricaţie a fluxurilor tehnologice şi avizarea medicamentului homeopatic de către Agenţia Naţională a Medicamentului).