Școala Davila – primii elevi spițeri
1856, București (160 de ani) – Primii șase elevi din Școala de chirurgie a dr. Carol Davila fac practică la spiţeria Spitalului Militar. În timpul aceluiași an s-a format o clasă de 12 elevi spiţeri, puși sub conducerea magistrului Francisc Xavier Pruzinsky (1802-1874).

 

Balneologia în opera unor farmaciști

1881 (135 de ani) – Samuel Konya, farmacist, dr. chimist (1845-1940), publică în limba română la Iași și în limba germană la Viena volumul „Cercetări și analize asupra apelor minerale de la Slănic“, susținând apele minerale din Moldova la Expoziția internațională de balneologie de la Frankfurt pe Main din acel an [Lipan V., Istoria farmaciei române în date, Ed. Farmaceutică, Buc., 2009, p. 108].

Publicații farmaceutice

1881, București (135 de ani) – A apărut publicația Foaie pentru Scință, Artă și interesele farmaceutice, cu o durată de șapte ani, sub egida Societății Farmaciștilor din România.

1991, dec. 1, București (25 de ani) – A apărut nr. 1 al Gazetei Farmaciștilor, periodic al Colegiului Farmaciștilor din România, instituție reînființată după o întrerupere de 42 de ani.

Expoziția generală de la București

1906, mai 15-nov. 23, București (110 ani) – Organizarea expoziţiei generale a fost încredinţată prof. dr. C.I. Istrati (5.09.1850, Roman - 29.01.1918, Paris), comisar general, care a depus toate eforturile pentru ca această manifestare să o depășească pe cea din 1903.

Prof. dr. C.I. Istrati

Expoziția a avut loc în Parcul „Carol I“, inaugurat tot în 1906. Farmacia a fost încadrată la Secţiunea VI Industrii Grupul 32 (Produse farmaceutice - farmacie). Societatea Farmaciștilor din România a sărbătorit 25 de ani de existenţă în septembrie 1906, prilej de a-și etala rezultatele muncii știinţifice și ale progresului, prin organizarea pavilionului, condus de președintele societăţii, dr. N.I. Angelescu, și de comisarul special, farmacist V. Thüringer.

Dr. N.I. Angelescu

Expoziţia de farmacie a fost una dintre cele mai mari succese ale Societăţii Farmaciștilor din România, care a primit diploma de onoare cu medalia de aur, acordată și unui număr de șase farmaciști (Nicolau D., Henţiescu A., dr. Racoviţă N., Vasiliu D.G., Dimitriu Gabriel, dr. Urbeanu A.) și individual toţi cei 12 expozanţi au fost medaliaţi cu aur (Învăţământul farmaceutic București, Iteanu Al., Werner I., Ţinc C., Farmacia Dr. Ludvig, Vorel L., Vasiliu D., dr. Bogdan St., Curelescu I. Ioan ș.a.), argint (6) și bronz (Drumer Alfons, farmacist, fotografii). Au mai primit medalii de aur și diplome de onoare instituţii ca: Spitalul Militar Central, Institutul Medico-Militar, Spitalul Militar Veterinar și Revista Sanitară Militară. Au primit medalii de aur și diplome farmaciștii: C. Cholet (unsori și insecticide pentru echipament; studii analitice asupra pâinii și pesmeţilor); maior C.D. Parepa (explozivul „Parepa-Anghirovici“); lt. Gh. Grinţescu (ierbarul de 2000 de plante); studentul Gh. Pamfil (ierbarul alcătuit în timpul practicii în farmacie), iar de argint: C.D. Parepa (scrierile despre cauciuc și ­despre laboratoarele de chimie), o altă medalie (lucrările sale despre incompatibilităţi) și cpt. C. Ionescu-Galaţi (explozivulgalaţita“) [Iugulescu C., Pagini din trecutul farmaciei militare românești, Ed. Sitech, Craiova, 2008, p. 169; Gabriela Antoaneta Vlăsceanu, Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Marinescu Lucasciuc, Carmen Violeta Popescu, Participarea farmaciștilor la Expoziţia Jubiliară de la București din 1906, Congresul Național de Farmacie din România, ediția a VI-a, 28.09.-01.10.2016, București, Vol. rezumate, p. 342].

Terminologia populară a medicamentelor

1921-1922Revista Farmaciei a reprodus un „glosar“ de medicamente fitoterapice, opoterapice, minerale, chimice, de uz intern și extern, cuprinzând denumirile științifice însoțite de terminologia populară (arhaisme, neologisme, regionalisme). Deși în România apăruse Farmacopeea Română (FR) edițiile a II-a (1874) și a III-a (1892), listele inserate în Revista Farmaciei oglindesc puține schimbări terapeutice în acest interval de 60 ani, pe de altă parte, atât în activitatea practică, cât și în cea științifică, exigențele corpului farmaceutic au evoluat, dovadă că, în 1915, Comitetul Societății Farmaciștilor din România a editat, sub redacția dr. farm. C. Kollo, așa-numita Ediție Specială în care se regăsesc capitole „noi“ de forme medicamentoase, absente în vechile ediții [Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc, Revista Farmaciei – izvor documentar pentru terminologia populară a medicamentelor, A XXXIX-a Reuniune Naţională de Istoria Medicinei, Brașov, 12-15 iunie 2008].

Literatura farmaceutică
românească

1921, București (95 de ani) – „Formular farmaceutic“, sub semnătura conf. dr. farm. Emil Belcot (1883-1955), apărut cu sprijinul material al Asociației Generale a Farmaciștilor.

 

1926, București (90 de ani) – „Manual de farmacie. Medicamente chimice“, sub semnătura dr. farmacist C. Kollo (1874-1954).

În prefața acestei lucrări, prof. dr. Al. Iteanu scria că există o garanție certă prin „numele lui C. Kollo, care se leagă indiscutabil și de realizarea, în 1915, a Farmacopeii Române (ediție specială) apărută cu sprijinul și pe cheltuiala Societății Farmaciștilor din România (...)“. Tot în prefață se menționează că aceasta răspunde tuturor nevoilor, din cauza numărului restrâns de lucrări de specialitate apărute în limba română [Graziella Baicu, C. Kollo, prestigios exponent al culturii farmaceutice românești. 100 de ani de la nașterea sa, Practica farmaceutică, București, 1974, an VII, vol. II, p. 99].

Farmacistul-pictor (III)

1981, 1 nov. - 31 dec., Câmpina (35 de ani) – Sfârșit de an cu cea de-a treia expoziţie personală a pictorului-farmacist Gh. Dima, cu tema Culorile toamnei, urmată de cea de-a patra expoziţie Flori de Mai (1984, 6 mai-30 iunie) și, în anul următor (1985, 3 oct. - 30 nov.), a cincea expoziţie personală [Lipan V., Istoria farmaciei române în date, Ed. Farmaceutică, Buc., 2009, p. 658; 671; 677].

Comemorări

† 1916, dec. 31, Ciurea, jud. Iași – 100 de ani de la moartea în tragicul accident de cale ferată a farmacistului lt. col. (r.) post-mortem Dimitrie Nicolau (n. 4.05.1863, Focșani). Farmacist militar până în 1897, când obține o concesiune de farmacie în București, Calea Rahovei nr. 81, unde organizează și un laborator de chimie, ale cărui produse au fost admirate la Expoziția științifică din 1903 și premiate cu medalia de aur, iar la Expoziția jubiliară din 1906 au fost premiate cu diploma de onoare și medalia de aur. Împreună cu A. Altân și Alex. Volanschi a editat publicația Buletin farmaceutic (1.01.1897-1907). A publicat mai multe articole științifice și profesionale, dar opera sa de căpetenie a rămas volumul de biografii Farmaciștii noștri (1906), care cuprinde peste 200 de portrete ale farmaciștilor din acea epocă, apărut cu prilejul jubileului de 25 de ani de la înființarea Societății Farmaciștilor din România. A fost ales vicepreședinte (1903), iar la 1 mai 1908, președinte al Societății Farmaciștilor din România, rămânând în funcție până la decesul său. A participat la campania din 1913 și la cea din Primul Război Mondial, fiind decorat cu ordine și medalii [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 136-139].

 

† 1921, dec. 2, București – 95 de ani de la decesul Paulinei Cruceanu (n. 26.02.1865, Iași), prima farmacistă din România [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 227-230].

 

† 1921, dec. 6, București – 95 de ani de la decesul farmacistului mr. Constantin Dumitrescu-Parepa (n. 10.12.1858, Ploiești).

Primul președinte al Societății Studenților în Farmacie (1884), chimist-expert al Capitalei (1900), secretar și bibliotecar al Societății Farmaciștilor din România, redactor la Revista Farmaciei, șef al Laboratorului Central de Chimie al Armatei, din cadrul Spitalului Militar Central București [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 276-278].

† 1936, nov. 3, Roșiorii de Vede – 80 de ani de la moartea farmacistului german Michael Heinrich Bieltz (n. 15.09.1862, com. Tartlau/Prejmer, comitat Brașov).

Doctor în științe al Universității din Bruxelles, chimist auxiliar la Institutul Chimic Universitar, condus de A.N. Bernath-Lendway, a înființat la București Fabrica de produse chimice dr. M. Bieltz & Co. (22.02.1902), membru fondator al societății pe acţiuni Banca Slatina (2.04.1908), consilier comunal la colegiul I Slatina [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 98-101].

 

† 1936, dec. 10, Brăila – 80 ani de la decesul farmacistului Ion Faltis (n. 31.01.1858, Tohanul Vechi, com. Bran). Om de cultură și cercetător științific în arta farmaciei, proprietarul farmaciei care astăzi îi poartă numele, aparținând familiei farmaciștilor Bobaru. Cu mult respect și dăruire pentru această moștenire, clădirea a devenit obiectiv oficial de interes istorico-farmaceutic. În receptura actualei farmacii sunt restituite vechile formule din rețetarul Faltis [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 291-293].

 

† 1936, dec. 13, Buzău – 80 de ani de la decesul farmacistului mr. (r) Dimitrie Gherman (n. 16.10.1855, București) care a înființat Farmacia Românească, a treia din Buzău (13.06.1885).

A luptat în Primul Război Mondial și a fost decorat cu ordinul „Coroana României“ în grad de cavaler. A fost ales consilier comunal la colegiul II Buzău [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 325-326].

 

† 1936, dec. 31, București – 80 de ani de la decesul farmacistului Adalbert Benedict (n. 10.11.1852, Timișoara).

Absolvent al Universității din Praga, magistru în farmacie în Austria și Germania, dirigintele farmaciei Pelicanul din București (1885), apoi proprietar (20.10.1907), membru fondator al societății Centrala (19.01.1899) și cenzor supleant, a făcut parte din comisia de redactare a unei noi taxe farmaceutice, cap. Preparate galenice [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 81-82].

 

† 1956, oct. 6, Paris – 60 de ani de la decesul farmacistului, dr. chimist Constantin N. Ionescu (n. 21.07.1905, București).

Profesor universitar la catedrele de Chimie farmaceutică și de Farmacie galenică de la Facultatea de Farmacie din București, membru corespondent al Academiei Române (1948), director al Institutului de Cercetări Chimico-Farmaceutice (1948-1954), primul redactor-șef al revistei Farmacia, coautor la edițiile a V-a, a VI-a și a VII-a ale Farmacopeii Române [Facultatea de Farmacie București, 75 de ani de la înființare, 1923-1998, Ed. Genicod Ltd., București, 2002, p. 90-91; Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 25-29].

 

†2016, nov., 4, București – A încetat din viață dr. farm. Oltea Coșocariu (n. 18.04.1925, Rădăuți).

Absolventă a Facultății de Farmacie din București (1948), a susținut teza de doctorat Contribuții la studiul farmacognostic al speciilor de Sorghum, sub conducerea prof. dr. doc. E. Constantinescu (1975); a lucrat în cercetarea plantelor agricole și medicinale, în cadrul Institutului de Cercetări pentru Cultura Plantelor Tehnice (ICCPT) Fundulea și apoi la Staţiunea de Cercetări pentru Cultura Plantelor Medicinale și Aromatice (SCPMA) (1962-1982), ca cercetător principal și șef de laborator.

A fost coautoare a lucrării Tratat de plante medicinale și aromatice cultivate, vol. I (1986), urmată de vol. II (1988), care a primit Premiul Academiei Române „Ion Ionescu de la Brad“ (1990). Descendentă a savantului academician Dimitre Onciul (1856-1923), s-a îngrijit permanent de păstrarea memoriei acestuia prin conferințe și istoriografie în cadrul Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (SCLRB) Filiala București [Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc, Unicitatea unui „Tratat de plante medicinale și aromatice cultivate“ (1986), al III-lea Colocviu Internațional de Istoria farmaciei, Tg.-Mureș-Biertan, 2008].

Aniversări – comemorări

1831 – 185 de ani de la naștere și 100 de ani de la decesul farmacistului muntean Lazăr Berlandt (1906).

A preparat împreună cu asociatul său, Ed. Jul. Rissdörfer, emplastrul diachilon întins, apreciat ca superior celui din import. Ulterior L. Berlandt a fabricat singur, „pentru prima oară în România“, mai multe specialități ca: Licoarea și Siropul Tolu gudronat, Gudronul, Vitalin, Urosolvin etc., pentru care a primit medalii de argint la expozițiile de la Paris și București. A participat la Expoziția universală din Viena (mai 1873) împreună cu A.N. Bernath-Lendway, A. Frank, C.C. Hepites, J. Kamner și Laboratorul chimic al Eforiei spitalelor civile, unde a obținut diplome și medalii pentru preparatele expuse. De numele lui este legată și apariția cu regularitate a organului de presă al Societății Farmaciștilor din România până în 1877, sprijinindu-l financiar alături de farmaciștii Ed. Fabini, I. Berberianu ș.a. [J. Spielmann, Graziella Baicu, Istoria știinţelor farmaceutice în România, Ed. Medicală Amaltea, 1994, p. 163; 222; Lipan V., Istoria farmaciei în date, Ed. Farmaceutică, Buc., 2009, p. 98].

Aniversări

1821, dec. 3, Brașov – 195 de ani de la nașterea farmacistului german Frantz Zeidner (†8/21.03.1914).

A fost cel mai vechi farmacist, fondator al Gremiului farmaceutic și al Societății Farmaciștilor din România. A venit în Țara Românească în 1836, și-a făcut elevatul în spițeria Flora din București, în 1840 a plecat la Pesta, unde a urmat studii superioare, devenind magistru în farmacie la 12 mai 1847. În 1849 s-a reîntors în Muntenia, a absolvit examenul de liberă practică, a devenit proprietar al farmaciei Flora din Rm. Sărat (1850-1862), pe care o vinde și cumpără farmacia Flora din București, pe care o va ceda fiului său în 1895 [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 354-355].

 

1836, oct. 16, Werușdin, Croația – 180 de ani de la nașterea dr. chimist român de origine austriacă Alfred Nikolaus Bernath-Lendway (†12.02.1924, București).

Profesor, chimist legist, șef al Laboratorului central, decorat, a întreprins numeroase analize hidrochimice pentru studiul izvoarelor minerale din stațiunile: Călimănești, Căciulata, Puturoasa, Govora, Pucioasa, Vulcana, Vatra Dornei etc., rezultatele fiind publicate în ample studii de balneologie, a contribuit la instalarea Monetăriei Statului (1878), membru de onoare al Academiei Române (1908) [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 94-97].

 

1846, oct. 10/22, sat Bivol, jud. Dorohoi – 170 de ani de la nașterea prof. dr. Dimitrie Brândză (†3.08.1895, Slănic Moldova).

Medic și naturalist cu studii la Sorbona, licenţiat în Știinţele Naturale (1866), studii de medicină la Paris, Doctor în științe (1869), fondatorul Catedrei de Botanică a Universității din București, al Institutului Botanic și al noii Grădini Botanice din Capitală, care astăzi îi poartă numele, membru titular al Academiei Române (1879) [Ana Carată, Maria Soporean, Iuliana Crișan, Adriana-Elena Tăerel, Constanţa Rizescu, Omagiu Profesorului Dimitrie Brândză (1846-1895) – 120 ani de la deces, Academia Română, CRIFST, Studii și comunicări/DIS, Vol. VIII/2015, Ed. MEGA].

 

1871, oct. 1, Bacău – 145 de ani de la nașterea mr. (r) farmacist Gheorghe Scarlat (†12.07.1934, Vaslui).

Chimist expert sanitar al orașului București (1899), dr. chimist (1903, Berlin), diriginte al farmaciei Angel din Vaslui și șeful laboratorului de chimie pentru controlul alimentelor, băuturilor și higienei (1905), fondator al băncii Unirea S.A. (1925), consilier comunal, primar la Vaslui (1930-1931) [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 218-221].

 

1871, nov. 3, Zimnicea – 145 de ani de la nașterea col. (r) farmacist Corneliu Droc (†13.02.1942, Brașov).

Primul președinte al sindicatului farmaciștilor din Bârlad (1908), a înființat ca acționar majoritar societatea cooperatistă Banca cercului comercial și industrial din Bârlad (1912), deputat (1918), primar la Bârlad (1926) [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 270-272].

1876, oct. 3, București – 140 de ani de la nașterea dr. în medicină și științe naturale Theodor Solacolu (†7.10.1940, București).

Doctor docent în botanică, prof. la Catedra de Botanică Generală de la Facultatea de Farmacie din București (1923), unde a coordonat disciplina de Botanică farmaceutică, înființată de el, cât și Catedra de Farmacognozie, decan al Facultății de Farmacie (1937-1939), președinte al Societății de Științe Farmaceutice din România și al Societății de Botanică Farmaceutică din București (1932) ș.a. [XXX, Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului, Vol. III, Ed. Geneze, Buc., 2001, p. 264-267].

 

1876, nov. 2, Tecuci – 140 de ani de la nașterea col. (r) farmacist Constantin Chihăescu (†21.04.1948, București).

A arendat farmacia Salvator, a publicat foaia Binele public (1905), a înființat un laborator de preparate farmaceutice și cosmetice (1906), apreciate cu medalie de argint la Expoziția Jubiliară de la București (1906); membru în Comisia chimico-farmaceutică (1909-1911); acționar fondator și cenzor activ la Societatea anonimă pe acțiuni Drogheria Românească (30.06.1911); vicepreședinte și președinte al Băncii Farmaciștilor înființate în 1914; acționar fondator și membru în consiliul de administrație al Societății anonime pe acțiuni Banca de Credit Național (12.10.1922, București) [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 159-162].

 

1876, nov. 27, com. Corod, jud. Tecuci – 140 de ani de la nașterea col. (r) farmacist Ion Huzum (†12.12.1943, București)

În timpul studenției a fost ales secretar general al Societății Studenților în Farmacie, ținând în cadrul acesteia două conferințe despre „Plantele textile“ și „Fenolul și metoda lui Lister“; a obținut licența în farmacie (1903), a ocupat postul de farmacist-ajutor în farmacia Naționala din Tecuci, timp în care a ținut trei conferințe: „Despre vin și falsificările lui“, „Apa potabilă“ și „Despre otrăviri și otrăvuri“ și a publicat articole de specialitate în Revista Farmaciei și în Scutul Tecuciului. A înființat farmacia Speranța din com. Darabani, jud. Dorohoi (1906), a scris un „Tratat de farmacologie“ (1911), pe care nu l-a putut tipări din lipsă de fonduri, a studiat flora locală, descoperind plante rare, s-a ocupat cu sculptura în lemn și cu desenul în peniță. În 1913 a înființat o farmacie în Focșani, pe care a condus-o cu demnitate profesională până la sfârșitul vieții. A publicat volumul „Extracte și metode de preparare a lor“ (1928), a ținut conferințe științifice în diferite localități din țară și a publicat numeroase articole în Revista Farmaciei, Revista Cercului din Constanța, Arhiva științelor farmaceutice din Galați, Farmacia Română din Brăila, Curierul farmaceutic, Buletinul Farmaciei ș.a. A militat activ pentru industrializarea și ridicarea economică și culturală a țării [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 367-370].

 

1896, oct. 28, com. Victoria, Iași – 120 de ani de la nașterea cp. (r) Dimitrie Beceanu (†10.10.1980, com. Victoria, jud. Iași).

Dr. farmacist la universitatea din Nancy (1927), a preluat conducerea farmaciei Independența Română din Iași, rămasă moștenire de la tatăl său, a înființat un laborator de produse farmaceutice: Dalin, Laxalin, Tusalin, Narin, Vinul tonic-Beceanu, Crema și Săpunul de Lăcrămioare ș.a. (1936), a creat un laborator de analize medicale și chimice, acționar majoritar, ales administrator unic, în societatea anonimă română Droguemed (1941, Iași), a fondat societatea anonimă Comptoire Roumain (1947), devenind președintele consiliului de administrație (1948) [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 61-64].

1916, nov. 8, Ploiești – 100 de ani de la nașterea mr. (r), veteran de război, dr. farmacist, avocat Anghel-Mihail Demetrescu (†24.09.1954, Ploiești) [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, Vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, p. 246-249].