SUPLIMENT DIABETOLOGIE

Disfuncţia erectilă la pacientul cu diabet zaharat

 Erectile dysfunction in patient with diabetes

First published: 07 martie 2016

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract

Diabetes Mellitus (DM) is a common cause of this condition, considering that the erectile dysfunction affects up to 75% of patients with DM. Erectile dysfunction appears at a younger age in patients with diabetes and the frequency increases with the progress of the disease, so 15% of all patients will develop erectile dysfunction by the age of 30 years old, percentage that rises up to 55% in patients of 60 years old. In patients with diabetes, the prevalence is tree times higher than in non diabetic patients.

Keywords
erectile dysfunction, diabetes mellitus, young patient

Rezumat

Diabetul zaharat (DZ) reprezintă o cauză frecventă a acestei afecţiuni, luând în considerare că disfuncţia erectilă (DE) afectează până la 75% din pacienţii cu DZ(1). Disfuncţia erectilă apare la o vârstă mai tânără la pacientul diabetic şi creşte în frecvenţă odată cu progresia DZ; astfel, 15% din toţi pacienţii vor dezvolta DE până la vârsta de 30 de ani, proporţie ce creşte până la 55% la cei de 60 de ani; prevalenţa DE la pacientul cu DZ este de trei ori mai mare comparativ cu pacientul non-diabetic(2).  

Diagnostic

Disfuncţia erectilă (DE) reprezintă incapacitatea de a obţine sau menţine o erecţie suficientă pentru o performanţă sexuală satisfăcătoare(3).

Diagnosticul disfuncţiei erectile se realizează prin efectuarea de teste funcţionale şi de laborator. Testele de laborator cuprind:

  • evaluarea statusului hormonal;
  • hemoglobina glicozilată;
  • biochimie sanguină;
  • profil lipidic;
  • sumarul de urină.

Testele funcţionale sunt următoarele:

1) Injecţia cu prostaglandină E1 în corpul cavernos. În cazul în care vascularizaţia peniană este normală sau cel puţin adecvată, efectul este dezvoltarea unei erecţii în câteva minute.

2) Biotensiometria - presupune testarea sensibilităţii pielii penisului prin aplicarea unei mici sonde electromagnetice la stânga, respectiv la dreapta axului penian şi pe gland; amplitudinea vibraţiei este ajustată până când este atins pragul senzorial individual, fiind determinată de răspunsul pacientului.

3) Evaluarea tumescenţei peniene nocturne - rar utilizată în practică.

4) Ultrasonografia - pentru determinarea funcţiei vasculare.

5) Teste neurologice efectuate în special la pacienţii cu neuropatie diabetică periferică.

Fiziopatologie

DZ determină apariţia DE printr-o serie de mecanisme, şi anume: afectarea secreţiei androgenice, neuropatia periferică, alterarea contractilităţii muşchiului cavernos şi disfuncţia endotelială.

Un studiu a evidenţiat faptul că 36,5% din bărbaţii cu diabet zaharat de tip 2 au nivelul seric al testosteronului <3 ng/ml (valori normale: 2,5-9,5 ng/ml), iar 29% prezentau simptomatologie caracteristică deficitului de androgeni(4).

Erecţia penisului este definită ca fiind rezultatul relaxării musculaturii netede de la nivelul corpului cavernos şi de la nivelul vaselor sanguine. Oxidul nitric joacă un rol major în acest proces, deoarece este una dintre cele mai importante relaxante endogene ale musculaturii netede. În cazul pacientului cu DZ dezechilibrat, cu hiperglicemie cronică şi insulinorezistenţă, se dezvoltă disfuncţia endotelială, ce se manifestă cu un nivel scăzut de oxid nitric, ceea ce duce la relaxarea insuficientă a musculaturii netede(5).

În ceea ce priveşte factorii de risc pentru apariţia DE la pacientul cu DZ de tip 2, mai multe studii au evidenţiat asociere semnificativă statistic cu vârsta înaintată a pacientului, durata DZ, gradul controlului glicemic (hemoglobina glicozilată), prezenţa neuropatiei periferice, a sindromului metabolic şi cu dezvoltarea depresiei(5).

Studiul LOOK AHEAD a arătat că într-un lot de 373 de bărbaţi cu DZ cu vârste cuprinse între 45 şi 75 de ani, fitnessul cardiorespirator a fost un factor de protecţie împotriva dezvoltării DE(6).

Tratament

Tratamentul acestei afecţiuni este de patru tipuri:

  • medicamentos;
  • dispozitive externe de facilitare a erecţiei;
  • chirurgical;
  • psihoterapie.

Asociaţia urologilor din America recomandă ca primă linie terapeutică inhibitorii de fosfodiesterază-5: sildenafil, vardenafil, tadalafil şi avanafil. Substituţia cu hormoni androgeni este recomandată atunci când este obiectivată o valoare plasmatică scăzută a acestora; administrarea se poate face oral, injectabil, transdermal sau sub formă de gel. Injectarea intracavernoasă de vasodilatatoare (papaverină, alprostadil) este o altă farmacoterapie utilizată, însă determină apariţia de efecte adverse ca: erecţie dureroasă, priapism şi cicatrice la locul injecţiei. Utilizarea de pilule cu prostaglandină E1 intrauretral este eficientă în special la bărbaţii cu DZ sau cu boală cardiovasculară.

Bărbaţii care prezintă fenomenul de scurgere vasculară pot utiliza un dispozitiv de constricţie plasat la baza penisului pentru a menţine erecţia. Dispozitivele de aspirare a sângelui la nivelul penisului reprezintă o metodă relativ ieftină şi eficientă pentru producerea unei erecţii ce poate dura până la 30 de minute.

La pacienţii selectaţi se aplică terapia chirurgicală: revascularizare chirurgicală, eliminarea chirurgicală a scurgerii vasculare sau implant penian (proteză), ce poate fi rigid sau gonflabil. Studiile au arătat că protezarea peniană determină o funcţie erectilă mai bună şi o mai mare satisfacţie în rândul pacienţilor cu DE comparativ cu farmacoterapia cu inhibitori de fosfodiesterază-5 sau cu prostaglandina E1(6).

Concluzii

Disfuncţia erectilă reprezintă o afecţiune care la pacientul cu DZ scade şi mai mult calitatea vieţii, aceasta fiind asociată semnificativ statistic cu o creştere a mortalităţii de toate cauzele, în special cu mortalitatea de cauză cardiovasculară. Un studiu a arătat că bărbaţii cu DE sunt predispuşi să dezvolte depresie, iar acest risc este crescut în primul an de la diagnostic(7). Astfel, disfuncţia erectilă la pacientul diabetic presupune atât o afectare fizică, cât şi psihică, ce ar putea fi prevenită printr-un bun control glicemic şi prin managementul factorilor de risc cardiovasculari.

Bibliografie

1. McCulloch DK, Young RJ, Presscott RJ, Cambell IW, The Prevalence of diabetic impotence, Diabetologia, 1989, 18:279-283.
2. Al Hayek AA, Khader YS, Jafal S, Khawaja N, Robert AA, Ajlouni K. Prevalence of low testosterone levels in men with type 2 diabetes mellitus: a cross-sectional study. J Family Community Med. 2013 Sep;20(3):179-86. doi: 10.4103/2230-8229.122006.
3. Castela A, Costa C., Molecular mechanisms associated with diabetic endothelial-erectile dysfunction, Nat Rev Urol. 2016 Feb 16. doi: 10.1038/nrurol.2016.23.
4. Turki A Binmoammar, Sondus Hassounah, Saad Alsaad, Salman Rawaf, and Azeem Majeed, The impact of poor glycaemic control on the prevalence of erectile dysfunction in men with type 2 diabetes mellitus: a systematic review JRSM Open. 2016 Mar; 7(3): 2054270415622602.
5. Wing RR, Rosen RC, Fava JL, Bahnson J, Brancati F, Gendrano IN, et al. Effects of weight loss intervention on erectile function in older men with type 2 diabetes in the Look AHEAD trial. J Sex Med 2010; 7: 156–165.
6. Edward David Kim, Stanley A Brosman, Erectile Dysfunction Treatment & Management, http://emedicine.medscape.com
7. Chou PS, Chou WP, Chen MC, Lai CL, Wen YC, Yeh KC, Chang WP, Chou YH.Newly diagnosed erectile dysfunction and risk of depression: a population-based 5-year follow-up study in Taiwan. J Sex Med. 2015 Mar;12(3):804-12. doi: 10.1111/jsm.12792. Epub 2014 Dec 5.

Articole din ediţiile anterioare

SUPLIMENT DIABET | Ediţia 3 117 / 2017

Prevenţia diabetului zaharat de tip 2

Daciana Toma

Diabetul zaharat de tip 2 (DZ2) este o boală cronică a cărei pre­va­lență este în creștere, reprezentând una dintre cele patru boli cronice ne­tran...

19 mai 2017
SUPLIMENT DIABETOLOGIE | Ediţia 3 129 / 2019

Piciorul diabetic – complicaţie invalidantă a diabetului zaharat

Oana Manuela Spălăţelu, Sergiu Chirila, Leonard Gurgas, Vasile Sârbu

Piciorul diabetic reprezintă una dintre complicaţiile frecvente ale diabetului zaharat. Riscul pacienţilor diabetici de a face o ulceraţie sau de a...

22 mai 2019
SUPLIMENT DIABET | Ediţia 3 117 / 2017

Importanţa depistării precoce a deteriorării ușoare a funcţiei cognitive la pacienţii cu diabet zaharat

Alina Ștefania Luiceanu, Daciana Toma

Pacienții diagnosticați cu deteriorare ușoară a funcției cognitive prezintă o alterare minimă a acesteia și un risc crescut de evoluție spre demenț...

19 mai 2017
SUPLIMENT DIABETOLOGIE | Ediţia 3 129 / 2019

Diabetul zaharat în sarcină – efecte asupra mamei şi copilului. Managementul în cabinetul medicului de familie

Ana-Aurelia Chiş-Şerban

În ultimii ani se înregistrează, la nivel mondial, dar şi în ţara noastră, o creştere alarmantă a vârstei de concepţie, a obe­zi­tă­ţii şi a diabet...

22 mai 2019