Tehnica administrării vaccinurilor

Administrarea sigură a unei injecţii înseamnă să NU facem rău persoanei în cauză, să nu expunem personalul medical la anumite riscuri care pot fi evitate şi să nu poluăm mediul înconjurător cu deşeuri medicale⁽¹⁾.

Vaccinarea este o metodă sigură de a preveni bolile infecţioase. Succesul acesteia depinde de:

• menţinerea lanţului de frig în timpul transportului şi depozitării vaccinului;
• administrarea vaccinului în zona corectă anatomică;
• tehnica de administrare corectă a injecţiei⁽²⁾.

Regulile de administrare a vaccinului, reguli general valabile pentru administrarea oricărui medicament, sunt alegerea:

• pacientului potrivit;
• vaccinului potrivit;
• timpului potrivit (vârsta potrivită, la intervalul potrivit între dozele de vaccin);
• dozei potrivite;
• tehnicii potrivite;
• locului potrivit de administrare⁽³⁾.

Înainte de administrarea unui vaccin trebuie să ne asigurăm că avem toate datele vaccinale ale pacientului (istoria vaccinală). Confruntăm carnetul de vaccin (dacă are) cu datele pe care le deţinem în fişa pacientului, de asemenea, cu datele din Registrul Electronic Naţional de Vaccinare (RENV). Dacă nu avem nicio dată despre statusul vaccinal, recomandăm schema de vaccinare cea mai potrivită vârstei pacientului, în funcţie de starea de sănătate a pacientului, a ocupaţiei, a factorilor de risc. Verificăm dacă există contraindicaţii sau precauţii înainte de administrare. Discutăm despre beneficiile, reacţiile adverse şi riscurile vaccinării cu pacientul sau aparţinătorii⁽³⁾.

Pregătirea de vaccinare

Pentru a preveni răspândirea infecţiilor nosocomiale, trebuie să respectăm câteva reguli de igienă când ne pregătim pentru vaccinare.

Igiena mâinilor:

• spălarea mâinilor înainte de vaccinare;
• spălarea mâinilor după vaccinare;
• spălarea mâinilor de câte ori este necesar⁽³⁾.

Folosirea mănuşilor nu este obligatorie pentru personalul care vaccinează. Dar, dacă există riscul evident de a intra în contact cu fluidele pacientului sau dacă personalul medical are leziuni deschise la mâini, atunci folosirea mănuşilor se impune⁽²⁾.

Pregătirea pielii pentru vaccinare:

• Pentru curățirea pielii este necesară dezinfecţia cu alcool sanitar, dar se aşteaptă să se evapore complet şi apoi vaccinăm⁽⁵⁾.
• După vaccinare se foloseşte o vată uscată pentru tamponarea locului injectat⁽⁶⁾.

Pregătirea vaccinului⁽⁶⁾:

Înainte de a se scoate vaccinul din frigider, se verifică temperatura frigiderului. Aceasta trebuie să fie între +2 şi +8 grade Celsius (temperatura optimă de păstrare a vaccinului). Verificăm data expirării vaccinului înainte de a fi administrat şi datele de pe cutia vaccinului, să corespundă cu vaccinul recomandat (denumirea).

Inspectăm culoarea vaccinului, urmărim dacă există depuneri în recipient, dacă există desigilări (să nu fie contaminat). În instrucţiunile producătorului fiecărui vaccin este specificat cum verificăm dacă acel vaccin este valid (îl putem utiliza) sau trebuie distrus (posibile contaminări).

Dacă există un vaccin ce necesită reconstituire (dizolvarea vaccinului în solventul ataşat), se respectă întotdeauna specificaţiile producătorului. Se agită foarte bine soluţia pentru a fi dizolvat complet vaccinul şi pentru a nu exista părţi nedizolvate (trebuie să avem suspensie uniformă). Se va administra cât de repede se poate după ce a fost reconstituit.

Odată reconstituit un vaccin, nu se va păstra în frigider sau congelator.

Din vaccinurile gata preparate, aflate în seringi preumplute, NU se scot bulele de aer înainte de injectare. Dacă considerăm că bula de aer este foarte mare, atunci se aspiră puţin (pentru a fi siguri că nu există nicio picătură de soluţie pe ac) şi se scoate aerul afară, dar fără a ieşi soluţia din ac. Dacă pe vârful acului există soluţie, creşte foarte mult riscul de reacţie locală.

Nu se amestecă soluţiile a două (sau mai multe) vaccinuri într-o singură seringă. Se aleg două zone diferite de administrare.

Nu se amestecă un vaccin cu anestezicul local. Anestezicul topic EMLA nu este recomandat de rutină, doar la copiii cu frică excesivă, şi acesta trebuie administrat cu 60 de minute înainte de vaccinare. Este necesară colaborarea din timp cu medicul (sau asistenta) pentru a se cunoaşte exact locul injectării. Lidocaina topică nu se administrează la copiii sub 6 luni⁽⁶⁾.

Acele, seringile și vata folosită vor fi aruncate în containere speciale⁽⁷⁾.

Putem folosi la copii măsuri de a distrage atenţia de la vaccin, pentru a le reduce stresul⁽⁶⁾:

• să fie luaţi în braţe de către părinţi (chiar şi în momentul vaccinării);
• să le arătăm (să le dăm, în funcţie de vârsta copilului) jucării care fac zgomot;
• să punem muzică ambientală;
• să ne jucăm cu ei înainte;
• să fie alăptaţi în timpul vaccinării (nu se recomandă hrănirea din biberon, indiferent dacă este lapte matern sau lapte praf). Contactul cu pielea mamei reduce stresul din timpul vaccinării.

Modul și locul de administrare a vaccinurilor

Recomandările privind modul şi locul administrării au la bază studiile din trialurile clinice efectuate, experienţa practică şi consideraţiile tehnice. Aceste informaţii se găsesc în prospectul produsului.

Există cinci moduri de a administra un vaccin. Orice deviere de la recomandările prospectului poate duce la scăderea efectului vaccinului sau la creşterea reacţiilor adverse locale⁽³⁾.
 

I. Calea de administrare orală⁽³⁾

Vaccinurile cu administrare orală sunt:

• vaccinul rotaviral
• vaccinul holeric.

Acestea se administrează înaintea vaccinurilor cu administrare injectabilă.

Lichidul se administrează încet, pe o singură parte a obrazului (între obraz şi gingie), spre partea din spate a gurii copilului.

Aveţi grijă să nu introduceţi seringa prea în spatele gâtului, deoarece poate fi activat reflexul de vomă!

Nu se administrează vaccinul direct spre gât, în jet puternic.

Advisory Committee for Immunization Practices (ACIP) recomandă ca, în cazul în care vaccinul rotaviral a fost regurgitat sau vărsat de copil după administrare (chiar şi imediat), să NU se mai administreze încă o doză. Nu există date care să arate un beneficiu cert pentru a readministra încă o doză. Copilul trebuie să primească următoarea doză aşa cum a fost stabilită schema iniţială. Nu există restricţii de a administra lichide sau lapte matern înainte sau după administrarea vaccinului rotaviral.

Totuşi, pentru a evita vărsătura (sau regurgitarea), sugarul nu trebuie să fie alimentat înainte de vaccinare (să fie sătul). În plus, există posibilitatea ca acesta să refuze înghiţirea soluţiei orale dacă este recent hrănit. Sugarii alăptaţi acceptă mai greu soluţia, şi atunci poate fi pus la sânul mamei. În timp ce suge, poate fi administrat şi vaccinul.

II. Calea de administrare intranazală

Singurul vaccin administrat intranazal este vaccinul influenza (vaccin antigripal viu atenuat).

III. Calea de administrare intradermică

Vaccinul administrat intradermic este vaccinul BCG. Acesta se face în maternitate sau în ambulatoriul TBC.

Localizare: muşchiul deltoid, partea superioară a braţului.

Se injectează strict intradermic 0,1 ml suspensie de vaccin BCG astfel:

• pielea se prinde între degetul mare şi arătător;
• acul trebuie să fie aproape paralel cu suprafaţa pielii şi se introduce uşor cu bizoul în sus aproximativ 2 mm în stratul superficial al dermului;
• acul trebuie să fie vizibil prin epidermă în timpul introducerii;
• injecţia se administrează lent;
• o papulă (cu diametrul de 6-7 mm la nou-născut) în care foliculii piloşi sunt distinct vizibili reprezintă semnul unei injectări corecte. Papula dispare în aproximativ 30 de minute.

Locul injectării este bine să se lase descoperit pentru a se facilita vindecarea⁽⁸⁾.

IV. Calea de administrare subcutanată⁽³⁾

Vaccinurile administrate subcutanat sunt: ROR şi varicelic. Acestea se pot administra și intramuscular.

La copiii sub 12 luni se recomandă ca localizare coapsa.

La copiii de peste 12 luni şi la adulţi se administrează în zona superioară a tricepsului. De asemenea, această localizare se poate folosi şi la cei sub 12 luni.

Tehnica de administrare:

• se prinde ţesutul cu mâna (pentru a se evita ca acul să ajungă în muşchi);
• se introduce acul la un unchi de 45 de grade şi se injectează;
• se retrage acul şi se aplică vata cu o uşoară presiune locală.

Se administrează în zona de țesut gras care se află sub derm și deasupra țesutului muscular.

V. Calea de administrare intramusculară

Vaccinurile administrate intramuscular sunt: hexavalent, tetravalent, pentavalent, trivalent, pneumococ, hepatitic B, hepatitic A, dT, meningococic, gripal, HPV.

La copiii sub un an se recomandă zona antero-laterală a coapsei (muşchiul vast lateral), dacă muşchiul deltoid nu este suficient dezvoltat.

La copiii de peste un an se recomandă zona deltoidiană (muşchiul deltoid).

Datorită faptului că nu există pachete vasculare mari în zonele recomandate de vaccinare (muşchiul deltoid şi muşchiul vast lateral), nu este necesară aspirarea (unele seringi nu mai permit acest lucru).

NU se administrează vaccinul în muşchiul gluteu (muşchii fesieri). Probabilitatea de a intra cu acul în muşchi este mică şi, totodată, rezultă un răspuns imun mic (insuficient). Acest lucru a fost demonstrat la administrarea vaccinului hepatitic B⁽⁹⁾. Totodată, există un risc de a leza nervul sciatic⁽²⁾.

Vaccinarea în muşchiul deltoid este calea cea mai uşoară şi comodă atât pentru copilul mic, cât şi pentru adult.

Majoritatea vaccinurilor inactivate sunt recomandate pentru a fi administrate pe cale intramusculară. Aceste vaccinuri conţin adjuvanţi (substanţe necesare care îmbunătăţesc răspunsul imun), ce produc reacţii adverse locale exagerate dacă nu sunt absorbite în muşchi. În consecinţă, modul de administrare corect al unui vaccin este foarte important⁽³⁾.

Acul se introduce la un unghi de 90 de grade faţă de piele.

Administrarea mai multor vaccinuri la aceeaşi vizită medicală

Dacă schema de vaccinare prevede administrarea simultană a mai multor vaccinuri, acestea se fac în locuri diferite (diferite membre). Dacă sunt vaccinuri ce necesită a fi făcute în acelaşi membru, se recomandă muşchiul coapsei (mușchiul vast lateral), fiind cel mai mare şi la o distanţă între înţepături de cel puţin 2,5 cm una de alta⁽⁶⁾.

Vaccinul cel mai dureros se administrează ultimul (de exemplu, vaccinul pneumococic conjugat şi vaccinul tetanic - în membre diferite)⁽³⁾.

Dacă se administrează simultan un vaccin şi o imunoglobulină (Td şi imunoglobulina tetanică sau vaccinul hepatitic B şi imunoglobulina anti-hepatită B), se aleg zone anatomice diferite⁽³⁾.

Locul fiecărei injecţii trebuie notat în fişa pacientului pentru a se cunoaşte - în eventualitatea unei reacţii adverse locale - care vaccin a provocat reacţia⁽⁶⁾.

Centrul de Prevenire şi Control al Bolilor (CDC) descurajează practica medicală care nu respectă căile de administrare recomandate de prospectul vaccinului. Nerespectarea acestora poate provoca reacţii adverse importante şi mai ales scăderea răspunsului imun. Pentru anumite vaccinuri, ACIP recomandă revaccinarea dacă nu s-a respectat întocmai calea corectă de administrare. În cazul vaccinului hepatitic B, dacă nu a fost administrat intramuscular, nu se poate considera validă vaccinarea şi va fi repetată. Vaccinul antirabic, dacă a fost administrat în muşchiul gluteu, va fi readministrat. Revaccinarea pentru HPV, de asemenea, este recomandată dacă nu a fost făcută intramuscular⁽³⁾.

Documentarea vaccinării

Este important să fie trecute toate datele despre vaccinare în fişa pacientului⁽³⁾:

• data vaccinării;
• produsul administrat;
• lotul vaccinului;
• numele vaccinatorului;
• locul unde a fost administrat.

Putem detaşa de pe recipient stikerul cu toate datele vaccinului (denumire, lot, data expirării) şi îl lipim în fişa pacientului. De asemenea, se pot lipi şi pe carnetul de vaccin.

În cazul în care părintele refuză vaccinarea, este recomandat să îl punem să semneze în fişa copilului că a luat la cunoştinţă de beneficiile vaccinării şi de riscurile la care îşi expune copilul.

Dacă aveţi o reacţie adversă importantă la un vaccin, puteţi să o declaraţi la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, pe site-ul https://adr.anm.ro/.