Prezentare orală
Vaccinul terapeutic HPV – mit sau realitate?
Anca Burnei-Rusu1, Theodora Ştefania Mardale2, Andrei Trăistaru3, Radu Vlădăreanu4
1. Medic primar obstetrică-ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti, Şef de Lucrări, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2. Medic rezident obstetrică-ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti
3. Medic specialist obstetrică-ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti, Asistent universitar, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
4. Medic primar obstetrică-ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti, Prof. Dr., Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
Cancerul este a doua cauză principală de deces la nivel mondial şi se estimează că neoplaziile determinate de virusul papiloma uman (HPV) reprezintă 5% din totalul cancerelor. HPV reprezintă un grup de peste 200 de virusuri înrudite, dintre care peste 40 sunt răspândite prin contact sexual direct. Acestea sunt clasificate în grupuri cu risc scăzut şi grupuri cu risc înalt, în funcţie de potenţialul oncogenic. Genotipurile cu risc scăzut determină predominant veruci genitale, însă genotipurile cu risc înalt sunt responsabile de 99,7% din cazurile de cancer de col uterin, dar şi de cancere anale, orofaringiene, peniene, vulvare şi vaginale. Cunoscându-se potenţialul oncogenic al acestor genotipuri, s-au dezvoltat astfel vaccinuri profilactice. Vaccinurile HPV sunt extrem de eficiente în prevenirea infecţiilor şi, totodată, a neoplaziilor determinate de virus, dar nu induc efecte terapeutice împotriva acestora. Deşi există programe naţionale de vaccinare şi de screening pentru HPV, există în continuare numeroase cazuri de cancere asociate infecţiei cu HPV şi, de aceea, este necesară tratarea infecţiei odată apărute. În consecinţă, în prezent există studii clinice care au ca scop dezvoltarea unei metode terapeutice, oferind perspectiva unui vaccin nu doar profilactic, ci şi terapeutic.
Cuvinte-cheie: vaccin, infecţie, HPV, cancer cervical
Histological heterogeneity of endocervical glandular lesions and association with HPV infection
Maria Comănescu, Mihai Mitran, Elvira Brătilă, Anca Potecă
“Prof. Dr. Panait Sîrbu” Clinical Hospital of Obstetrics and Gynecology, Bucharest ; “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest
Although Babeş-Papanicolau screening has led to a decrease in exocervical cancer mortality, the prevalence of premalignant and malignant endocervical lesions is increasing. Neoplastic glandular cervical lesions are a heterogeneous group, mainly due to HPV infection, and may constitute a synchronous lesion in patients with squamous intraepithelial lesions. Neoplastic glandular lesions associated with HPV infection harbor various histological aspects. This pathology is more commonly described in young women, sometimes without marked clinical symptoms. A panel of immunohistochemical markers including estrogen receptor (ER), carcinoembryonic antigen (CEA), anti-p16, MUC6 and ki 67 antibodies, and HPV testing are important elements in the positive diagnosis, but there are cases where the determination of cell phenotype is not sufficient for a certain diagnosis.
Keywords: glandular neoplasia, HPV, adenocarcinoma
Malignant neoplasia associated with endometriosis
Maria Comănescu1,2, Anca Potecă1,2, Mihai Mitran1,2, Elvira Brătilă1,2, Octavia Velicu1, Alexandru Comănescu3
1. “Prof. Dr. Panait Sîrbu” Clinical Hospital of Obstetrics and Gynecology, Bucharest
2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest
3. University of Medicine and Pharmacy of Craiova
As endometriosis is becoming more and more common in women of reproductive age, new epidemiological, histopathologic and molecular data suggest it has malignant potential. Even more, the prevalence of ovarian cancer in women with endometriosis is reported as being higher than that of sporadic ovarian cancer in the general population. Although multiple factors contribute to the malignant transformation, it can only be confirmed by histopathological examination, and sometimes additional special stains. The precursor lesion is atypical endometriosis, and extensive sampling of the specimen is required in order not to underscore a lesion. The majority of these malignant transformations are found in the ovary, especially the non-serous types of ovarian cancer, clear-cell and endometrioid carcinoma.
Keywords: endometriosis, atypical endometriosis, malignant transformation
Consiliere privind vaccinarea HPV în practica ginecologică: focus asupra pacientelor adulte cu risc
C. Grigoriu1,2, M. Ichim2, D. Munteanu2, A. Constantin2
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
Introducere. Este bine cunoscut faptul că incidenţa maximă a infecţiei cu HPV este în primii 5-10 ani de la debutul vieţii sexuale. Totuşi, femeile sunt expuse toată viaţa la contractarea virusului. Cu toate că este recomandat în primul rând adolescentelor, în 2018 vaccinul împotriva HPV a fost aprobat şi pentru persoanele de până la 45 de ani. Deşi leziunile cervicale sunt întâlnite din ce în ce mai frecvent la persoane tinere, majoritatea pacientelor cu displazie cervicală au vârste de peste 30 de ani. Ne propunem să aflăm dacă vaccinul se adresează cazurilor cu displazie diagnosticată, cu modificări ale examenului citologic, pentru prevenirea progresiei bolii până la stadiul de neoplazie intraepitelială. Materiale şi metodă. Utilizând baze de date internaţionale (Cochrane Central Register of Controlled Clinical Trials, PubMed, UpToDate), am analizat lucrări publicate în literatura de specialitate până în prezent. Rezultate. Studii precum FUTURE II, VIVIANE ş.a. susţin eficienţa imunizării împotriva HPV, numărul de cazuri de displazie până la neoplazie intraepitelială fiind redus semnificativ, inclusiv la paciente care au beneficiat de vaccin după vârsta de 26 de ani. Concluzii. Deşi în cazul infecţiei naturale cu HPV răspunsul imun declanşat este slab, primele studii efectuate arată că imunitatea dobândită prin vaccinare se menţine şi protejează până la 10 ani împotriva celor mai importante şi agresive tulpini.
Cuvinte-cheie: HPV, vaccin, adult, displazie
Infecţia cu HPV – între risc şi realitate
Valeria Herdea1, Smaranda Diaconescu2
1. Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie din Târgu-Mureş
2. Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria”, Iaşi
În 2012, la nivel global, din 528.000 de cazuri de cancer cervical diagnosticate, 266.000 au decedat. 85% dintre cazuri au fost înregistrate în ţări în curs de dezvoltare(1). În 2018, din 61.072 de cazuri la nivel european, s-au înregistrat 25.829 de decese. În SUA, la o populaţie de 330 milioane de locuitori, 13.000 de femei sunt diagnosticate în fiecare an cu cancer cervical, iar 4000 mor(3). În România, la o populaţie de 19 milioane de locuitori, din 3308 femei diagnosticate cu cancer cervical anual, 1743 mor. 12,2/100.000 de locuitori bărbaţi prezintă cancer orofaringeal, iar 0,9/100.000 prezintă cancer penian(4). Scop. Ridicarea nivelului de alertă privind riscul transmiterii infecţiei cu HPV la adolescenţi. Obiective: 1. O scurtă analiză a literaturii de specialitate privind datele epidemiologice legate de infecţia cu HPV; 2. Evaluarea atitudinii legate de sexualitate a unui lot de minori din zona urbană; 3. Soluţii posibile. În perioada martie-aprilie 2019, s-a desfăşurat un studiu observaţional, cross-secţional, în cadrul a două cabinete de medicină de familie, din zona metropolitană. 100 de adolescenţi cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani (acord parental) au răspuns la un set de întrebări în vederea evaluării atitudinii lor privind comportamentul sexual. Raportul fete-băieţi a fost egal. 42% dintre cei intervievaţi au avut prima experienţă sexuală, în medie, la vârsta de 13,5 ani băieţii şi 15,5 ani fetele. Până la vârsta de 16 ani, 44% dintre băieţii intervievaţi au avut minimum două partenere. 4% dintre băieţi au declarat că sunt mai interesaţi în a avea o relaţie cu un adolescent de acelaşi sex. Una din patru fete refuză consultul ginecologic, considerând că nu este necesar. 48% (ambele sexe) nu au cunoştinţe despre bolile cu transmitere sexuală. 32% au auzit despre HPV şi despre vaccinarea împotriva infecţiei cu HPV anterior discuţiei. Surse de informare: 70% de pe internet, 20% de la prieteni, 10% de la medic sau familie. 68% dintre fete nu iau în calcul o potenţială sarcină. 70% manifestă teamă faţă de efectele secundare ale vaccinului – infertilitate, schimbări de comportament. Concluzii: 1. Riscul de infecţie cu HPV creşte odată cu scăderea vârstei de debut al vieţii sexuale, în absenţa protecţiei vaccinale complete prealabile; 2. Comportamentul la risc este proporţional cu carenţele severe educaţionale ale adolescenţilor; 3. Prevenirea eficientă a bolii se face prin vaccinare, cu respectarea triadei: educaţie pentru sănătate în şcoli, extinderea Programului Naţional de Vaccinare (PNV), vaccinarea ambelor sexe.
Cuvinte-cheie: infecţie HPV, cancer cervical, vaccinare, educaţie pentu sănătate
Bibliografie:
1. Human papillomavirus (HPV); https://www.who.int/immunization/diseases/hpv/en/
2. Human Papillomavirus and Related Diseases. Report version posted at: www.hpvcentre.net on 10 December 2018 https://hpvcentre.net/statistics/reports/XEX.pdf
3. Five Things You Might Not Know About Human Papillomavirus; https://blogs.cdc.gov/publichealthmatters/2016/01/5-things-you-might-not-know-about-human-papillomavirus/
4. Human Papillomavirus and Related Diseases Report Romania. Version posted at; www.hpvcentre.net on 10 December 2018; https://hpvcentre.net/statistics/reports/ROU.pdf
HPV and oral cancer
Sorin Ibric, Vlad Petrescu, Loredana Mitran
ENT-OMF Department, “Elias” University Emergency Hospital, Bucharest
The tight relationship between oral and pharyngeal cancer and HPV infection has already been proven by the scientific community. One of the main differences from the rest of the oncologic patients lies in the lack of alcohol or tobacco usage and the target of the younger population (25-35 years old). Usually, HPV oncologic patients are diagnosed early, but with cervical node involvement. Although there is a neck metastasis, they have a good five-year survival rate. Currently, there is no screening method for oral cancer, as Babeş-Papanicolau smeat represents for cervix, that’s way it is so important for HPV vaccination to become a public health concern.
Keywords: oral and pharyngeal cancer, HPV vaccination, surgical treatment
Corelaţii citologie – virusologie – anatomie patologică în patologia cervicală în practica curentă din Spitalul Clinic „Dr. Ion Cantacuzino”
Şerban Nastasia1,2, Anca Popa3, Adriana Ghelmene2, Cristina Speriatu2, Cătălina Savu2, Manuela Cristina Russu1,2
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2. Clinica de Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Clinic „Dr. Ion Cantacuzino”, Bucureşti
3. Centrul Medical MEDSANA, Bucureşti
Obiective. Investigarea corelaţiilor citologie – virusologie – anatomie patologică în patologia cervicală în practica curentă. Materiale şi metodă. Studiul retrospectiv a analizat cazurile de conizaţii efectuate în Clinica de obstetrică-ginecologie a Spitalului Clinic „Dr. Ion Cantacuzino”, Bucureşti. Analiza a fost efectuată asupra datelor demografice, de citologie şi de tipizare HPV, în comparaţie cu gold standardul de anatomie patologică. Perioada studiată a fost 1 ianuarie 2015 – 31 martie 2019. Rezultate. Conizaţia a fost efectuată în 62 de cazuri. Conizaţia a fost efectuată pentru citologie H-SIL în 19 cazuri (35,84%), ASC-H în 11 cazuri (20,75%), L-SIL în 14 cazuri (26,41%), ASC-UC în 7 cazuri (13,20%) şi NLIM în două cazuri (3,77%). Colposcopia a fost pozitivă în 49 de cazuri (79,03%). Tipizarea HPV a fost efectuată în 25 de cazuri (40,32%). Genotipurile 16/18 au fost întâlnite în 18 dintre cele 25 de cazuri (72%), iar asocierea multiplă de genotipuri a fost întâlnită în 11 cazuri (44%). Examenul HP a demonstrat prezenţa neoplaziei cervicale intraepiteliale (CIN) de grad 1 în 34 de cazuri (56,66%), CIN 2 în 13 cazuri (21,66%), CIN 3 în 10 cazuri (16,66%), carcinom in situ în două cazuri (3,33%) şi carcinom invaziv într-un caz (1,66%). Distribuţia carcinom invaziv/ CIS/ CIN3/ CIN2/ CIN1 în funcţie de citologie a fost 1/1/4/5/6 cazuri pentru citologia H-SIL (5,88%/ 5,88%/ 23,53%/ 29,41%/ 35,29%), respectiv 0/1/1/3/6 pentru ASC-H (0%/ 9,09%/ 9,09%/ 27,27%/ 54,55%), 0/0/2/0/12 pentru L-SIL (0%/ 0%/ 14,29%/ 0%/ 85,71%), 0/0/1/2/4 pentru ASC-US (0%/ 0%/ 14,29%/ 28,57%/ 57,14%) şi 0/0/0/0/2 pentru NLIM (0%/ 0%/ 0%/ 0%/ 100%). Distribuţia CIN3/ CIN2/ CIN1 în funcţie de genotipul HPV a fost 3/4/11 cazuri pentru genotipurile 16/18 (16,67%/ 22,22%/ 61,11%), respectiv 1/0/6 pentru genotipurile non-16/18 (14,29%/ 0%/ 85,71%). Dubla coloraţie p16/Ki67 (CinTec Plus) a fost efectuată în 17 cazuri, în 15 cazuri (88,23%) fiind pozitivă. Distribuţia CIS/ CIN3/ CIN2/ CIN1 în funcţie de CinTec a fost 1/1/2/11 cazuri pentru CinTec pozitiv (6,67%/ 6,67%/ 13,33%/ 73,33%), comparativ cu 0/0/0/2 cazuri pentru CinTec negativ (0%/ 0%/ 0%/ 100%). Concluzii. În practica noastră curentă, citologia Babeş-Papanicolau rămâne factorul diagnostic discriminativ cel mai important. Genotiparea HPV şi dubla coloraţie p16/Ki67 rămân subutilizate, deşi contribuie la rafinarea indicaţiei chirurgicale.
Cuvinte-cheie: HPV, conizaţie, dubla coloraţie p16/Ki67
Infecţia cu HPV – factor etiopatologic al cancerului de canal anal
Şerban Nastasia1,2, Virginia Lazăr3, Adriana Ghelmene2, Manuela Cristina Russu1,2
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2. Clinica de Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Clinic „Dr. Ion Cantacuzino”, Bucureşti
3. Centrul Medical MEDSANA, Bucureşti
Introducere. Infecţia persistentă cu HPV este factor cauzator al cancerului anal. Cancerul de canal anal este o neoplazie rară, dar cu o incidenţă în creştere în rândul femeilor tinere. Histopatologic, neoplasmul de canal anal este în majoritatea situaţiilor reprezentat de carcinomul cu celule scuamoase, similar patologiei neoplazice cervicale uterine. Prezentare de caz. O pacientă în vârstă de 34 de ani, cunoscută cu infecţie cervicală uterină cu HPV 6, este diagnosticată în urma evaluării ginecologice de rutină cu o masă tumorală anală. În urma biospierii formaţiunii, rezultatul indică prezenţa neoplaziei intraepiteliale scuamoase de grad înalt. Pacienta urmează radioterapie şi chimioterapie concomitente, cu obţinerea remisiunii complete. Secundar chimioradioterapiei apar stenoză vaginală joasă şi menopauză precoce. Concluzii. Clinicianul trebuie să aibă în vedere, în prezenţa infecţiei persistente cu HPV, şi riscul de apariţie a leziunilor neoplazice de canal anal. Cancerul de canal anal are o rată excelentă de răspuns la chimioradioterapie, dar tratamentul se asociază cu o serie importantă de comorbidităţi pe termen scurt (arsuri vulvare şi vaginale, durere, disurie) şi pe termen lung (stenoză vaginală, hematometrie, infertilitate, menopauză precoce). Medicului ginecolog îi revine sarcina de a cunoaşte nevoile şi intervenţiile specifice care pot creşte calitatea vieţii pacientelor diagnosticate şi tratate de neoplasm de canal anal.
Cuvinte-cheie: cancer anal, HPV, femei, tinere, infertilitate, menopauză
HPV and cervical cancer – screening or vaccination?
Mihai Mitran1,2, Octavia Velicu1,2, Sorin Puia1, Maria Comănescu1,2, Elvira Brătilă1,2
1. “Prof. Dr. Panait Sîrbu” Clinical Hospital of Obstetrics and Gynecology, Bucharest
2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest
Cervical cancer is the fourth most prevalent cancer in women worldwide, with a mortality rate of up to 265,000 women per year. Romania ranks first in the European Union as mortality due to cervical cancer. HPV infection is the most common viral sexually transmitted disease, and its progression is a particular one, as the highest prevalence is seen five years after first sexual intercourse, then decreasing with age. Most women infected with high-risk HPV strains develop immunity, but 15% of cases persist and induce precancerous lesions or cervical cancer. The causal link between HPV infection and cervical cancer was clearly demonstrated, with up to 70% of cases attributable to HPV 16 and 18 genotypes. The recent years have been characterized by a worldwide effort to reduce and prevent cervical cancer by screening and HPV vaccination, resulting in a gradual decrease in rates of morbidity and mortality associated with cervical cancer in multiple developed countries. This paper presents the results of multiple international screening and vaccination projects and programs and also addresses questions about HPV screening in the vaccine era.
Keywords: cervical cancer, HPV infection, HPV screening, HPV vaccination
Modificări colposcopice şi microscopice ale colului lezional asociate HPV 16 şi HPV 18
Anca-Maria Istrate-Ofiţeru1,2,3,4, C. Berceanu1, Sabina Berceanu1, Nicoleta-Loredana Voicu1,2, Larisa Iovan1,2,3,4, Mihaela-Mariana Vasile1,Gabriela-Camelia Roşu2,3,4
1. Departamentul de Obstetrică şi Ginecologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova
2. Şcoala Doctorală a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova
3. Centrul pentru Studii de Morfologie Microscopică şi Imunologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova
4. Departamentul de Histologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova
Introducere. Există numeroase tulpini de virus papiloma uman (HPV), iar 14 dintre acestea au fost asociate cu cancerul cervical. Două tulpini – 16 şi 18 – cauzează 70% din cancerele cervicale şi leziunile preneoplazice. Leziunile cervicale preneoplazice pot fi tratate, iar infecţia cu HPV poate dispărea sub acţiunea sistemului inflamator în câteva luni sau până la doi ani. Infecţiile persistente pot transforma colul normal într-unul patologic. Materiale, metodă şi rezultate. O pacientă în vârstă de 28 de ani s-a prezentat în serviciul ambulatoriu pentru sângerări vaginale în cantitate minimă după contactul sexual. La examenul cu valve s-a constatat exocol mărit de volum, lezional, sângerând uşor la atingere. S-au recoltat probe pentru examenul Babeş-Papanicolau în mediul lichid. Rezultatul testului Papanicolau a evidenţiat prezenţa celulelor scuamoase anormale (ASCUS), iar la genotiparea HPV s-au detectat tulpinile 16 şi 18. S-a practicat colposcopie cu biopsie. În urma rezultatelor colposcopice şi histopatologice s-a demonstrat existenţa modificărilor cervicale (neoplazie intraepitelială cervicală CIN 1, 2, 3) şi s-a decis practicarea conizaţiei. Fragmentul sub formă de con, excizat, a fost supus studiului microscopic. Cu ajutorul imunohistochimiei am demonstrat prezenţa HPV în ţesut (reacţie pozitivă la anticorpii anti-HPV, anti-p16) şi gradul crescut de proliferare celulară intraepitelială (CIN 1 – reacţie pozitivă la anticorpul anti-Ki67 în stratul bazal; CIN 2 – reacţie pozitivă în stratul bazal şi în straturile intermediare; CIN 3 – reacţie pozitivă în stratul bazal, în straturile intermediare şi în stratul superficial). Cu anticorpul anti-proteină tumorală 53 (p53) s-au pozitivat câteva celule aflate în diviziune. Concluzii. Infecţia cu HPV poate inflenţa transformarea celulelor normale cervicale în unele cu transformări preneoplazice sau maligne. Detectarea prococe şi tratarea acestor modificări pot stopa evoluţia patologică şi salva vieţi.
Cuvinte-cheie: HPV, ASCUS, p53
Managementul pacientelor tinere cu LSIL şi ASCUS cu modificări citologice la examenul Babeş-Papanicolau
Laurenţiu Pirtea
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara
Introducere. Managementul pacientelor tinere cu LSIL şi ASCUS cu modificări citologice la examenul Babeş-Papanicolau este deseori dificil, deoarece majoritatea infecţiilor cu HPV la această categorie de vârstă (sub 30 de ani) sunt tranzitorii. În consecinţă, utilitatea genotipării HPV la aceste paciente are limite în triajul pacientelor care necesită colposcopie şi biopsie/conizaţie. Testarea imunohistochimică P16/Ki-67 reprezintă în momentul de faţă o modalitate tot mai frecvent utilizată pentru managementul acestor paciente, deoarece, deşi nu face parte din protocolul de screening, şi-a dovedit specificitatea crescută faţă de testarea HPV la pacientele tinere îndeosebi. Materiale şi metodă. În această lucrare vom face o trecere în revistă a datelor existente în literatura de specialitate pe acest subiect şi a datelor personale obţinute din studii efectuate în clinica noastră. Rezultate. Sunt enumerate avantaje şi dezavantaje pentru diferitele posibilităţi de testare, cu compararea eficienţei privind sensibilitatea şi specificitatea în diagnosticul leziunilor de grad înalt. Concluzii. Managementul pacientelor tinere cu LSIL şi ASCUS este dificil şi rămâne o provocare în practică.
Cuvinte-cheie: LSIL, ASCUS, Babeş-Papanicolau, HPV
Persistenţa HPV cu risc înalt după tratament pentru CIN 2/3
Manuela Russu, Şerban Nastasia
1. Clinica de Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Clinic „Dr. Ion Cantacuzino”, Bucureşti
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
Medicina contemporană susţine rolul HPV cu risc înalt (HPVrî) în generarea leziunilor cervicale precursoare cancerului genital-cervical, vaginal, vulvar şi extragenital, ca şi evoluţia acestora spre carcinoame invazive. Deşi studiile arată capacitatea de clearance, infecţia cu HPV cu risc înalt persistă după tratamentele actuale pentru neoplazia cervicală intraepitelială (CIN). Ultima revizie sistematică (2018) susţine două feluri de infecţie HPV persistentă: una ce persistă după infecţia depistată anterior intervenţiei şi una dobândită postterapeutic. Se discută despre persistenţa infecţiei în raport cu vârsta femeilor, cu modalitatea de diagnostic, genotipul de HPV şi cu modalitatea de tratament al CIN (conizaţie, LLETZ versus crioterapie, laser, interferon-alfa, vaccinare terapeutică şi terapie fotodinamică), căutându-se date asupra vaccinării şi a celei mai bune practici clinice. Global, după tratamentul CIN se produce clearance gradual al infecţiei cu HPV. În 2014, persistenţa mediană a avut o tendinţă de scădere pe parcursul perioadei de follow-up, scăzând de la 27% la trei luni la 21% la şase luni, la 15% la 12 luni şi la 10% la 24 luni postterapie, faţă de o raportare mai veche (1994), de 100% a infecţiei cu HPV la 6 şi la 12 luni. Există multe argumente pentru persistenţa HPVrî şi pentru riscul ulterior de carcinom invaziv la cazuri cu intervenţii pentru CIN2/3: anii trecuţi de la intervenţie, vârsta mai înaintată a cazurilor (vârsta de peste 50 de ani creşte riscul), tipul genetic al E6 şi E7 al HPVrî, relaţia între AND-ul viral şi ADN-ul gazdei, „maşinăria” genetică a gazdei permite/nu permite replicarea virală, prezenţa cofactorilor infecţioşi (boli transmise sexual sau bacteriene, inclusiv Mycobacterium tuberculosis, boli virale, inclusiv HIV şi HVS, şi polimicrobismul general-oral, digestiv, respirator, ce contribuie la scăderea imunocompetenţei gazdei), a factorilor toxici (fumat), a modificărilor epigenetice (metilarea AND-ului viral, progresie de la CIN2/3 la carcinom invaziv prin switch epigenetic sau progresie prin switch molecular) şi folosirea contraceptivelor orale (16 hidroxilarea estrogenilor din COC creşte transcripţia HPVrî la cele HPVrî pozitive).
Cuvinte-cheie: HPV, CIN2/3, neoplazie cervicală intraepitelială
Actualizarea semnificaţiei metodelor de screening şi triaj al leziunilor cervicale – review
Ruxandra Stănculescu1, Vasilica Bauşic1, Linda Cluceru Popa2, C. A. Coroleucă3, Ramona Dragomir4, Alexandra Bauşic3, Manuela Russu5,Elvira Brătilă3
1. Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon”, Bucureşti
2. Departamentul de Biologie moleculară, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
3. Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, Bucureşti
4. Spitalul Clinic „Gheorghe Polizu”, Bucureşti
5. Spitalul Clinic „Dr. Ion Cantacuzino”, Bucureşti
Introducere. Identificarea femeilor care pot dezvolta sau prezintă cancer cervical este o preocupare mondială majoră, concretizată prin eforturi susţinute de implementare a unor diferite metode de screening şi triaj al leziunilor cervicale precanceroase (LCP). Scopul studiului este de a sublinia caracteristicile biotehnologiilor avansate şi capacitatea acestora de a formula un diagnostic precoce corect în măsură să impună abordări terapeutice adecvate. Materiale şi metodă. Studiul nostru cuprinde rezultatele mai multor trialuri şi studii observaţionale publicate în bazele de date internaţionale (PubMed, Medscape, Scopus) de-a lungul ultimilor 10 ani. Culegerea şi analiza datelor au condus la identificarea biotehnologiilor implementate, la compararea eficienţei acestora din punctul de vedere al sensibilităţii în detecţia şi triajul LCP şi la prezentarea posibilităţilor diferite de accesibilitate a femeilor de pe glob la aceste tehnici de diagnostic. Rezultate. Testul citologic Babeş-Papanicolau se impune prin specificitate crescută de detecţie a cazurilor care nu sunt susceptibile de a avea LCP sau cancer cervical. Raportat la metodologia de prelucare, nu există diferenţe calitative între metoda citologiei uscate sau în mediu lichid. În ceea ce priveşte metodologia existentă pentru genotiparea virusului papiloma uman (HPV), sunt aplicabile trei metode: acid hybridization assays, signal amplification assays şi nucleic acid amplification. Testele imunohistochimice (IHC) de identificare singulară a ciclinei p16 ink4a sau asociată cu detectarea ciclinei Ki67 (dual test) cresc acurateţea diagnosticului. Identificarea oncogenelor E6 şi E7 tranşează diagnosticul. Concluzii. Testul Babeş-Papanicolau este o metodă scumpă de diagnostic, are un grad ridicat de subiectivism în evaluarea citologiei şi nu conferă posibilitatea triajului dintre leziunile ASC-US şi L-SIL. Singură, genotiparea HPV nu permite diferenţierea dintre infecţia HPV tranzientă şi cea progresivă. Testarea imunohistochimică pentru identificarea ciclinei p16ink4a şi/sau dual test sunt acceptate universal în identificarea leziunilor cervicale progresive. Metodele de screening al LCP sunt adoptate diferit de programele naţionale, în raport cu disponibilitatea financiară a fiecărei ţări.
Cuvinte-cheie: virusul papiloma uman, leziuni cervicale precanceroase, cancer cervical, biotehnologii
Complicaţii în timpul naşterii la pacientele cu endometrioză
Mihaela Camelia Tîrnovanu2, S. Pasat1, D. Huţanu1, Ş.D. Tîrnovanu2, Cerasela Mucileniţa1, A. Luca1, M. Onofriescu2
1. Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Cuza Vodă”, Iaşi
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”, Iaşi
Multe studii arată că femeile cu endometrioză au un risc mai mare de naştere prematură, de placenta praevia, preeclampsie sau de copii mici pentru vârsta gestaţională. Acestea s-ar putea datora mediului proinflamator, cu producerea unor niveluri crescute de citokine, precum şi modificărilor ce au loc la nivelul joncţiunii miometru-endometru. În plus, aproape de două ori mai multe paciente din acest grup nasc prin operaţie cezariană. Sângerarea intraperitoneală spontană severă ce poate ameninţa viaţa în timpul sarcinii este un eveniment rar corelat cu endometrioza. Alte complicaţii rare sunt menţionate în literatură, precum ruptura apendicelui, sângerarea din endometrioza cervicală şi leziuni polipoide vezicale. S-a sugerat că mecanismele acestor complicaţii sunt determinate de decidualizare şi înmuierea leziunilor de endometrioză. Există însă puţine comunicări despre complicaţiile ce pot surveni la naştere pentru aceste paciente. Obiectiv. Evaluarea complicaţiilor apărute la naştere în cazul pacientelor diagnosticate cu endometrioză. Metodă. Am analizat foile de observaţie ale pacientelor cu naştere în Clinica I Obstetrică Iaşi în perioada ianuarie 2018 – aprilie 2019. Rezultate. Dintr-un total de 3548 de naşteri, 57 s-au asociat cu endometrioză. 90% dintre ele au născut prin operaţie cezariană. Cinci femei au prezentat complicaţii în timpul naşterii: două cu aderenţe groase pe faţa posterioară a uterului (una a prezentat sângerare pe suprafaţa uterului şi a necesitat histerectomie), două cu ruptura endometriomului (una cu naştere naturală şi cealaltă înainte de operaţia cezariană) şi una cu aderenţe peritubare bilaterale. Concluzii. Majoritatea femeilor cu endometrioză au născut prin operaţie cezariană. În timpul sarcinii şi naşterii pot apărea o serie de complicaţii, iar obstetricianul trebuie să informeze pacienta despre aceste riscuri.
Cuvinte-cheie: endometrioză, complicaţii sarcină, naştere
Factori care influenţează persistenţa marginilor pozitive pentru leziunile scuamoase intraepiteliale după procedura de excizie cu ansă a zonei de transformare
Mihaela Camelia Tîrnovanu2, D. Huţanu1, V.G. Tîrnovanu2, Alexandra Iov2, S. Pasat1, B.N. Scurtu1, Corina Nicola Trifan1
1. Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Cuza Vodă”, Iaşi
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”, Iaşi
Pacientele cu neoplazie intraepitelială cervicală (CIN) cu margini pozitive după excizia cu ansă a zonei de transformare (LLETZ) sunt o provocare pentru medici, iar valoarea prognostică a factorilor clinicopatologici este puţin clară. Obiectiv. Scopul a fost determinarea predictorilor clinicopatologici ai bolii reziduale după LLETZ la pacientele cu CIN. Metodă. Acesta a fost un studiu retrospectiv şi prospectiv la 425 de femei la care s-a efectuat LLETZ pentru CIN în Clinica I Ginecologie Iaşi în perioada ianuarie 2013 – decembrie 2018. Am revăzut foile de observaţie şi rezultatele histopatologice după LLETZ. Rezultate. Din 425 de femei cu CIN la care s-a practicat LLETZ, 108 (25,41%) au fost fără limite de siguranţă. Vârsta pacientelor cu margini pozitive a variat între 23 şi 80 de ani, cu o medie de 40 de ani. Numărul fragmentelor rezecate corelate cu margini pozitive a fost: unu – 35%, două – 27%, trei – 10%. Vârsta nu s-a asociat cu riscul de persistenţă la 58 de cazuri ≥40 de ani şi la 50 de cazuri <40 de ani. Statusul menopauzal a fost un factor de risc pentru femeile de peste 50 de ani. Dintre pacientele fără margini negative, doar la 56 s-a stabilit prezenţa tulpinilor cu risc crescut de HPV. Comparând grupele cu margini pozitive şi negative, HPV 16 a fost prezent la 67,85% versus 27,47% din cazuri, iar HPV 18 a fost prezent la 9,27% versus 4,22% din cazuri. Luând în considerare rezultatul anatomopatologic după LLETZ, rata de eşec a procedurii a fost: 4,6% – CIN 1; 24% – CIN 2; 27,8% – CIN 3; 28,8% – CIS (carcinom in situ); 14,8% – carcinom invaziv. Concluzii. Cea mai bună abordare pentru limite negative a fost rezecţia de două şi trei fragmente. Factorii independenţi de risc pentru margini pozitive sunt statusul menopauzal şi prezenţa HPV 16 sau 18. Testarea HPV poate servi ca instrument de identificare a femeilor cu risc crescut de recurenţă.
Cuvinte-cheie: neoplazie cervicală intraepitelială, LLETZ, margini pozitive, predictor
Leziuni histologice cervicale HSIL diagnosticate la gravide în trimestrul I de sarcină – atitudine terapeutică. Lansarea unui studiu prospectiv privind atitudinea expectativă versus cea intervenţională în astfel de cazuri
R. Vlădăreanu1, Andreea Ştefănescu1, Aida Petca1, Mihaela Boţ1, Anca Rusu Burnei1, Cristina Maria Miron1, C. Andrei1, C. Pop-Began1, F. Andrei2
1. Clinica de Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti
2. Laboratorul de Anatomie patologică, Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti
În perioada 2014-2019, în Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti, am selectat un număr de 11 gravide, cu vârste cuprinse între 25 şi 38 de ani, cu citologii ASC-H şi HSIL la luarea în evidenţă a sarcinii. În toate cele 11 cazuri, rezultatul histopatologic a fost displazie de grad înalt (CIN 2/CIN 3/CIS). Din cele 10 gravide tratate în primul trimestru, 9 au născut la termen copii normoponderali, iar un caz s-a oprit în evoluţie la 16 săptămâni. În toate cazurile, s-a obţinut negativarea citologiei şi a HPV la trei luni după naştere, menţinându-se rezultatele negative ulterior (primul caz, din ianuarie 2014). Cu toate că este un număr mic de cazuri, noi am observat că intervenţiile excizionale cu intenţie curativă la nivelul colului uterin pentru leziuni de grad înalt pot fi efectuate în siguranţă şi la gravide. Atitudinea intervenţională pentru biopsiile cu rezultat HSIL din timestrul I la gravide este controversată în rândul colegilor ginecologi, deşi ghidurile actuale permit acest lucru. Dorim să iniţiem un studiu prospectiv cu două loturi de gravide cu biopsii HSIL în trimestru I (manageriate expectativ versus intervenţional, în funcţie de opţiunea medicului curant). Cu cât vor fi mai mulţi ginecologi interesaţi să împărtăşească experienţa legată de aceste cazuri, cu atât cresc şansele să putem alege varianta cea mai bună pentru gravidele din România (ţara noastră este încă pe primul loc în Europa atât în ceea ce priveşte incidenţa, cât şi mortalitatea prin cancer de col uterin).
Cuvinte-cheie: leziuni cervicale, citologie, HSIL, gravide, CIN, CIS
Pierderea recurentă de sarcină – update
Radu Vlădăreanu1,2, Andreea Boiangiu1,2, Vlad Zamfirescu1,2, Andrei Trăistaru1,2, Alina Marin1,2
1. Clinica de Obstetrică-Ginecologie şi Neonatologie, Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
Pierderea recurentă de sarcină reprezintă o importantă problemă eterogenă şi multifactorială de sănătate la nivel global, afectând 2-5% din cupluri şi având un impact socioeconomic major. Ca atare, evaluarea şi tratarea cuplurilor care se confruntă cu această problemă reprezintă o sarcină complexă, iar cercetarea în domeniu este perpetuă şi de interes. Definiţia în sine a patologiei a fost actualizată recent, astfel încât, actualmente, conceptul de pierdere recurentă de sarcină presupune pierderea a două sau mai multe sarcini înainte de 24 de săptămâni de gestaţie, fără a mai fi obligatoriu criteriul de consecutivitate. Fiziopatologia pierderii recurente de sarcină încă nu este pe deplin înţeleasă şi, deşi au fost identificate cauze precum malformaţii uterine, trombofilii, factori imunologici, factori metabolici şi endocrinologici sau factori genetici, încă sunt discutate posibile noi variabile care pot induce pierderea sarcinii – fragmentarea ADN-ului spermatic şi rolul microbiotei vaginale şi endometriale. Abordarea terapeutică bazată de dovezi, cum ar fi corecţia chirurgicală a anomaliilor uterine sau folosirea aspirinei şi a heparinei pentru sindromul antifosfolipidic, a îmbunătăţit rezultatul la cuplurile cu pierderi recurente de sarcină. Cu toate acestea, aproape jumătate dintre cazuri rămân inexplicabile şi sunt tratate empiric, utilizând suplimente de progesteron, anticoagulante şi/sau tratamente imunomodulatoare. La aceste cazuri, studierea noilor variabile aduce noi date şi îmbunătăţeşte rata de succes în obţinerea unei sarcini viabile. Investigarea cuplului, începând cu pierderea a două sarcini, care pot să nu fie consecutive, precum şi cercetarea noilor parametri aduc perspective noi în diagnosticul şi abordarea terapeutică a pierderilor recurente de sarcină şi reduc impactul psihologic asupra cuplului.
Cuvinte-cheie: update, microbiotă, ADN spermatic, recurent, sarcină
Postere
Determinantele patogenetice ale disfuncţiei endometriale la pacientele cu infertilitate primară
Mihaela Burac1, Natalia Corolcova1, V. Friptu1, Valeriana Pantea2
1. Catedra de Obstetrică, Ginecologie şi Reproducere Umană, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova
2. Laboratorul de Biochimie, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova
Introducere. Disfuncţia endometrială reprezintă modificările morfofuncţionale ale endometrului, care pot fi reversibile sau ireversibile, fundamentate de către dereglările mecanismelor moleculare, care duc ulterior la infertilitate, dereglarea implantării embrionului, a placentaţiei sau moartea embrionului. Scopul studiului. Evaluarea particularităţilor clinice şi morfologice ale disfuncţiei endometriale la pacientele cu infertilitate primară. Materiale şi metodă. A fost efectuat un studiu prospectiv, care a inclus 96 de paciente divizate în două grupe. Grupul de studiu (L1) a inclus 48 de paciente cu infertilitate primară, iar grupul de control (L0) a inclus 48 de paciente fertile. În ambele grupuri am efectuat biopsia endometrială în faza proliferativă cu chiureta de aspiraţie endometrială Pipelle. Studiul a fost aprobat de Comisia de etică a cercetării de la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova (nr. 79/62 din 26.04.2017). Pacientele au semnat un consimţământ informat pentru a participa la cercetare. Analiza statistică a fost efectuată utilizând SPSS 20 şi Microsoft Excel 2016. Rezultate. Vârsta medie în grupul de studiu a fost 29±4,58 ani, iar în grupul de control, 29,2±4,29 ani (p=0,801). Analiza patologiilor ginecologice care au avut impact de-a lungul vieţii pacientelor incluse în studiu au relevat următoarele: patologia trompelor uterine a fost întâlnită în L1 la 68,8% dintre paciente (n=33) versus L0 – 0% (n=0), c2 = 50,286, p<0,001; patologia ovarelor a fost raportată de către paciente în L1 în 52,1% din cazuri (n=25) versus L0 – 8,3% (n=4), c2 = 21,789, p<0,001; patologia uterină a fost întâlnită în L1 la 16,7% din cazuri (n=8) versus L0 – 2,1% (n=1), c2 = 6,008, p=0,014. Modificări inflamatorii în endometru la examen histologic au fost în L1 – 79,2% (n=38) versus L0 – 31,3% (n=15), c2 = 22,238, p<0,001. Concluzie. Pacientele cu infertilitate primară prezintă o incidenţă crescută a salpingooforitei cronice, hidrosalpinxului, proceselor aderenţiale ale organelor pelviene şi a disfuncţiei endometriale.
Cuvinte-cheie: infertilitate primară, disfuncţie endometrială, microbiom
Tendinţe ale incidenţei, supravieţuirea şi estimarea impactului populaţional al cancerelor ginecologice asociate infecţiei cu HPV în judeţul Cluj. Implicaţii în profilaxie
R. Ignat1,2, Daniela Coza3, F.A. Nicula3, O. Coza2,3, Patricia Ignat2,3, P. Achimaş Cadariu2,3, Ofelia Şuteu2,3
1. Clinica de Obstetrică şi Ginecologie „Dominic Stanca”, Cluj-Napoca
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca
3. Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuţă”, Cluj-Napoca
Introducere. Infecţia persistentă cu tulpini de HPV cu risc înalt a fost recunoscută ca fiind factorul cauzal al cancerelor ginecologice (cancerul de col uterin, vaginal şi vulvar). Obiective. a) Evaluarea tendinţelor temporale ale incidenţei, precum şi a supravieţuirii globale la 5 ani pentru cancerele de col uterin, vaginal şi vulvar în judeţul Cluj. b) Estimarea fracţiei atribuibile populaţionale pentru cancerele ginecologice asociate cu HPV în populaţia feminină din judeţul Cluj. Materiale şi metodă. Cazurile incidente au fost obţinute de la Registrul de Cancer al Regiunii de Nord-Vest. Procentul anual de schimbare (PAS%) al ratei standardizate a incidenţei a fost calculat cu ajutorul analizei prin regresie joinpoint. Numărul de cazuri de cancer atribuite infecţiei cu HPV a fost calculat prin înmulţirea cazurilor incidente cu fracţia atribuibilă populaţional, folosind prevalenţa regională a expunerii la infecţii cu HPV şi riscul relativ estimat dintre expunere şi cancerul asociat (date din literatură). Rezultate. În perioada 1998-2014 au fost incluse 2777 de cazuri de cancer. Dintre acestea, 2563 (92,3%) au fost cancere de col uterin, 171 (6,2%) au fost cancere vulvare şi 43 (1,5%) au fost cancere vaginale. Rata incidenţei a crescut semnificativ atât pentru adenocarcinom, cât şi pentru carcinomul scuamos de col uterin, de la 0,77 la 3,02/100000 (10,54 PAS%; p<0,001), respectiv de la 21,4 la 28,5/100000 (2,49 PAS%; p=0,007). Rata incidenţei pentru cancerele vulvare şi vaginale a rămas constantă. Cea mai mare rată de supravieţuire la cinci ani a fost observată la carcinomul scuamos de col uterin (77,9%), urmat de adenocarcinomul de col uterin (61,9%; p<0,0001). Cancerele vaginale şi vulvare au avut o supravieţuire mai scăzută (35%, respectiv 51,8%). Numărul estimat de cazuri atribuibile infecţiei cu HPV a fost de 1580, cifră ce reprezintă o pondere de 12,22% din totalul cancerelor înregistrate la femei în perioada 2006-2014. Cu alte cuvinte, unul din opt cazuri noi de cancer la femei este cauzat de infecţia cu HPV. Concluzii. Rezultatele obţinute evidenţiază ponderea mare a cancerelor ginecologice asociate HPV, în special a cancerului de col uterin, în populaţia feminină a judeţului Cluj. Aceste date sugerează rolul important al măsurilor profilactice, precum campaniile de vaccinare şi programele de screening, care au potenţialul de a reduce morbiditatea şi de a îmbunătăţi supravieţuirea cancerelor asociate HPV.
Cuvinte-cheie: cancere ginecologice asociate HPV, tendinţe temporale ale incidenţei, supravieţuire globală, impact populaţional
Corelaţia dintre infecţia cu HPV şi diagnosticul histologic al leziunilor cervicale
Octavian Gabriel Olaru, Liana Pleş
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
Relaţia dintre cancerul de col uterin, neoplazia intraepitelială cervicală de grad înalt (HG-CIN) şi infecţia cu anumite tipuri de virus papiloma uman (HPV) este bine cunoscută. International Agency for Research on Cancer a găsit 13 tipuri de HPV cu grad de risc ridicat care pot provoca cancer de col uterin (HPV 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59 şi 66). Tipurile HPV 26, 68, 73 şi 82 au fost asociate uneori cu cancer de col uterin, însă datele epidemiologice pentru aceste tipuri nu au fost consistente. Obiectiv. Studiul corelaţiei dintre infecţia cu HR-HPV şi diagnosticul histopatologic al leziunilor cervicale. Materiale şi metodă. Am efectuat un studiu în clinica noastră, pe o perioadă de trei ani, asupra a 61 de paciente care au suferit biopsie cervicală şi care au un diagnostic histopatologic de neoplazie cervicală intraepitelială de grad înalt. Deoarece HG-CIN cuprinde categoriile mai vechi CIN 2, CIN 3 şi CIS, putem menţiona că 18 cazuri au avut CIN 2, 39 de cazuri au avut CIN 3 şi patru cazuri au fost diagnosticate cu CIS. Dintre toate cele 61 de cazuri de HG-CIN, 22 au fost testate anterior pentru HPV. Din cele 22 de cazuri, 9 au fost cu CIN 2 şi 13 cu CIN 3. Analizăm corelaţia dintre infecţia cu HPV şi diagnosticul histologic al HG-CIN. Rezultate. HPV a fost pozitiv în toate cazurile incluse în studiul nostru, la 9 cazuri s-a găsit monoinfecţie cu HPV de tipul 16, tipul 18 a fost întâlnit într-un caz, tipul 33 – la două cazuri, tipul 54 într-un caz, tipul 82 într-un caz, iar infecţia cu multiple tipuri de HPV a fost întâlnită la opt cazuri (implicând combinaţii ale tipurilor 16, 31, 33, 39, 51, 52 şi 62). Concluzii. Studiul nostru a confirmat asocierea infecţiei cu HPV-HR în toate cazurile de HG-CIN. Prezenţa HPV 16 a fost găsită la 59% dintre cazuri, fie singură, fie în asociere cu alte subtipuri. Subtipul 82 a fost identificat în asociere cu CIN-HG, ceea ce ar susţine includerea în categoria HR, deşi există încă opinii contradictorii cu privire la această problemă.
Cuvinte-cheie: HPV, neoplazie cervicală intraepitelială de grad înalt
Case report: two cases of ovarian pregnancy
Flavius Alexandru Olaru1,2, Constantin Olaru1, Alina Corpade2
1. Obstetrics and Gynecology Department, City Hospital Timişoara
2. “Victor Babeş” University of Medicine and Pharmacy, Timişoara
Introduction. Extrauterine ovarian pregnancy appears when nidation occurs in the ovary. It is as common as 0.5% from all ectopic pregnancies and the risk factors are the same for all extrauterine locations. It can resolve spontaneously or it can rupture, with the appearance of haemoperitoneum. In some cases, ovarian pregnancies form on an endometriosis site. 91% of these pregnancies are being lost in the first trimester, 5.2% in the second trimester, 3.7% in the third trimester, and there is only one case of ovarian pregnancy that has reached term. Materials and method. We present two clinical cases. B.A., 28 years old, without personal history of genital pathology, presents with amenorrhea, subjective pregnancy signs and a slight discomfort in the right iliac fossa. Vaginal ultrasound revealed a real uterine cavity, with a gestational pseudo sac without hyperechoic ring. The right adnexa showed a normal ovary with a mass above it, with an anechoic image that was interpreted as corpus luteus of an ectopic tubar pregnancy. Free beta-hCG was over 1000 mUI/ml. This case was thought to be an ectopic tubar pregnancy. The second case, P.B., 23 years old, presents with pain in the left iliac fossa, amenorrhea for 4 weeks, without subjective signs of pregnancy. On ultrasound, the uterus appears with an endometrium of 1.2 cm, and on the right side of the uterus a mass is visualized, with irregular contour, 4 cm diameter, with pronounced vascularization. Free beta-hCG was 300 mUI/ml. All findings suggest an ovarian tumor. Results. In both cases, exploratory laparoscopy was performed. In the first case, we found an ovarian pregnancy that fulfilled the three criteria of Spiegelberg. The gestational sac was excised with the conservation of the ovary. The histopathological exam revealed the diagnosis of ovarian pregnancy on an endometriosis area. In the second case, we found a left ovarian tumor, with great vascularization, adherent to the Fallopian tube. Left adnexectomy was performed with extraction through an endobag. The histological exam determines the right diagnosis: ovarian pregnancy. Conclusions. Ovarian pregnancies are rare, and one of the possible explanations is ovarian endometriosis. The ectopic pregnancy can resolve spontaneously or it can rupture, with internal bleeding. The management can be expectant with dynamic beta-hCG testing, medical with methotrexate in case of a gestational sac less then 30 mm and beta-hCG<10.000 mUI/ml, or laparoscopic when the patient’s general condition is influenced or the ultrasound shows an embryo with cardiac activity. The evolution was favorable for both patients, the first one becoming pregnant after only three months from surgery.
Keywords: extrauterine, ectopic, pregnancy, ovarian pregnancy
Carcinom scuamocelular de buză inferioară cu caracter extensiv, rapid evolutiv
Florica Şandru1,2, Adelina Popa1, Irina Gritco1, Mihai Dumitraşcu2,3
1. Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
3. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
Introducere. Carcinomul scuamocelular reprezintă 90% din cancerele cavităţii orale. Infecţia cu HPV a fost detectată într-un număr limitat în tumorile maligne de la nivelul cavităţii orale, din cauza lipsei de examinare de rutină, totuşi constatându-se o creştere globală în prevalenţa etiologiei infecţiei cu HPV în carcinoamele scuamocelulare. Au fost identificate şapte genotipuri de HPV implicate în etiologia carcinoamelor scuamocelulare cu localizare la nivelul cavităţii orale, cel mai frecvent fiind genotipul 16. Prezentăm cazul unui pacient diagnosticat în clinica noastră cu un carcinom scuamocelular înalt agresiv al buzei inferioare, rapid evolutiv, cu consecinţe semnificative estetice şi funcţionale. Materiale şi metodă. Un pacient în vârstă de 77 de ani se prezintă în departamentul nostru de dermatologie pentru prezenţa unei formaţiuni tumorale a buzei inferioare ce a evoluat pe parcursul ultimelor trei luni. Tumora a debutat la nivelul buzei inferioare, ulterior răspândindu-se cu rapiditate la nivelul întregii bărbii. Examenul dermatologic a descris o formaţiune tumorală suprainfectată, aderentă la straturile profunde. Din istoricul pacientului notăm prezenţa a două papiloame la nivelul buzei inferioare, pe faţa internă a acesteia, care au beneficiat de electrocauterizare în urmă cu cinci ani. Rezultate. Examenul histopatologic a arătat celule scuamoase, pleomorfism celular marcat, raportul nucleo-citoplasmatic mare şi mitoze frecvente, acestea fiind sugestive pentru diagnosticul de carcinom scuamocelular moderat diferenţiat. Deoarece pacientul prezintă în APP papilomatoză orală, s-a recomandat extracţia de ADN HPV din proba de ţesut proaspăt recoltată prin biopsie, urmată de amplificare prin tehnica PCR a unor fragmente de AND din regiunea E6-E7 a genomului viral, folosindu-se un kit comercial (CE mark), urmat de genotiparea HPV. Acestea au arătat prezenţa HPV genotipul 16, demonstrându-se astfel etiologia tumorii. Tomografia computerizată a arătat necroză tumorală localizată la nivelul părţilor moi ale reginunii mandibulare drepte şi adenopatii submandibulare. Nu au fost evidenţiate determinări secundare. A fost recomandată excizia chirurgicală, urmată de iniţierea curelor de radioterapie. Concluzii. La bărbaţi, carcinomul scuamocelular al cavitaţii orale apare cel mai adesea la nivelul buzei inferioare. Infecţia cu HPV, fumatul, sexual masculin, consumul de alcool şi vârsta înaintată au reprezentat factori de risc în cazul nostru. Alţi factori de risc, precum modificări tegumentare precanceroase, genodermatoză, imunosupresie şi transplant de organe, nu au fost identificaţi în cazul pacientului nostru. Deşi în acest caz biopsia a arătat invazia perineurală, excizia tumorii cu margini de siguranţă este recomandată deoarece metastazele sunt absente. Acest caz demonstrează nevoia de excizie chirurgicală completă a unei tumori rapid evolutive de dimensiuni crescute ce a fost diagnosticată într-un stadiu precoce, unde tratamentul adecvat este posibil. Tratamentul va asigura o rată a vindecării de până la 100%, dar riscul de recidivă va rămâne mult crescut, din cauza infecţiei cu HPV. Vaccinul anti-HPV de rutină, înainte de începerea vieţii sexuale, atât în rândul populaţiei de sex feminin, cât şi în rândul populaţiei de sex masculin, ar duce astfel la o scădere a incidenţei carcinomului scuamocelular al cavităţii orale. Particularitatea acestui caz o reprezintă natura rapid evolutivă a tumorii şi agresivitatea acesteia, având ca principal factor etiologic infecţia cu HPV. Astfel, rezecţia tumorii devine o provocare chirurgicală, cu necesitatea reconstrucţiei regiunii anatomice afectate.
Cuvinte-cheie: carcinom scuamocelular, buză, HPV, vaccin anti-HPV