Turbinoplastia inferioară – procedeu original

Introducere

Unul dintre cele mai frecvente simptome care aduc pacientul la medicul ORL îl reprezintă obstrucția nazală uni- sau bilaterală, parțială sau completă. Printre cauzele cel mai des întâlnite de obstrucție nazală cronică se numără hipertrofia cornetelor nazale inferioare, cu impact evident asupra calității vieții. Rezolvarea acestei patologii poate fi medicamentoasă sau chirurgicală. Metodele chirurgicale de reducere volumetrică a hipertrofiei de cornet inferior sunt împărțite în proceduri sângerânde și proceduri nesângerânde. Tehnicile chirurgicale nesângerânde se adresează hipertrofiei turbinale din rinita vasomotorie sau alergică și sunt reprezentate de chirurgia cu laser, distrucția tisulară cu ultrasunete și reducția volumetrică a cornetelor cu radiofrecvență⁽¹⁾. Sunt metode ușor acceptate de către pacient și pot fi efectuate în regim de cabinet, fără internare continuă⁽²⁾. Tehnicile chirurgicale sângerânde vizează excizia surplusului de țesut turbinal, în special cel al cozii cornetului inferior. Metode precum electrocauterizarea uni- sau bipolară, mucotomia cu instrumente reci (foarfeca) sau cu instrumente de putere (microdebrider) au avantajul creării unui culoar respirator suficient, dar afectează elementul funcțional al cornetului nazal inferior – pituitara turbinală⁽³⁾. Procedeele de turbinoplastie pot fi executate sub control endoscopic și au marele avantaj de a lăsa mucoasa turbinală inferioară și medială intactă, asigurând funcționalitatea normală a cornetului nazal inferior.
 

 

Turbinoplastia inferioară – procedeu original

Turbinoplastia inferioară reprezintă o modalitate chirurgicală de reducere a volumului cornetului inferior, cu asigurarea unui culoar respirator convenabil și menținerea intactă a mucoasei turbinale care înconjoară bontul de cornet inferior restant. Unul dintre inconvenientele acestui procedeu endoscopic îl reprezintă mobilizarea lamboului de mucoasă de pe restul de cornet cu afectarea respirației nazale și creșterea riscului de sinechie septo-turbinară postoperatorie. 
Tocmai de aceea am imaginat un procedeu original de fixare cu fire separate a lamboului de mucoasă, în așa fel încât să obținem un cornet inferior cu dimensiuni mult reduse, acoperit de o mucoasă intactă, funcțională⁽⁴⁾. Prezentăm tehnica chirurgicală a turbinoplastiei inferioare cu fir de sutură meatal, pas cu pas, pentru o bună înțelegere a procedeului. 
Primul pas al intervenției endoscopice funcționale îl reprezintă infiltrația anestezică a cornetului inferior cu soluție de xilină adrenalinată, pentru a putea rezeca mai ușor fața meatală (laterală) a cornetului inferior cu evidențierea osului cornetului (figura 1). 
După ablația completă a mucoasei de pe fața meatală a cornetului inferior se practică rezecția osului cornetului inferior la jumătatea înălțimii acestuia și crearea unui lambou medial de mucoasă turbinală care va acoperi porțiunea laterală a cornetului inferior (figura 2). 
În turbinoplastia clasică, lamboul de mucoasă creat se rabatează lateral pe sub osul cornetului restant spre meatul inferior⁽⁵⁾. În procedeul original pe care l-am imaginat am reușit stabilizarea în poziție funcțională a lamboului turbinal, prin fixarea acestuia cu fire trecute dinspre meatul mediu înspre medial transfixiant prin cornetul osos restant și înapoi prin lamboul de mucoasă spre meatul inferior unde au fost suturate, menținând astfel în poziție pituitara turbinală (figura 3). 
În acest mod s-a reușit crearea unui cornet inferior acoperit de mucoasă, cu dimensiuni mult reduse și fără risc de apariție a sinechiilor sau de deplasare a pituitarei (figura 4). La finele intervenției nu a fost necesar tamponament nazal anterior, element care a condus la creșterea calității vieții pacienților în perioada postoperatorie.

Concluzii

Tehnica fixării cu fire de sutură a lamboului turbinal inferior creat după turbinoplastia clasică a reușit să rezolve toate inconvenientele cu care ne-am confruntat în diversele tehnici chirurgicale endoscopice asupra cornetului inferior: 
am reușit o reducție volumetrică importantă a cornetului nazal inferior, cu obținerea unui culoar respirator normal; 
am reușit păstrarea intactă a mucoasei care acoperă cornetul inferior restant, cu o funcționalitate normală; 
intervenția endoscopică s-a putut realiza în anestezie locală potențată sau anestezie generală; 
nu a fost necesar tamponamentul anterior, pacientul fiind capabil să respire normal imediat postoperatoriu; 
vindecarea a fost mult mai rapidă (zile), comparativ cu metodele moderne de cabinet - radiofrecvență (săptămâni); 
costurile intervenției sunt mult reduse, nefiind necesară internarea continuă (figura 5).
Procedeul original de turbinoplastie inferioară cu fir tansfixiant de sutură meatal se dovedește a fi o metodă chirurgicală superioară procedeelor anterioare, cu rezultate funcționale optime.