Din aceeași categorie
„Relaţia mea cu medicii de familie este una bună, de colaborare în echipa interdisciplinară”
Dr. Bogdan Dumbravă este medic primar Chirurgie generală și a crescut într-o familie de medici, care a cântărit semnificativ în decizia de carieră. Așa se face că, după un liceu cu profil de științe ale naturi și universitatea de medicină, dr.Bogdan Dumbravă a ales specialitatea chirurgicală și s-a lăsat îndrumat de cei mai remarcabili specialiști de la noi sau din străinătate. De altfel dr. Dumbravă a finalizat masteratul la prestigiosul Royal College of Surgeons din Irlanda și este membru al American College of Surgeons.
Cum și de ce ați decis să deveniți medic?
Dr. Bogdan Dumbravă: Am fost fascinat de complexitatea corpului uman, de cum medicina poate schimba viața cuiva, atât prin intervenția directă, cu bisturiul, cu medicamente, cât și prin interacțiune: discurs, explicații, comportamentul față de pacient și față de colegi.
Dincolo de curiozitatea inițială, factorul care a declanșat această poveste a fost familia mea. Am crescut într-o casă în care părinții erau medici, astfel că am văzut de mic radiografii, articole de specialitate, reviste științifice, fotografii medicale.
Nu în ultimul rând, și poate cel mai important, vărul meu primar, student la Medicină în anul întâi, m-a chemat să-mi arate atlasele de anatomie ale lui Sinelnikov. M-au fascinat într-atât, încât am început să desenez după ele, apoi din memorie. Atenție, vorbim despre clasa a II-a sau a III-a. Atât de precoce s-a petrecut „contaminarea”!
Ce s-a schimbat pe parcurs?
Dr. Bogdan Dumbravă: Am continuat, tocmai pentru că am avut determinarea și am știut de la început ce aveam să fac mai departe. Nu au existat alte tentații. Când am ales liceul sau când am mers la facultate, știam foarte bine care-mi erau obiectivele. Am optat pentru un liceu cu profil de științe ale naturii, iar la facultate am bifat doar Medicină generală.
Nu v-a oprit nimic pe parcurs?
Dr. Bogdan Dumbravă: Niciodată. Sunt conștient că, din momentul în care am hotărît să devin medic, am ales să fiu student toată viața. Mai mult, chiar mi se pare firesc și necesar, în orice domeniu ai fi, să rămâi la curent cu noutățile muncii tale, să te documentezi constant.
Desigur, drumul formării a fost lung și nu s-a terminat. Este un adevăr, de care, oricine își dorește această carieră, trebuie să fie conștient. Există neajunsuri și frustrări, mai ales în perioada facultății. Acolo am simțit că a fost cel mai greu, în special din pricina unui sistem de predare mai învechit și anevoios, cu materii importante pentru examene esențiale, precum rezidențiatul sau specializare, dar neactualizate și neadaptate momentului.
Foarte multe trepte trebuie urcate. Iar acestea, vei vedea, mai degrabă îți întăresc reziliența, ca om, decât să te pregătească pentru a fi un medic mai bun.
Eu nu m-am oprit niciodată. Știam că, odată cu rezidențiatul, voi avea mai multă autonomie în parcursul profesional. Atunci alegi o specialitate pe care o urmezi și poți să studiezi ce este cu adevărat relevant pentru tine, nu doar ce ți se impune.
Așadar, am așteptat „luminița de la capătul tunelului" și, începând cu perioada de rezidențiat, a fost mult mai ușor.
Medicina este o profesie solicitantă, dar și generoasă. Ce îți aduc aceste recunoașteri în medicină, dincolo de glorie?
Dr. Bogdan Dumbravă: Deși facultatea a fost grea, examenele dificile, te obișnuiești să fii mereu în formă și să continui să te dezvolți. Titlurile și recunoașterile vin de la sine.
În afară de un job mai bun, fiecare recunoaștere a fost pentru mine o încununare a tot ceea ce am făcut. Nu am depus un efort suplimentar, ci cred că acesta este parcursul firesc al dezvoltării continue.
În acest moment, nu îmi doresc neapărat o carieră didactică. Dar îmi place să fiu implicat și în activități de pregătire a colegilor. Învăț de la alții și îi învăț și eu pe alții.
Cum ați învățat lecția perfecționării continue?
Dr. Bogdan Dumbravă: Datorită mentorilor mei, începând cu tata, conferențiar în Pediatrie și un om foarte sever. El îmi amintea mereu că s-a descurcat singur și că a avut o viață grea, iar aceste cuvinte m-au motivat și pe mine. Cred că a fost mereu o competiție între noi doi: „Uite, fac și eu ca tine” sau „O să fac mai bine decât tine".
Îmi amintesc de profesorul Bruckner, de la Colțea, unde am făcut primii pași în Medicina clinică. A fost un stagiu foarte serios, cu oameni riguroși, unde am învățat medicina la patul bolnavului, fără mijloace imagistice avansate, doar prin simț clinic, examinare și anamneză.
Apoi, am ajuns rezident în clinica profesorului Nicolae Iordache, de la Spitalul „Sfântul Ioan”, unde am avut îndrumători de excepție.
Ulterior, am lucrat în Irlanda, timp de cinci ani, unde am intrat în sistemul lor de pregătire și am avut îndrumători care mi-au văzut potențialul și m-au încurajat.
Acum, lucrez în echipa profesorului Copăescu, la Spitalul Ponderas, alături de un colectiv bine închegat, format în mare parte din foști colegi de la Spitalul „Sfântul Ioan”.
Dacă e să rezum, cariera mea a fost o combinație de ambiție proprie și de sprijin din partea mentorilor mei.
Cu ce credeți că se mândrește tatăl dumneavoastră în cee ace vă privește?
Dr. Bogdan Dumbravă: Tata cred că s-ar fi mândrit cu ambiția mea și cu faptul că am parcurs toate etapele grele ale pregătirii, fără să mă opresc. Poate chiar l-am și depășit în anumite privințe. De fapt, orice părinte sau orice mentor vrea să-și vadă elevii crescând și devenind independenți. Mai buni decât el.
bogdan dumbravachirurgie generalainterviul saptamaniiinterviu medichub