Din aceeași categorie

Interviul MedicHub

„Relaţia mea cu medicii de familie este una bună, de colaborare în echipa interdisciplinară”

Interviul MedicHub

„Prevenţia primară trebuie să înceapă de la nivel de medic de familie...”

Interviul MedicHub

De la medicină la presa medicală

Cu un doctorat în analiză comportamentală, Neil Martin este unul dintre cei mai apreciați specialiști internaționali, cu o carieră dedicată atât practicii psihologice, cât și formării profesioniștilor din terapia ABA. Neil Martin a lucrat ca terapeut, ca supervizor, este lector, cercetător și a pus umărul la formarea specialiștilor ABA, care sunt certificați să lucreze cu persoanele cu autism, în UK, dar și la nivel internațional. Astfel, a devenit o voce de referință în înțelegerea modului în care limbajul modelează realitățile noastre profesionale și personale. La finalul lunii septembrie, pe 26 și 27, va susține o prelegere în cadrul Conferinței Internaționale ABA, 2025.

Care sunt termenii din limbajul profesional ABA care credeți că sunt adesea interpretați greșit sau folosiți abuziv?

Neil Martin: „Reîntărirea/consolidarea” (n.r. reinforcement) este termenul cel mai adesea înțeles greșit, în special de cei critici cu abordarea analizei comportamentale. Ea este adesea asimilată, în mod eronat, unei recompense sau unei „momeli” pe care terapeutul o oferă copilului, așa încât acesta să manifeste un anumit comportament-țintă. Astfel, poate fi utilizată greșit.

Adevărul este că această „întărire” se adresează comportamentului, nu individului.

Cum poate limbajul să creeze mai multă siguranță în relațiile terapeutice?

Neil Martin: O abordare ABA asupra schimbării comportamentului, indiferent de domeniu, se bazează pe responsabilitate, transparență, posibilitatea de a fi aplicată de către alții și compasiune.

Limbajul este esențial în toate aceste dimensiuni, datorită preciziei și raționamentului pe care le transmite, ceea ce conduce inevitabil la sentimente de siguranță și încredere în orice relație de lucru.

De ce credeți că uneori ne agățăm de jargon și pierdem conexiunea cu persoana din fața noastră?

Neil Martin: Analiștii comportamentali au un vocabular care poate părea aproape impenetrabil. Există un echilibru delicat între a folosi acest vocabular științific pentru a fi preciși și lipsiți de ambiguitate și a utiliza un limbaj comun, mai ușor de înțeles, dar care poate fi vag și deschis interpretărilor. Termenii tehnici sunt importanți pentru acuratețe, replicabilitate și rigoare științifică, dar nu trebuie folosiți în detrimentul conexiunii cu elevii, clienții și partenerii.

Vi s-a schimbat modul de a vorbi, chiar și în afara muncii, datorită experienței în ABA? Cum anume?

Neil Martin: Modul meu de a vorbi, mai ales despre știința analizei comportamentului, s-a schimbat în multe feluri. Sunt mult mai conștient de importanța de a fi atât vorbitor, cât și ascultător. Încerc să vorbesc rar, concis și să folosesc propoziții scurte sau „soundbite”-uri atunci când transmit subiecte complexe. Sunt ghidat de răspunsul ascultătorului și atent la puterea limbajului și la felul în care acesta poate modela comportamente.

Există o expresie pe care ați învățat, în timp, să nu o mai folosiți? De ce?

Neil Martin: În contextul lucrului cu persoane cu autism printr-o abordare analitic-comportamentală, termenul „terapie ABA” este foarte răspândit, dar eu am încetat să îl mai folosesc acum mai bine de un deceniu.

Termenul „terapie” sugerează remedierea unei tulburări fizice sau mentale și se plasează în modelul medical. În schimb, lucrul cu persoane cu autism sau alte deficiențe de dezvoltare presupune abordarea fie a lipsei unor abilități, fie a unor excese comportamentale, prin predare și învățare, ceea ce reprezintă o abordare educațională, cu scopul principal de a accentua independența.

Care sunt riscurile atunci când termenii devin etichete și nu explicații?

Neil Martin: Una dintre cele mai importante contribuții ale analizei comportamentale este perspectiva funcțională asupra comportamentului.

Comportamentul, inclusiv cel problematic, există pentru că servește unei funcții pentru individ. Este curios atunci când termenii devin etichete, iar aceste etichete sunt folosite ca explicații ale comportamentului, fenomen denumit de analiști „ficțiune explicativă”. De exemplu, termenul „anxios”. Întrebi : de ce țipă X ?, primești răspunsul „pentru că este anxios”. Iar tu continui: cum știi asta? și ți se răspunde „pentru că țipă”. Aceasta este o explicație circulară, lipsită de valoare funcțională. La fel se întâmplă și cu alți termeni precum „agresiv”, „leneș”, „autist” etc.

Ce nu ar trebui să lipsească niciodată din limbajul unui profesionist care lucrează cu copii și adolescenți?

Neil Martin: Limbajul compasiunii, empatiei și optimismului trebuie să însoțească limbajul științei, al evidențelor și al rigorii. Din păcate, uneori, acesta lipsește sau se pierde din repertoriul unui profesionist...

Puteți da un exemplu concret, în care schimbarea unui termen a dus la o îmbunătățire în intervenție sau în perspectivă?

Neil Martin: Un exemplu general este modul de formulare a intervențiilor: este mai eficient să le încadrezi în termeni de abilități care trebuie învățate, nu de probleme care trebuie eliminate.

Într-o situație de criză, este mai ușor să ceri cuiva să facă ceva, decât să înceteze să facă ceva. În plus, perspectiva circumstanțială asupra comportamentului uman, specifică analizei comportamentale, arată că individul nu este perceput ca „dificil”, „problematic” sau „rău”, ci ca produs al circumstanțelor de mediu, trecute și prezente. Această schimbare de accent face o diferență enorm de bună în relația cu părinții, profesorii și alți profesioniști.