Din aceeași categorie
„Relaţia mea cu medicii de familie este una bună, de colaborare în echipa interdisciplinară”
De profesie medic psihiatru, prof. dr. Doina Cozman a fost întotdeauna pasionată de Filologie și de scris, însă, până în urmă cu câțiva ani, timpul nu a fost niciodată suficient pentru a se dedica acestei pasiuni. În 2024 a reusit însă să publice o primă carte, iar în prezent are în lucru mai multe volume. Am rugat-o să ne spună câte ceva despre planurile sale literare și nu numai.
Recent, ați finalizat o nouă carte. Ce ne puteți spune despre aceasta?
Prof. dr. Doina Cozman: Este o carte de beletristică, intitulată „Coregrafiile sinelui”, cu subtitlu „Momente și Ițe” și va apărea la editura Școala Ardeleană. Este o carte de povestiri în parte autobiografice, dar și de ficțiune – un fel de povestiri de fotograf amator care face fotograme surprinzând diferite momente din societate, dialoguri, comportamente, emoții sociale. Conține 21 de povestiri structurate pe tema țesutului covorului, a ițelor, fiind vorba despre șapte povestiri începătoare, șapte povestiri de ițe încâlcite și șapte povestiri de ițe isprăvite. Ultimul capitol se intitulează „Convorbiri literare onirice cu Caragiale”, iar în el, în decursul a 12 nopți – o trimitere la Shakespeare – , sunt dezbătute diferite probleme ridicate de „Momentele” lui Caragiale. E un dialog liber în care încerc să dialoghez cu Caragiale și să pun în vorbele lui expresii din „Momente”. Toate povestirile din carte sunt scrise pentru public, dar și cu o privire extrem de sinceră în ceea ce mă privește.
Ce v-a determinat să îi dați acestui volum și o dimensiune personală?
Prof. dr. Doina Cozman: În 2024 am publicat cartea „Omul portocaliu și alte povestiri”. Acolo povesteam la persoana întâi întâlnirea mea cu pacienții, dar focusul era pe ei. Au fost momente în care am vrut să-i pun titlul „Psihiatra din spatele oglinzii” și să descriu în primul capitol cum eu parcă stau în culise, în spatele unei oglinzi, în care se reflectă chipul pacienților mei și că mie îmi este ușor să văd ceea ce se reflectă în oglindă. Și gândindu-mă la aceste aspecte, am considerat că nu este chiar corect ca cea care scrie despre alții să nu se dezvăluie. Pentru că și ea e un om cu bune, cu rele, cu suișuri, cu coborâșuri, cu destin personal. Deci era un fel de îndatorire în mintea mea. O altă carte – predată și ea la editură – este o traducere a celei de-a doua ediții a lucrării „ Living with Fear” de Isaac Marks, unul dintre cei mai mari psihoterapeuți în domeniul terapiei comportamentale. În traducerea românească aceasta se va numi „Conviețuind cu frica”.
Cum ați caracteriza această lucrare?
Prof. dr. Doina Cozman: Este o carte instrument, extrem de folositoare pentru cei care trăiesc sub povara fobiilor și obsesiilor. Lucrarea îi ajută să-și recunoască tulburarea, să o controleze și să o diminueze – dacă nu chiar să o elimine. Îmi place foarte mult această carte. Am vrut să o traduc încă din 1991, când l-am cunoscut la Londra pe profesorul Isaac Marks. Atunci nu a fost posibil, dar iată că, acum, editura Universității Babes-Bolyai – Presa Universitară Clujeană – a reușit să cumpere copyright-ul și acest proiect pe care îl consideram eșuat de atâția ani va vedea lumina tiparului.
Planuri de viitor
Ce alte cărți aveți în pregătire?
Prof. dr. Doina Cozman: Am făcut deja o propunere către editura Polirom cu o monografie intitulată „Apatia”, la care voi fi și co-autor și editor, împreună cu Vladimir Poroch și cu doctorul Bogdan Pârvu. Am structurat-o în trei părți, și anume apatia în tulburările neuropsihiatrice, apatia în bolile somatice și apoi apatia descrisă în lucrările literare. Aici voi avea concursul unor buni literați din Iași.
Când vor apărea aceste lucrări?
Prof. dr. Doina Cozman: „Conviețuind cu frica”, cred că va apărea chiar în această vară, „Coreografiile sinelui– Momente și ițe” sper că va apărea în această toamnă, iar „Apatia” probabil în iarnă pentru că va fi o carte cu mulți colaboratori. Altfel, desigur, mă dedic în fiecare trimestru revistei Psihiatru.ro, unde sunt redactor șef din anul 2017.
Diversificare a colaborării
Cum ați caracteriza evoluția acestei reviste din perspectiva colaboratorilor cu care lucrați?
Prof. dr. Doina Cozman: Avem colaboratori buni, tot mai mulți, din diverse centre. Dacă în anii anteriori mă bazam mai mult pe autori din Cluj-Napoca și din București, acum avem și colaboratori din Târgu Mureș, Timișoara, Iași. E o diversificare a colaborării cu colegii psihiatrii și, uneori, chiar și cu psihologii clinicieni. Îmi face mare plăcere să editez această revistă. Cunosc multă lume, aflu ce gândește lumea în fiecare centru medical-psihiatric din țară, așa că sper să pot să mai conduc încă un timp această revistă.
În ceea ce privește tematica publicației, există o structură în ceea ce privește temele articolelor publicate?
Prof. dr. Doina Cozman: A fost o vreme în care alegeam o temă a ediției, dar am observat că în acest fel, articolele se strângeau mai greu, pentru că fiecare persoană are totuși o temă predilectă de care se ocupă, un așa numit brand al specialității sale. Așa că, în cele din urmă, am decis să le dau frâul liber colaboratorilor și de atunci am primit mai multe articole, ceea ce este un aspect îmbucurător, având în vedere planurile ambițioase pe care le avem cu această publicație.
Despre ce este vorba?
Prof. dr. Doina Cozman: După ce am reușit să ne calificăm pentru a intra în bazele de date EBSCO, Crossref și Copernicus, acum așteptăm să vedem rezultatul în ceea ce privește calificarea pentru baza de date Scopus și apoi, desigur, PubMed. Pentru aceasta din urmă este necesar ca toate articolele să fie în limba engleză. De asemenea, trebuie să avem un număr consistent de articole din care să pot alege împreună cu redactorul șef adjunct.
Idei spontane sau discutate
Revenind la temele revistei Psihiatru.ro, în rândul colaboratorilor ați observat o predilecție pentru anumite subiecte despre care aleg să scrie?
Prof. dr. Doina Cozman: E o paletă destul de largă. În cel mai recent număr, de exemplu, au fost mai mulți autori care au scris despre tulburările dismorfice – body dysmorphic disorders. În numărul trecut, de exemplu, au fost mai mulți colaboratori care au scris despre burnout, care nu este încă inclusă în codificarea internațională a maladiilor, dar care este o realitate. Mai mult decât atât, este o realitate care se împletește strâns cu consecințele de tip psihopatologic.
Pentru că tot discutăm despre teme, cum vă alegeți subiectele pentru cărțile dumneavoastră?
Prof. dr. Doina Cozman: Ideea pentru „Momente și ițe” a venit spontan, după ce am încheiat lucrul la volumul „Omul portocaliu și alte povestiri”. Ideile pentru celelalte cărți au venit din dialogurile cu colegii, din dezbateri, din proiecte comune, din preocupări comune. De exemplu, un alt proiect care provine din dezbaterile mele cu conf. dr. Octavian Vasiliu axate pe preocupările noastre comune de psihiatrie literară. Secțiunea– psihiatrie artă, cultură – a văzut lumina tiparului în revista Psihiatru.ro, într-o secțiune nou introdusă, secțiune în care, de altfel, dânsul a fost un colaborator asiduu.
Ne puteți da mai multe detalii?
Prof. dr. Doina Cozman: Și pe dânsul îl interesează Shakespearologia, cum mă interesează și pe mine, căci studiez personajele shakespeariene de 30 de ani. Pe dânsul îl interesează și sindroamele eponime, iar din aceste preocupări comune a luat naștere seria de articole „Sindroame psihiatrice eponime cu originea în literatură: de la aventurile baronului Münchhausen la povestea lui Pygmalion ”. Este vorba despre trei articole. Primul articol a apărut în primul număr din acest an al revistei, iar al doilea în cel mai recent număr din Psihiatru.ro. În cele din urmă, de pe urma acestei colaborări probabil că va ieși o carte cu tema psihiatrie, artă și cultură, respectiv, imixiunea psihiatriei în domeniul cultural, dar și a conceptelor culturale în psihiatrie. Eu mă voi ocupa de dramaturgia Shakespeariană, de psihopatologia personajelor Shakespeariene, dar și de tipologii personologice în opera lui Caragiale, iar conf. dr. Octavian Vasiliu de alte teme. E un proiect pe care îl discutăm de aproximativ un an.
Un vis de-o viață
Ce v-a determinat să vă apucați de scris în primă instanță?
Prof. dr. Doina Cozman: În cazul meu a fost, cum spun francezii, violon d'Ingres. La 17 ani, prima mea opțiune în ceea ce privește urmarea unei facultăți a fost Filologia. Doar o anumită conjunctură – faptul că și mama mea era doctor, o anumită anxietate socială - că nu poți să câștigi pâinea zilnică cu meseria de profesor – toate acestea i-au îndemnat pe părinții mei să mă orienteze destul de strict către medicină. În niciun caz nu m-am îmbogățit din meseria aceasta, dar pot să spun cu sinceritate că am avut bănuții necesari să pun zilnic o pâine pe masă.
Ați regretat vreodată că n-ați ales Filologia?
Prof. dr. Doina Cozman: Pe de-o parte da, dar pe de altă parte și medicina mi-a adus multe satisfacții. Acum însă, deși încă practic meseria de medic psihiatru, am mai mult timp și pentru a scrie, ceeace nu poate decât să mă bucure.
ASSMB extinde „Școala Părinților”, cu un program special dedicat relației părinte-adolescent
...
Zilele Medicale și Științifice ale Spitalului „Prof. Dr. Al. Obregia”, la start
...