Din aceeași categorie

Interviul MedicHub

„Relaţia mea cu medicii de familie este una bună, de colaborare în echipa interdisciplinară”

Interviul MedicHub

„Prevenţia primară trebuie să înceapă de la nivel de medic de familie...”

Interviul MedicHub

De la medicină la presa medicală

De mai bine de 20 de ani, Daniela Lazăr este prezența discretă din spatele siguranței medicale a unei grădinițe din nordul Capitalei. Vorbește despre prevenție, empatie și echilibrul delicat dintre grija părinților și binele colectivității, într-un interviu despre vocație și responsabilitate.

De ce ați ales meseria de asistent medical?

Daniela Lazăr: Am ales meseria de asistent medical, pentru că îmi place foarte mult să lucrez cu oamenii și să îi ajut. Este o profesie care îți oferă contact direct cu cei care au nevoie de tine, iar pentru mine acest lucru a contat enorm.

De ce nu medic?

Daniela Lazăr: Mi s-a părut că studiile sunt de prea lungă durată și îmi doream să încep să profesez cât mai repede. Școala postliceală de asistente mi-a oferit această posibilitate.

Când ați terminat școala și cum a evoluat parcursul dumneavoastră profesional?

Daniela Lazăr: Am terminat școala în 1999 și am început să lucrez din anul 2000. Am activat în mai multe domenii, însă cea mai mare parte a timpului am lucrat în grădinițe. Aceasta este a doua grădiniță în care profesez, de 20 de ani, și simt că aici mi-am găsit locul.

Ce v-a determinat să lucrați într-o grădiniță, într-un mediu cu atât de mulți copii?

Daniela Lazăr: Rezonez foarte bine cu valorile acestui mediu. Ideile mele despre educație, grijă și blândețe se potrivesc foarte bine cu ceea ce înseamnă o grădiniță. Este un spațiu în care prevenția și empatia sunt esențiale.

De ce au nevoie copiii din partea unui cadru medical?

Daniela Lazăr: În primul rând, de multă blândețe, empatie, înțelegere și grijă.

Cum reușiți să transmiteți asta?

Daniela Lazăr: De multe ori, la început, nu port halatul medical, pentru că unii copii se sperie de el, mai ales dacă sunt mici și asociază halatul cu vaccinurile. Întâi ne împrietenim. Nu insist la copiii abia veniți în colectivitate. Petrec mult timp în sălile de grupă, astfel încât să mă cunoască și să capete încredere. Apoi, lucrurile vin firesc.

Care sunt cele mai dificile perioade din an?

Daniela Lazăr: Perioada noiembrie – martie/aprilie este cea mai complicată. Atunci apar virozele respiratorii, epidemiile de gripă și alte afecțiuni specifice colectivităților.

Cât de pregătiți sunteți pentru acest tip de interacțiune, din punct de vedere al formării?

Daniela Lazăr: Lucrurile s-au schimbat în timp. Acum, există cursuri de comunicare și management al stresului, ceea ce este un mare plus. Când am făcut eu școala, accentul era mai puțin pus pe aceste aspecte. În mare parte, experiența și intuiția m-au format.

Este mai mult muncă intuitivă?

Daniela Lazăr: Da, mai ales cu cei foarte mici, care nu pot explica ce simt. Observăm poziția corpului, nivelul de energie, expresia feței. Cei mai mari deja ne pot spune ce îi deranjează.

Care sunt cele mai frecvente probleme medicale cu care vă confruntați?

Daniela Lazăr: În grupele mici apar frecvent viroze respiratorii, roșu în gât, otite. Iarna este perioada cea mai dificilă. Primăvara continuă virozele, iar vara apar boli precum varicela, boala mână-gură-picior, conjunctivitele – mai ales din cauza piscinelor și a igienei insuficiente a mâinilor.

Cum gestionați relația cu părinții, mai ales când apar îngrijorări?

Daniela Lazăr: Primul pas este triajul epidemiologic, care începe acasă. Dacă un copil are febră, tuse puternică, erupții sau stare generală alterată, nu trebuie adus în colectivitate. În grădiniță, facem triaj zilnic și monitorizăm copiii pe parcursul zilei. Comunicăm deschis cu părinții și suntem transparenți.

Izolarea copilului bolnav este importantă pentru binele tuturor. Le spun mereu părinților: intervenția la primele semne previne complicațiile.

Ce v-a făcut să rămâneți aproape 20 de ani într-o grădiniță?

Daniela Lazăr: Copiii, în primul rând. Și echipa stabilă. Este un mediu în care mă simt apreciată și unde pot să îmi fac meseria cu responsabilitate. Este vorba despre oameni – copii și familiile lor. Este emoționant să vezi un copil crescând și să știi că ai fost parte din drumul lui.

Ce le-ați spune tinerilor care vor să urmeze această carieră?

Daniela Lazăr: Să se gândească bine dacă le place cu adevărat. Este esențial să faci această meserie cu pasiune, nu doar ca pe un job.

Ce vă înseninează zilele?

Daniela Lazăr: După atâția ani, gălăgia nu mai este gălăgie – este un sunet familiar. Copiii sunt afectuoși, vin să ne îmbrățișeze, ne spun lucruri amuzante. Este nevoie să îți placă foarte mult copiii ca să lucrezi cu ei.

Aveți și dumneavoastră un copil. Cum a fost să îl aveți la grădiniță?

Daniela Lazăr: Am un băiat de 14 ani, Luca. A crescut aici, lângă mine. Am stabilit de la început că la serviciu eu sunt doamna asistentă, iar el este copil în grupă. Pentru el a fost un mare confort și adaptarea a fost foarte ușoară.

Rolul asistentei medicale într-o grădiniță pare discret, dar esențial.

Daniela Lazăr: Așa este. Multă muncă nu se vede, pentru că este muncă de prevenție. Avem un meniu echilibrat, realizat împreună cu medicul nutriționist. Mâncarea este gătită într-o bucătărie acreditată și ajunge proaspătă. Sunt prezentă la servirea meselor, fac triaj zilnic și intervin ori de câte ori este nevoie.

Colaborăm strâns cu părinții și comunicăm transparent, inclusiv în perioadele cu îmbolnăviri. Îmi doresc ca părinții să aibă cât mai puțin nevoie de mine – acesta este, de fapt, semnul că lucrurile merg bine.

Cu ce vă mândriți?

Daniela Lazăr: Cu faptul că pot ajuta și că am văzut generații întregi crescând. Este o mare bucurie să știi că ai contribuit, măcar puțin, la formarea lor.