Dr. Anca Tău este medic primar Boli interne şi specialist în Cardiologie, doctor în ştiinţe medicale şi un reputat profesionist. A absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, şi-a continuat studiile postuniversitare în universităţi de renume din Franţa şi Belgia, specializându-se în fiziopatologia cardiovasculară şi pulmonară. Din 1991, dr. Tău a devenit cadru didactic în cadrul universităţii pe care a absolvit-o la Bucureşti. Dr. Tău face în acest dialog o radiografie a impactului factorilor de mediu, precum poluarea, dar şi a celor interni, precum stresul, asupra sănătăţii noastre.

Discutăm de foarte mult timp, de peste 20 de ani, despre influenţa stresului asupra sistemului nostru cardiac.

Dr. Anca Tău: Aşa cum ştie toată lumea, bolile cardiovasculare continuă să fie principala cauză de mortalitate la nivel global, iar aceste afecţiuni cronice sunt responsabile pentru milioane de decese din toată lumea. Factorii care sunt implicaţi în boala cardiovasculară şi în decesele de cauză cardio-vasculară sunt, în mod tradiţional, diabetul şi fumatul. Gestionarea lor este crucială pentru prevenirea afecţiunilor cardio-vasculare. În ultimele decenii, au fost recunoscuţi alţi doi factori care amplifică riscul de boli cardio-vasculare. Este vorba de doi factori subtili, emergenţi: poluarea şi stresul.

În ceea ce priveşte stresul, acesta este un factor de risc clar recunoscut atât în ghidurile clinice, cât şi în cercetările recente. Este, într-adevăr, foarte greu să cuantificăm stresul şi rămâne o chestiune, de multe ori, de percepţie. Însă, mecanismele prin care stresul afectează sistemul cardiovascular implică, de cele mai multe ori, sistemul nervos simpatic. Acesta din urmă acţionează în condiţii de stres, de fugă şi luptă, precum reacţia unei gazele când vede un leu. Se descarcă, în momentul acela, o serie de hormoni de stres, precum cortizolul şi adrenalina, care, dacă se eliberează în mod repetat şi nejustificat, pe termen lung, pot avea efecte negative asupra vaselor de sânge.

Asta face ca stresul cronic să inducă o alterare a nivelului bazal al cortizolului, practic, o creştere cronică a cortizolului în sânge, care duce la inflamaţie sistemică, duce la rezistenţa la insulină, la apariţia hipertensiunii arteriale, iar toate acestea contribuie la dezvoltarea arterosclerozei.

Care sunt implicaţiile pe mai departe?

Dr. Anca Tău: Pe lângă efectul direct, prin hiperstimulare simpatică sau prin descărcare de hormoni, stresul mai favorizează şi o serie de comportamente nesănătoase, adică fumatul, de pildă. Pacientul stresat va zice: eu fumez, deoarece sunt foarte stresat, iar fumatul mă calmează. Nu cred că e vorba de niciun fel de calmare, ci mai degrabă de agravare a problemelor care favorizează apariţia bolilor cardio-vasculare, favorizează consumul excesiv de alcool, alimentaţia dezechilibrată (pentru unii bulimie, pentru alţii anorexie), favorizează totodată lipsa activităţii fizice.

Practic, stresul cronic are o acţiune atât acută, cât şi pe termen lung, dar totodată, prin crearea şi adăugarea altor obiceiuri alterate, poate să amplifice aceste efecte şi să agraveze riscul cardiovascular.

Sunt deja studii care au documentat legătura dintre stres şi riscul de infarct miocardic. Unul dintre cele recente, Interhart, care a analizat factorii de risc în peste 50 de ţări, a arătat că stresul atât acut, cât şi cronic e un factor de risc independent pentru apariţia infarctului miocardic şi pentru a apariţia hipertensiunii arteriale. Şi mai e un aspect, despre care probabil că a auzit destul de multă lume: sindromul broken heart, adică sindromul inimii frânte sau boala Takotsubo, întâlnită la femei, în special cele care au suferit un stres foarte puternic, divorţează, pierd pe cineva foarte drag sau trec prin ceva care le afectează în mod devastator, după menopauză.

Nu îndrăgostite, nu?

Dr. Anca Tău: Nu îndrăgostite, nu! (râde). În general, femeile sunt devastate de stres şi nu este deloc doar o percepţie, ci sunt constatări documentate medical. Aceste afecţiuni apar predominant la femei care mimează un sidrom coronarian acut, adică un infarct miocardic acut, dar la care arterele coronare, practice, nu sunt îngustate, iar asta duce la incriminarea stresului ca factor declanşator al acestei reacţii deosebite a arterelor coronare, aceste spasme coronariene care mimează infarctul miocardic acut.

Care sunt efectele pe termen lung? Se adaptează inimile noastre sau începem să cedăm din ce în ce mai devreme stresului, iar speranţa de viaţă începe să scadă?

Dr. Anca Tău: Atâta vreme cât stresul este recunoscut ca fiind factor de risc important pentru boala cardiovasculară, cu siguranţă boala cardiovasculară, hipertensiunea arterială o să apară mai târziu.

Acesta este şi motivul pentru care, în ghidurile europene şi cele americane, sunt recomandate măsuri de gestionare a stresului. Acestea sunt destul de delicate şi de dificile, în sensul în care vorbim despre intervenţii precum consilierea psihologică, suportul social, în funcţie şi de gradul de afectare pe care poate să-l evalueze un psiholog, un psihoterapeut, tehnici de relaxare, precum meditaţie sau yoga. Practic, este un plan de management holistic a sănătăţii cardiovasculare, care introduce, pe lângă gestionarea factorilor tradiţionali, şi gestionarea celor mai puţin şi mai greu cuantificabili, de pildă, stresul sau poluarea.

Aceştia însă, la rândul lor, afectează sanătatea cardiovasculară şi influenţează numărul deceselor de pe glob.

Ce faceţi dumneavoastră pentru acest plan de management holistic?

Dr. Anca Tău: Am învăţat să-mi gestionez stresul prin activitate fizică, chiar dacă am un program destul de încărcat: încerc să merg cât mai mult pe jos, să merg pe scări, în loc să urc cu liftul, în weekend-uri, dacă este posibil merg în plimbări pe munte sau merg în plimbări lungi, care mă ajută să consum din hormonii de stres. În plus, fac exerciţii fizice acasă, că nu am timp de sală. Îmi fac timp, de trei-patru ori pe săptămână, să fac exerciţii acasă, de cel puţin 45 – 60 de minute.

Ascult muzică, ceva ce îmi place foarte mult, nu mă uit la televizor. M-am uitat o singură dată, în timpul pandemiei, iar efectul a fost o senzaţie că trebuie să alerg prin casă. Atunci am zis gata, orice s-ar întâmpla, nu mai deschid televizorul.

Încerc să mă protejez de informaţiile care m-ar putea afecta şi care ne-ar schimba starea de echilibru şi să merg în zonele care mi-ar aduce puţină linişte şi relaxare. Citesc, îmi place să mă uit la un film care să mă relaxeze, ceva drăguţ, care să-mi arate că viaţa e frumoasă şi că oamenii găsesc şi alte lucruri de făcut în afara problemelor şi dificultăţilor.

Deci, o igienă emoţională.

Dr. Anca Tău: Exact: o igienă emoţională. Şi petrec foarte mult timp, când am timp, cu copiii. Vorbesc cu ei la telefon, mă înconjur de familie şi de oameni foarte dragi. Nu mă amestec în relaţii toxice, nu vorbesc cu oameni care nu-mi plac, mă protejez.