Dr. Claudiu Anghel este medic primar de chirurgie generală, a terminat studiile la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova, iar acum operează într-un spital privat din Bucureşti.

Când şi de ce aţi decis să deveniţi medic?

Dr. Claudiu Anghel: Eu sunt primul medic din familie. Nu am pe nimeni în domeniul ăsta, nici printre prietenii apropiaţi sau printre cunoştinţe. Dacă mă gândesc la un motiv mai evident, mama a trecut printr-o problemă medicală la momentul respectiv şi mi-am promis cumva că, dacă se face bine, aleg şi eu această cale, a Medicinei. Acesta a fost unul dintre motive şi probabil cel mai important. Din fericire, mama şi-a revenit atunci, iar eu, iată, mi-am ţinut promisiunea. Un al doilea motiv, deloc de neglijat, a fost că, la momentul respectiv, piaţa studiilor superioare era destul de incertă, iar meseria de medic mi s-a părut o meserie de viitor.
 

Aţi regretat vreodată că aţi ales această meserie?

Dr. Claudiu Anghel: Am avut momente în care m-am gândit cum ar fi fost să fac şi altceva ca profesie. După cum ştiţi, Medicina nu a evoluat foarte mult în ceea ce priveşte condiţiile de lucru în România, salarizarea a fost mult timp deficitară, respectul faţă de medici din ce în ce mai scăzut. Au fost probleme şi încă mai sunt. Dar nu am regretat niciodată că am ales această meserie.

Mâine, dacă ar fi să o iau de la capăt, aş fi chiar mai determinat decât în momentul în care am decis să devin medic. Cred însă că aş face-o în alte condiţii şi probabil în altă parte.
 

V-aţi gândit vreodată să plecaţi din ţară?

Dr. Claudiu Anghel: Da, dar nu am plecat din cauza conjuncturilor. Aveam un băieţel destul de mic, mi-a fost teamă să plec la momentul respectiv. Între timp, a apărut şi al doilea copil, mi-am făcut un rost în ţară şi nu aş mai pleca. Nici în străinătate nu umblă câinii cu covrigii în coadă. Condiţiile din spital sunt mai bune, dar viaţa în afara spitalului nu cred că este aşa de minunată.
 

De ce chirurgie?

Dr. Claudiu Anghel: Mi-a plăcut de prima dată când am ajuns în spital. E drept că m-a interesat şi ortopedia. La urma urmei, era clar că o să fac chirurgie pentru că sunt o fire destul de activă şi nu aş fi făcut nimic altceva.
 

Ce trăsături de caracter trebuie să aibă un chirurg?

Dr. Claudiu Anghel: În primul rând, e nevoie de tărie de caracter pentru această profesie. În al doilea rând, e obligatoriu să nu te ataşezi foarte mult, să nu te laşi sub influenţa suferinţei pacientului.

Meseria aceasta are o componentă emoţională foarte importantă, mai ales chirurgia oncologică, care te provoacă şi te frământă foarte mult din pricina rezultatelor negative. Ajungi în situaţii în care efectiv eşti legat de mâini şi de picioare şi, indiferent ce ai face, nu poţi să rezolvi problema.

Cu toată ştiinţa, cu tot efortul, cu toată dezvoltarea tehnologică, sunt situaţii care nu au rezolvare şi trebuie luate aşa cum sunt. Dar sunt lucruri peste care trebuie să poţi trece, fiindcă altfel nu poţi să faci meseria mai departe.
 

Lucrând cu astfel de cazuri, nu sunteţi temător referitor la propria existenţă, sau asta vă face să trăiţi mai intens clipa?

Dr. Claudiu Anghel: Bolile oncologice nu ar trebui să îi sperie pe oameni, ci să îi facă mai conştienţi. Există prevenţie, care este cea mai importantă: să ne facem controale medicale periodice conform schemelor de prevenţie.

Pentru fiecare boală oncologică sunt recomandate controale periodice care trebuie făcute şi care ajută foarte mult în cazul depistării precoce a anumitor afecţiuni, adică atunci când pot fi tratate foarte uşor, când nu apar complicaţii şi când procentele de vindecare depăşesc chiar şi 95%.

Prevenţia ar putea rezolva, în momentul de faţă, peste 50% din cazurile oncologice de la noi din ţară.

Din păcate însă, nu avem programe de sănătate aşa cum ar trebui, oamenii sunt slab educaţi din punct de vedere medical şi avem concepţii îmbătrânite de genul „mergi la medic doar dacă te doare”. Sunt lucruri greşite care ar trebui total schimbate, iar schimbarea lor ar da nişte rezultate senzaţionale.
 

Care e rutina dvs. personală de prevenţie?

Dr. Claudiu Anghel: Eu am 44 de ani şi îmi fac analize de sânge şi ecografii uzual la un an de zile. În cazul în care apar mici modificări, le repet la 6 luni. Însă, prin prisma meseriei, mi se face un control medical obligatoriu, acela de Medicina Muncii, şi intenţionez ca anul următor să-mi fac o endoscopie şi o colonoscopie. Odată cu vârsta de 45 de ani, acestea sunt obligatorii pentru bărbaţi. Pentru femei, după 50 de ani sau mai devreme doar dacă există antecedente în familie. Mult mai devreme însă femeile ar trebui să înceapă screeningul pentru depistarea eventualelor tumori din sfera genitală sau a sânului. Dacă există antecedente, trebuie făcute aceste testări imediat ce se află că în familie a apărut o problemă.
 

Statisticile arată că problemele cardiologice ucid mai mulţi români, dar suntem în continuare mai speriaţi de afecţiunile oncologice. Cum vă explicaţi?

Dr. Claudiu Anghel: Boala cardiologică are un impact asupra stării de sănătate şi trimite pacientul mai repede la medic. Apar simptomele mai repede. Când vine vorba despre boala oncologică, lucrurile se schimbă: când apar simptomele afecţiunea deja este instalată şi, de cele mai multe ori, nu se mai poate face nimic din punct de vedere chirurgical. De exemplu, în cancerul de pancreas, când au apărut simptomele, rata de succes este extrem de mică.
 

Ce o să le spuneţi copiilor dvs. dacă vor vrea să devină medici chirurgi, poate chiar oncologi?

Dr. Claudiu Anghel: Nu ştiu exact. Chirurgia e o meserie foarte grea. Am avut deja această discuţie cu soţia mea, care îi mai întreabă pe copii despre asta.

Dacă ei vor vrea, eu o să îi susţin, dar voi încerca să le spun dinainte ce presupune această meserie. Dar va fi strict decizia lor. Eu nu o să încerc să-i îndrum spre partea asta, nu o să le imprim dorinţa de a face Medicina.  Dacă nu o faci cu pasiune şi din inimă, Medicina e grea şi nu are rost să te chinui.
 

Unde evadaţi când vreţi să vă relaxaţi?

Dr. Claudiu Anghel: Merg în natură foarte mult. Am o căsuţă de vacanţă undeva, într-o zonă extrem de liniştită, şi aproape la fiecare sfârşit de săptămână merg acolo. E foarte multă verdeaţă, foarte multă linişte şi acolo mă regăsesc întru totul.