52% din medicii bucureşteni s-au confruntat cu burnout-ul, sau sindromul epuizării profesionale, conform unui studiu realizat, în 2017, de Colegiul Medicilor din Municipiul Bucureşti. Sindromul burnout nu este definit ca boală în Clasificarea Internaţională a Bolilor (ICD), dar, dacă rămânem suficient de mult în această stare de stres, ne putem deregla organismul şi pava rapid drumul către boli precum diabetul, afecţiunile cardiovasculare sau depresia.
Povestim despre burnout, în Interviul Săptămânii, cu Şef Lucrări Dr. Radu Ţincu, medic primar Terapie Intensivă – Toxicologie la Spitalul Clinic de Urgenţă „Floreasca” din Bucureşti şi, din 2016, cadru universitar al UMF „Carol Davila” Bucureşti.
„5-hidroxitriptofanul, prezent în suplimente alimentare destinate stresului, asociat medicaţiei neurologice sau psihiatrice poate să determine apariţia unui sindrom neurologic foarte grav, pentru faptul că efectele celor două – ale suplimentului alimentar natural împreună cu medicamentul de sinteză – produc o creştere exagerată a nivelului de serotonină la nivelul creierului şi apare sindromul serotoninergic”, explică Şef Lucr. Dr. Radu Ţincu, care a participat, de asemenea, la realizarea Registrului Naţional de Toxicologie din România, în calitate de expert.
MedicHub: Dl doctor, ce se întâmplă din punct de vedere chimic în corpul nostru atunci când trecem printr-o perioadă prelungită de burnout?
Şef lucr. dr. Radu Ţincu: În creier discutăm de o balanţă, excitatoare şi inhibitorie, care trebuie să fie în echilibru. În momentul în care predomină neuroexcitaţia, cum se întâmplă în stres, înseamnă că sigur avem hormoni de stres în exces în detrimentul celor protectori. Şi atunci va trebui să acţionăm ca să reducem această neuroexcitaţie. O putem reduce prin suplimentarea unor substanţe precursoare, care vor reface neurotransmiţătorii naturali.
Suplimentele alimentare adjuvante în sindromul de burnout şi stres se eliberează fără reţetă, dar este recomandat totuşi să consultăm un medic specialist înainte de a procura aceste produse?
Chiar dacă luăm în calcul că aceste substanţe sunt naturale, ele au o acţiune secundară la nivelul creierului prin creştere sau inhibarea unor neurotransmiţători. Şi atunci, un medic specialist trebuie să urmărească tratamentul şi să fie foarte sigur că persoana respectivă are nevoie de creşterea nivelului de serotonină sau de melatonină.
În acelaşi timp, asocierea acestor suplimente alimentare cu alte medicamente pot duce la interacţiuni medicamentoase. De exemplu, 5-hidroxitriptofanul asociat medicaţiei neurologice sau psihiatrice poate să determine apariţia unui sindrom neurologic foarte grav, pentru faptul că efectele celor două – ale suplimentului alimentar natural împreună cu medicamentul de sinteză – produc o creştere exagerată a nivelului de serotonină la nivelul creierului şi apare sindromul serotoninergic.
Deci, în nici un caz nu recomand, pentru orice tip de supliment alimentar, consumarea lui fără un aviz medical. Există medicul de familie, care te poate sfătui. Există medici specialişti pentru diferitele patologii, astfel încât o dată ce medicul ţi-a recomandat să urmezi tratamentul poţi fi sigur, pe de-o parte, că ai ales tratamentul potrivit şi, pe de altă parte, că nu te expui unor riscuri pe care nu ţi le doreşti.
„Dacă discutăm de sistemul medical, cei mai expuşi medici sunt cei care lucrează în secţiile de terapie intensivă, în camera de gardă, în oncologie sau în secţiile de boli infecţioase.”
Pot exista interacţiuni între aceste suplimente şi medicaţia destinată altor afecţiuni, înafară de cele neurologice sau psihice?
Dacă discutăm stric de suplimentele alimentare dedicate stresului, depresiei sau burnout-ului, în principiu interferenţele cele mai mari apar cu medicaţia care are acţiune tot pe sistemul nervos central. Deci, orice medicament care are acţiune pe creier va avea un efect. Fie sinergie, fie dimpotrivă, de antagonizare a suplimentului alimentar. De aceea, asocierea lor trebuie strict supravegheată de un medic.
Medicii sunt una din categoriile profesionale cele mai expuse riscului de burnout. Un studiu din 2017 al Colegiului Medicilor din Municipiul Bucureşti arăta că 52% din medicii bucureşteni se confruntă cu burnout la locul de muncă. V-aţi confruntat şi dvs. sau colegii dvs. cu sindromul de burnout?
În România, din păcate, procentul real al sindromului de burnout nu este cunoscut pentru că nu s-a investigat suficient. Dar, dacă ne uităm la statisticile internaţionale, acestea ne arată foarte clar că persoanele din sistemul medical – medici, asistente - sunt cu precădere expuşi riscului de burnout, iar dacă discutăm de sistemul medical, cei mai expuşi sunt cei care lucrează în secţiile de terapie intensivă, în camera de gardă, în oncologie sau în secţiile de boli infecţioase.
Ca să avem o imagine reală, primul pas este să testăm şi să evaluăm situaţia şi, ulterior, să vedem care sunt măsurile care se pot impune pentru a reduce sindromul de burnout.
Sunt absolut convins că el este real şi prezent şi că mulţi din cei care lucrează în sistemul de sănătate nu îşi dau seama că au burnout.
Care au fost primele gânduri când aţi aflat de medicul care a murit în timpul gărzii, la Spitalul Sf. Ioan, în martie 2018?
Că este vorba de un sindrom de epuizare. Gândiţi-vă că în foarte multe spitale se lucrează cu deficit foarte mare de medici, se lucrează într-un ritm mult mai accelerat decât cel normal. Responsabilitate etică şi morală îi determină pe unii medici să lucreze în plus, nu pot lăsa oameni să moară doar pentru că li s-a terminat programul de lucru. Şi atunci, din cauza acestor responsabilităţi pe care le percep, muncesc peste limitele lor şi fac acest lucru în detrimentul odihnei, în detrimentul somnului, al activităţilor de recreere şi al hobby-urilor. De aici apare acest dezechilibru, în care pur şi simplu îşi pierd sensul vieţii, îşi pierd inclusiv sensul cerinţelor de la locul de muncă. Pentru că aceasta este una din caracteristicile burnout-ului, se produce o pierdere a sensului, a înţelegerii a ceea ce fac la locul de muncă. O depersonificare. Nu mai ştim ce căutăm acolo, devine o muncă aproape continuă, care nu are nici un fel de finalitate. În acest fel intrăm într-un cerc vicios, din care foarte greu putem să ieşim.
Ce aţi schimba în felul în care funcţionează sistemul medical românesc, pentru a reduce riscul de burnout la care sunt expuşi medicii?
Vina nu aparţine neapărat doar sistemului, pentru că sunt mai mulţi factori care determină burnout-ului. Este şi sistemul instituţional, este, pe de altă parte, echipa în care lucrezi – ne ducem deja de la macro la microcosmosul care determină burnout-ul şi ulterior ajungem la individ. Sunt anumite personalităţi predispuse la burnout. Sunt persoane care nu reuşesc să treacă dincolo de acest cerc al profesiei şi să înţeleagă că viaţa trebuie compusă, pe lângă profesie, şi din activităţi fizice, şi din activităţi recreaţionale care să îţi ofere o stare de bine.
Şi atunci, nu cred că sindromul de burnout se poate rezolva doar prin aplicarea unor măsuri instituţionale. Este nevoie, pe lângă măsurile pe care sistemul de sănătate, spitalul, secţia în care lucrezi le aplică, ca tu, individul, să iei propriile tale măsuri. Şi trebuie să înţelegi că o parte din vina pentru apariţia burnout-ului îţi aparţine ţie şi schimbarea acestui aspect nu poate sta decât în puterea ta.