Mircea Timofte, preşedintele OAMGMAMR, este din luna martie a acestui an şi noul preşedinte al European Nursing Council (ENC). Am stat de vorbă despre evoluţia asistenţilor medicali, dar mai ales despre tot ceea ce Mircea Timofte a realizat de-a lungul anilor pentru această profesie. Totodată, am reuşit să aflăm şi ce planuri dedicate asistenţilor medicali are pentru acest an. Citiţi un interviu acordat în exclusivitate revistei Medic.ro, din care toţi avem de învăţat.

 

MedicHub: Domnule Timofte, din martie 2018 sunteţi şi noul preşedinte al European Nursing Council. Spuneţi-ne, ce presupune acest rol pentru dumneavoastră şi pentru profesia de asistent medical?

Mircea Timofte: Poziţia de preşedinte al European Nursing Council (ENC) este o onoare şi un privilegiu, dar şi o mare responsabilitate, aceea a reprezentării intereselor or­ga­nizaţiei şi, implicit, ale profesiei în plan european şi in­ter­naţional. Mandatul de preşedinte al ENC este o do­vadă că aspiraţia spre excelenţă a organizaţiei noastre este un fapt sigur, şi nu doar un deziderat, şi reprezintă o platformă solidă de afirmare a capacităţii şi valorii Ordinului în plan nu doar european, ci şi internaţional.

Consider că alegerea unui nou preşedinte în­seamnă o nouă viziune de ancorare a organizaţiei pe scena in­­­ter­­­na­­ţio­nală, înseamnă un nou mod de lucru şi planificare or­ga­ni­zaţională, implică deopotrivă continuarea mode­le­­lor de succes ale predecesorului meu, dar şi extinderea şi dez­­vol­ta­rea de noi parteneriate, noi iniţiative asupra căro­ra să-mi pun amprenta, în baza experienţei personale. Mai mult, cred că este nevoie, aşa cum am susţinut şi în discur­sul care a urmat alegerii mele ca preşedinte, de o implicare reală din partea tuturor membrilor pentru punerea în apli­care a obiec­tivelor organizaţiei. Aş dori să avem o mai bu­nă comu­ni­care internă cu membrii organizaţiei, fie că este vorba de schimb de informaţii şi expertiză, despre dez­vol­tarea de noi ini­ţiative pentru profesie, abordarea de noi oportunităţi de cer­cetare, sau de a decide împreună cea mai bună poziţiona­re faţă de subiecte importante privind profesia, aflate pe agen­da europeană şi internaţională.
 

Aţi lansat în dezbatere proiectul planului strategic al ENC pentru perioada 2018-2022. Ne puteţi da câteva informaţii, care sunt punctele-cheie ale acestui proiect?

Toate aspectele enumerate mai devreme sunt cuprinse în planul strategic al ENC pentru perioada 2018-2022, plan care va ghida mandatul noii conduceri executive în punerea în aplicare a viziunii şi misiunii ENC. Documentul este structurat pe patru direcţii strategice: leadership şi reformă managerială, sustenabilitate financiară, comunicare şi, res­pectiv, vizibilitate şi impact internaţional, cu obiective şi acţiuni specifice pentru fiecare direcţie. Reforma managerială urmăreşte să optimizeze eficienţa organizaţională pentru obţinerea de rezultate mai bune în îndeplinirea obiectivelor organizaţiei; este vorba de reconfigurarea proceselor şi fluxurilor organizaţionale, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor în schimbare ale contextului internaţional în care este ancorată organizaţia.

La nivelul pilonului strategic cu impact internaţional, voi avea ca obiective creşterea vizibilităţii şi a profilului ENC la nivel european şi internaţional, o implicare activă în procesul de elaborare şi diseminare a politicilor cu implicaţii asupra profesiei, extinderea şi diversificarea parteneriatelor ENC. Mă voi concentra pe continuarea acţiunilor în care este implicat ENC, respectiv finalizarea Codului de etică şi conduită, urmărirea procesului de negociere a propunerii de directivă „test de proporţionalitate”, dar şi încheierea unor parteneriate cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, precum şi cu organizaţii care funcţionează sub egida ONU, cu universităţi şi instituţii academice. Nu în ultimul rând, mă voi concentra pe o mai mare reprezentare a ENC la evenimente organizate de instituţiile europene.
 

De asemenea, ştiu că se doreşte o actualizare a Codului de etică şi de conduită al asistentului medical. În ce constă această actualizare?

Actualizarea Codului de etică şi conduită al ENC este un demers susţinut de expertiza partenerului nostru strategic, respectiv prestigioasa facultate de asistenţi medicali din cadrul RCSI, Irlanda. În general, scopul codurilor de etică şi de conduită, care sunt încorporate în valorile unei profesii, este de a sublinia parametrii celor mai bune practici şi de a asigura siguranţa pacienţilor. În timp ce, teoretic, acest obiectiv poate părea evident, există numeroase provocări în acest sens, nu în ultimul rând datorită contextelor şi evoluţiilor în continuă schimbare în domeniul sănătăţii, furnizării de servicii medicale, tehnologiei medicale şi diferitelor norme culturale şi sociale.

Codurile de etică şi de conduită sunt considerate cadrul arhitectural care oferă îndrumare profesională. La nivel internaţional, dar şi naţional, organismele profesionale şi autorităţile de reglementare proiectează şi actualizează codurile, subliniind standardele necesare pentru a asigura excelenţa în practica medicală, protejând în acelaşi timp şi pacientul. În cadrul Uniunii Europene, în 2004 a fost înfiinţată Federaţia europeană a organismelor de reglementare şi autorităţile competente pentru asistenţă medicală (FEPI), cu scopul de a proteja publicul european şi de a asigura siguranţa pacienţilor. Statele membre sunt Croaţia, Italia, Grecia, România, Albania, Serbia, Franţa, Ungaria, Irlanda şi Polonia, care deţine statutul de observator. Statutul asociatului se extinde şi în SUA, Ontario şi Quebec. În 2015, FEPI a devenit Consiliul European de Nursing (ENC). Mandatul ENC, ca autoritate de reglementare, este stabilit în Codul de etică şi conduită adoptat în 2007. Având în vedere aceste aspecte, la mai bine de 10 ani de la adoptare, membrii ENC au considerat necesară o revizuire a codului. Sunt foarte multe aspecte de menţionat referitoare la schimbările propuse în noul cod; unele vizează raportarea la jurisprudenţa internaţională pentru drepturile omului, altele, o repoziţionare a valorilor care ghidează practica, sunt multe discuţii încă în derulare. Aş menţiona însă o necesitate apărută în planul internaţional, cu referire la toate aceste coduri, aşa-numite coduri-umbrelă. Se remarcă nevoia din ce în mai stringentă de a împuternici aceste coduri cu un mecanism care să permită o monitorizare a aplicării prevederilor lor de înşişi membrii care le-au asumat şi care să asigure o recompensare chiar şi doar declarativă pentru modelele de bună practică, dar şi o atenţionare pentru cele care eşuează în acest demers. Se discută astfel despre introducerea în noul cod a înfiinţării unui Comitet de aplicare a codului, care să raporteze conducerii organizaţiei.
 

Aş vrea să ne spuneţi câte ceva şi despre evo­lu­ţia profesională a asistenţilor medicali din România. Ce progrese s-au în­re­gis­trat?

Având în vedere rolul important pe care asistenţii medicali şi moaşele le au pentru sănătatea publică, în România au avut loc schimbări importante atât în privinţa formării iniţiale, a învăţării pe tot parcursul vieţii, cât şi a exercitării profesiei. În privinţa formării au fost înfiinţate facultăţi pentru asistenţii medicali, iar responsabilitatea de a participa permanent la educaţie continuă a devenit o prioritate. În privinţa exercitării profesiei, în baza legislaţiei actuale, asistenţii medicali pot exercita profesia în mod independent. De asemenea, în evoluţia lor profesională, asistenţii medicali pot participa la deciziile care se iau în sistemul sanitar şi la activităţi de cercetare.
 

De-a lungul anilor aţi avut nenumărate activităţi transnaţionale de educaţie, de schimb de experienţă, posibile cu ajutorul fondurilor europene accesate de OAMGMAMR. Spuneţi-ne care au fost beneficiile acestor acţiuni şi dacă mai organizaţi şi anul acesta.

Într-adevăr, încă din anul 2010, OAMGMAMR a accesat numeroase linii de finanţare din fonduri europene, în special prin Fondul Social European. Astfel, au fost derulate şase proiecte în calitate de beneficiar, proiecte axate pe activităţi educaţionale, multe dintre ele având şi o componentă transnaţională, prin implicarea partenerilor noştri din ţări precum Spania şi Irlanda. Dintre rezultatele acestor proiecte aş vrea să amintesc: 60 de specialişti din domeniul sanitar participanţi la schimburi de experienţă pentru învăţarea de noi metode de lucru şi implementarea modelelor de bună practică europeană în România, 150 de elevi ai şcolilor postliceale sanitare participanţi la stagii de practică transnaţionale cu o durată de o săptămână, 200 de tutori instruiţi în cadrul unor sesiuni de training, cu participarea specialiştilor străini în domeniul nursing, 120 de femei din domeniul sanitar participante la schimburi de bune practici privind egalitatea de şanse, cu accent pe reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională. Beneficiile obţinute prin accesarea acestor finanţări externe se reflectă în dezvoltarea resursei umane implicate în procesul de îngrijire medicală, cea mai importantă resursă pe care o avem la dispoziţie în demersurile noastre continue axate pe creşterea calităţii serviciilor medicale.

În prezent, avem în vedere dezvoltarea de noi proiecte care să vină în sprijinul educaţiei specialiştilor din sectorul sanitar şi, în funcţie de liniile de finanţare ce vor fi lansate în perioada următoare, ne dorim să aplicăm în continuare pentru accesarea de noi fonduri.

„Aş sfătui tinerii asistenţi, sau pe cei care doresc să îmbrăţişeze această profesie, să lucreze cu pasiune, să-şi dorească să devină experţi, mai buni în fiecare zi, iar atunci satisfacţiile nu vor înceta să apară.”


Din mulţimea de cursuri pe care aţi pus-o la dispoziţia asistenţilor medicali, care credeţi că sunt cele mai apreciate şi de ajutor acestora?

Toate cursurile de educaţie medicală continuă sunt la fel de importante, iar pentru dezvoltarea profesională a asistentului medical şi pentru lărgirea orizontului de cunoştinţe, fiecare curs are o valoare extrem de importantă. De obicei, în vederea creşterii performanţei profesionale la locul de muncă, asistenţii medicali sunt interesaţi de cursuri care vizează teme legate de specificul locului de muncă al fiecăruia.
 

Ştim că statutul asistentului medical este bine delimitat, aceştia fiind, astăzi, profesionişti. Însă ce soluţii credeţi că există pentru ca nevoile salariale ale acestora să fie decente sau măcar proporţionale în raport cu responsabilitatea pe care o au, precum şi cu volumul mare de muncă?

În raport cu responsabilitatea asistentului medical, este normal ca prin mulţimea de elemente motivaţionale, precum condiţii corespunzătoare la locul de muncă, evitarea supraîncărcării cu sarcini prin asigurarea unui număr suficient de personal, să existe şi motivarea salarială. După cum ştiţi, acest aspect este în discuţie la nivel guvernamental, elaborându-se în acest sens o nouă lege a salarizării. Principala sursă de motivaţie intrinsecă, în opinia mea, izvorăşte din satisfacţiile profesionale obţinute de asistentul medical, care se pune în slujba pacientului cu pasiune, dedicaţie şi efort.
 

Sub ce formă se poate realiza promovarea în carieră a asistentului medical astăzi?

În ultimii ani, a fost recunoscut din ce în ce mai mult rolul asistentului medical privind participarea la toate nivelurile unde se iau decizii în sistemul sanitar. Astfel, au fost înfiinţate funcţii de conducere pentru asistenţi medicali la nivelul spitalelor, direcţiilor de sănătate publică, până la nivelul Ministerului Sănătăţii. De asemenea, o formă de promovare şi flexibilitate în carieră poate fi considerată practica independentă, care a fost reglementată recent. De asemenea, aş vrea să nu uităm de iniţiativele în cercetare, care oferă o platformă de oportunităţi oricărui asistent care doreşte să participe la inovarea în domeniul îngrijirilor medicale.
 

Sistemul de sănătate are multe lacune astăzi. Să ne imaginăm că aţi reuşi să le rezolvaţi cu ajutorul unei baghete magice. Ce modificări aţi face? 

Toate rezultatele de până acum nu s-au obţinut cu ajutorul unei baghete magice. Orice schimbare se obţine discutând cu toate părţile implicate şi afectate de schimbarea respectivă, având un consens cât mai larg din partea acestora. Consensului i se alătură munca şi perseverenţa depusă în atingerea obiectivelor setate.
 

În încheiere, vă rog să ne spuneţi: dintre toate realizările dumneavoastră profesionale, care vă este cea mai apropiată de suflet?

În cariera mea am avut foarte multe satisfacţii, atât ca asistent medical la Ambulanţă, în Terapie Intensivă, în sala de operaţii sau de Serviciul de Urgenţă, dar şi în activitatea ulterioară de asistent-şef la Direcţia Sanitară, în Ministerul Sănătăţii sau ca preşedinte al OAMGMAMR.

Îmi este greu să selectez una dintre acestea, deoarece în toate locurile m-a însoţit dorinţa de a face extrem de bine ce aveam de făcut. Însă toate aceste realizări au venit după o muncă susţinută de multă perseverenţă şi motivaţie. Aş sfătui tinerii asistenţi, sau pe cei care doresc să îmbrăţişeze această profesie, să lucreze cu pasiune, să-şi dorească să devină experţi, mai buni în fiecare zi, iar atunci satisfacţiile nu vor înceta să apară.
 

Dar cea mai mare provocare pe care aţi întâlnit-o de la începutul carierei?

Una dintre cele mai mari provocări a fost aceea de a participa în calitate de şef al grupului de lucru pentru transpunerea legislaţiei Uniunii Europene în legea naţională, în vederea aderării României la UE. Acest grup de lucru a fost cel care a elaborat legea exercitării profesiei, iar marea provocare pe care am resimţit-o a fost să punem în practică prevederile legii şi să construiesc împreună cu colegii mei o organizaţie puternică şi competentă, recunoscută atât de autorităţile interne, cât şi pe plan internaţional.
 

La ce lucraţi în prezent, domnule preşedinte? Ce planuri profesionale aveţi pentru anul 2018?

Planurile pentru viitorul apropiat sunt legate de organizarea cu succes a reuniunii asistenţilor-şefi în cadrul Preşedinţiei UE din 2019, activitate pe care Ministerul Sănătăţii a delegat-o Ordinului Asistenţilor Medicali. Fără a trece însă pe plan secund toate activităţile din cadrul organizaţiei, pe care doresc să le realizăm în continuare la acelaşi nivel de performanţă.