Cele mai frecvente surse de stres în timpul sarcinii sunt reprezentate de educația precară, vârsta maternă fragedă, presiunile cotidiene, dificultățile financiare și istoricul de sarcini anterioare⁽³⁾.

Femeile însărcinate care au antecedente de probleme psihice, un nivel crescut de stres sau au trecut prin experiențe mai dificile au un risc deosebit de mare de a dezvolta o depresie antenatală, subliniind nevoia de sprijin corespunzător în această perioadă vulnerabilă⁽⁹⁾.

La momentul nașterii, nou-născuții trebuie să facă față tranziției către un mediu extern care este radical opus de lumea intrauterină, fiind expuși la numeroși patogeni. În această etapă delicată, imunitatea lor funcționează distinct față de cea a unui adult⁽¹⁰⁾.

Starea de sănătate mintală a mamei este importantă pentru dezvoltarea corespunzătoare a copilului, iar tulburările precum depresia, anxietatea sau stresul pot afecta negativ relația mamă-copil⁽¹¹⁾. Intervenția precoce este esențială pentru a sprijini starea emoțională a mamei și dezvoltarea sănătoasă a nou-născutului⁽¹²⁾.

Obiectiv

Obiectivul acestui studiu este de a evalua în ce mod stresul din perioada sarcinii acționează ca factor de risc asupra sănătății mintale a mamei, respectiv asupra dezvoltării nou-născutului.

Ca ipoteză, putem presupune că stresul matern în timpul sarcinii este asociat atât cu un risc crescut de a dezvolta simptome afective de tip depresiv și anxios, cât și cu apariția unor complicații în dezvoltarea fătului.

Metodologie

Studiul efectuat este de tip observațional-transversal, fiind realizat în perioada 20 ianuarie – 1 mai 2025. Cercetarea a inclus 106 femei, care au fost selectate din Clinica de Obstetrică-Ginecologie II a Spitalului Clinic Județean Mureș. Toate participantele la studiu sunt mame cu vârsta de peste 18 ani, care au născut recent și care au acceptat să participe la studiu, dându-și consimțământul informat în prealabil. Informațiile privitoare la nou-născuți au fost extrase din foile de observație.

Pentru a colecta datele necesare realizării studiului, am utilizat un chestionar pentru informațiile demografice ale participantelor. În vederea evaluării depresiei, am optat pentru folosirea scalei Edinburgh pentru depresie (EPDS), care cuprinde itemi referitori la depresia experimentată din ultimele șapte zile. Nivelul de stres a fost cuantificat cu ajutorul scalei PSS (scala de stres perceput), care reflectă modul în care o persoană percepe stresul zilnic, având la bază răspunsurile din ultimele patru săptămâni. De asemenea, nivelul de anxietate a fost examinat prin inventarul STAI, atenția fiind îndreptată în special pe anxietatea de moment.

În ceea ce privește analiza statistică, am folosit testul Mann-Whitney pentru comparația variabilelor ordinale, Chi² pentru relații între categorii și testul Kruskal-Wallis pentru diferențe în distribuții. Rezultatele le-am expus prin grafice cu coloane și diagrame circulare, create cu Seaborn și Matplotlib, pentru o înțelegere mai clară a datelor.

Rezultate

Referitor la rezultatele obținute în urma analizei statistice realizate, s-a constatat că majoritatea mamelor sunt în intervalul de vârstă 30-34 de ani (35,85%), urmate de cele din intervalul 25-29 de ani (26,42%) și 35-40 de ani (23,58%). Mai multe femei provin din mediul urban (56,60%), comparativ cu 43,40% din mediul rural. Majoritatea participantelor sunt căsătorite (78,30%), urmate de cele necăsătorite (20,75%) și un procentaj foarte mic de divorțate (0,94%). Cele mai multe au studii superioare (49,05%) sau medii (40,57%), iar un număr mai mic au studii gimnaziale (8,49%) sau nu au studii (1,89%). Majoritatea femeilor sunt angajate (77,36%), iar restul sunt șomere (18,87%) sau studente (3,77%) – tabelul 1.

În continuare sunt expuse rezultatele ce reflectă legătura dintre stresul matern și indicatorii de sănătate ai nou-născutului. Rezultatele testului Chi² obținute (c²=0,76; p=0,38; df=1) nu indică o relație semnificativă statistic între nivelul de stres și vârsta gestațională la momentul nașterii (figura 1). Rezultatul testului Chi² (c²=2,20; p=0,33; df=2) nu a evidențiat o legătură semnificativă din punct de vedere statistic între nivelul de stres și greutatea nou-născutului (figura 2). Valoarea obținută (c²=1,92; p=0,38; df=2) indică absența unei legături semnificative din punct de vedere statistic între nivelul de stres și lungimea nou-născutului la naștere (figura 3). Rezultatul analizei statistice (c²=2,56; p=0,28; df=2) nu a evidențiat o corelație semnificativă între nivelul de stres și circumferința craniană la naștere (figura 4). Analiza a generat o valoare c²=3,09, p=0,08, df=1, indicând că nu există o asociere statistic semnificativă între tipul nașterii și nivelul de stres, deși valoarea p se apropie de pragul convențional de semnificație (figura 5). Testul Chi² (c²=1,22; p=0,27; df=1) nu a evidențiat o asociere semnificativă statistic între scorul Apgar și nivelul de stres (figura 6).

Cu privire la corelația nivelului de stres cu nivelul de anxietate și depresia, în urma studiului s-au evidențiat asocieri semnificative statistic între aceste variabile. Rezultatul testului Chi² (c²=11,46; p=0,00071; df=1) indică o asociere semnificativă statistic între nivelul de stres și depresie. Prevalența depresiei a fost mai ridicată în rândul persoanelor care au raportat stres, comparativ cu cele care nu au prezentat acest factor (figura 7). Rezultatul testului Chi² (c²=29,68; p=0,0000000509; df=1) arată o asociere extrem de semnificativă din punct de vedere statistic între nivelul de stres și anxietate. Persoanele care au manifestat anxietate au avut o prevalență mult mai mare a stresului comparativ cu cele care nu au resimțit această stare (figura 8).

Discuție

Acest studiu explorează impactul stresului maternal din perioada prenatală asupra sănătății nou-născutului, analizând în special corelația cu parametri precum vârsta gestațională, modalitatea de naștere, scorul Apgar, precum și măsurătorile antropometrice de la naștere (greutate, înălțime și circumferința capului). Prin această abordare, cercetarea urmărește să identifice potențiale legături între nivelul de stres al mamei și dezvoltarea neonatală.

Stresul prenatal este frecvent întâlnit în rândul femeilor însărcinate, mai ales în perioade marcate de schimbări majore și incertitudine⁽¹³⁾. Deși este firesc să apară stări de anxietate în această perioadă, stresul persistent sau excesiv poate avea impact asupra dezvoltării fetale⁽¹⁴⁾. Hormonii asociați stresului, precum cortizolul, pot traversa placenta și ajunge la făt, afectând formarea sistemului nervos, ceea ce poate crește probabilitatea unor probleme emoționale sau comportamentale ulterioare⁽¹⁵⁾.

Studiul realizat a arătat că stresul prenatal nu pare a influența semnificativ parametrii nou-născutului. Analizele statistice nu au relevat diferențe importante nici în ceea ce privește vârsta gestațională, greutatea, înălțimea sau circumferința capului la naștere. Deși tipul nașterii (naturală versus cezariană) nu a prezentat o corelație clară cu nivelul de stres, această valoare aproape de pragul de semnificație sugerează că ar putea exista o ușoară legătură care merită investigată în studii viitoare. La fel, scorul Apgar al bebelușilor nu a fost afectat semnificativ de stresul mamelor. Studiul efectuat de Wing și colab., prin aplicarea aceleiași scale PSS, nu a identificat legături semnificative între stresul matern și parametrii neonatali, concluzionând că stresul perceput singur nu influențează dezvoltarea nou-născutului, dar poate avea un impact mai mare când este asociat cu depresie sau anxietate⁽¹⁶⁾. Contrar rezultatelor obținute de noi, studiul efectuat de Ding și colab. a constatat că evenimentele stresante din timpul sarcinii sunt asociate cu un risc crescut de naștere prematură, greutate mică la naștere și dimensiuni mici pentru vârsta gestațională⁽¹⁷⁾.

Rezultatele studiului nostru au demonstrat că mamele care s-au confruntat cu un nivel crescut de stres au avut și o probabilitate mai mare de a manifesta simptome depresive, asocierea fiind semnificativă statistic. De asemenea, analiza statistică a demonstrat și că stresul prezintă o relație de asociere cu nivelul de anxietate, această legătură fiind foarte clar evidențiată din punct de vedere statistic. Cercetarea efectuată de Jalal și colab. evidențiază o problemă importantă: multe gravide trec printr-o combinație de stări emoționale dificile, precum stresul, anxietatea și depresia la un nivel moderat. Studiul a demonstrat că aceste stări sunt strâns legate între ele, arătând că depresia este asociată aproape întotdeauna cu stresul, dar și cu nivelul de anxietate⁽¹⁸⁾. Cercetarea efectuată de Phua și colab. a examinat impactul stresului psihologic prenatal asupra dezvoltării socioemoționale a copiilor. Această analiză a descoperit o asociere semnificativă între stresul experimentat de mame în timpul sarcinii și apariția problemelor socioemoționale la copii. Această legătură a fost valabilă atât pentru depresie, cât și pentru anxietate, subliniind importanța intervenției timpurii în sprijinul sănătății mintale a femeilor însărcinate⁽¹⁹⁾.

Limite

Una dintre limitările studiului este numărul mic de subiecți (106 mame). Acest lucru poate afecta capacitatea de a identifica corect toate legăturile dintre stres și rezultatele la nou-născuți, mai ales în cazurile unde s-au observat tendințe care s-au apropiat de pragul de semnificație statistică. O altă limitare se referă la faptul că studiul a fost efectuat într-o singură unitate medicală, ceea ce restricționează posibilitatea de a generaliza rezultatele la populații mai mari. Mai mult, putem adăuga faptul că studiul este de tip observațional-transversal, ceea ce ne împiedică să observăm în timp dezvoltarea nou-născutului, datele fiind colectate doar la momentul nașterii, ceea ce nu exclude posibilitatea apariției efectelor stresului mai târziu în dezvoltarea copiilor.

Concluzii

În ciuda faptului că în urma studiului nu s-au evi­den­țiat relații de asociere între stresul din timpul sarcinii și pa­ra­me­trii la nou-născuți, unele rezultate apropiate de pra­gul de semnificație sugerează că aceste conexiuni ar pu­tea fi relevante în studii mai ample. Cel mai important as­pect evidențiat de cercetarea desfășurată de noi a fost relația de asociere dintre nivelul de stres, anxietate și depresie, care se pot potența reciproc.

În acest caz, rolul medicului de familie este definito­riu pentru prevenirea și gestionarea acestor situații. Da­to­rită legăturii puternice și comunicării regulate cu pacientul, medicul de familie poate observa semne timpurii de su­fe­rință emoțională și poate oferi ajutor prin consilie­re, sprijin psihologic sau îndrumare către specialiști. In­clu­de­rea consilierii psihologice în îngrijirea prenatală poa­te îmbunătăți considerabil starea de bine a gravidei și dezvoltarea sănătoasă a nou-născutului, contribuind în același timp la un parcurs optim al sarcinii.

Autor corespondent: Andreea Sima-Comaniciu E-mail: andreea.comaniciu@umfst.ro

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.