Din aceeași categorie

Interviul săptămânii

„Relaţia mea cu medicii de familie este una bună, de colaborare în echipa interdisciplinară”

Interviul săptămânii

„Prevenţia primară trebuie să înceapă de la nivel de medic de familie...”

Interviul săptămânii

De la medicină la presa medicală

Într-o lume medicală dominată istoric de bărbați, chirurgia de transplant rămâne unul dintre cele mai dure și solicitante domenii. Dr. Doina Hrehoreț este, în prezent, singura femeie chirurg din România și Europa de Est care realizează transplant de ficat, o performanță care nu a fost niciodată un obiectiv asumat, ci rezultatul firesc al unei cariere construite prin muncă, disciplină și asumare. În acest interviu, medicul vorbește despre drumul său profesional, despre relația cu pacientul, despre limitele perfecționismului și despre libertatea de a rămâne fidel propriei chemări.

Ce v-a determinat să alegeți medicina?

Dr. Doina Hrehoreț: Vorbim despre o perioadă în care opțiunile erau limitate. Îmi cunoșteam destul de bine calitățile și defectele: știam că am sânge rece, că nu mă pierd cu firea și că pot funcționa sub presiune. Nu aveam o memorie extraordinară, dar aveam capacitate de concentrare și rezistență. Nu mi-am dorit nici agricultură, nici o carieră didactică, iar la momentul respectiv opțiunile reale erau medicina sau arhitectura. Am ales medicina mai degrabă intuitiv, fără un model în familie sau o experiență personală care să mă împingă în această direcție.

Se vorbește mult despre performanță în medicină. A fost un scop pentru dumneavoastră?

Dr. Doina Hrehoreț: Nu. Performanța nu a fost niciodată un scop în sine. A venit ca o consecință a faptului că am făcut lucrurile care îmi plăceau și le-am făcut cât am putut de bine. Nu cred că poți fi performant în toate domeniile. Eu am excelat acolo unde am simțit că mi se potrivește. Chirurgia, și ulterior transplantul, nu au fost un vis din adolescență, ci un drum care s-a conturat în timp.

Cum ați ajuns în chirurgia de transplant?

Dr. Doina Hrehoreț: A fost mai degrabă o conjunctură. Am ajuns într-un colectiv în care se construia programul de transplant hepatic. La momentul respectiv, transplantul nu era nici pe departe ceea ce este astăzi. Nu existau repere clare, nu existau modele locale. Am crescut profesional odată cu acest program. Nu mi-am dorit transplantul, dar am rămas, pentru că am simțit că acolo pot face lucrurile bine.

Chirurgia de transplant este extrem de dură emoțional și fizic. De ce ați rămas?

Dr. Doina Hrehoreț: Pentru că am înțeles că acesta este locul în care pot funcționa la capacitate maximă. Au existat operații de 20–22 de ore, fără pauze, fără apă, fără mâncare. În acele momente, nu simți oboseala, pentru că nivelul de concentrare este extrem. Nu este o meserie pentru oricine și nici nu cred că trebuie să fie.

Sunteți adesea prezentată drept „singura femeie chirurg din România care operează transplant de ficat”. Cum priviți această etichetă?

Dr. Doina Hrehoreț: Este o etichetă care poate fi interpretată greșit. Nu îmi place ideea că aș fi o excepție, pentru că asta sugerează că femeile nu ar fi capabile să facă acest lucru. Nu este adevărat. Cred că lucrurile s-au schimbat și sper ca în viitor să nu mai fie nevoie să subliniem genul, ci doar competența.

Este nevoie ca o femeie să demonstreze mai mult într-un domeniu ca acesta?

Dr. Doina Hrehoreț: Da, fără îndoială. În multe domenii, nu doar în medicină. Femeile sunt extrem de rezistente fizic și emoțional, iar compasiunea este un atu real în relația cu pacientul. Din păcate, sacrificiile sunt mari și nu toată lumea este dispusă să le facă.

Care este relația dumneavoastră cu pacienții?

Dr. Doina Hrehoreț: Sinceritatea este esențială. Nu poți vinde speranțe false. Pacientul trebuie să știe care sunt riscurile, ce urmează, ce se poate întâmpla. Încrederea se construiește prin adevăr, chiar dacă este greu de dus.

Care este prețul succesului?

Dr. Doina Hrehoreț: Nu mă consider un om de succes. Mă consider un om care își face meseria. Dacă aș fi vrut succes în sensul clasic, probabil aș fi ales funcții sau titluri. Prețul este, în primul rând, fizic. Sănătatea este cea care plătește uneori. Dar, când faci ceea ce îți place, nu mai percepi aceste lucruri ca pe niște pierderi.

Ce vă definește, dincolo de profesie?

Dr. Doina Hrehoreț: Faptul că duc lucrurile până la capăt. Că nu le fac pe jumătate. Și că încerc, atât cât pot, să rămân corectă cu mine și cu cei din jur.