În cadrul unui eveniment despre terapiile inovatoare în dislipidemii, Prof. Univ. Dr. Daniel Florin Lighezan (foto)a avut bunăvoința să ne acorde un interviu în care ne-a povestit despre profesia de medic cardiolog și relația cu medicul de familie.

Ce v-a determinat să alegeți domeniul cardiologie din multitudinea disciplinelor medicale?
Cred că există întrebări mai ușoare decât aceasta. Pe mine m-a impresionat, în timpul facultății, profesorul meu Prof. Dr. Radu Cristodorescu, de la care am învățat cardiologie, și atunci când am avut stagiul am decis să urmez drumul cardiologiei. El a fost o personalitate a cardiologiei românești și datorită lui am ales și eu această specialitate.

Care este relația dumneavoastră cu medicii de familie și cum trebuie să fie relația medic de familie - medic specialist?
În opinia mea, medicul de familie este cel mai important pilon al sistemului sanitar, pentru că el este acea placă turnantă care vede pacientul la „prima mână” și poate să-l trimită țintit către medicul specialist, atunci când are o problemă de sănătate. Așadar, relația trebuie să fie întotdeauna una de colaborare, o relație care se bazează pe sfatul unuia care are mai multă experiență într-o anumită specialitate medicală, fără a neglija experința pe care o are medicul de familie în tratarea completă a pacientului. Consider că această relație este obligatorie atunci când vorbim de interesul pacientului.

Când se întâlnește medicul din mediul academic cu medicul practician?
Cred că medicul „academician”, cum îl numiți dumneavoastră ,din sistemul universitar este mai experimentat în a transmite informații, studii, ghiduri noi către medicul practician. Noțiunile de bază le au toți medicii, dar sigur că se poate personaliza într-o mai mare finețe a înțelegerii ghidurilor și aplicabilitatea lor în practică. Cred că cel mai important este ca noi, cei din mediul universitar, să ajutăm medicul practician să folosească aceste ghiduri conform legislației în vigoare și să-l convingă, de fapt, să utilizeze schemele terapeutice moderne în beneficiul pacientului, care trebuie să fie cât mai bine tratat și să devină cât mai compliant.

În opinia dumneavoastră, cât de importantă este medicina de familie în prevenția primară?
Prevenția primară revine în sarcina medicului de familie. Din punctul meu de vedere, aici există o colaborarea deosebit de bună între medicul de familie și medicul specialist, având în vedere experiența pe care un medic specialist o are, în anumite domenii de expertiză, și pe care poate să o explice medicului de familie pentru a o pune în practică. Uneori consider activitatea medicului de familie mult mai grea decât a medicului specialist. Acesta din urmă se poate apăra într-un fel și zice „ăsta nu este domeniul meu și nu mă interesează”, pe când medicul de familie trebuie să integreze toate informațiile din cele mai multe domenii medicale. 

Cât la sută din pacienți ajung la dumneavoastră cu trimitere de la medicul de familie?
Este foarte greu de răspuns la această întrebare, pentru că nu este o întrebare cu un răspuns universal valabil. Eu, personal, am contract cu Casa doar în spital, astfel că interacțiunea mea cu pacienții cu trimitere este doar dacă se internează în spital. În regim de consultații am contact cu medicii de familie, chiar dacă pacientul nu vine cu bilet de trimitere. În general, în spital urgențele sunt 60%, iar 40% vin cu bilete de trimitere.

Sunt pacienții români suficient de informați în privința bolilor cardiovasculare și a prevenției?
Un răspuns corect ar fi „depinde”. Și acesta este legat uneori de vârstă. Pacienții tineri sunt familiarizați cu sistemele de informare digitală, astfel că ei prin Internet vor să-și verifice diagnosticele, medicația, indicațiile și contraindicațiile, și cred că sunt foarte bine informați asupra acestei patologii. Pacienții vârstnici, însă, care nu au contact cu lumea digitală, se bazează mai mult pe informațiile pe care le primesc de la medicul de familie și medicul specialist. Dar pot să spun că această categorie de pacienți citește cu deosebită atenție RCP-ul medicamentelor, nu numai legat de reacțiile adverse pe care le știe foarte bine. Cred că pacientul român este un pacient destul de informat, fiind tipul de pacient care pune multe întrebări și nu întotdeauna este fericit cu răspunsul. Prevenția are un rol foarte important și uneori am impresia că noi, medicii clinicieni, vorbim mai mult despre terapie și mai puțin despre prevenție. Prevenția începe din școală, dacă vorbim de adolescenți, de la locul de muncă, dacă vorbim despre angajați, și în cabinetul medicului de familie. În unele țări există companii care încurajează mișcarea, adică angajatul este plătit dacă folosește bicicleta să ajungă la locul de muncă. Deci, nu numai sistemul medical este responsabil să explice programele de prevenție.

Cât de importantă este echipa medicală, medic - asistent, în relația cu pacientul?
Interesant este faptul că această colaborare medic - asistent uneori este pusă deoparte sau uitată. Un lucru greșit, având în vedere că actul de asistență medicală include și asistentul medical. Asistenții sunt cei care sunt mai apropiați de pacienți și această apropiere poate să convingă mai mult pacientul să urmeze un anumit tratament. De exemplu, ghidurile de prevenție, în care se recomandă ca asistenții medicali să se implice în introducerea cât mai corectă a noțiunilor de prevenție la respectivii pacienți. Astfel că, personal, consider că este necesar ca asistenții medicali să aibă un rol mult mai mare în actul medical.

Sunt inhibitorii de PCSK9 noua armă costisitoare împotriva colesterolului?
Cred că această clasă de medicamente, inhibitorii PCSK9, reprezintă o terapie eficientă de scădere a colesterolului, adăugată la terapia clasică sau înlocuitoare a acesteia în cazuri speciale. În ceea ce privește costul, aceasta este întotdeauna o problemă de dezbătut. Studiile farmaco-economice pot să arate dacă terapia justifică prețul, iar indicația poate fi totdeauna aceea în care și eficiența este cea mai mare. Această clasă nouă de medicație reprezintă un progres în controlul dislipidemiilor la pacienții cu risc de evenimente cardiovasculare și la categoria de pacienți la care până acum medicația clasică fie nu era tolerată, fie era ineficientă.

Care este rolul inhibitorilor de PCSK9 în tratamentul dislipidemiilor?
Statinele sunt actuala terapie a dislipidemiilor la pacienții dislipidemici și cei cu evenimentele cardiovasculare în antecedente, cu risc cardiovascular ridicat. Ele scad colesterolul LDL și astfel previn evenimente cardiovasculare. Terapii suplimentare sunt uneori necesare, atunci când sub medicația clasică maxim tolerată, valorile-țintă ale LDL - Colesterolului (LDL-C) nu sunt atinse. Cercetările din ultimii ani au arătat că o enzimă - proprotein subtilizina convertaza/kexin tip 9 (PCSK9) - are un rol important în metabolismul lipoproteinlor. Rare mutații precum „gain of function” ale PCSK9 duc la un nivel ridicat de LDL-C și la apariția patologiei coronariene, în timp ce variante de „loss of function” duc la un nivel scăzut de LDL-C și o incidență redusă a bolii coronariene. Mai mult, nivelul PCSK9 este crescut cu terapia cu statine prin feedback negativ. Astfel, inhibarea PCSK9 este, prin urmare, o țintă terapeutică justificată. Inhibiția PCSK9 se realizează cu anticorpi monoclonali anti-PCSK9, similar cu modificarea genică de „loss of function”, ducând astfel la un LDL-C scăzut. 
Rolul lor în terapia dislipidemiilor se regăsește la pacienții care nu ating ținta LDL-C sub terapie cu statine, la pacienții care sunt intoleranți la statine și la pacienții cu dislipidemii familiale genetice la care controlul LDL-C este obligatoriu având în vedere riscul cardiovascular crescut pe care-l au aceste persoane. Anticorpii monoclonali anti-PCSK 9 au produs o scădere suplimentară de 50-60% a nivelului LDL-C, atunci când sunt utilizați în asociere cu terapia cu statine, comparativ cu monoterapia cu statine. În studiile clinice finalizate până acum, inhibitorii de PCSK9 au fost bine tolerați și au avut o incidență scăzută a efectelor adverse. Studii clinice aflate în desfășurare vor oferi informații cu privire la siguranța pe termen lung a acestor medicamente, precum și eficacitatea lor în prevenirea evenimentelor cardiovasculare.   n

Interviu realizat de Eugenia Budurea