Dr. Adyna Zelenac este medic pediatru de 25 de ani. Dintotdeauna şi-a dorit să trateze copii, pentru că puritatea lor îi dă energie. Iar iubirea pentru micii pacienţi este la fel de solidă ca în prima zi. Dr. Adyna Zelenac spune că nu ar putea trata adulţi, deşi le mai oferă sfaturi şi mamelor, atunci când vin la cabinet cu cei mici.

Lucrul cu copiii pare o zonă foarte complicată, măcar pe partea de înţelegere reciprocă a nevoilor pacientului şi a cerinţelor medicului. Şi cu toate astea, aţi rămas ataşată de această profesie. De ce?

Dr. Adyna Zelenac: Ca orice copil, de mică mi-am dorit să devin doctor. Ulterior, în facultate, e mai greu să-ţi alegi o opţiune. Pediatria am făcut-o în ultimul an de facultate. A fost opţiunea la rezidenţiat, mi s-a părut că mi se potriveşte mie ca temperament, ca abordare, ca posibilităţi de rezolvare a afecţiunilor… mi se potriveşte ca mulţumire după tratament. Şi cred că s-a adăugat şi faptul că mie îmi plac copiii. Dacă nu îţi plac copiii, nu poţi face pediatrie. Îţi trebuie o relaţie specială cu copilul. Deci e nevoie nu numai de empatie, pe care se presupune că ar trebui să o aibă orice medic, ci trebuie să ştii să interacţionezi cu micul pacient, să îl simţi şi să te simtă şi el pe tine.

Daţi-mi un exemplu!

Dr. Adyna Zelenac: Eu vă spun ce îmi spun mamele: că la mine în cabinet s-a liniştit copilul de cum am vorbit  cu el şi că sunt singurul doctor la care cel mic nu a plâns. Eu n-aş putea să consult acum adulţi. Că mai dau sfaturi pentru părinţi şi pentru mame, că mai ţine şi de pediatru afecţiunea mamei sau a mamei care hrăneşte copilul la sân... da. Trebuie să-ţi placă ceea ce faci şi trebuie să interacţionezi cu pacientul. Şi să ai o bucurie că faci lucrul acesta, să ai o mulţumire.

Şi trebuie să existe colaborare între medici de specialităţi diferite: uneori, când vrei să ai siguranţa că nu greşeşti, ceri ajutor. Medicina nu este numai medicină scrisă. Medicina ţine de pacient. Adică nu există boli, cât există boli ale pacienţilor. Nu înseamnă că un tip de boală sau un virus, o bacterie se manifestă la fel la toţi. Plus că intervin factorul emoţional şi fenomenele neurovegetative care sunt asociate unei boli. Tiparul de boală noi îl învăţăm din cărţi, dar altfel este experienţa clinică faţă de ceea ce ne învaţă cartea.

E un festival al virusurilor şi bacteriilor de toamna până primăvara. Ce trebuie să facă o mamă, până ajunge la medic?

Dr. Adyna Zelenac:  Există mai multe tipologii de mame: o mamă care se alarmează uşor la primele semne de boală şi vine cu copilul la medic… şi în primele zile de boală sau în primele zile de febră nu găseşti nimic, că febra în general înseamnă perioadă de incubaţie. Mama vrea diagnostic şi tu îi spui că nu ai găsit nimic. Unele mame pot să fie nemulţumite de răspunsul acesta, dar trebuie să ştii cum să le explici că e prea curând şi că e perioadă de incubaţie. Sigur, ţinem cont de sezon, că e sezonul virozelor respiratorii, ţinem cont de vârsta copilului şi că e în colectivitate. Ţinem cont că suntem pe epidemie de gripă, streptococ şi începe şi ceva eruptiv. Dacă febra continuă 48 de ore, 72 de ore şi nu apare niciun simptom sau apar alte simptome conexe, atunci copilul trebuie reevaluat. Deci, o mamă trebuie să ştie să-i acorde copilului tratamentul simptomatic iniţial, să fie atentă la ce simptome are cel mic şi să încerce să fie cât mai exactă în a le descrie. Noi ţinem cont şi de partea emoţională a informaţiilor pe care ni le transmite mama. De la început, din primele discuţii, îţi dai seama dacă mama fie are tendinţa să exagereze un pic manifestările, fie trece cu vederea anumite simptome, pe motiv că i se par fireşti sau că nu-s relevante.

Şi atunci, concret, la ce trebuie să fii atentă?

Dr. Adyna Zelenac: Îţi trebuie o abilitate şi să afli informaţiile de la părinte, fără să i le sugerezi. Adică trebuie să ştii cum să discuţi ca să primeşti informaţii cât mai corecte. Este o patologie pe grupe de vârstă şi noi ştim că, în funcţie de vârsta copilului şi de contactul cu colectivitatea, pot să apară anumite boli. Un nou născut face febră - noi ştim că, dacă apare în zece zile, două săptămâni după ce a ajuns acasă, asta ţine mai mult de o infecţie din maternitate. La sugarul care este în primul an de viaţă şi deci stă acasă, ştim că sunt anumiţi viruşi sau bacterii pe care poate să le ia în funcţie de vârsta lui, dar contează şi persoanele cu care intră în contact: părinţii sau fraţii care merg în colectivitate. Şi atunci te orientezi spre ce patologie ar putea să facă. Este mai sigur şi mai ferit sugarul care stă cu mama şi cu tata şi nu are frate mai mare, care este în colectivitate, pentru că nu este vector pentru virusuri şi bacterii. Dar altfel, nu ştiu la ce să mă aştept. Patologia primului an de colectivitate o să fie mai aglomerată, mai zgomotoasă şi în funcţie de vârsta copilului când a intrat în colectivitate. Pentru că, în mod normal, până la doi ani, doi ani şi jumătate, ei îşi consolidează natural mecanismele de imunitate. Plus că tractul respirator se maturizează şi din punct de vedere al structurilor anatomice, şi din punct de vedere al imunităţii locale, umorale. Copilul care e introdus în colectivitate sub vârsta de doi ani, doi ani şi jumătate, are neşansa să facă mai frecvente îmbolnăviri decât copilul care ajunge în colectivitate la trei, patru ani. Dar noi trebuie să cântărim şi părţile bune, şi părţile rele. Când copilul intră în colectivitate, are beneficiul de a socializa, de a căpăta deprinderi emoţionale şi de comunicare, interacţionând cu alţi copii. Dar eu, ca mamă, trebuie să ştiu că, dacă a fost prematur şi a avut anumite probleme în primul an, nu o să îl dau la creşă. Aştept un pic să capete imunitate, să fie cât de cât organismul întărit, îl dau mai pe la doi ani jumătate, trei ani sau după trei ani. Momentul când intră copilul în colectivitate trebuie decis nu numai de factorul „părintele trebuie să se întoarcă la muncă”, ci şi de copilul în sine. Cum pot să îl feresc? Spre exemplu, optez nu să intre în colectivitate pe program full time şi din septembrie-octombrie, când este debutul virozelor, ci să înceapă aşa, cu program mai scurt, mai prin mai-iunie, adică într-o perioadă când nu sunt atâtea îmbolnăviri. Plus că încerc să-i fac nişte analize, să văd unde se poate lucra pe partea de imunitate - există diverse preparate, şi naturale, şi medicamentoase, care susţin şi întăresc imunitatea. Dar nu avem cum să evităm îmbolnăvirile. Adultul are imunitatea lui dobândită natural. De-asta şi unii adulţi se îmbolnăvesc sau nu se îmbolnăvesc când vine copilul cu afecţiune din colectivitate. Dacă şi adultul se îmbolnăveşte de la copil, este încă o dovadă că acel copil nu a avut imunitate la boala respectivă, că nu i-au transmis-o părinţii nici natural - genetic, nici natural prin îmbolnăvire. În colectivitate nu ştiu cât de aglomerată e încăperea, nu ştiu cât se aeriseşte, nu ştiu cât spală ei mânuţele, nu ştiu cât se strănută, câţi îşi împart jucăriile pe care le-au dus la gură. Au fost identificate vreo 600 de virusuri respiratorii, dar în mod sigur sunt mai multe.

Ce pot eu să fac ca mamă, dacă nu am control în colectivitate?

Dr. Adyna Zelenac: Un copil hrănit corect, un copil care este activ fizic, iese afară, se joacă în aer liber, un copil care este obişnuit să alerge, să se plimbe, va fi mai sănătos. Şi îl mai ajut cu anumite preparate - înainte, în primul an de colectivitate, mai fac un vaccin. Dar contează cum porneşte copilul de acasă şi contează şi imunitatea moştenită de la părinţi. Aici nu avem cum să intervenim. Imunitatea naturală, moştenită, contează. Contează şi dacă a fost alăptat copilul. Contează şi dacă a mai făcut o mică îmbolnăvire în primul an de viaţă, că îl ajută pe consolidarea imunităţii când intră în colectivitate -  iar pe urmă, cu grădiniţa, de preferat să nu fie într-o cameră mică, neaerisită. Să aibă grijă şi cei din grădiniţă să aerisească, să trieze copiii, să nu-i primească dacă au febră sau dacă sunt în perioada acută de boală, când tuşesc şi strănută mult, să mai sterilizeze încăperile. Trebuie luate măsuri de ambele părţi, iar mama, când vede că a făcut copilul febră, să îl ţină acasă pe perioada de febră şi încă o zi după ce nu mai are febră. Chiar dacă nu are simptome. Practic să îl ducă în colectivitate complet vindecat. Că dacă îl duc imediat, n-am făcut nimic. Adică el o să prindă încă altceva faţă de ceea ce a avut. Deci contează şi cât de conştient este părintele să-şi ţină şi să-şi trateze copilul acasă.

Ce se schimbă la şcoală, la vârsta şcolii?

Dr. Adyna Zelenac: La vârsta şcolii sunt alte patologii, dar mai puţine. Sezonier, virozele şi epidemiile infecto-contagioase eruptive. Este epidemie de streptococ beta hemolitic A, cel care dă scarlatina. Revenind aici, la acest streptococ, nu există vaccinare, iar imunitatea dobândită natural se face mai greu, în ani de zile, până pe la perioada de adult, pentru că sunt mai multe serotipuri, sunt mai multe tulpini şi atunci ei sunt la vârsta receptivă şi durează un pic până când se imunizează. De asta nici nu există vaccin, pentru că sunt multe tipuri de streptococ. Ăsta-i bacterie, se tratează cu antibiotic şi cu astea ne lovim noi acum. Deci în colectivităţile de la şcoală avem virozele respiratorii sezoniere. Aici intră şi gripa şi mai intră şi COVID-19. Acum ne-am liniştit cu COVID-19. Sunt forme uşoare la copii, mai sunt câteva forme mai agresive la sugarul mic. Deci avem virozele respiratorii şi streptococul şi infecto- contagioasele, cele eruptive, unde intră varicela, pojarul.

Dar îmbolnăvirile la şcoală - şi am remarcat inclusiv la copilul mare de grădiniţă - sunt pe sindrom astenic. Ei sunt supuşi unui stres aproape la fel ca al adultului din punct de vedere al concentrării şi al solicitării fizico-intelectuale. Adică sunt copii de grădiniţă care stau cu program întreg, ca şi părinţii. La copil de 4 ani în grădiniţă şi pe urmă after sau cum sunt la şcoli cu after-school şi copilul pleacă de acasă de la ora 7 şi vine la ora 6 - cu mesele, că i-a plăcut mâncarea de acolo, că nu i-a plăcut, a stat atâta timp în picioare sau la masa de studio - am remarcat ca şi patologii acum sindrom de fatigabilitate, astenie cu inapetenţă, cu modificări de postură încă de la vârsta de 4 ani. Deci noi le cerem foarte mult să se concentreze, îi ducem la engleză, germană, muzică, sport, nu ne dăm seama că ei trăiesc într-o presiune continuă şi nu se mai bucură de frumuseţea vârstei copilăriei, când trebuie să facă şi ce vor, să se întâlnească cu colegi de o seamă cu ei, să iasă afară, să se plimbe. Adică noi le facem şi le organizăm programul, să ştie şi asta, să facă şi asta. Şi eu căzusem la un moment dat în capcana asta până când fiul meu cel mic a zis: „Mamă, tu vrei să fiu tot timpul perfect şi să fac numai ce vrei tu”. Din cauza presiunii pe care o pune părintele asupra copilului, el nu este relaxat.  Am văzut şi copii trişti din cauza asta, ceea ce este foarte dureros. Când un părinte pune presiune asupra copilului să facă ceva sau când un părinte are el nişte probleme emoţionale sau probleme cu care vine în spate acasă - de la job, din familia extinsă - copilul se resimte.

Când trebuie să ajungă mama cu un copil de şcoală la medic?

Dr. Adyna Zelenac: Putem să susţinem imunitatea având un copil echilibrat din punct de vedere psihic şi emoţional şi încurajându-l să facă o activitate fizică măcar de două ori pe săptămână. Iar mama vine la medic când sesizează că se trezeşte greu copilul dimineaţa, când îl vede apatic, când îl vede că nu mai are chef de şcoală. Şi iarăşi trebuie să ştie mamele că nu este ruşinos şi chiar este bine să apelezi şi la un psiholog ca să îl ajute pe copil să depăşească impactul emoţional sau să vadă de ce nu performează, dar şi un psiholog  pentru mamă, ca să vadă unde greşeşte mama faţă de copil sau să o ajute pe mamă să descopere ceea ce ar trebui să corecteze în relaţia ei faţă de ea, dar şi faţă de copil. Da, deci psihoterapia oricând poate să ajute, chiar şi înainte de examene, în orice perioadă stresantă.

Revenind la perioada epidemiilor, când să vină mama la medic şi când să stea acasă?

Dr. Adyna Zelenac: Acum este sezonul de gripe şi de viroze respiratorii şi începe perioada de astenie, pe care o resimţim toţi, că este vorba de schimbarea regimului de însorire. Orice organism simte trecerea de la un anotimp la altul, e astenia de primăvară şi ţine de bioritm, de schimbarea regimului de însorire şi de lipsa de vitamine pe perioada rece. Deci, altfel o să fie acum randamentul şcolar, altfel o să fie impactul asupra propriului organism.

Ce să le facem celor mici, ca să îi revigorăm?

Dr. Adyna Zelenac:  Le dăm să mănânce de toate, să iasă afară, să se recreeze, să facă plimbări în aer liber. Vitaminele cele mai bune se asimilează din fructe şi legume. În ultimii ani am sesizat o lipsă mare de vitamina D, chiar în condiţiile în care copilul a fost la mare, a stat la soare şi primeşte un preparat de vitamina D, însă preparatul de vitamina D pe care l-a primit nu este în forma farmaceutică pe care să o utilizeze. Este doza neadecvată statusului lui - vârstă, conformaţie, activitate fizică - şi aproape la unu din doi, dacă le fac analizele, vitamina D este scăzută. Asta ar fi singura vitamină pe care trebuie să o suplimentez, precum şi vitamina C, periodic.

 Este imperios necesară comunicarea copilului cu părinţii, ca să se formeze o legătură. O legătură firească de prietenie şi de încredere reciprocă. Că, dacă un copil îi spune părintelui că are o suferinţă şi părintele îl ignoră, cel mic acumulează frustrări, iar boala poate să evolueze. E şi legătura dintre mamă şi copil, şi pe urmă intervii tu, ca medic. Iar la sugar, ca medic, trebuie să asculţi mama, că mama are nişte sentimente şi nişte trăiri, dincolo de cuvinte. Adică ea simte că e ceva în neregulă şi poate ăsta să fie semnul de atenţionare pentru tine, ca medic. Deci, când copilul are o boală şi mama este alături de el, ea trebuie să aibe o atitudine pozitivă şi deschisă şi trebuie să colaboreze, iar afecţiunea cu siguranţă că se va rezolva.