EVOLUȚIE ÎN INFINIT – parcursul diagnostic și terapeutic în bolile alergice de la copil la adult

EVOLUȚIE ÎN INFINIT – parcursul diagnostic și terapeutic în bolile alergice de la copil la adult

 

 

Adult-onset IgE-mediated cow’s milk protein allergy

Maria-Cătălina Cernat¹, Mihaela-Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

2. “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

Corresponding author: Maria-Cătălina Cernat, e-mail: catalinacernat95@gmail.com

Introduction

IgE-mediated cow’s milk protein allergy (CMPA) is predominantly observed in the pediatric population. In approximately 20% of cases, CMPA persists beyond school age. However, adult-onset disease is rarely reported in the literature.

Case presentation

We present the case of a 31-year-old woman evaluated in our clinic for hypersensitivity reactions occurring 15 minutes after dairy ingestion, with symptom onset two years prior to assessment. The clinical manifestations included generalized urticaria and palpebral angioedema. The episodes showed a progressive increase in severity, culminating in grade III anaphylaxis according to WAO criteria. The patient reported previous tolerance to dairy products. Notably, one episode occurred following the concomitant administration of amoxicillin/clavulanic acid and dairy products, initially raising the suspicion of drug allergy. The allergological work-up revealed negative skin prick tests to cow’s milk (prick-by-prick) as well as to casein, beta-lactoglobulin and alpha-lactalbumin. In vitro testing showed positive cow’s milk-specific IgE (1.55 kU/L) and increasing casein-specific IgE levels on consecutive measurements (0.55 kU/L and 1.35 kU/L, respectively). An oral food challenge (OFC) with baked milk (muffin) was negative, with tolerance of 4.4 g of milk protein. After three months of regular consumption of baked dairy products, casein-specific IgE levels decreased to 0.2 kU/L. Skin testing and drug provocation tests for beta-lactams were negative, excluding drug hypersensitivity.

Conclusions

Although adult-onset CMPA often presents with a severe phenotype, dynamic monitoring of casein-specific IgE enabled the safe performance of the OFC. The demonstrated tolerance to baked milk facilitated dietary diversification. The patient is scheduled for an oral food challenge with unheated milk.

Keywords: milk allergy, food allergy, adult onset, anaphylaxis, casein

 

 

 

Alergie IgE-mediată la proteinele laptelui de vacă cu debut la vârsta adultă

Maria-Cătălina Cernat¹, Mihaela-Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

2. Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

Introducere

Alergia IgE-mediată la proteinele laptelui de vacă (APLV) este o afecțiune întâlnită predominant la populația pediatrică. În aproximativ 20% de cazuri, APLV persistă după vârsta școlară, însă debutul la vârsta adultă este un fenomen rar raportat în literatură.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 31 de ani, evaluată pentru reacții de hipersensibilitate apărute la 15 minute după ingestia de lactate, debutate cu doi ani anterior evaluării în clinica noastră. Manifestările au inclus urticarie generalizată și angioedem palpebral. Episoadele au evoluat progresiv, crescând în intensitate, până la anafilaxie de grad III WAO. Pacienta prezenta toleranță anterioară la lactate.

Notabil, un episod a survenit după administrarea concomitentă de amoxicilină/acid clavulanic și lactate, generând suspiciunea inițială de alergie medicamentoasă.

Bilanțul alergologic a relevat teste cutanate prick pentru lapte (prick-in-prick), cazeină, beta-lactoglobulină şi alfa-lactalbumină negative. Evaluarea in vitro a evidențiat însă IgE specifice pozitive pentru lapte (1,55 kU/L) și valori crescânde pentru cazeină la determinări consecutive (0,55 kU/L și, respectiv, 1,35 kU/L). Testul de provocare orală (TPO) pentru lapte procesat termic (brioșă) a fost negativ, pacienta tolerând ingestia a 4,4 g proteine de lapte. După trei luni de consum de lactate procesate termic, IgE specifice pentru cazeină au scăzut la 0,2 kU/L.

Testele cutanate și de provocare pentru betalactamine au fost negative, excluzând hipersensibilitatea medicamentoasă.

Concluzii

Deși APLV cu debut la adult prezintă adesea un fenotip sever, monitorizarea dinamicii IgE pentru cazeină a permis efectuarea în siguranță a TPO. Toleranța demonstrată pentru laptele copt a facilitat diversificarea dietei. Pacienta urmează să efectueze TPO cu lapte crud.

Cuvinte-cheie: alergie la lapte, alergie alimentară, debut la adult, anafilaxie, cazeină

 

 

 

 

Navigating biological therapy switches in severe asthma: strategies for optimizing clinical outcomes

Alexandra Chera, Mihaela-Ruxandra Vintilă, Selda Ali, Roxana-Silvia Bumbăcea

Department of Allergology, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

Department of Allergology and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

Corresponding author: Alexandra Chera, e-mail: alexandrachera19@gmail.com

Introduction

Severe asthma represents a major public health challenge, affecting approximately 30 million patients worldwide. Although biological therapies have transformed the therapeutic landscape, achieving optimal control often requires strategic treatment rotation due to suboptimal responses or safety concerns.

Case presentation

We report the case of a 49-year-old male diagnosed in 2008 with NSAID-exacerbated respiratory disease (severe allergic asthma, nasal polyposis, NSAID hypersensitivity). Due to suboptimal control, despite high-dose ICS/LABA and persistent oral corticosteroid use, add-on therapy with omalizumab was initiated in 2016. After three years, the patient developed compressive laterocervical and submandibular lymphadenopathies, which raised the suspicion of serum sickness-like reaction induced by omalizumab, requiring treatment cessation. In 2020, the patient started the benralizumab treatment, showing clinical improvements until 2024, when he experienced three viral-induced asthma exacerbations, partial symptom control and persistent severe obstructive dysfunction. Given this suboptimal control, in the following year, a second biological switch was made to tezepelumab. After ten doses, the patient shows significant improvement in respiratory symptoms, no need for reliever therapy except before strenuous exercise, while also showing an improving trend in respiratory volumes.

Conclusions

This case illustrates the challenges of managing severe asthma, from rare adverse events induced by biological therapy, such as serum sickness-like reactions, to incomplete responses and persistent clinical-functional discrepancies. A sequential and adaptive approach to biologic switching serves as an essential and promising tool toward tailored and optimized asthma control.

Keywords: severe asthma, AERD, biological therapy, tezepelumab, serum sickness

 

 

 

 

Abordarea secvențială a terapiilor biologice în astmul sever: strategii pentru optimizarea rezultatelor clinice

Alexandra Chera, Mihaela-Ruxandra Vintilă, Selda Ali, Roxana-Silvia Bumbăcea

Departamentul Alergologie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

Compartimentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

Introducere

Astmul sever reprezintă o provocare majoră de sănătate publică la nivel global, afectând aproximativ 30 de milioane de pacienți. Deși terapiile biologice au revoluționat managementul bolii, adaptarea strategică a tratamentului rămâne esențială pentru pacienții cu boală refractară sau reacții adverse.

Prezentare de caz

Un pacient de 49 de ani a fost diagnosticat în 2008 cu boală respiratorie exacerbată de astm (astm alergic sever, polipoză nazală și hipersensibilitate la AINS). Tratamentul cu doze mari de CSI/BADLA și curele frecvente de corticoterapie orală au fost insuficiente pentru menținerea controlului astmului, motiv pentru care a fost inițiată terapia cu omalizumab în 2016. După trei ani, pacientul a dezvoltat limfadenopatii cervicale compresive, care au ridicat suspiciunea unei reacții de tip boala serului indusă de omalizumab, impunându-se întreruperea terapiei biologice. În 2020 a fost inițiat tratamentul cu benralizumab, cu evoluție favorabilă până în 2024, când pacientul a prezentat trei exacerbări induse viral, control parțial al simptomelor și disfuncție obstructivă severă persistentă. Din acest motiv, în anul următor agentul biologic a fost înlocuit cu tezepelumab. După administrarea a 10 doze, pacientul prezintă ameliorare clinică semnificativă, cu scăderea frecvenței administrării terapiei de salvare și un trend în creștere al volumelor respiratorii.

Concluzii

Acest caz ilustrează provocările gestionării astmului sever, de la reacții adverse rare induse de terapii biologice, precum boala serului, până la răspuns clinic incomplet și discrepanțe clinico-funcționale persistente. Abordarea secvențială și adaptativă a terapiilor biologice reprezintă deopotrivă o opțiune promițătoare și o necesitate pentru obținerea controlului optim în cazurile de astm sever.

Cuvinte-cheie: astm sever, BREA, terapie biologică, tezepelumab, boala serului

 

 

 

 

Diagnostic challenges in a patient with hyper-IgE syndrome
and Aspergillus fumigatus sensitization

Anca-Florina Gheorghiu^1,2, Ciprian Jurcuț³, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2, Selda Ali^1,2

1. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

2. Allergy and Clinical Immunology Department, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

3. Second Internal Medicine Department, “Dr. Carol Davila” Central Military University Emergency Hospital, Bucharest, Romania

Corresponding author: Anca-Florina Gheorghiu, e-mail: ancaflorinagheorghiu@gmail.com

Introduction

Hyper-IgE syndromes (HIES) are inborn errors of immunity characterized by elevated total IgE, infection susceptibility and eczema/atopy. The diagnostic challenges created by the pulmonary complications and fungal sensitization lead to a delayed diagnosis and, consequently, to a significantly impaired quality of life.

Case presentation

We report the case of a 23-year-old male with a history of pulmonary abscess requiring lobectomy at the age of 6 years old, recurrent pneumonias with Staphylococcus aureus, cutaneous abscesses, cellulitis and GINA stage 3 asthma. The highest documented total IgE level was 32,000 IU/mL. At presentation, the patient was asymptomatic. The clinical examination showed scoliosis. The diagnostic work-up revealed an elevated total IgE (7072 IU/mL) with positive specific IgE to Aspergillus fumigatus (1.03 kU/L). Chest CT showed bilateral bronchiectasis and diffuse “tree-in-bud” micronodules. These findings raised the suspicion of HIES, confirmed by a pathogenic STAT3 variant on whole-exome sequencing. Concomitant asthma, bronchiectasis and fungal sensitization raised the suspicion for allergic bronchopulmonary aspergillosis (ABPA); however, overlapping laboratory and radiologic features in HIES complicate the standard ABPA diagnosis. To further clarify the diagnosis, A. fumigatus-specific IgG testing was performed, with a negative result. Therefore, trimethoprim-sulfamethoxazole prophylaxis was initiated, and the patient was placed under close monitoring to prevent the progression of pulmonary damage and guide the therapeutic decisions.

Conclusions

This case underscores the complexity of interpreting Aspergillus sensitization in patients with STAT3-HIES. Overlapping radiologic and laboratory features limit the applicability of standard ABPA diagnostic criteria, increasing the risk of overdiagnosis. Careful integration of clinical history, imagistic and immunologic findings is essential to establish an accurate diagnosis and avoid an inappropriate therapy.

Keywords: inborn errors of immunity, hyper-IgE syndromes, allergic bronchopulmonary aspergillosis

 

 

 

 

Provocări diagnostice în cazul unui pacient cu sindrom hiper-IgE și sensibilizare la Aspergillus fumigatus

Anca-Florina Gheorghiu^1,2, Ciprian Jurcuț³, Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2, Selda Ali^1,2

1. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

2. Compartimentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

3. Medicină Internă 2, Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, București, România

Introducere

Sindroamele hiper-IgE (HIES) reprezintă erori înnăscute ale imunității, caracterizate prin valori crescute ale IgE totale, susceptibilitate pentru infecții și eczemă/atopie. Provocările diagnostice impuse de complicațiile pulmonare și de sensibilizarea fungică conduc la întârziere diagnostică, afectând semnificativ calitatea vieții.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unui pacient de 23 de ani, cu istoric de abces pulmonar, necesitând lobectomie la vârsta de 6 ani, pneumonii recurente cu Staphylococcus aureus, abcese cutanate, celulite și astm treapta 3 GINA. Valoarea maximă a IgE totale a fost de 32000 IU/mL. La momentul prezentării, pacientul este asimptomatic. Examenul clinic evidențiază scolioză. Bilanțul diagnostic relevă IgE totale crescute (7072 IU/mL) și IgE specifice pozitive pentru Aspergillus fumigatus (1,03 kU/L). Tomografia computerizată pulmonară evidențiază bronșectazii bilaterale și micronoduli cu aspect de „arbore înmugurit”. Tabloul clinico-biologic ridică suspiciunea de HIES, confirmată prin prezența variantei patogenice în gena STAT3 la secvențierea întregului exom. În plus, asocierea astmului, bronșectaziilor și a sensibilizării la Aspergillus fumigatus ridică suspiciunea de aspergiloză bronhopulmonară alergică (ABPA), însă suprapunerea modificărilor paraclinice complică stabilirea diagnosticului de ABPA. În vederea clarificării diagnostice, am dozat IgG-Aspergillus fumigatus, cu rezultat negativ. Astfel, am inițiat antibioprofilaxia cu trimetoprim-sulfametoxazol, cu monitorizarea îndeaproape a pacientului, având ca scop prevenția progresiei afectării pulmonare și ghidarea deciziilor terapeutice.

Concluzii

Acest caz evidențiază complexitatea interpretării sensibilizării fungice în contextul HIES. Suprapunerea elementelor imagistice și de laborator limitează aplicabilitatea criteriilor standard de diagnostic al ABPA, crescând riscul supradiagnosticării. Integrarea atentă a manifestărilor clinice și a modificărilor paraclinice este esențială pentru stabilirea diagnosticului corect și evitarea tratamentului inadecvat.

Cuvinte-cheie: erori înnăscute ale imunităţii, sindroame hiper‑IgE, aspergiloză bronhopulmonară alergică

 

 

 

 

Desensitization protocol in a transfusion-dependent thalassemia intermedia patient with hypersensitivity reactions to deferasirox

Denisa-Mihaela Iordan¹, Selda Ali^1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2

1. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Corresponding author: Denisa-Mihaela Iordan, e-mail: denisamnedelcu@gmail.com

Introduction

Deferasirox is an oral iron chelator frequently used in patients with transfusion-dependent thalassemia. Although generally well tolerated, hypersensitivity reactions may limit its use and compromise the management of iron overload. In the absence of equivalent therapeutic alternatives, drug desensitization represents a therapeutic option that allows the safe continuation of treatment.

Case presentation

A 20-year-old female patient with severe transfusion-dependent thalassemia intermedia and an indication for iron chelation therapy with deferasirox developed, 10 days after treatment initiation at a dose of 720 mg/day, a pruritic maculopapular rash which resolved after drug discontinuation and antihistamine treatment. Subsequently, reexposure to a reduced dose (360 mg), on two separate occasions, led to the occurrence of facial angioedema, with onset approximately 12 hours after the administration. The reactions were reproducible, and the treatment was therefore discontinued. Given the necessity of maintaining deferasirox chelation therapy, as it represented the first-line treatment for this patient according to the attending hematologist, a slow oral desensitization protocol was initiated, with gradual dose escalation from 0.05 mg to the target dose of 720 mg, under antihistamine premedication. The protocol was completed without hypersensitivity reactions. Subsequently, the treatment was continued at the full dose, without adverse events.

Conclusions

Desensitization to deferasirox may represent an effective therapeutic strategy in patients with hypersensitivity reactions, allowing the safe administration of an essential treatment. The implementation of an individualized, gradual protocol may ensure the successful induction of tolerance, even after reactions suggestive of drug hypersensitivity.

Keywords: desensitization protocol, deferasirox, thalassemia intermedia

 

 

 

 

Protocol de desensibilizare la o pacientă cu talasemie intermediară dependentă de transfuzii și cu reacţii de hipersensibilitate la deferasirox

Denisa-Mihaela Iordan¹, Selda Ali^1,2,Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2

1. Compartimentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti, România

Introducere

Deferasirox este un chelator oral de fier, frecvent utilizat la pacienții cu talasemie dependentă de transfuzii. Deși, în general, este bine tolerat, reacțiile de hipersensibilitate pot limita utilizarea acestuia și pot compromite managementul supraîncărcării cu fier. În absența unor alternative echivalente, desensibilizarea medicamentoasă reprezintă o opțiune terapeutică ce permite continuarea tratamentului în condiții de siguranță.

Prezentare de caz

O pacientă în vârstă de 20 de ani, cu talasemie intermediară, formă severă, dependentă de transfuzii și cu indicație de chelare a fierului cu deferasirox, a prezentat, la 10 zile de la inițierea tratamentului în doză de 720 mg/zi, o erupție maculopapuloasă pruriginoasă, remisă după întreruperea administrării și tratament antihistaminic. Ulterior, reexpunerea la o doză redusă (360 mg), în două episoade separate, a determinat apariția angioedemului facial, cu debut la aproximativ 12 ore de la administrare, reacțiile fiind reproductibile, motiv pentru care tratamentul a fost întrerupt. În contextul necesității de menţinere a terapiei chelatoare cu deferasirox, acesta reprezentând prima linie de tratament pentru pacientă, conform medicului hematolog curant, s-a inițiat un protocol de desensibilizare orală lent, cu creșterea progresivă a dozei, de la 0,05 mg până la doza-țintă de 720 mg, sub premedicație antihistaminică. Protocolul a fost finalizat fără reacții de hipersensibilitate. Ulterior, tratamentul a fost continuat în doză completă, fără evenimente adverse.

Concluzii

Desensibilizarea la deferasirox poate reprezenta o strategie terapeutică eficientă la pacienții cu reacții de hipersensibilitate la acesta, permițând administrarea tratamentului imperios necesar în condiții de siguranță. Implementarea unui protocol gradual, adaptat individual, poate asigura inducerea toleranței chiar și după reacții sugestive pentru o reacție de hipersensibilitate.

Cuvinte-cheie: protocol de desensibilizare, deferasirox, talasemie intermediară

 

 

 

 

Co-sensitization to Ambrosia and Artemisia in North-Western Romania

Ica-Adriana Sîrbu¹, Ioana-Adriana Muntean^1,2, Minodora Varga³, Ioana-Corina Bocșan⁴

1. “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, Romania
2. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania; 3. ALMEDO Medical Clinic, Cluj-Napoca, Romania
4. Department of Pharmacology, Toxicology and Clinical Pharmacology, “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

Corresponding author: Ica-Adriana Sîrbu, e-mail: zabalaadriana99@gmail.com

Introduction

In Europe, weed pollen allergy is mainly associated with Ambrosia artemisiifolia and Artemisia vulgaris, both members of the Asteraceae family. Co-sensitization to these species is often observed, and may arise from the overlapping pollen seasons, as well as possible immunologic cross-reactivity. This co-sensitization can make allergy test interpretation more challenging, and may influence the therapeutic decision-making. The aim of this study was to describe the pattern of weed pollen co-sensitization in a population from North-Western Romania.

Materials and method

This retrospective observational study was conducted in an allergy clinic in Cluj-Napoca, Romania, between June and November 2025. Patients with confirmed sensitization to weed pollens were included. The participants were divided into three groups: sensitized to Ambrosia, sensitized to Artemisia, or co-sensitized to both. Demographic data, clinical characteristics and sensitization to other aeroallergens were evaluated. Group comparisons were performed using the chi-square test.

Results

Of the 136 patients included, 37.5% were co-sensitized to Ambrosia and Artemisia. Co-sensitized patients were more frequently male and from urban environments. A significant association was identified between Ambrosia-Artemisia co-sensitized group and sensitization to Betulaceae pollens. No statistically significant associations with other aeroallergens were observed. Allergic rhinoconjunctivitis was frequently encountered in the co-sensitized group.

Conclusions

Ambrosia-Artemisia co-sensitization was relatively common in the studied population, being associated with a distinct patient profile. Future studies are needed to characterize the regional pollen sensitization profiles in Romania and to optimize therapeutic strategies.

Keywords: aeroallergens, pollen sensitization, weed pollens, allergic rhinoconjunctivitis, allergic profile

 

 

 

 

Cosensibilizarea la Ambrosia și Artemisia în nord-vestul României

Ica-Adriana Sîrbu¹, Ioana-Adriana Muntean^1,2, Minodora Varga³, Ioana-Corina Bocșan⁴

1. Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, România

2. Disciplina Alergologie și Imunologie Clinică, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

3. Cabinet Medical ALMEDO, Cluj-Napoca, România

4. Disciplina Farmacologie, Toxicologie și Farmacologie Clinică, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

Introducere

În Europa, alergia la polenurile de buruieni din familia Asteraceae este determinată în principal de Ambrosia artemisiifolia și Artemisia vulgaris. Cosensibilizarea între acestea este frecvent raportată, fiind atribuită atât expunerii concomitente în sezoanele de polen, cât și posibilei reactivități imunologice încrucișate, complicând interpretarea profilului alergologic și alegerea strategiilor terapeutice în practica medicală. Scopul acestui studiu a fost de a evalua tiparele de cosensibilizare la polenurile de buruieni într-o populație din nord-vestul României.

Materiale și metodă

Am realizat un studiu retrospectiv observațional la pacienți cu alergie confirmată la polenuri de buruieni, evaluați într-un cabinet de alergologie din Cluj-Napoca, în perioada iunie-noiembrie 2025. Pacienții au fost clasificați în trei grupuri: sensibilizați la Ambrosia, la Artemisia sau cosensibilizați. Au fost analizate caracteristicile demografice, profilul clinic și sensibilizarea la alți aeroalergeni. Asocierile au fost evaluate prin testul chi-pătrat.

Rezultate

Dintre cei 136 de pacienți incluși în studiu, 37,5% au prezentat cosensibilizare la Ambrosia și Artemisia. Acești pacienți au fost mai frecvent de sex masculin și din mediul urban. Analiza profilului alergologic a evidențiat o asociere semnificativă între cosensibilizarea Ambrosia-Artemisia și sensibilizarea la polenurile din familia Betulaceae. Nu s-au identificat asocieri semnificative statistic cu alți aeroalergeni. În ceea ce privește profilul clinic, rinoconjunctivita alergică a fost frecventă înrândul pacienților cosensibilizați.

Concluzii

Cosensibilizarea Ambrosia-Artemisia a fost relativ frecventă în populația studiată și s-a asociat cu identificarea unui profil specific de pacient. Sunt necesare studii viitoare pentru a caracteriza profilurile regionale de sensibilizare la polen în România și pentru a optimiza strategiile terapeutice.

Cuvinte‑cheie: aeroalergeni, sensibilizare la polenuri, polenuri de buruieni, rinoconjunctivită alergică, profil alergologic

 

 

 

 

The “matrix effect” in grapes anaphylaxis: a diagnostic challenge in a polysensitized LTP patient

Alexandra Tița¹, Ana-Maria-Andreea Ioan¹, Roxana-Marcela Criseru¹, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

 2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Corresponding author: Alexandra Tița, e-mail: alexandra.tita@rez.umfcd.ro

Introduction

Non-specific lipid transfer proteins (nsLTP) are thermostable panallergens frequently associated with severe anaphylaxis, particularly in the Mediterranean area. While cofactors (like exercise or NSAIDs) are well-known triggers, the “food matrix effect” – where the physical form of the allergen (liquid versus solid) dictates the clinical severity – remains a critical but underrecognized risk factor. We report a case where processing grapes into must (freshly crushed juice) escalated a mild food allergy into a life-threatening event.

Case presentation

A 54-year-old atopic female presented following grade IV anaphylaxis occurring 10 minutes after ingesting fresh grape must. The symptoms included generalized erythema, severe hypotension (systolic BP 80 mmHg), syncope and gastrointestinal symptoms. Clinical history revealed previous mild urticaria associated with solid grapes, occasionally co-ingested with peanuts. Component-resolved diagnosis revealed a broad LTP sensitization profile affecting multiple allergen families: Vit v 1 2.95 kUA/L, alongside high titers for legumes (Ara h 9: 9.00 kUA/L), cereals (Zea m 14: 9.14 kUA/L), Rosaceae (Mal d 3: 5.76 kUA/L; Pru p 3: 3.66 kUA/L; Fra a 1+3: 3.84 kUA/L) and weeds (Art v 3: 4.46 kUA/L).

Conclusions

This case highlights two pivotal mechanisms in LTP syndrome: the “summation effect” of co-allergens (grape + peanut) driving earlier mild reactions, and the “matrix effect” (liquid must) precipitating anaphylaxis. The mechanical extraction of thermostable LTPs into a liquid form dramatically accelerates allergen absorption. Component-resolved diagnosis is essential for risk stratification, guiding the strict avoidance of high-risk forms and cofactors, alongside the mandatory prescription of autoinjectable epinephrine.

Keywords: LTP syndrome, anaphylaxis, matrix effect, component resolved diagnosis

 

 

 

 

„Efectul de matrice” în anafilaxia indusă de struguri – o provocare diagnostică la un pacient polisensibilizat la LTP

Alexandra Tița¹, Ana-Maria-Andreea Ioan¹, Roxana-Marcela Criseru¹, Selda Ali^1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2

1. Departamentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

Introducere

Proteinele de transfer lipidic nonspecifice (nsLTP) sunt panalergeni termostabili asociați frecvent cu anafilaxia severă, mai ales în zona mediteraneeană. Deși cofactorii (efort, AINS) sunt declanșatori cunoscuți, „efectul de matrice alimentară” – unde forma fizică a alergenului (lichid versus solid) dictează severitatea – rămâne un risc critic insuficient recunoscut. Raportăm un caz unde procesarea strugurilor în must (suc proaspăt) a escaladat o alergie ușoară într-un eveniment amenințător de viață.

Prezentare de caz

O pacientă atopică (54 de ani) s-a prezentat pentru evaluarea unei reacții anafilactice de grad IV, survenită la 10 minute după ingestia de must proaspăt. Simptomatologia a inclus eritem generalizat, hipotensiune severă (TA sistolică 80 mmHg), sincopă și simptome gastrointestinale. Istoricul a relevat urticarie ușoară anterioară la consumul de struguri solizi, ocazional coingerați cu arahide. Diagnosticul molecular a relevat un profil larg de sensibilizare LTP: Vit v 1 (2,95 kUA/L), alături de titruri mari pentru leguminoase (Ara h 9: 9,00 kUA/L), cereale (Zea m 14: 9,14 kUA/L), rozacee (Mal d 3: 5,76 kUA/L; Pru p 3: 3,66 kUA/L; Fra a 1+3: 3,84 kUA/L) și buruieni (Art v 3: 4,46 kUA/L).

Concluzii

Cazul subliniază două mecanisme importante în sindromul LTP: „efectul de sumare” al coalergenilor (strugure + arahide) din reacțiile ușoare și „efectul de matrice” (must lichid) care a precipitat anafilaxia. Extracția mecanică a LTP-urilor într-o formă lichidă accelerează dramatic absorbția alergenului. Diagnosticul molecular este esențial pentru stratificarea riscului, ghidând evitarea strictă a formelor cu risc înalt și a cofactorilor, alături de prescrierea adrenalinei autoinjectabile.

Cuvinte-cheie: sindrom LTP, anafilaxie, efect de matrice, diagnostic molecular

 

 

 

 

Dupilumab-induced T-cell-mediated hypersensitivity reaction in a patient with severe atopic dermatitis

Teodora-Alexandra Apetrei¹, Mihaela-Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Department of Allergy, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Corresponding author: Teodora-Alexandra Apetrei, e-mail: teodora-alexandra.apetrei0225@rez.umfcd.ro

Introduction

Dupilumab, a human monoclonal antibody targeting the IL-4Rα subunit, is a primary therapeutic option for severe atopic dermatitis, with a favorable safety profile. While injection-site inflammatory reactions are frequently reported, the extensive clinical use of this molecule has revealed hypersensitivity reactions with unpredictable clinical dynamics.

Case presentation

We present the case of a 50-year-old female with severe atopic dermatitis (onset one year prior) treated with dupilumab. Forty-eight hours post-initiation, she developed a pruritic maculo-erythematous eruption at the injection site, which resolved within seven days under topical corticosteroid therapy. The allergy workup (prick, intradermal and patch tests) performed two weeks later was negative; consequently, the therapy was resumed. Twenty-four hours after the second dose, the patient developed a similar reaction at the new site (left arm), accompanied by a recall phenomenon (reactivation of previous lesions) and an urticarial eruption on the upper limbs. The treatment was permanently discontinued. Repeat allergy testing at six weeks revealed a positive late-phase reaction (intradermal test, 1:10 dilution at 48-72 hours) with erythema and induration. This confirmed T-cell-mediated sensitization, necessitating a transition to an alternative therapy.

Conclusions

Delayed-type hypersensitivity to dupilumab associated with the recall phenomenon remains a rare clinical entity. This case is noteworthy for the occurrence of a T-cell-mediated hypersensitivity reaction following the first administration in a biologic-naive patient. Furthermore, it illustrates the pitfall of false-negative testing during the immunological window. This clinical progression underscores the critical need for standardized in vivo testing protocols for monoclonal antibodies.

Keywords: dupilumab, atopic dermatitis, immunological window, recall phenomenon

 

 

 

 

Reacție de hipersensibilitate mediată de limfocitele T, indusă de dupilumab,
la o pacientă cu dermatită atopică severă

Teodora-Alexandra Apetrei¹, Mihaela-Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2

1. Compartimentul de Alergologie, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

Introducere

Dupilumabul, un anticorp monoclonal uman anti-IL‑4Rα, reprezintă una dintre opțiunile terapeutice în dermatita atopică severă, cu un profil bun de siguranță. Deși reacțiile inflamatorii la locul injectării sunt o complicație frecvent raportată, utilizarea extensivă a moleculei conduce la apariția unor reacții de hipersensibilitate cu o dinamică clinică imprevizibilă.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unei paciente de 50 de ani, cu dermatită atopică severă debutată în urmă cu un an, tratată cu dupilumab. La 48 de ore postinițiere a dezvoltat o erupție maculo-eritematoasă pruriginoasă la locul administrării, care s-a remis sub corticoterapie topică în șapte zile. Bilanțul alergologic (prick, IDR, patch) efectuat la două săptămâni a fost negativ, decizându-se reluarea terapiei. La 24 de ore după readministrare, a dezvoltat o reacție similară la noul situs (brațul stâng), asociată cu fenomen recall (reactivarea leziunilor anterioare) și erupție urticariană la nivelul membrelor superioare. Tratamentul a fost sistat definitiv. Repetarea testării alergologice la șase săptămâni a relevat o reacție tardivă pozitivă (IDR diluție 1:10 la 48-72 de ore), cu eritem și indurație, confirmând sensibilizarea mediată de limfocitele T și impunând alegerea unei terapii alternative.

Concluzii

Hipersensibilitatea întârziată la dupilumab asociată cu fenomen recall rămâne o entitate clinică rară. Cazul frapează prin apariția unei reacții de hipersensibilitate mediate de limfocitele T după prima administrare de anticorp monoclonal la o pacientă naivă biologic și ilustrează, totodată, capcana testărilor fals negative din fereastra imunologică. Evoluția subliniază, astfel, importanța standardizării protocoalelor pentru testarea in vivo la anticorpii monoclonali.

Cuvinte-cheie: dupilumab, dermatită atopică, fereastră imunologică, fenomen recall

 

 

 

Impact of atopic comorbidities on the course of bronchial asthma in children

Doina Bivol¹, Ecaterina Tontici², Ecaterina Stasii³

1. “Valentin Ignatenco” Municipal Clinical Hospital for Children, Chişinău, Republic of Moldova

2. Mother and Child Institute, Chişinău, Republic of Moldova

3. Department of Pediatrics, “Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy, Chişinău, Republic of Moldova

Corresponding author: Doina Bivol, e-mail: doina.munteanu96@gmail.com

Introduction

Bronchial asthma is one of the most common chronic inflammatory diseases of childhood, characterized by clinical and evolutionary heterogeneity. Current international epidemiological data highlight an increased prevalence of associated atopic diseases, such as allergic rhinitis and atopic dermatitis, which may influence its severity and level of control.

Aim of the study

To evaluate the impact of atopic comorbidities on the clinical course, severity and control of bronchial asthma in children.

Materials and method

The study was conducted on a group of 50 children diagnosed with persistent bronchial asthma, monitored in the allergy department. Clinical data, presence of comorbidities, family history and paraclinical parameters were analyzed. Disease progression was assessed based on the frequency of exacerbations and the need for controller therapy.

Results

The majority of patients presented at least one atopic comorbidity, with allergic rhinitis identified in 98% of children and atopic dermatitis in 25%. Children with comorbidities showed a higher frequency of exacerbations and moderate to severe forms of persistent asthma. Elevated total IgE levels were identified in 70% of cases. These children more frequently exhibited impaired spirometric parameters and an increased need for inhaled controller therapy. A hereditary predisposition was reported in 47% of cases, suggesting the role of atopic background in disease progression.

Conclusions

Atopic comorbidities worsen the course of bronchial asthma in children, being associated with greater severity, stronger allergic inflammation and poorer disease control, while an integrated management approach helps reduce exacerbations and improve the long-term prognosis.

Keywords: bronchial asthma, children, allergic rhinitis, atopic dermatitis

 

 

 

 

Impactul comorbidităților atopice asupra evoluției astmului bronșic la copii

Doina Bivol¹, Ecaterina Tontici², Ecaterina Stasii³

1. Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”, Chişinău, Republica Moldova

2. Institutul Mamei și Copilului, Chişinău, Republica Moldova

3. Departamentul de Pediatrie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chişinău, Republica Moldova

Introducere

Astmul bronșic reprezintă una dintre cele mai frecvente patologii cronice inflamatorii ale copilăriei, fiind caracterizat prin eterogenitate clinică și evolutivă. În prezent, datele epidemiologice internaționale evidențiază o prevalență crescută a bolilor atopice asociate, precum rinita alergică și dermatita atopică, care pot influența severitatea și controlul acestuia.

Scopul lucrării

Evaluarea impactului comorbidităților atopice asupra evoluției clinice, severității și controlului astmului bronșic la copil.

Materiale și metodă

Studiul a fost realizat la un lot de 50 de copii diagnosticați cu astm bronșic persistent, monitorizați în secția de alergologie. Au fost analizate date clinice, prezența comorbidităților, istoricul familial și parametri paraclinici specifici. Evoluția bolii a fost apreciată prin frecvența acutizărilor și necesarul terapiei de control.

Rezultate

Majoritatea pacienților au prezentat cel puțin o comorbiditate atopică, rinita alergică fiind identificată la 98% dintre copii, iar dermatita atopică, la 25%. Copiii cu comorbidități atopice au înregistrat o frecvență mai mare a exacerbărilor și forme moderate sau severe de astm persistent. Valorile crescute ale IgE totale au fost identificate în 70% dintre cazuri. Acești copii au prezentat mai frecvent parametri spirometrici modificați și necesar crescut de terapie inhalatorie de control. Predispoziția ereditară a fost raportată în 47% din cazuri, sugerând rolul terenului atopic în evoluția bolii.

Concluzii

Comorbiditățile atopice influențează semnificativ evoluția astmului bronșic la copii, fiind asociate cu o severitate crescută, inflamație alergică intensă și cu un control terapeutic mai dificil. Abordarea integrată a astmului și a patologiilor atopice asociate contribuie la reducerea exacerbărilor și la îmbunătățirea prognosticului pe termen lung.

Cuvinte-cheie: astm bronșic, copii, rinită alergică, dermatită atopică

 

 

 

 

Angioedema in esthetic medicine: a complication or a hypersensitivity reaction?

Ana Butucel¹, Mihaela Chiosa^1,2, Victoria Brocovschii¹, Ion Haidarlî²

1. Department of Pulmonology and Allergology, “Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy, Chişinău, Republic of Moldova

2. “Chiril Draganiuc” Institute of Pulmonology, Chişinău, Republic of Moldova

Corresponding author: Ana Butucel, e‑mail: butucel.ana@gmail.com

Introduction

Hyaluronic acid esthetic procedures have become extremely popular, being frequently used in esthetic medicine. However, they can induce immediate or delayed hypersensitivity reactions (0.3% and 4.25% of cases) that manifest as local erythema, angioedema (AE) or eczema. Factors contributing to their incidence include infections, filler properties, trauma or injection techniques.

Case presentation

We present the case of a 55-year-old female patient who presented with significant lip edema, accompanied by a feeling of pressure and pain. Prior to the episodes of angioedema, she had consumed walnut paste, but she had no medical history of allergies or angioedema. The edema did not subside with high doses of antihistamines, but it did subside with prednisolone. Immunoglobulin E specific to food allergens was negative. On palpation, the lips presented with relatively well-defined areas of nodular infiltration (2-3 cm), diffusely dispersed. The patient recalled having injections in her lips, probably with hyaluronic acid, 30 years ago. A biopsy of the lower lip revealed areas of eosinophilic infiltrates, granulation tissue and hyaluronic acid deposits. The patient was given systemic corticosteroids with a weak positive effect, and she was referred to a dermatologist-cosmetologist to evaluate the possibility of treatment with hyaluronidase to dissolve the hyaluronic acid deposits.

Conclusions

Late-onset inflammatory reactions, decades after the administration of the filler, are rare complications. Angioedema can be confused with that of hypersensitivity reactions, but the nodular appearance of the lips and the unequal distribution of the nodules may suggest a different etiology.

Keywords: hyaluronic acid, angioedema, cosmetic procedures

 

 

 

 

Angioedemul în medicina estetică: o complicație sau o reacție de hipersensibilitate?

Ana Butucel¹, Mihaela Chiosa^1,2, Victoria Brocovschii¹, Ion Haidarlî²

1. Disciplina Pneumologie și Alergologie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova

2. Institutul de Pneumologie „Chiril Draganiuc”, Chișinău, Republica Moldova

Introducere

Procedurile estetice cu acid hialuronic au devenit extrem de populare și sunt frecvent utilizate în medicina estetică. Cu toate acestea, pot induce reacții de hipersensibilitate imediate sau întârziate (0,3% și 4,25% dintre cazuri), care se manifestă cu eritem local, angioedem (AE) sau eczemă. Factorii care contribuie la incidența acestora includ infecțiile, proprietățile materialului de umplere, traumatismele sau tehnica de injectare.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unei paciente de 55 de ani, care se prezintă cu edem important al buzelor, cu senzație de presiune și durere. Anterior episoadelor de AE, consumase pastă de nuci, dar nu are istoric medical de alergii sau AE. Edemul nu cedează la doze mari de antihistaminice, dar cedează la prednisolon. Imunoglobulinele E specifice la alergeni alimentari au fost negative. La palpare, buzele se prezintă cu zone de infiltrații nodulare relativ bine delimitate (2-3 cm), dispersate difuz. Pacienta și-a amintit de injectări la nivelul buzelor, probabil cu acid hialuronic, în urmă de 30 de ani. Biopsia buzei inferioare a pus în evidență zone de infiltrații eozinofilice, țesut de granulație și depozite de acid hialuronic. Pacienta a administrat corticosteroizi sistemici ,cu efect slab pozitiv, și a fost îndreptată către dermatolog-cosmetician pentru evaluarea posibilităților de tratament cu hialuronidază, pentru dizolvarea depozitelor de acid hialuronic.

Concluzii

Reacțiile inflamatorii cu debut tardiv, peste zeci de ani de la administrarea substanței de umplere, sunt complicații rare. Angioedemul poate fi confundat cu cel din reacțiile de hipersensibilitate, dar aspectul nodular al buzelor și distribuția neomogenă a nodulilor pot sugera o altă etiologie.

Cuvinte-cheie: acid hialuronic, angioedem, proceduri estetice

 

 

 

 

Dynamics of airborne allergens and IgE sensitization profiles in the context of climate change

Maria-Roxana Buzan, Manuela Grijincu, Lauriana-Eunice Zbîrcea, Carmen Panaitescu

Center of Immunophysiology and Biotechnologies, Department of Functional Sciences, “Victor Babeș” University of Medicine and Pharmacy, Timișoara, Romania

OncoGen Center, “Pius Brînzeu” County Emergency Clinical Hospital, Timișoara, Romania

Corresponding author: Maria-Roxana Buzan, e-mail: buzan.roxana@yahoo.com

Introduction

Allergies to airborne allergens represent a major public health issue, with increasing prevalence and significant socioeconomic impact. Climate change affects pollen seasonality by prolonging pollen periods and promoting the spread of invasive species such as ragweed (Ambrosia artemisiifolia). These changes increase exposure and the risk of allergic sensitization, highlighting the need for precise monitoring of airborne allergen loads.

Aim

The study aimed to monitor the air quality in the Timișoara metropolitan area, Romania, by measuring airborne concentrations of key allergens and evaluating patients’ IgE sensitization profiles.

Materials and method

Airborne allergens were monitored in real time using a system of sensors, and were identified using machine learning algorithms. Sensitization patterns were assessed by skin prick tests in patients attending allergy clinics. Associations between atmospheric pollen and mold concentrations and the number of patients seeking allergy care were analyzed using linear regression.

Results

Real-time monitoring revealed multiple seasonal peaks. The sensitization profiles showed that ragweed pollen was the main outdoor allergen, while house dust mites remained the primary indoor allergen. Seasonal peaks of tree, grass and ragweed pollen coincided with increases in the number of patients addressing an allergologist.

Conclusions

Ragweed and house dust mites are the main sources of allergic sensitization in Western Romania. Climate change influences pollen seasonality, emphasizing the need for continuous monitoring of airborne allergens to improve the management and prevention of seasonal allergies.

Keywords: airborne allergens, IgE sensitization, pollen monitoring, climate change

 

 

 

 

Dinamica alergenilor respiratori și profilurile de sensibilizare IgE, în contextul schimbărilor climatice

Maria-Roxana Buzan, Manuela Grijincu, Lauriana-Eunice Zbîrcea, Carmen Panaitescu

Centrul de Imunofiziologie și Biotehnologii, Departamentul Științe Funcționale, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara, România

Centrul OncoGen, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Timișoara, România

Introducere

Alergiile la pneumoalergeni reprezintă o problemă majoră de sănătate, cu o prevalență în creștere și impact socioeconomic semnificativ. Schimbările climatice influențează sezonalitatea polenului, prin prelungirea sezonului polinic, și favorizează răspândirea speciilor invazive, precum ambrozia (Ambrosia artemisiifolia). Aceste modificări cresc expunerea și riscul de sensibilizare alergică, evidențiind necesitatea monitorizării precise a încărcăturii atmosferice de alergeni.

Scop

Studiul a avut ca scop monitorizarea calității aerului în zona metropolitană Timișoara, prin măsurarea concentrațiilor unor pneumoalergeni, precum și identificarea profilurilor de sensibilizare IgE ale pacienților.

Materiale și metodă

Pneumoalergenii au fost monitorizați în timp real folosind o rețea de senzori și au fost identificați prin algoritmi de machine learning. Profilurile de sensibilizare au fost evaluate prin teste cutanate aplicate pacienților care au solicitat consult alergologic. Relațiile dintre concentrațiile atmosferice de polen și mucegai și numărul pacienților cu simptome alergice au fost analizate prin regresie liniară.

Rezultate

Monitorizarea în timp real a alergenilor respiratorii a evidențiat multiple vârfuri sezoniere. Profilurile de sensibilizare au arătat că polenul de ambrozie a fost principalul sensibilizant outdoor, în timp ce acarienii din praf de casă au fost principalii alergeni indoor. Vârfurile sezoniere de polen de pomi, graminee și ambrozie au fost asociate cu creșterea numărului de pacienți cu simptome alergice. Sporii de mucegai au prezentat asocieri diferite.

Concluzii

Ambrozia și acarienii din praf de casă sunt principalele surse de sensibilizare alergică respiratorie în vestul României. Schimbările climatice pot influența sezonalitatea pneumoalergenilor și fac necesară monitorizarea continuă a aerului, pentru îmbunătățirea managementului și prevenției alergiilor sezoniere.

Cuvinte-cheie: pneumoalergeni, sensibilizare IgE, monitorizare polen, schimbări climatice

 

 

 

 

Hidden culprit of fish-associated allergic reactions: Anisakis sensitization in a patient with recurrent urticaria – a case report

Ingrid‑Ana Chețan¹, Diana Vlad¹, Alina Ivașko¹, Teodora Nicola-Varo², Corina Ureche^1,2

1. “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu Mureș, Romania

2. County Emergency Clinical Hospital Târgu Mureș, Romania

Corresponding author:  Octavian Fanea, e-mail:  tavi.fanea22@gmail.com

Introduction

Anisakis allergy is an IgE-mediated hypersensitivity reaction caused by antigens of the marine nematode Anisakis spp., primarily associated with the ingestion of raw or insufficiently cooked fish or seafood. This clinical entity is increasingly recognized as a cause of systemic allergic reactions following fish consumption, and may represent a diagnostic challenge, particularly in the context of multiple sensitizations or suspected drug reactions.

Case presentation

We present the case of a 36-year-old female patient with a history of mild intermittent allergic rhinitis and clinically relevant skin sensitization to ragweed pollen. The patient experienced three episodes of urticaria, one of which was accompanied by severe abdominal colic and facial angioedema, requiring presentation to the emergency department, where injectable hydrocortisone was administered, leading to symptom resolution within approximately two hours. For one of the episodes, prior consumption of trout and white wine was documented. In order to determine the specific etiology of each episode, sensitization to ibuprofen was initially evaluated, with negative results. Subsequently, due to the temporal association with certain food allergens and considering the patient’s allergic rhinitis, multiplex molecular testing (ALEX-MADx) was performed, revealing sensitization to Dermatophagoides pteronyssinus, as well as to crustaceans and mollusks (crab, lobster, mussel) and dog epithelium. Additional investigations included the determination of specific IgE to Anisakis (p4), which revealed a significantly elevated level (4.94 kUA/L).

Conclusions

The presented case highlights the importance of considering Anisakis allergy in the differential diagnosis of systemic allergic reactions associated with the consumption of fish and/or other marine or freshwater foods.

Keywords: Anisakis spp., Anisakis allergy, food allergy, IgE-mediated hypersensitivity, recurrent urticaria, angioedema, systemic allergic reactions

 

 

 

 

Sensibilizarea la Anisakis, o cauză subdiagnosticată a reacțiilor alergice după consumul de pește – prezentare de caz

Ingrid‑Ana Chețan¹, Diana Vlad¹, Alina Ivașko¹, Teodora Nicola-Varo², Corina Ureche^1,2

1. Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu Mureș, România

2. Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, Romania

Introducere

Alergia la Anisakis este o reacție de hipersensibilitate IgE-mediată determinată de antigenele nematodului marin Anisakis spp., asociată în principal cu ingestia de pește sau fructe de mare crude ori insuficient preparate termic. Această entitate clinică este tot mai frecvent recunoscută ca o cauză de reacții alergice sistemice după consumul de pește și poate reprezenta o provocare diagnostică, mai ales în contextul sensibilizărilor multiple sau al suspiciunii de reacții medicamentoase.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 36 de ani, cunoscută cu rinită alergică intermitentă ușoară, cu sensibilizare cutanată cu semnificație clinică la polen de ambrozie, care a prezentat trei episoade de urticarie, unul însoțit de colici abdominale şi angioedem facial, cu prezentare în serviciul de urgență, unde i s-a administrat hidrocortizon injectabil, cu remiterea manifestărilor în aproximativ două ore. În cazul unuia dintre episoade, s-a consemnat consumul de păstrăv și vin. În vederea determinării etiologiei specifice fiecărui episod, s-a evaluat sensibilizarea la ibuprofen (cu rezultat negativ); ulterior, ca urmare a asocierii temporale cu anumiți trofoalergeni și ținând cont de rinita pacientei, s-a recurs la testarea moleculară ALEX-MADx, care a evidențiat sensibilizare la Dermatophagoides pteronyssinus, precum și la crustacee și moluște (crab, homar, midie) și epiteliu de câine. Investigațiile suplimentare au inclus și determinarea IgE specifice pentru Anisakis (p4), care a evidențiat un titru semnificativ crescut (4,94 kUA/L).

Concluzii

Cazul prezentat evidențiază importanța luării în considerare a alergiei la Anisakis în diagnosticul diferențial al reacțiilor alergice sistemice asociate consumului de pește şi al altor alimente marine sau de apă dulce.

Keywords: Anisakis spp., alergie la Anisakis, alergie alimentară, hipersensibilitate IgE-mediată, urticarie recurentă, angioedem, reacții alergice sistemice

 

 

 

 

“Hypersensitivity reaction” to iohexol in a patient with severe coronary stenosis

Mihaela Chiosa^1,2, Mihaela-Andreea Dreglea¹, Victoria Brocovschii^1,2

1. Department of Pulmonology and Allergology, “Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy, Chişinău, Republic of Moldova

2. “Chiril Draganiuc” Institute of Pulmonology, Chişinău, Republic of Moldova

Corresponding author: Mihaela Chiosa, e‑mail: chiosamihaela303@gmail.com

Introduction

Iodinated contrast media are widely used worldwide for diagnostic purposes. In cardiology, they are indispensable in coronary angiography in patients with ischemic heart disease. Hypersensitivity (HS) to contrast agents ranges from mild, self-limiting reactions to rare anaphylactic reactions. Over-labeling of clinical manifestations that may occur during coronary angiography as hypersensitivity reactions to drugs may deprive patients of some essential treatments.

Case presentation

We present the case of a 75-year-old female patient with ischemic heart disease and severe stenosis of the coronary arteries (75-90% of the lumen). During coronary angiography with iohexol, the patient experienced dyspnea and skin hyperemia, with no other symptoms. These manifestations were interpreted as iohexol anaphylaxis, and the procedure was stopped without coronary revascularization. The patient was referred to an allergist for evaluation. She had no previous history of hypersensitivity reactions to drugs or contrast agents. As part of the allergological evaluation protocol, skin prick (1:1) and intradermal (1:10) tests were performed with iohexol and iopramide, which were negative at 30 minutes, 60 minutes and at 24 hours. The basophil activation test for iohexol was negative. Five days later, coronary revascularization was performed using the same contrast agent, with no adverse events.

Conclusions

Incorrect labeling of symptoms in coronary angio­graphy may expose patients to increased cardiovascular risks. Patients with 75-90% coronary stenosis are at a high risk of myocardial infarction, and coronary revascularization using contrast agents is inevitable in interventional cardiology. Eliminating mislabeling provides safety for patients and cardiologists.

Keywords: iohexol, hypersensitivity, angiography, delabeling

 

 

 

 

„Reacție de hipersensibilitate” la iohexol la o pacientă cu stenoze coronariene severe

Mihaela Chiosa^1,2, Mihaela-Andreea Dreglea¹, Victoria Brocovschii^1,2

1. Disciplina Pneumologie și Alergologie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chişinău, Republica Moldova

2. Institutul de Pneumologie „Chiril Draganiuc”, Chișinău, Republica Moldova

Introducere

Substanțele de contrast iodate sunt utilizate pe scară largă în întreaga lume cu scop de diagnostic. În cardiologie sunt indispensabile în angiografia coronariană la pacienții cu cardiopatie ischemică. Hipersensibilitatea (HS) la substanțele de contrast variază de la reacții ușoare, autolimitante, până la reacții anafilactice rare. Etichetarea excesivă a manifestărilor clinice care pot apărea în cursul angiografiilor coronariene ca reacții de hipersensibilitate la medicamente poate priva pacienții de unele tratamente esențiale.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unei paciente de 75 de ani, cu cardiopatie ischemică, cu stenoze severe pe arterele coronare (75-90% din lumen). În timpul angiografiei coronariene cu iohexol, pacienta a manifestat dispnee și hiperemie cutanată, fără alte simptome. Aceste manifestări au fost interpretate drept anafilaxie la iohexol și a fost oprită intervenția, fără revascularizare coronariană. Pacienta a fost trimisă către alergolog, pentru evaluare. Anterior nu prezentase alte episoade de reacții de hipersensibilitate la medicamente sau substanțe de contrast. În protocolul de evaluare alergologică au fost efectuate testele cutanate prick (1:1) și intradermice (1:10) cu iohexol și iopramid, care au fost negative la 30, 60 de minute și la 24 de ore. Testul de activare a bazofilelor la iohexol a fost negativ. Peste cinci zile a fost efectuată revascularizarea coronariană cu aceeași substanță de contrast, fără evenimente adverse.

Concluzii

Etichetarea greșită a simptomelor din cursul angiocoronarografiei poate supune pacienții unor riscuri cardiovasculare crescute. Pacienții cu stenoze coronariene de 75-90% au un risc major de infarct miocardic, astfel încât revascularizarea coronariană cu utilizarea substanței de contrast este inevitabilă în cardiologia intervențională. Eliminarea etichetelor aduce siguranță pacientului și medicilor cardiologi.

Cuvinte-cheie: iohexol, hipersensibilitate, angiografie, delabeling

 

 

 

 

Tree pollen sensitization in Cluj-Napoca: predominance of Betulaceae allergens and PR-10 molecular pattern. Molecular pattern of tree pollen sensitization
in a cohort of allergic patients from Cluj-Napoca

Alexandru-Maximilian Crăciun-Fadei¹, Teodora Micu¹, Ioana Secheli¹, Bianca Mitre¹, Irena Nedelea^1,2, Ioana-Adriana Muntean^1,2

1. Allergy Department, “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, Romania

2. Allergology and Immunology Discipline, “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

Corresponding author: Alexandru-Maximilian Crăciun-Fadei, e-mail: craciun.alecsandru@gmail.com

Introduction

Molecular allergy diagnostics has significantly improved the evaluation of pollen sensitization by enabling the identification of specific allergenic components and distinguishing primary sensitization from cross-reactivity. This approach provides valuable insights into regional patterns of sensitization to tree pollen.

Materials and method

We conducted a retrospective descriptive analysis of patients evaluated in the Allergology Department of “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, Romania, between October 2023 and December 2024. Clinical records and serum samples from 131 patients with a history of allergy and sensitization to at least one molecular pollen allergen were analyzed using a multiplex microarray system including 58 pollen allergens.

Results

Among the 131 analyzed patients (mean age: 26.3 years old; range: 3-71; male/female ratio: 52.6%/47.3%), tree pollen sensitization was identified in 60.31%. The molecular sensitization profile was dominated by Betulaceae allergens, mainly Cor a 1 (40.46%) and Bet v 1 (38.93%), reflecting a PR-10-driven sensitization pattern. Additional sensitizations were detected for Pho d 2 (16.79%), Cry j 1 (14.5%) and Ole e 1 (12.2%).

Conclusions

The tree pollen sensitization profile in the analyzed cohort is dominated by Betulaceae allergens and the PR-10 molecular family, suggesting a characteristic regional sensitization pattern. Molecular allergy diagnostics provide essential information for distinguishing primary sensitization from cross-reactivity, and may improve the clinical evaluation of patients with respiratory allergies.

Keywords: tree pollen, molecular allergy diagnostics, PR-10, Betulaceae, sensitization profile

 

 

 

 

Sensibilizarea la polenul arborilor în Cluj-Napoca – un profil molecular dominat de alergeni Betulaceae și PR-10. Tiparul molecular al sensibilizării la polenul arborilor într-o cohortă de pacienți alergici din Cluj-Napoca

Alexandru-Maximilian Crăciun-Fadei¹, Teodora Bălănean¹, Ioana Secheli¹, Bianca Mitre¹, Irena Nedelea^1,2, Ioana-Adriana Muntean^1,2

1. Departamentul Alergologie, Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Profesor Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, România

2. Disciplina Alergologie și Imunologie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu“, Cluj-Napoca, România

Introducere

Diagnosticul molecular al alergiei a schimbat semnificativ evaluarea sensibilizării la polenuri, permițând identificarea componentelor alergenice implicate și diferențierea sensibilizărilor primare de reacțiile încrucișate. Acest tip de analiză oferă informații relevante privind tiparele regionale de sensibilizare la polenul arborilor.

Materiale și metodă

Am realizat o analiză retrospectivă descriptivă a pacienților evaluați în Ambulatoriul de alergologie al IRGH „Prof. Dr. Octavian Fodor” din Cluj-Napoca, în perioada octombrie 2023 – decembrie 2024. Au fost analizate datele clinice și probele serice ale 131 de pacienți cu istoric de alergie și sensibilizare la cel puțin un alergen molecular de polen, determinată printr-un sistem multiplex de microarray care a inclus 58 de alergeni de polen.

Rezultate

Dintre cei 131 de pacienți analizați (vârsta medie: 26,3 ani; interval: 3-1 de ani; raport bărbați/femei: 52,6%/47,3%), sensibilizarea la polenul arborilor a fost identificată la 60,31%. Profilul molecular de sensibilizare a fost dominat de alergenii familiei Betulaceae, în special Cor a 1 (40,46%) și Bet v 1 (38,93%), sugerând un tipar de sensibilizare determinat de familia moleculară PR-10. Sensibilizări suplimentare au fost identificate pentru alergenii Pho d 2 (16,79%), Cry j 1 (14,5%) și Ole e 1 (12,2%).

Concluzii

Profilul de sensibilizare la polenul arborilor în cohorta analizată este dominat de alergenii Betulaceae și de familia moleculară PR-10, sugerând un tipar regional caracteristic de sensibilizare. Diagnosticul molecular al alergiei oferă informații esențiale pentru diferențierea sensibilizărilor primare de cele prin reacții încrucișate și pentru optimizarea evaluării pacienților cu alergii respiratorii.

Cuvinte-cheie: polen de arbori, diagnostic molecular, PR-10, Betulaceae, profil de sensibilizare

 

 

 

 

Delayed hypersensitivity reaction to carboplatin – an atypical presentation

Alexandra Croitoru¹, Cristian Budică¹, Alice Gogu-Șerban¹, Ruxandra-Mihaela Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania
2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Corresponding author: Alexandra Croitoru, e-mail: alexandra.croitoru0120@gmail.com

Introduction

Platinum salts frequently induce type I, IgE-mediated hypersensitivity reactions, especially after repeated administrations. Cases of delayed, T-lymphocyte-mediated hypersensitivity are rarely reported.

Case presentation

We present the case of a 43-year-old female patient with breast cancer undergoing treatment with carbo­platin, paclitaxel and pembrolizumab since December 2025. Four hours after the seventh chemotherapy session with carboplatin, the patient developed nausea, vomiting, fever, bone pain and general malaise; 12 hours later, a maculopapular exanthem appeared on the right thigh and hip, which resolved spontaneously within a few days. A similar episode occurred after the eighth chemotherapy session. Subsequently, the patient tolerated paclitaxel and pembrolizumab administration without carboplatin.

Methodology and results

Allergological evaluation included skin prick and intradermal tests (IDR) with carboplatin (1 mg/ml) and cisplatin (0.1 mg/ml), which were negative on immediate reading. Four hours after testing, the IDR to carboplatin met the criteria for positivity (erythema and induration), with the reaction persisting for approximately 48 hours, confirming a delayed, T-lymphocyte-mediated hypersensitivity reaction. Cisplatin was not administered, despite a negative skin test, as the treatment regimen had already been completed before evaluation.

Conclusions

This case describes a delayed, T-lymphocyte-mediated hypersensitivity reaction to carboplatin, a form rarely reported in the literature. Currently, data on cross-reactivity between platinum salts in the context of delayed reactions are limited and insufficiently characterized, therefore the therapeutic decisions must be individualized according to the patient’s needs.

Keywords: carboplatin, delayed hypersensitivity, T cell-mediated reaction, platinum salts, breast neoplasm, drug toxicity, oncologic adverse reactions, maculopapular exanthema

 

 

 

 

Reacția de hipersensibilitate tardivă la carboplatin – o prezentare atipică

Alexandra Croitoru¹, Cristian Budică¹, Alice Gogu-Șerban¹, Ruxandra-Mihaela Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2

1. Compartimentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Carol Davila”, București, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

Introducere

Sărurile de platină pot determina frecvent reacții de hipersensibilitate de tip I, IgE-mediate, în special după administrări repetate. Cazuri de hipersensibilitate de tip întârziat, mediate de limfocitele T, au fost rar descrise.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 43 de ani, cu neoplasm mamar, în tratament cu carboplatin, paclitaxel și pembrolizumab din decembrie 2025. La patru ore după a șaptea ședință de chimioterapie cu carboplatin, pacienta a prezentat greață, vărsături, febră, dureri osoase și stare generală alterată; la 12 ore a apărut o erupție de tip exantem maculopapulos la nivelul coapsei și șoldului drept, remisă spontan în câteva zile. Pacienta a prezentat un episod similar după ședința a opta de chimioterapie. Ulterior, ea a tolerat administrarea de paclitaxel și pembrolizumab, fără carboplatin.

Metodologie și rezultate

Evaluarea alergologică a presupus efectuarea de teste cutanate prick și intradermice (IDR) la carboplatin (1 mg/ml) și cisplatin (0,1 mg/ml), negative la citirea imediată. La patru ore de la efectuare, testul IDR la carboplatin a avut criterii de pozitivitate (eritem și indurație), reacția persistând aproximativ 48 de ore și confirmând o reacție de hipersensibilitate tardivă, mediată de limfocitele T. Cisplatinul nu a mai fost administrat, în ciuda testului cutanat negativ, deoarece schema de tratament se încheiase anterior evaluării.

Concluzii

Cazul prezentat descrie o reacție de hipersensibilitate tardivă, mediată de limfocitele T, la carboplatin, o formă rar raportată în literatura de specialitate. În prezent, datele privind reactivitatea încrucișată dintre sărurile de platină în contextul reacțiilor tardive sunt limitate și insuficient caracterizate, astfel încât conduita terapeutică trebuie stabilită individualizat, în funcție de necesitățile pacientului.

Keywords: carboplatin, hipersensibilitate tardivă, reacție mediată de limfocitele T, săruri de platină, neoplasm mamar, toxicitate medicamentoasă, reacții adverse oncologice, exantem maculopapulos

 

 

 

 

Wheat-dependent exercise-induced urticaria – a diagnostic challenge in allergology practice and the value of molecular testing

Carmen-Nicoleta Drăghici¹, Maria-Lucia Toader¹, Sabina-Loredana Corcea², Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Corresponding author: Carmen-Nicoleta Drăghici, e-mail: draghicinicoleta05@gmail.com

Introduction

Wheat-dependent exercise-induced allergic reactions are IgE-mediated responses triggered by wheat ingestion followed by physical activity. Although anaphylaxis is the typical presentation, cases limited solely to urticaria, without systemic involvement, are rare and may present diagnostic challenges.

Case presentation

We present the case of a 26-year-old patient with recurrent episodes of generalized urticaria and labial angioedema occurring exclusively after intense exercise, 2-3 hours postprandially, without systemic manifestations. The eruptions were transient and micropapular, with no identifiable food trigger. The initial suspicion of cholinergic urticaria was ruled out based on tolerance to exercise while fasting and on the absence of reactions to hyperhidrosis or thermal stimuli. In the absence of an evident trigger, multiplex testing ALEX MADx was performed. This revealed sensitization to wheat via the omega-5 gliadin component (specific IgE to Tri a 19 = 12 kUA/L). Reassessment of the medical history confirmed the diagnosis of wheat-dependent exercise-induced urticaria. Avoidance of foods containing omega-5 gliadin before exercise was recommended, with no recurrence of episodes. Although the medical history and the positive specific IgE to omega-5 gliadin are suggestive of food-dependent exercise-induced urticaria, a complete allergy diagnosis would have required a food challenge test (wheat) followed by exercise to confirm causality.

Conclusions

Wheat-dependent exercise-induced urticaria is a rare phenotype, raising diagnostic and prognostic challenges. This case highlights the role of molecular diagnostics when the medical history does not identify an evident food trigger, as detection of sensitization to omega-5 gliadin enables the accurate diagnosis and patient’s management.

Keywords: wheat-dependent exercise-induced urticaria, omega-5 gliadin, cholinergic urticaria, molecular diagnostics

 

 

 

 

Urticaria dependentă de grâu, indusă de efort – o provocare diagnostică în practica alergologică și valoarea testării moleculare

Carmen-Nicoleta Drăghici¹, Maria‑Lucia Toader¹, Sabina‑Loredana Corcea², Selda Ali^1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2

1. Compartimentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

Introducere

Reacțiile alergice dependente de grâu, induse de efort, reprezintă manifestări IgE-mediate declanșate de ingestia de grâu și activitatea fizicăulterioară. Deși anafilaxia este forma clasică, prezentările limitate exclusiv la urticarie, fără afectare sistemică, sunt rare și pot crea dificultăți diagnostice.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unui pacient de 26 de ani cu episoade recurente de urticarie generalizată și angioedem labial, apărute exclusiv în contextul efortului intens, la 2-3 ore postprandial,fărămanifestări sistemice. Erupțiile au fost tranzitorii, micropapuloase, fără decelarea tri­ggerului alimentar. Suspiciunea inițială de urticarie colinergică a fost infirmată prin toleranța efortului fizic à jeun și prin lipsa reacțiilor la hipersudorație sau stimuli termici. În absența unui trigger evident, am decis testarea multiplex ALEX MADx. Astfel, am evidențiat sensibilizarea la grâu prin componenta omega-5 gliadină (IgE specific la Tri a 19 = 12 kUA/L), iar prin reluarea anamnezei, am confirmat diagnosticul de urticarie dependentă de grâu, indusă de efort. S-a recomandat evitarea alimentelor care conțin omega-5 gliadină anterior efortului fizic, fără reapariția episoadelor.

Deși anamneza și rezultatul pozitiv al IgE specific la omega-5 gliadină sunt sugestive urticariei dependente de aliment, indusă de efort, diagnosticul alergologic complet ar fi necesitat un test de provocare la aliment (grâu), urmat de efort fizic, pentru confirmarea cauzalității.

Concluzii

Urticaria dependentă de grâu, indusă de efort, este un fenotip rar, ridicând provocări diagnostice și prognostice. Cazul subliniază rolul diagnosticului molecular când anamneza nu identifică un trigger alimentar evident, detectarea sensibilizării la omega-5 gliadină facilitând optimizarea diagnosticului și managementul pacientului.

Cuvinte-cheie: urticarie dependentă de grâu indusă de efort, omega-5 gliadină, urticarie colinergică, diagnostic molecular

 

 

 

 

An analysis of molecular allergen profiles for grass pollen in a cohort of patients from Cluj-Napoca

Monica Eșanu¹, Teodora Bălăneanu¹, Ioana Secheli¹, Irena Nedelea^1,2, Ioana-Adriana Muntean^1,2

1. Allergy Department, “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, Romania

2. Allergology and Immunology Discipline, “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

Corresponding author: Monica Eșanu, e-mail: monicaesanu21@gmail.com

Introduction

The molecular allergy diagnosis and microarray technology represent advanced diagnostic tools that can accurately identify sensitization profiles and help with the management of grass pollen allergy. In recent years, the clinical landscape of grass pollen allergy has been characterized by earlier onset and longer duration of pollen seasons, thereby necessitating the optimization of diagnostic precision.

Materials and method

A retrospective descriptive analysis was conducted on the patients treated at the Allergology Department of the “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, Romania, between October 2023 and December 2024. The study involved 131 allergic patients sensitized to at least one of 58 pollen molecular allergens (12 grass, 27 tree and 19 weed). Clinical data and sera were analyzed following evaluation using our clinic’s multiplex array system.

Results

In our cohort, there were included 131 patients, with a mean age of 26.3 years old (range: 3-71) and with a gender ratio of 52.6% men to 47.3% women. We note that more than half of all the subjects involved presented multiple pollen sensitizations (grass, tree and weed pollen allergens). However, it was observed that 25.19% presented sensitization only to grass pollen, with the tree pollen (7.63) and weed pollen (5.34%) numbers being lower. Also, the highest observed sensitization rate was 80.15% to grass-specific molecules (the most frequent being Phl p1 and Lol p1; 69.47%). Patients sensitized to grass pollen who presented with both asthma and rhinitis showed a statistically significant (p=0.04) reduction in Phl p5 sensitization compared to patients without asthma.

Conclusions

Our study identifies grass pollen as the predominant allergen in the region, with the highest sensitization rate observed within our cohort. This primary finding, coupled with a high prevalence of multiple sensitizations to tree and weed species, emphasizes the critical role of molecular profiling in achieving accurate diagnosis and personalized treatment.

Keywords: molecular allergy diagnostics, grass polen, Phl p5, Lol p1

 

 

 

 

Analiza profilurilor de alergeni moleculari pentru polenul de graminee într-o cohortă de pacienți din Cluj-Napoca

Monica Eșanu¹, Teodora Bălăneanu¹, Ioana Secheli¹, Irena Nedelea^1,2, Ioana-Adriana Muntean^1,2

1. Departamentul de Alergologie, Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Profesor Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, România

2. Disciplina Alergologie și Imunologie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu“, Cluj-Napoca, România

Introducere

Diagnosticul molecular al alergiilor și tehnologia microarray reprezintă instrumente de diagnostic avansate care pot identifica cu acuratețe profilurile de sensibilizare și pot sprijini managementul terapeutic al alergiei la polenul de graminee. În ultimii ani, tabloul clinic al alergiei la polenul de graminee a fost caracterizat prin debutul mai precoce și durata mai lungă a sezoanelor polenice, fapt ce impune, astfel, optimizarea preciziei de diagnostic.

Materiale și metodă

Am efectuat o analiză descriptivă retrospectivă a pacienților tratați în Departamentul de Alergologie al IRGH „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, România, în perioada octombrie 2023 – decembrie 2024. Studiul a inclus 131 de pacienți alergici, sensibilizați la cel puțin unul dintre cei 58 de alergeni moleculari polenici (12 tipuri de graminee, 27 de arbori și 19 buruieni). Datele clinice și serurile au fost analizate în urma evaluării prin sistemul de tip multiplex array disponibil în clinica noastră.

Rezultate

Cohorta noastră a inclus 131 de pacienți, cu o vârstă medie de 26,3 ani (interval: 3-71 de ani) și un raport pe sexe de 52,6% bărbați și 47,4% femei. Menționăm că mai mult de jumătate dintre subiecții incluși au prezentat sensibilizări polenice multiple (alergeni polenici de graminee, arbori și buruieni). Cu toate acestea, s-a observat că 25,19% au prezentat sensibilizare exclusiv la polenul de graminee, ratele pentru polenul de arbori (7,63%) și cel de buruieni (5,34%) fiind mai scăzute. De asemenea, cea mai mare rată de sensibilizare observată a fost de 80,15% pentru moleculele specifice gramineelor (cele mai frecvente fiind Phl p1 și Lol p1; 69,47%). La pacienții sensibilizați la polenul de graminee care au prezentat atât astm, cât și rinită s-a observat o reducere semnificativă statistic (p =0,04) a sensibilizării la Phl p5 comparativ cu pacienții fără astm.

Concluzii

Studiul nostru identifică polenul de graminee ca fiind alergenul predominant în regiune, având cea mai mare rată de sensibilizare observată în cohorta noastră. Această constatare, asociată cu prevalența ridicată a sensibilizărilor multiple la speciile de arbori și buruieni, subliniază rolul critic al profilării moleculare în obținerea unui diagnostic precis și a unui tratament personalizat.

Cuvinte-cheie: diagnostic molecular, polen de graminee, Phl p5, Lol p1

 

 

 

 

Amoxicillin-induced fixed drug eruption: the value of patch testing in the diagnosis of delayed beta-lactam hypersensitivity

Ioan‑Octavian Fanea¹, Diana Vlad¹, Alina Ivasko¹, Ingrid‑Ana Chețan¹, Teodora Nicola-Varo², Corina Ureche^1,2

1. County Emergency Clinical Hospital Târgu Mureș, Romania

2. Discipline of Allergology and Clinical Immunology, “George Emil Palade“ University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu Mureș, Romania

Corresponding author: Ioan‑Octavian Fanea, e-mail: tavi.fanea22@gmail.com

Introduction

β-lactam antibiotics are among the most frequent causes of drug hypersensitivity reactions. Delayed reactions may present with various cutaneous manifestations, including fixed drug eruption, whose retrospective diagnosis may be difficult without appropriate allergology evaluation.

Materials and method

We report the case of a 66-year-old female patient with a complex medical history, including active acromegaly under somatostatin analogues, central hypothyroidism under levothyroxine, and insulin-requiring type 2 diabetes mellitus. The patient reported multiple episodes of post-drug cutaneous eruptions, the first occurring in 1987, after the administration of penicillin. Similar manifestations appeared intermittently thereafter, the most recent in 2022, following the administration of amoxicillin/clavulanate, with symptom onset approximately 12 hours later. The manifestations included labial and lingual angioedema and eruptions, initially involving the wrists and inguinal region, with persistence of residual hyperpigmented lesions on the arms and forearms. Allergology evaluation included prick, intradermal and patch testing with amoxicillin and cefuroxime.

Results

Prick and intradermal tests were negative. Patch testing showed a positive reaction to amoxicillin at 48 and 72 hours, while cefuroxime test was negative. Clinical data and the testing results support the diagnosis of delayed hypersensitivity to amoxicillin, suggestive of fixed drug eruption.

Conclusions

Patch testing is useful in the diagnosis of delayed drug reactions to β-lactams, and can confirm the suspicion of fixed drug eruption when the clinical history is suggestive. The correct diagnosis allows the avoidance of the responsible antibiotic and the selection of safe therapeutic alternatives.

Keywords: fixed drug eruption, β-lactam antibiotics, amoxicillin, patch testing, delayed hypersensitivity

 

 

 

 

Eritem fix medicamentos indus de amoxicilină: valoarea testării patch în diagnosticul hipersensibilității tardive la betalactamice

Ioan‑Octavian Fanea¹, Diana Vlad¹, Alina Ivasko¹, Ingrid‑Ana Chețan¹, Teodora Nicola-Varo², Corina Ureche^1,2

1. Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, România

2. Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu Mureș, România

Introducere

Antibioticele β-lactamice reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de reacții de hipersensibilitate medicamentoase. Reacțiile tardive pot avea manifestări cutanate variate, inclusiv eritem fix medicamentos, al cărui diagnostic retrospectiv poate fi dificil fără o evaluare alergologică adecvată.

Materiale și metodă

Prezentăm cazul unei paciente de 66 de ani, cu antecedente medicale complexe: acromegalie activă sub tratament cu analogi de somatostatină, hipotiroidism central substituit cu levotiroxină și diabet zaharat de tip 2 insulinonecesitant. Pacienta relatează multiple episoade de erupții cutanate postmedicamentoase, primul în 1987, după administrarea de penicilină. Manifestări similare au apărut ulterior intermitent, ultimul în 2022, după administrarea de amoxicilină/clavulanat, cu debutul simptomelor la aproximativ 12 ore. Manifestările au inclus angioedem labial și lingual și erupții inițial la nivelul încheieturilor și regiunii inghinale, cu persistența unor leziuni hiperpigmentare reziduale la nivelul brațelor și antebrațelor. Evaluarea alergologică a inclus testare prick, intradermică și patch cu amoxicilină și cefuroximă.

Rezultate

Testele prick și intradermice au fost negative. Testarea patch a evidențiat reacție pozitivă la amoxicilină la 48 și 72 de ore, în timp ce testul pentru cefuroximă a fost negativ. Datele clinice și rezultatele testării susțin diagnosticul de hipersensibilitate tardivă la amoxicilină, sugestivă pentru eritem fix medicamentos.

Concluzii

Testarea patch este utilă în diagnosticul reacțiilor medicamentoase tardive la β-lactamice și poate confirma suspiciunea de eritem fix medicamentos când istoricul clinic este sugestiv. Diagnosticul corect permite evitarea antibioticului responsabil și alegerea unor alternative terapeutice sigure.

Cuvinte-cheie: eritem fix medicamentos, β-lactamice, amoxicilină, testare patch, hipersensibilitate tardivă

 

 

 

 

Continuation of olaparib therapy through desensitization

Veronica Fecioru, Natalia Chiriac, Liliana-Mihaela Pădureanu

“Sf. Spiridon” County Emergency Clinical Hospital, Iași, Romania

Corresponding author: Veronica Fecioru, e-mail: andronicveronica0@gmail.com

Introduction

Olaparib is a poly(ADP-ribose) polymerase (PARP) inhibitor used in the treatment of various types of cancer, particularly in patients with BRCA mutations or homologous recombination deficiency (HRD). In general, the drug has a favorable safety profile; however, hypersensitivity reactions may rarely occur, and may require the discontinuation of therapy. In such situations, drug desensitization may represent an effective option for maintaining the oncological therapeutic benefit.

Case presentation

We present the case of a 52-year-old female patient diagnosed with primary ovarian neoplasm, with peritoneal and pulmonary recurrence, associated with lymphadenopathy, for whom the treatment with olaparib was initiated. Shortly after receiving the first dose (300 mg), the patient developed facial angioedema, extensive rash and intense pruritus, which led to treatment discontinuation. Given the significant therapeutic benefit of olaparib and the lack of suitable alternatives, it was decided to resume the treatment using a gradual desensitization protocol, conducted over two days under close monitoring. The procedure was well tolerated, with no systemic reactions, and the treatment was subsequently continued at the standard dose, without the recurrence of hypersensitivity symptoms.

Conclusions

Although the hypersensitivity to olaparib is rare, it can pose a challenge in the management of cancer patients. The implementation of desensitization protocols allows for the safe continuation of treatment, avoiding the interruption of an effective therapy. An individualized approach along with careful patient monitoring are essential for therapeutic success.

Keywords: olaparib, hypersensitivity, desensitization, ovarian neoplasm

 

 

 

 

Continuarea terapiei cu olaparib prin desensibilizare

Veronica Fecioru, Natalia Chiriac, Liliana-Mihaela Pădureanu

Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon”, Iași, România

Introducere

Olaparib este un inhibitor al poli(ADP-riboză) polimerazei (PARP), utilizat în tratamentul diverselor tipuri de cancer, în special la pacienții care prezintă mutații BRCA sau deficit de recombinare omoloagă (HRD). În general, medicamentul are un profil de siguranță favorabil, însă reacțiile de hipersensibilitate pot apărea rar și pot impune întreruperea terapiei. În astfel de situații, desensibilizarea medicamentoasă poate reprezenta o opțiune eficientă pentru menținerea beneficiului terapeutic oncologic.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 52 de ani, diagnosticată cu neoplasm ovarian primar, cu recurență peritoneală și pulmonară, asociată cu adenopatii, pentru care s-a inițiat tratament cu olaparib. La scurt timp după administrarea primei doze (300 mg), pacienta a dezvoltat angioedem facial, erupție cutanată extinsă și prurit intens, ceea ce a determinat întreruperea tratamentului. Având în vedere beneficiul terapeutic semnificativ al olaparibului și lipsa unor alternative adecvate, s-a decis reluarea tratamentului printr-un protocol de desensibilizare graduală, desfășurat pe durata a două zile, sub monitorizare atentă. Procedura a fost bine tolerată, fără apariția unor reacții sistemice, iar ulterior tratamentul a fost continuat la doza standard, fără reapariția manifestărilor de hipersensibilitate.

Concluzii

Deși hipersensibilitatea la olaparib este rar întâlnită, aceasta poate reprezenta o provocare în managementul pacientului oncologic. Implementarea protocoalelor de desensibilizare permite continuarea tratamentului în condiții de siguranță, evitând întreruperea unei terapii eficiente. O abordare individualizată, alături de monitorizarea atentă a pacientului, este esențială pentru succesul terapeutic.

Cuvinte-cheie: olaparib, hipersensibilitate, desensibilizare, neoplasm ovarian

 

 

 

 

Redefining vancomycin “allergy” – the allergist’s role in a case of MRSA peritonitis in a peritoneal hemodialysis patient

Oana-ștefania Ghinea¹, Alice Gogu-șerban¹, Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Department of Allergy and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Corresponding author: Oana-Ștefania Ghinea, e-mail: oana-stefania.ghinea25@rez.umfcd.ro

Introduction

Adverse reactions to vancomycin range from nonallergic reactions, such as the red man syndrome (RMS), to significantly rarer IgE-mediated allergic reactions. The differentiation is essential, as mislabeling a reaction as “vancomycin allergy” may deprive the patient of a first-line antibiotic that is crucial in severe infections caused by methicillin-resistant Staphylococcus aureus (MRSA).

Case presentation

We present the case of a patient with end-stage chronic kidney disease undergoing peritoneal dialysis who developed MRSA peritonitis, a situation in which intraperitoneal vancomycin represented the mainstay of treatment. The patient’s history included an episode of thoracic erythema, generalized pruritus and bilateral palpebral edema occurring during an intravenous vancomycin infusion, with complete resolution within less than 24 hours. No data were available regarding the infusion rate or prior exposures. Given the severity of the infection, the limited therapeutic alternatives and the need for intraperitoneal bolus administration, without the possibility of reducing the vancomycin infusion rate, an allergological reassessment was required. Skin prick and intradermal tests (0.01 mg/mL; 0.1 mg/mL) were negative. Subsequently, the patient tolerated slow intravenous administration (1.5 g over 3 hours, with H1 antihistamine premedication) and later intraperitoneal bolus administration (2 g) without adverse reactions.

Discussion

The particularity of this case lies in the need for intraperitoneal bolus administration, which does not allow the control of the infusion rate, the main factor involved in the occurrence of red man syndrome. Moreover, peritoneal inflammation may increase the systemic absorption of vancomycin, with the potential to amplify adverse reactions.

Conclusions

In this challenging clinical context, allergological evaluation of the previous vancomycin-induced hypersensitivity reaction was essential to enable the safe administration of first-line therapy for MRSA peritonitis, decisively influencing the therapeutic management and the patient’s outcome.

Keywords: red man syndrome, infusion-related reaction, drug hypersensitivity, MRSA peritonitis

 

 

 

 

Redefinirea „alergiei” la vancomicină – rolul alergologului într-un caz de peritonită cu MRSA la un pacient cu hemodializă peritoneală

Oana-ștefania Ghinea¹, Alice Gogu-șerban¹, Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2

1. Compartimentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

Introducere

Reacțiile adverse la vancomicină variază de la reacții nonalergice, precum sindromul omului roşu (red man syndrome; RMS), la reacții alergice IgE-mediate, acestea din urmă fiind semnificativ mai rare. Diferențierea este esențială, deoarece etichetarea eronată drept „alergie la vancomicină” poate priva pacientul de un antibiotic de primă linie decisiv în infecțiile severe cu Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA).

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unui pacient cu boală renală cronică în stadiu terminal, în program de dializă peritoneală, care a dezvoltat peritonită cu MRSA, situație în care vancomicina administrată intraperitoneal reprezenta principala opțiune terapeutică. Din antecedentele pacientului reținem un episod de eritem toracic, prurit generalizat și edem palpebral bilateral, apărute în timpul unei perfuzii intravenoase cu vancomicină, cu remiterea completă în mai puțin de 24 de ore. Nu există date privind viteza de administrare sau expuneri anterioare. În contextul severității infecției, al opțiunilor terapeutice limitate și al necesității administrării intraperitoneale în bolus, fără posibilitatea reducerii ratei de administrare a vancomicinei, s-a impus evaluarea alergologică. Testele cutanate prick și intradermice (0,01 mg/ml; 0,1 mg/ml) au fost negative. Ulterior, pacientul a tolerat administrarea intravenoasă lentă (1,5 g în 3 ore, cu premedicație cu antihistaminic H1) și, ulterior, administrarea intraperitoneală în bolus (2 g), fără reacții adverse.

Discuție

Particularitatea cazului constă în necesitatea administrării intraperitoneale în bolus, care nu permite controlul ratei de administrare, principalul factor implicat în apariția RMS. În plus, inflamația peritoneală poate crește absorbția vancomicinei, cu potențial de amplificare a reacțiilor adverse.

Concluzii

În acest context clinic dificil, evaluarea alergologică a reacției de hipersensibilitate induse de vancomicină din antecedente a fost esențială pentru administrarea în condiții de siguranță a tratamentului de primă linie pentru peritonita cu MRSA, influențând decisiv conduita terapeutică și evoluția pacientului.

Keywords: vancomicină, sindromul omului roșu, reacție asociată perfuziei, hipersensibilitate medicamentoasă, peritonită cu MRSA

 

 

 

 

Redefinirea „alergiei” la vancomicină – rolul alergologului într-un caz de peritonită cu MRSA la un pacient cu hemodializă peritoneală

Oana-ștefania Ghinea¹, Alice Gogu-șerban¹, Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2

1. Compartimentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

Introducere

Reacțiile adverse la vancomicină variază de la reacții nonalergice, precum sindromul omului roşu (red man syndrome; RMS), la reacții alergice IgE-mediate, acestea din urmă fiind semnificativ mai rare. Diferențierea este esențială, deoarece etichetarea eronată drept „alergie la vancomicină” poate priva pacientul de un antibiotic de primă linie decisiv în infecțiile severe cu Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA).

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unui pacient cu boală renală cronică în stadiu terminal, în program de dializă peritoneală, care a dezvoltat peritonită cu MRSA, situație în care vancomicina administrată intraperitoneal reprezenta principala opțiune terapeutică. Din antecedentele pacientului reținem un episod de eritem toracic, prurit generalizat și edem palpebral bilateral, apărute în timpul unei perfuzii intravenoase cu vancomicină, cu remiterea completă în mai puțin de 24 de ore. Nu există date privind viteza de administrare sau expuneri anterioare. În contextul severității infecției, al opțiunilor terapeutice limitate și al necesității administrării intraperitoneale în bolus, fără posibilitatea reducerii ratei de administrare a vancomicinei, s-a impus evaluarea alergologică. Testele cutanate prick și intradermice (0,01 mg/ml; 0,1 mg/ml) au fost negative. Ulterior, pacientul a tolerat administrarea intravenoasă lentă (1,5 g în 3 ore, cu premedicație cu antihistaminic H1) și, ulterior, administrarea intraperitoneală în bolus (2 g), fără reacții adverse.

Discuție

Particularitatea cazului constă în necesitatea administrării intraperitoneale în bolus, care nu permite controlul ratei de administrare, principalul factor implicat în apariția RMS. În plus, inflamația peritoneală poate crește absorbția vancomicinei, cu potențial de amplificare a reacțiilor adverse.

Concluzii

În acest context clinic dificil, evaluarea alergologică a reacției de hipersensibilitate induse de vancomicină din antecedente a fost esențială pentru administrarea în condiții de siguranță a tratamentului de primă linie pentru peritonita cu MRSA, influențând decisiv conduita terapeutică și evoluția pacientului.

Keywords: vancomicină, sindromul omului roșu, reacție asociată perfuziei, hipersensibilitate medicamentoasă, peritonită cu MRSA

 

 

 

 

 

Symptom burden and sensitization patterns în allergic rhinitis: real-world data

Ana-Virginia Gorbatovschi

Medex Oncology Hospital, Târgu Mureș, Romania

Corresponding author: Ana-Virginia Gorbatovschi, e-mail: anavirginiagorbatovschi@gmail.com

Allergic rhinitis (AR) represents a significant burden in routine clinical practice. The objective of this study was to evaluate symptom severity, treatment recommendations, sensitization profiles and associated allergic conditions in patients with allergic rhinitis in a real-world outpatient setting. We conducted a retrospective analysis of consecutive patients diagnosed with allergic rhinitis in an outpatient allergy practice. Symptom severity at presentation was assessed using a 0-10 visual analogue scale (VAS). Uncontrolled disease was defined as VAS>5, according to ARIA recommendations. All patients underwent skin prick testing to a standard aeroallergen panel. Demographic characteristics, clinical phenotype (seasonal or perennial), symptom severity, sensitization patterns, associated allergic conditions and treatment recommendations were recorded at the initial outpatient visit. Thirty-two patients were included (59.4% female), with a median age of 38 years old (range: 4-69). Perennial allergic rhinitis was observed in 65.6% of patients, while 34.4% had seasonal disease. The median VAS score was 5 (range: 3-9), and 43.8% of patients presented with VAS>5. Treatment recommendations at presentation included a combination of antihistamines and intranasal corticosteroids in 37.5% of patients, intranasal corticosteroids alone in 28.1% and antihistamines alone in 28.1% of patients. Skin prick testing revealed polysensitization in 62.5% of patients and monosensitization in 37.5%. Sensitization to pollens and house dust mites was observed in 62.5% of patients each, while sensitization to epithelia and moulds was present in 12.5% and 9.4%, respectively. Associated allergic conditions were documented in 34.4% of patients, most commonly urticaria and asthma. In this real-world outpatient cohort, patients with allergic rhinitis presented with predominantly moderate to severe symptoms, highlighting the importance of structured symptom assessment and appropriate pharmacological management. The combined use of the visual analogue scale and skin prick testing provides a practical approach to assess disease burden and sensitization patterns, supporting individualized management in clinical practice.

Keywords: allergic rhinitis, sensitization patterns, visual analogue scale (VAS)

 

 

 

 

Severitatea simptomelor și tiparele de sensibilizare în rinita alergică: date din practica clinică curentă

Ana-Virginia Gorbatovschi

 Spitalul Oncologic Medex, Târgu Mureș, România

Ainita alergică (RA) reprezintă o patologie frecventă, cu impact semnificativ în practica clinică. Obiectivul acestui studiu a fost evaluarea severității simptomelor, a recomandărilor terapeutice, a profilurilor de sensibilizare și a bolilor alergice asociate la pacienți cu rinită alergică, într-un context de practică ambulatorie reală. A fost realizată o analiză retrospectivă a pacienților consecutivi diagnosticați cu rinită alergică într-un cabinet de alergologie. Severitatea simptomelor la prezentare a fost evaluată utilizând scala analogică vizuală (VAS; 0-10), un scor >5 fiind considerat sugestiv pentru simptomatologie moderat-severă, conform recomandărilor ARIA. Toți pacienții au efectuat testare cutanată prick la un panel standard de aeroalergeni. La prima consultație au fost înregistrate datele demografice, fenotipul clinic (sezonier sau peren), severitatea simptomelor, tiparele de sensibilizare, bolile alergice asociate și recomandările terapeutice. Au fost incluși 32 de pacienți (59,4% femei), cu vârsta mediană de 38 de ani (interval: 4-69). Rinita alergică perenă a fost identificată la 65,6% dintre pacienți, iar forma sezonieră, la 34,4%. Scorul median VAS a fost 5 (interval: 3-9), 43,8% dintre pacienți prezentând valori mai mari de 5. Recomandările terapeutice au inclus terapie combinată cu antihistaminice și corticosteroizi intranazali la 37,5% dintre pacienți, corticosteroizi intranazali în monoterapie la 28,1% și antihistaminice în monoterapie la 28,1%. Testarea prick a evidențiat polisensibilizare la 62,5% dintre pacienți și monosensibilizare la 37,5%. Sensibilizarea la polenuri și acarieni a fost prezentă la 62,5% dintre pacienți, iar sensibilizarea la epitelii și micofite, la 12,5%, respectiv 9,4%. Afecțiuni alergice asociate au fost identificate la 34,4% dintre pacienți, cel mai frecvent urticarie și astm. În acest lot ambulatoriu real-world, pacienții cu rinită alergică s-au prezentat predominant cu simptomatologie moderat-severă, subliniind importanța evaluării structurate a simptomelor și a ­managementului medicamentos adecvat. Utilizarea combinată a scalei VAS și a testării cutanate prick reprezintă o abordare practică pentru evaluarea poverii bolii și a tiparelor de sensibilizare, facilitând un management individualizat în practica clinică.

Keywords: rinită alergică, profil de sensibilizare, scală analogică vizuală (VAS)

 

 

 

 

The spirometric trap: unmasking pseudo-restriction with tezepelumab in

Andreea Grozea¹, Ruxandra Vintilă^1,2, Sabina Corcea², Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Corresponding author: Andreea Grozea, e-mail: andreeagrozea20@yahoo.com

Introduction

The management of severe asthma, particularly in patients with a history of smoking, represents a major therapeutic challenge. These patients are frequently classified as having asthma-COPD overlap (ACO), based on functional alterations considered irreversible. The emergence of biological therapies targeting epithelial alarmins compels us to reevaluate classical pathophysiological dogmas and redefine the limits of bronchial reversibility.

Case presentation

We present the case of a 69-year-old female patient, a former smoker (cessation 13 years prior), under pulmonary follow-up with a diagnosis of COPD and severe asthma (GINA step V). Clinically, the patient exhibited poor disease control, profound impairment in quality of life and dependence on frequent courses of systemic corticosteroids. Functionally, serial spirometry evaluations consistently demonstrated severe mixed ventilatory dysfunction, with a baseline FEV₁ of 500 mL, reaching a maximal threshold of only 1 L after corticosteroid therapy. Phenotypic assessment confirmed type 2 inflammation, with elevated FeNO (36 ppb) and a total IgE level of 2500 IU/mL, without clinically relevant allergen sensitizations. Because asthma remained suboptimally controlled despite maximal inhaled therapy, the treatment with tezepelumab was initiated. The evolution after the first administration was remarkable: FEV₁ increased to 1.62 L (79%), correlated with significant clinical improvement.

Discussion

The spirometry dynamics under anti-TSLP therapy revealed the complete resolution of the restrictive component, with persistence of an exclusively obstructive ventilatory defect. This evolution retrospectively demonstrates the presence of pseudo-restriction generated by pulmonary hyperinflation (air trapping), secondary to severe small airway inflammation and extreme bronchospasm.

Conclusions

This case illustrates the tezepelumab’s ability to correct profound physiopathological abnormalities in severe asthma, challenging the presumption of irreversible structural damage and redefining the role of biological therapies in atypical phenotypes previously considered refractory.

Keywords: severe asthma, pseudo-restriction, air trapping, tezepelumab, mixed ventilatory dysfunction, ACO

 

 

 

 

 

 

Andreea Grozea¹, Ruxandra Vintilă^1,2, Sabina Corcea², Selda Ali^1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2

1. Compartimentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

Introducere

Managementul astmului sever, în special la pacienții cu istoric de fumat, reprezintă o provocare terapeutică majoră. Frecvent, acești pacienți sunt încadrați în sindromul de overlap astm – BPOC (ACO), pe baza unor alterări funcționale considerate ireversibile. Apariția terapiilor biologice care vizează alarminele epiteliale ne obligă să reevaluăm dogmele fiziopatologice clasice și să redefinim limitele reversibilității bronșice.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 69 de ani, fostă fumătoare (a renunţat în urmă cu 13 ani), aflată sub monitorizare pneumologică cu diagnosticul de BPOC și astm sever (treapta V GINA). Clinic, pacienta prezenta un control precar, alterare profundă a calității vieții și dependență de cure frecvente de corticoterapie sistemică. Funcțional, evaluările spirometrice seriate indicau constant o disfuncție ventilatorie mixtă severă, cu un VEMS bazal de 500 ml, care atingea un prag maxim de doar 1 L postcorticoterapie. Fenotipic s-a obiectivat inflamația de tip 2 prin FeNO crescut (36 ppb) și s-a depistat un nivel al IgE totale de 2500 UI/ml, fără sensibilizări alergenice relevante clinic. Deoarece astmul era controlat suboptimal cu terapie inhalatorie maximală, am inițiat tratamentul cu tezepelumab. Evoluția după prima administrare a fost spectaculoasă: creşterea VEMS la 1,62 L (79% din prezis GLI), corelată cu o ameliorare clinică remarcabilă.

Discuție

Dinamica spirometrică sub terapia anti-TSLP a relevat dispariția completă a componentei restrictive, menținându-se exclusiv o disfuncție ventilatorie obstructivă. Această evoluție demonstrează retrospectiv prezența unei pseudorestricții generate de hiperinflația pulmonară (air trapping), secundară inflamației severe a căilor aeriene mici și bronhospasmului extrem.

Concluzii

Cazul ilustrează capacitatea tezepelumabului de a corecta alterări fiziopatologice profunde în astmul sever, infirmând prezumția unor leziuni structurale ireversibile și redefinind utilitatea terapiilor biologice în fenotipurile atipice, considerate anterior refractare.

Cuvinte-cheie: astm sever, pseudorestricție, air trapping, tezepelumab, disfuncție ventilatorie mixtă, ACO

 

 

 

 

Convergence of common variable immunodeficiency, autoimmunity and lymphoproliferation in a patient carrying the TACI mutation

Teodora Hușanu¹, Ciprian-Viorel Jurcuț²

1. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

2. Department of Internal Medicine 2, “Dr. Carol Davila” Central Military Emergency University Hospital, Bucharest, Romania

Corespondent author: Teodora Hușanu, e-mail: teo.husanu@gmail.com

Introduction

Common variable immunodeficiency (CVID) is the most prevalent primary immunodeficiency, characterized by a heterogeneous and predominantly polygenic genetic architecture. However, a monogenic cause is identified in 30% of patients, with mutations in the TACI (TNFRSF13B) gene present in 8-10% of cases. Heterozygous status disrupts the class-switch process, increasing by three times the risk of autoimmunity via the failure of B-lymphocyte selection and promoting progression toward malignant lymphoproliferation.

Case presentation

We present the case of a 20-year-old patient, a carrier of the TNFRSF13B (TACI) mutation in a heterozygous state, with a history of systemic-onset juvenile idiopathic arthritis and Hodgkin lymphoma, in whom mild hypogammaglobulinemia was identified. The immunological assessment revealed low serum immunoglobulin levels (IgG, IgA) and depletion of switched memory B-cells (CD27+IgD-). Functional deficiency was confirmed by the absence of a protective vaccine response following exposure to tetanus toxoid. Subcutaneous immunoglobulin (SCIG) replacement therapy was initiated, and the patient simultaneously followed specific hematological treatment protocols, showing a favorable clinical and biological evolution. The correlation of clinical data (autoimmunity and lymphoproliferation) with immunophenotypic and genetic findings led to the diagnosis of common variable immunodeficiency (CVID) associated with the TACI mutation.

Conclusions

This case illustrates a rare situation in which a monogenic cause for CVID is identified in a patient whose primary manifestations of immunodeficiency were autoimmune and lymphoproliferative phenomena. Furthermore, the complexity of the case necessitates rigorous multidisciplinary monitoring to prevent long-term complications.

Keywords: CVID, TACI mutation, lymphoproliferation

 

 

 

 

Convergența dintre imunodeficiența comună variabilă, autoimunitate și limfoproliferare la un pacient purtător al mutației TACI

Teodora Hușanu¹, Ciprian-Viorel Jurcuț²

1. Compartimentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Secția Medicală 2, Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, București, România

Introducere

Imunodeficiența comună variabilă (CVID) este cea mai prevalentă imunodeficiență primară, având o arhitectură genetică eterogenă, preponderent poligenică. Totuși la 30% dintre pacienți se identifică o cauză monogenică, mutațiile genei TACI (TNFRSF13B) fiind prezente în 8-10% din cazuri. Statusul heterozigot perturbă procesul de class-switch, triplând riscul de autoimunitate prin eșecul selecției limfocitelor B și favorizând progresia către limfoproliferare malignă.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 20 de ani, purtător al mutației TNFRSF13B (TACI) în status heterozigot, cu istoric de artrită idiopatică juvenilă formă sistemică și limfom Hodgkin, la care s-a identificat hipogamaglobulinemie ușoară. Bilanțul imunologic a evidențiat valori scăzute ale imunoglobulinelor serice (IgG, IgA) și depleția limfocitelor B switch memory (CD27+IgD-). Deficitul funcțional a fost confirmat prin absența unui răspuns vaccinal protector postexpunere la anatoxina tetanică. S-a inițiat tratamentul de substituție cu imunoglobuline subcutanate (IGSC), iar pacientul a urmat concomitent protocoalele de tratament hematologice specifice, prezentând sub o evoluție clinică și biologică favorabilă. Coroborarea datelor clinice (autoimunitate și limfoproliferare) cu cele imunofenotipice și genetice a permis stabilirea diagnosticului de imunodeficiență comună variabilă (CVID) asociat mutației TACI.

Concluzii

Acest caz ilustrează o situație rară, în care este identificată o cauză monogenică pentru CVID, la un pacient care a avut fenomene autoimune și limfoproliferative drept principale manifestări ale imunodeficienței. De asemenea, complexitatea cazului impune o monitorizare multidisciplinară riguroasă pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Cuvinte-cheie: CVID, mutație TACI, limfoproliferare

 

 

 

 

Recall urticaria as a side effect during venom immunotherapy – a case report

Ana-Maria-Andreea Ioan¹, Alexandra Tița¹, Roxana-Marcela Criseru¹, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

 2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Corresponding author: Alexandra Tița, e-mail: alexandra.tita@rez.umfcd.ro

Introduction

Venom immunotherapy (VIT) is the gold standard for preventing anaphylaxis in patients with Hymenoptera venom allergy. While large local reactions (LLR) are common, cutaneous reactions reappearing at previous injection sites are rare, with few cases reported in literature. This phenomenon, recall urticaria (RU), involves inflammatory reactivation at sites of prior antigen exposure. We report a case of contralateral recall urticaria posing a diagnostic challenge during the VIT build-up phase.

Case presentation

A 39-year-old male cyclist started Vespula VIT (depot extract, cluster protocol) for confirmed wasp venom allergy (sIgE 79 kUA/L; rVes v5 3.87 kUA/L). The build-up phase was uneventful until the 40-µg dose. Approximately 24 hours after injection, he developed pruritic urticarial wheals exclusively on the contralateral arm, sharply confined to the exact anatomical sites of prior VIT injections. The same topographic “recall pattern” recurred after a subsequent dose, without any respiratory or cardiovascular symptoms. Consequently, VIT was continued without dose reduction, managed with topical corticosteroids alone, and the maintenance dose of 100 µg was successfully reached.

Conclusions

Recall urticaria is a benign, self-limited phenomenon that can complicate VIT monitoring and pose a differential diagnostic challenge, as it can be easily mistaken for mild systemic reactions. Two main mechanisms are proposed: a neurogenic axon-reflex mechanism or the systemic absorption of antigen reaching “primed” mast cells at previous injection sites. Differentiating benign RU from genuine systemic reactions is crucial to prevent the unnecessary dose adjustments or discontinuation of otherwise life-saving immunotherapy.

Keywords: venom immunotherapy, recall urticaria, Vespula, contralateral reaction

 

 

 

 

Urticaria de rapel ca reacție adversă în timpul imunoterapiei cu venin – prezentare de caz

Ana-Maria-Andreea Ioan¹, Alexandra Tița¹, Roxana-Marcela Criseru¹, Selda Ali^1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2

1. Departamentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

Introducere

Imunoterapia cu venin (VIT) este standardul de aur în prevenția anafilaxiei la pacienții alergici la venin de himenoptere. Deși reacțiile locale extinse sunt frecvente, apariția reacțiilor cutanate la locurile de injectare anterioare este rară, cu puține cazuri citate în literatură. Fenomenul „urticarie de rapel” (UR) implică reactivarea inflamatorie la sediul unei expuneri antigenice anterioare. Raportăm un caz de UR contralaterală care a constituit o provocare diagnostică în faza de inițiere VIT.

Prezentare de caz

Un ciclist (39 ani) a inițiat VIT Vespula (extract depot, protocol cluster) pentru alergie confirmată la venin de viespe (sIgE 79 kUA/L; rVes v5 3,87 kUA/L). Faza de inițiere a decurs normal până la doza de 40 µg. La aproximativ 24 ore postinjecție, a dezvoltat papule urticariene pruriginoase exclusiv pe brațul contralateral, strict limitate la locurile anatomice exacte ale injecțiilor VIT anterioare. Același tipar topografic „de rapel” a apărut la doza următoare, fără simptome respiratorii sau cardiovasculare. Ulterior, VIT s-a continuat fără reducerea dozei, gestionată doar cu corticosteroizi topici, atingându-se cu succes doza de menținere de 100 µg.

Concluzii

Urticaria de rapel este un fenomen benign, autolimitant, care poate complica monitorizarea VIT și ridică probleme de diagnostic diferențial, fiind ușor confundat cu reacții sistemice ușoare. Sunt propuse două mecanisme principale: reflexul axonic neurogen sau absorbția sistemică a antigenului care ajunge la mastocite „amorsate” la locurile vechi de injectare. Diferențierea urticariei de rapel de reacțiile sistemice veritabile este importantă pentru a preveni ajustarea inutilă a dozelor sau întreruperea unei imunoterapii salvatoare de vieți.

Cuvinte-cheie: imunoterapie cu venin, urticarie de rapel, Vespula, reacție contralaterală

 

 

 

 

When refractory thrombocytopenia conceals a primary immunodeficiency – case presentation

Irina Ioanovici¹, Corina Ureche^1,2, Brîndușa‑Ruxandra Căpîlnă¹

1. County Emergency Clinical Hospital Târgu Mureș, Romania

2. “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu Mureș, Romania

Corresponding author: Irina Ioanovici, e-mail: irina.naumof@gmail.com

Autoimmune cytopenias may represent the inaugural manifestation of inborn immunity errors. Autoimmune thrombocytopenia may precede the diagnosis of primary immunodeficiency, and in hyper-IgM phenotypes, autoimmune and inflammatory manifestations may dominate the initial clinical presentation.

We retrospectively analyzed the clinical, immunological and therapeutic course of an adolescent female patient followed between 2022 and 2026.

The clinical picture began at 12 years old, with a single syncopal episode, headache and severe thrombocytopenia (25,000/mm³), later accompanied by arthralgia, painful bilateral knee swelling, limitation of right hip mobility and positive antinuclear antibodies. Bone marrow aspiration was performed, but proved inconclusive, while anti-double-stranded DNA antibodies, anticardiolipin antibodies and the antiphospholipid profile were negative; accordingly, the case was initially interpreted as autoimmune thrombocytopenia. Treatment with intravenous immunoglobulins, corticosteroids, azathioprine and cyclosporine yielded only partial or transient responses, necessitating the initiation of eltrombopag. Given the emergency setting at presentation, the immunoglobulin profile was not assessed at admission. In June 2025, an immunologic evaluation demonstrated primary immunodeficiency with a hyper-IgM phenotype, which prompted the initiation of immunoglobulin replacement therapy.

In January 2026, the patient developed severe hypereosinophilia. Infectious and parasitological causes were investigated, and all results were negative. Discontinuation of eltrombopag was therefore decided. Following its withdrawal, eosinophil counts progressively normalized, while platelet values did not decline substantially, remaining only mildly below the normal range under immunoglobulin replacement therapy alone. This case illustrates a dual paradigm shift: an apparently isolated autoimmune thrombocytopenia masked an underlying primary immunodeficiency with a hyper-IgM phenotype, and the subsequent hematologic control was achieved without the thrombopoietin receptor agonist, which proved to be the cause of the hypereosinophilia.

Keywords: thrombocytopenia, primary immunodeficiency, hyper-IgM phenotype

 

 

 

 

Când o trombocitopenie refractară ascunde o imunodeficiență primară – prezentare de caz

Irina Ioanovici¹, Corina Ureche^1,2, Brîndușa‑Ruxandra Căpîlnă¹

1. Spitalul Clinic Județean Târgu Mureș, România

2. Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu Mureș, România

Citopeniile autoimune pot fi manifestarea inaugurală a erorilor înnăscute ale imunității. Trombocitopenia autoimună poate preceda diagnosticul de imunodeficiență primară, iar în fenotipurile hiper-IgM, manifestările autoimune și inflamatorii pot domina tabloul inițial.

Am analizat retrospectiv evoluția clinică, imunologică și terapeutică a unei adolescente urmărite între 2022 și 2026.

Tabloul a debutat la 12 ani, printr-un episod unic de sincopă, cefalee și trombocitopenie severă (25000/mm³), ulterior asociind artralgii, tumefacție dureroasă bilaterală a genunchilor, însoțită de limitarea mobilității șoldului drept și ANA pozitivi. S-a efectuat puncție medulară, care a fost neconcludentă, iar Ac anti-ADNdc, anticardiolipina și profilul antifosfolipidic au fost negative; astfel, s-a interpretat cazul ca fiind trombocitopenie autoimună. Sub tratament intravenos cu imunoglobuline, corticoterapie, azatioprină și ciclosporină, s-au obținut doar răspunsuri parțiale sau tranzitorii, fiind necesară inițierea eltrombopagului.

Având în vedere situația de urgență în care se afla pacienta, nu s-a determinat profilul de imunoglobuline la internare, iar în iunie 2025 s-a efectuat o imunogramă, care a evidențiat imunodeficiență primară cu hiper-IgM și a condus la terapia de substituție cu imunoglobuline.

În ianuarie 2026, pacienta a dezvoltat hipereozinofilie severă. S-au investigat cauze infecțioase şi parazitologice, toate având rezultate negative. S-a decis întreruperea terapiei cu eltrombopag. După întreruperea acestuia, eozinofilele s-au remis progresiv, iar valorile trombocitelor nu au scăzut dramatic, menținându-se doar discret sub valorile normale, exclusiv sub substituție cu imunoglobuline.

Cazul ilustrează o dublă schimbare de paradigmă: o trombocitopenie autoimună aparent izolată a mascat o imunodeficiență primară cu hiper-IgM; controlul ­hematologic ulterior a fost obținut fără agonistul de receptor trombopoietinic, care s-a demonstrat a fi cauza hipereozinofiliei.

Cuvinte‑cheie: trombocitopenie, imunodeficiență primară, fenotip hiper-IgM

 

 

 

 

Clopidogrel loading dose: the trigger for a hyperacute DRESS syndrome

Alina-Maria Ivaşko¹, Ingrid Chetan¹, Ioan-Octavian Fanea¹, Diana Vlad¹, Teodora Nicola-Varo², Corina Ureche^1,2

1. County Emergency Clinical Hospital Târgu Mureș, Romania

2. “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu Mureș, Romania

Corresponding author: Corina Ureche, e-mail: corina.ureche@umfst.ro

Introduction

DRESS syndrome is a severe, rare, but life-threatening drug hypersensitivity reaction characterized by widespread rash, eosinophilia and multiorgan involvement, with a mortality rate of up to 10%. Although the drugs most commonly implicated are anticonvulsants and allopurinol, similar reactions have also been described in association with cardiovascular medications.

Case presentation

A 71-year-old male with no history of allergic conditions was admitted for acute inferior myocardial infarction, which was treated with percutaneous coronary intervention and stent implantation. Approximately 18 hours after receiving a 600 mg loading dose of clopidogrel, the patient developed facial edema, generalized urticaria and pharyngeal enanthem. Despite initiation of antihistamine and corticosteroid therapy, the patient’s condition began to deteriorate, presenting with febrile episodes and a change in the rash to erythema multiforme-like lesions. Dynamic laboratory tests revealed progressive eosinophilia (up to 1.10×10³/µL), hepatic cytolysis (ALT 332 U/L, AST 103 U/L) and acute renal impairment (urea 100.58 mg/dL, creatinine 1.53 mg/dL). By correlating the fever, facial edema, eosinophilia, erythema multiforme and organ involvement, a diagnosis of DRESS syndrome was established. Under sustained systemic corticosteroid therapy, the course was favorable, with remission of the cutaneous and mucosal manifestations. The patient was discharged, with an improved general condition. Gradual tapering of systemic corticosteroid therapy was recommended, along with clinical and laboratory monitoring, and strict avoidance of clopidogrel and other P2Y12 inhibitors from the same class. The chosen antiplatelet strategy consisted of acetylsalicylic acid.

Conclusions

This case highlights the importance of prompt differential diagnosis in DRESS syndrome, even when the onset resembles an immediate hypersensitivity reaction.

Keywords: DRESS syndrome, clopidogrel, eosinophilia, erythema multiforme-like lesions

 

 

 

 

 

Doza de încărcare cu clopidogrel – declanșatorul unui sindrom DRESS hiperacut

Alina-Maria Ivaşko¹, Ingrid Chetan¹, Ioan‑Octavian Fanea¹, Diana Vlad¹, Teodora Nicola-Varo², Corina Ureche^1,2

1. Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, România

2. Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu Mureș, România

Introducere

Sindromul DRESS reprezintă o reacție severă de hipersensibilitate medicamentoasă, rară, dar amenințătoare de viață, caracterizată prin erupție cutanată extinsă, eozinofilie și afectare multiorganică, având o mortalitate de până la 10%. Deși medicamentele cel mai frecvent implicate sunt anticonvulsivantele și alopurinolul, reacții similare au fost descrise și în asociere cu medicamente cardiovasculare.

Prezentarea cazului

Un pacient în vârstă de 71 de ani, fără antecedente patologice alergice, se internează pentru infarct miocardic acut inferior, tratat prin intervenție coronariană percutană cu implantare de stent. La aproximativ 18 ore după administrarea dozei de încărcare de 600 mg clopidogrel, pacientul a dezvoltat edem facial, urticarie generalizată și enantem faringian. În ciuda inițierii tratamentului antihistaminic și corticosteroid, starea pacientului a început să se degradeze, prezentând episoade febrile și modificarea erupției în leziuni de tip eritem polimorf. Bilanțul biologic în dinamică a evidențiat eozinofilie progresivă (până la 1,10 x 10³/µL), citoliză hepatică (ALT 332 U/L, AST 103 U/L) și afectare renală acută (uree 100,58 mg/dL, creatinină 1,53 mg/dL). Corelând febra, edemul facial, eozinofilia, eritemul polimorf și afectarea de organ, s-a stabilit diagnosticul de sindrom DRESS. Sub corticoterapie sistemică susținută, evoluția a fost favorabilă, cu remiterea manifestărilor cutaneo-mucoase. Pacientul a fost externat, cu stare generală ameliorată. S-au recomandat sevrarea titrată a tratamentului corticosteroid, monitorizare clinico-biologică, evitarea clopidogrelului și a altor inhibitori P2Y12 din aceeași clasă. Strategia de terapie antiagregantă a fost cea cu acid acetilsalicilic.

Concluzii

Acest caz subliniază importanța diagnosticului diferențial rapid în sindromul DRESS, chiar și atunci când debutul se aseamănă cu o reacție de hipersensibilitate imediată.

Cuvinte‑cheie: sindrom DRESS, clopidogrel, eozinofilie, eritem polimorf

 

 

 

 

Amoxicillin-induced acute generalized exanthematous pustulosis – a case report

Maria-Paula Kajlik, Ioana Secheli, Irena Nedelea, Ioana-Adriana Muntean

Department of Immunology-Allergology, “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

Compartment of Allergology and Clinical Immunology, “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, Romania

Corresponding author: Maria-Paula Kajlik, e-mail: mariaapaulaak@gmail.com

Introduction

Acute generalized exanthematous pustulosis (AGEP) is a rare, severe cutaneous adverse reaction within the SCARs spectrum, characterized by the sudden onset of sterile, nonfollicular pustules on an erythematous background, accompanied by fever and neutrophilic leukocytosis. Over 90% of cases are drug-induced, with beta-lactam antibiotics being the main etiological agents.

Case presentation

We present the case of a 61-year-old female with essential hypertension, insulin-treated type 2 diabetes mellitus and grade II obesity, with a history of acute urticaria with facial angioedema to penicillin 25 years prior. She presented with generalized erythematous-pruritic eruption, lip angioedema, perioral pustules and fever with delayed onset, after self-medication with amoxicillin for a dental abscess. The laboratory findings revealed marked leukocytosis with neu­tro­philia, inflammatory syndrome and electrolyte imbalances. Skin biopsy confirmed the diagnosis, showing subcorneal neutrophilic pustules, neutrophilic exocytosis and dermal edema with perivascular inflammatory infiltrate. The differential diagnosis included generalized pustular psoriasis, Stevens-Johnson syndrome/toxic epidermal necrolysis and DRESS syndrome. Following antibiotic discontinuation and supportive treatment, complete remission occurred within 10 days. The lymphocyte transformation test confirmed type IV sensitization to amoxicillin and cefixime.

Discussion

The distinctive features include AGEP onset through self-medication with a beta-lactam in a patient with remote penicillin hypersensitivity, highlighting the risks of disregarding allergy history. Severity required epinephrine, rarely needed in acute generalized exanthematous pustulosis. The management was complicated by poorly controlled diabetes, as corticosteroid therapy led to glycemic values exceeding 230 mg/dL.

Conclusions

This case highlights the importance of educating patients with drug allergy histories, as self-medication and underestimation of these reactions can turn a seemingly benign history into a life-threatening emergency.

Keywords: acute generalized exanthematous pustulosis (AGEP), severe cutaneous adverse reactions (SCARs), beta-lactam antibiotics, lymphocyte transformation test

 

 

 

 

Pustuloza exantematică generalizată acută indusă de amoxicilină –
prezentare de caz

Maria-Paula Kajlik, Ioana Secheli, Irena Nedelea, Ioana-Adriana Muntean

Departamentul de Imunologie-Alergologie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

Compartimentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, România

Introducere

Pustuloza exantematică generalizată acută (AGEP) este o reacție cutanată adversă severă și rară din spectrul SCARs, caracterizată prin apariția bruscă de pustule sterile, nefoliculare, pe fond eritematos, însoțite de febră și leucocitoză cu neutrofilie. Peste 90% din cazuri sunt induse medicamentos, antibioticele betalactamice fiind principalii agenți etiologici.

Prezentarea cazului

Prezentăm cazul unei paciente de 61 de ani, cu hipertensiune arterială, diabet zaharat de tip 2 insulinotratat și obezitate de gradul II, cu antecedente de urticarie acută cu angioedem facial la penicilină, în urmă cu 25 de ani. Pacienta s-a prezentat de urgență cu erupție eritemato-pruriginoasă generalizată, angioedem labial, pustule periorale și febră apărute tardiv, după automedicația cu amoxicilină pentru un abces dentar. Biologic s-au evidențiat leucocitoză marcantă cu neutrofilie, sindrom inflamator și dezechilibre electrolitice. Biopsia cutanată a confirmat diagnosticul prin pustule neutrofilice subcornoase, exocitoză neutrofilică și edem dermic cu infiltrat inflamator perivascular. Diagnosticul diferențial a inclus psoriazisul pustulos generalizat, sindromul Stevens-Johnson/necroliza epidermică toxică și sindromul DRESS. După întreruperea antibioticului și tratament de suport, remisiunea completă a survenit în mai puțin de 10 zile. Testul de transformare limfoblastică a confirmat sensibilizarea de tip IV la amoxicilină și cefiximă.

Discuție

Particularitățile cazului includ declanșarea AGEP prin automedicație cu un betalactamic la o pacientă cu istoric vechi de hipersensibilitate la penicilină, evidențiind riscurile ignorării antecedentelor alergice. Severitatea a impus adrenalină, rar necesară în AGEP. Managementul a fost complicat de diabetul zaharat dezechilibrat, corticoterapia determinând valori glicemice de peste 230 mg/dl.

Concluzii

Cazul evidențiază importanța instruirii pacienților cu alergii medicamentoase, întrucât automedicația și subestimarea acestor reacții pot transforma un istoric aparent banal într-o urgență cu potențial vital.

Cuvinte-cheie: pustuloză exantematică generalizată acută (AGEP), reacții adverse cutanate severe (SCARs), antibiotice betalactamice, test de transformare limfoblastică

 

 

 

 

Immunodeficiency in the context of non-Hodgkin lymphoma. Chicken or the egg?

Maria-Simona Panciu¹, Ciprian-Viorel Jurcuț²

1. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

2. “Dr. Carol Davila” Central Military Emergency University Hospital, Bucharest, Romania

Corresponding author: Maria-Simona Panciu, e-mail: maria-simona.panciu0125@rez.umfcd.ro

Introduction

Differentiating between primary and secondary immunodeficiencies can be challenging. The manifestations overlap, making chronology and causative factors essential for diagnosis. Furthermore, primary immunodeficiencies may have a late onset, while the secondary ones can appear in young patients without an initially identifiable cause. In a young patient, frequent, severe or atypical infections and hypogammaglobulinemia may actually conceal a secondary immunodeficiency.

Case presentation

We present the case of a 47-year-old female patient, diagnosed with Waldenström macroglobulinemia at the age of 43 and treated with rituximab, cyclophosphamide and dexamethasone, in remission. The patient presented for the evaluation of persistent hypogammaglobulinemia nearly four years after her last treatment cycle. Medical history included sensory polyneuropathy, pulmonary aspergillosis, chronic sinusitis and radiological stage II sarcoidosis. The patient reported frequent infections during childhood, without a suggestive family history. No immunograms were available prior to the hematological diagnosis. Lymphocyte immunophenotyping revealed low CD19+ B-cell counts, and the genetic testing identified mutations in the LRBA gene. LRBA deficiency leads to increased CTLA-4 degradation and subsequent lymphocyte hyperactivity, directing the diagnosis toward a primary immunodeficiency. Subcutaneous immunoglobulin replacement therapy was initiated, with a favorable clinical outcome.

Conclusions

Primary immunodeficiencies are risk factors for the development of non-Hodgkin lymphomas. Conversely, secondary immunodeficiencies can arise following hematological malignancies, chemo-, or corticosteroid ther­apy. Elucidating the origin of an immune defect in the context of a non-Hodgkin lymphoma, without prior immunological data, relies on immunophenotyping and genetic testing. Anamnestic data remain crucial. In this case, the diagnosis was also guided by the atypical age of onset for Waldenström’s disease.

Keywords: immunodeficiency, lymphoma, immunophenotyping, genetics

 

 

 

 

Imunodeficiența în contextul unui limfom non-Hodgkin. Oul sau găina?

Maria-Simona Panciu¹, Ciprian-Viorel Jurcuț²

1. Compartimentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, București, România

Introducere

Diferențierea dintre imunodeficiențele primare și cele secundare poate constitui o provocare. Manifestările sunt similare, cronologia și factorii cauzatori fiind esențiali. Totodată, imunodeficiențele primare pot debuta tardiv, iar cele secundare pot apărea la tineri, fără un factor cauzator identificabil în primă fază. La un pacient tânăr, infecțiile frecvente, severe sau atipice și hipogamaglobulinemia pot ascunde, de fapt, o imunodeficiență secundară. 

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unei paciente de 47 de ani, diagnosticată cu macroglobulinemie Waldenström la 43 de ani, tratată cu rituximab, ciclofosfamida și dexametazonă, în remisiune. Se prezintă pentru evaluarea hipogamaglobulinemiei persistente, la aproape patru ani de la ultima cură de tratament. Este cunoscută cu polineuropatie senzitivă, aspergiloză pulmonară, sinuzită cronică și sarcoidoză stadiul II radiologic. Pacienta relatează infecții frecvente în copilărie, fără istoric familial sugestiv. Nu există imunograme anterioare diagnosticului hematologic. Imunofenotiparea evidențiază valori scăzute ale limfocitelor B CD19+, iar testarea genetică identifică mutații în gena LRBA. Deficitul de LRBA determină degradarea crescută a CTLA-4, cu hiperactivitate limfocitară, orientând diagnosticul către o imunodeficiență primară. Se inițiază tratament substitutiv cu imunoglobuline subcutanate, cu evoluție favorabilă.

Concluzii

Imunodeficiențele primare reprezintă un factor de risc pentru dezvoltarea limfoamelor non-Hodgkin. Totodată, imunodeficiențele secundare pot apărea în urma neoplaziilor hematologice, a chimio- sau a corticoterapiei. Elucidarea originii defectului imun în contextul unui limfom non-Hodgkin fără date imunologice anterioare diagnosticului depinde de imunofenotipare și testare genetică. Datele anamnestice rămân deosebit de importante, în acest caz diagnosticul fiind ghidat și de vârsta necaracteristică debutului bolii Waldenström.

Cuvinte-cheie: imunodeficiență, limfom, imunofenotipare, genetică

 

 

 

 

Successful epirubicin desensitization using a customized two-bag protocol

Maria-Veronica Petruț¹, Monica Eşanu¹, Ioana Secheli¹, Irena Nedelea^1,2, Adriana Muntean^1,2

1. “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, Romania

2. “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

Corresponding author: Maria-Veronica Petruț, e-mail: maria_veronica2001@yahoo.com

Introduction

Hypersensitivity reactions to chemotherapeutic agents pose significant challenges for oncologists, often limiting the optimal treatment. Epirubicin is an anthracycline cytotoxic agent commonly used as adjuvant therapy for patients with primary breast cancer. Although anthracyclines are generally considered to have a low risk of hypersensitivity reactions, such reactions may still occur.

Materials and method

We present the case of a 46-year-old woman with stage II luminal B invasive breast carcinoma who developed, during the first cycle, facial and anterior thoracic flushing, palmar pruritus and tingling in the soles. A second attempt following corticosteroid administration resulted in the recurrence of the same symptoms. Skin prick testing with diluted (0.168 mg/ml) epirubicin was positive. As standardized skin test concentrations for epirubicin are not established, five additional healthy volunteers were tested, all with negative results. A customized two-bag protocol was initiated under strict supervision, with no breakthrough reactions observed.

Conclusions

This case highlights that individualized desensitization protocols may represent a feasible and safe alternative to the traditional three-bag protocol, potentially simplifying drug preparation and administration, while allowing the continuation of essential chemotherapy.

Keywords: epirubicin, drug desensitization, hypersensitivity reaction, breast cancer, anthracyclines

 

 

 

 

Desensibilizare cu succes la epirubicină utilizând un protocol personalizat
cu două pungi

Maria-Veronica Petruț¹, Monica Eşanu¹, Ioana Secheli¹, Irena Nedelea^1,2, Adriana Muntean^1,2

1. Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

Introducere

Reacțiile de hipersensibilitate la agenții chimioterapici reprezintă provocări semnificative pentru oncologi, putând limita adesea tratamentul optim. Epirubicina este un agent citotoxic antraciclinic utilizat frecvent ca terapie adjuvantă la pacienții cu cancer mamar primar. Deși antraciclinele sunt în general considerate cu risc scăzut de reacții de hipersensibilitate, astfel de reacții pot să apară.

Materiale și metodă

Prezentăm cazul unei femei în vârstă de 46 de ani, cu carcinom mamar invaziv luminal B, stadiul II, care a dezvoltat în timpul primului ciclu de tratament flushing facial și toracic anterior, prurit palmar și parestezii la nivelul tălpilor. Readministrarea, după tratament cu corticosteroizi, a condus la reapariția simptomelor. Testarea cutanată prick cu epirubicină (0,168 mg/ml) a fost pozitivă. Deoarece nu există concentrații standardizate pentru testarea cutanată cu epirubicină, au fost testați încă cinci voluntari sănătoși, toți cu rezultate negative. Un protocol personalizat cu două soluții cu concentrație crescătoare a fost inițiat sub supraveghere strictă, fără apariția reacțiilor adverse.

Concluzii

Acest caz evidențiază faptul că protocoalele individualizate de desensibilizare pot reprezenta o alternativă fezabilă și sigură la protocolul tradițional cu trei pungi, posibil simplificând prepararea și administrarea medicamentului și permițând, în același timp, continuarea chimioterapiei esențiale

Cuvinte-cheie: epirubicină, desensibilizare la medicamente, reacție de hipersensibilitate, cancer mamar, antracicline

 

 

 

 

Omalizumab and sublingual immunotherapy – a case report

Larisa-Maria Tinca¹, Ioana Secheli¹, Adriana Muntean^1,2, Irena Nedelea^1,2

1. “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, Romania

2. “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

Corresponding author: Larisa-Maria Tinca, e-mail: larisa.m.stoica@gmail.com

Introduction

Allergen-specific immunotherapy (AIT) represents a therapeutic intervention capable of modifying the natural evolution of IgE-mediated allergic diseases by inducing immunological tolerance to the responsible allergen. Its use may be limited by the occurrence of adverse reactions. Omalizumab has been investigated as a therapeutic strategy for increasing the safety and tolerability of allergen-specific immunotherapy.

Case presentation

We present the case of a 41-year-old patient known with poorly controlled step IV allergic bronchial asthma, moderate-to-severe intermittent allergic rhinitis, pollen-food syndrome and grade IV anaphylaxis after Hymenoptera sting. Skin prick testing revealed sensitization to house dust mites, Betulaceae pollens, grasses and cereals. The multiplex test ALEX (MADx) confirmed sensitization to common wasp venom (Ves v1, Ves v5), to grass and tree pollens, mites and to the PR-10 family (peanut, soy, hazelnut, carrot, strawberry and apple). Under treatment with H1 antihistamine and intranasal corticosteroid, the symptomatology persisted, which led to the initiation of sublingual allergen-specific immunotherapy for birch pollen. Approximately 30 minutes after the dose administration, the patient presented dyspnea, glottic edema, dysphagia, chills and nausea. The symptoms remitted after the administration of antihistamine and hydrocortisone hemisuccinate, and the immunotherapy was discontinued. Subsequently, anti-IgE biological treatment with omalizumab was initiated for the control of bronchial asthma. After approximately one year of treatment, sublingual immunotherapy for birch pollen was reintroduced, being well tolerated.

Conclusions

This case suggests that treatment with omalizumab may increase the tolerability of sublingual immunotherapy, and may allow its reintroduction in patients with a history of systemic reactions at treatment initiation.

Keywords: allergen-specific immunotherapy, omalizumab, sublingual immunotherapy, allergic rhinitis

 

 

 

 

Omalizumab și imunoterapia sublinguală: prezentare de caz

Larisa-Maria Tinca¹, Ioana Secheli¹, Adriana Muntean^1,2, Irena Nedelea^1,2

1. Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

Introducere

Imunoterapia specifică cu alergen (ITS) reprezintă o intervenție terapeutică ce poate modifica evoluția naturală a bolilor alergice IgE-mediate, prin inducerea toleranței imunologice față de alergenul responsabil. Utilizarea acesteia poate fi limitată de apariția reacțiilor adverse. Omalizumab a fost investigat ca strategie terapeutică pentru creșterea siguranței și tolerabilității imunoterapiei alergen-specifice.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unei paciente de 41 de ani, cunoscută cu astm bronșic alergic treapta IV insuficient controlat, rinită alergică intermitentă moderat-severă, sindrom polen-aliment și anafilaxie de grad IV după înțepătură de himenoptere. Testarea cutanată prick a evidențiat sensibilizare la acarienii din praful de casă, polenuri de betulacee, graminee și cereale. Testul multiplex ALEX (MADx) a confirmat sensibilizare la veninul de viespe comună (Ves v1, Ves v5), la polenuri de graminee și arbori, acarieni și din familia PR-10 (arahidă, soia, alună, morcov, căpșună și măr).

Sub tratament cu antihistaminic H1 și corticosteroid intranazal, simptomatologia a persistat, motiv pentru care s-a inițiat imunoterapie alergen-specifică sublinguală pentru polen de mesteacăn. La aproximativ 30 de minute după administrarea dozei, pacienta a prezentat dispnee, edem glotic, disfagie, frisoane și greață. Simptomele s-au remis după administrarea de antihistaminic și hemisuccinat de hidrocortizon, iar imunoterapia a fost întreruptă. Ulterior s-a inițiat tratament biologic anti-IgE cu omalizumab, pentru controlul astmului bronșic. După aproximativ un an de tratament, imunoterapia sublinguală pentru polen de mesteacăn a fost reintrodusă și bine tolerată.

Concluzii

Acest caz sugerează că tratamentul cu omalizumab poate crește tolerabilitatea imunoterapiei sublinguale și poate permite reluarea acesteia la pacienți cu antecedente de reacții sistemice la inițierea tratamentului.

Cuvinte-cheie: imunoterapie specifică cu alergen, omalizumab, imunoterapie sublinguală, rinită alergică

 

 

 

 

 

Acneiform skin toxicity induced by cetuximab in a patient with metastatic colorectal cancer – diagnostic and therapeutic implications

Natalia Tîmbur¹, Victoria Brocovschii², Oxana Munteanu^1,2

1. Medpark International Hospital, Chișinău, Republic of Moldova

2. Department of Pulmonology and Allergology, “Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy, Chișinău, Republic of Moldova

Corresponding author: Natalia Tîmbur, e‑mail: oxana.munteanu@medpark.md

Introduction

Cetuximab, an anti-EGFR monoclonal antibody, is commonly used in the treatment of metastatic colorectal cancer. Cutaneous toxicities are among the most frequent adverse events, significantly impacting the quality of life and the treatment adherence, and posing important challenges in the differential diagnosis with hypersensitivity reactions.

Case presentation

We present the case of a 46-year-old female patient diagnosed with descending colon cancer with multiple liver metastases. After four cycles of mFOLFOX6 chemotherapy, disease stabilization was achieved according to RECIST 1.1 criteria, with a 29.6% reduction in the size of target lesions. In February 2026, combination therapy with cetuximab was initiated. After the second administration, the patient developed acneiform eruptions localized to the face and neck, associated with significant discomfort. The subsequent oncological evaluation after eight cycles of FOLFOX combined with cetuximab confirmed the sustained stable disease, with no evidence of tumor progression.

Discussion

Skin toxicity induced by EGFR inhibitors results from the inhibition of epidermal signaling at the level of keratinocytes, leading to the disruption of skin homeostasis and to the development of inflammatory acneiform reactions. Although these manifestations do not represent true allergic reactions, they require careful differential diagnosis with hypersensitivity reactions, and necessitate a multidisciplinary approach. The early onset of cutaneous manifestations may serve both as a marker of therapeutic response and as a potential limiting factor for treatment continuation.

Conclusions

The early recognition of cetuximab-associated skin toxicity is essential for timely therapeutic adjustments, prevention of complications and the maintenance of adherence to the oncologic treatment. An integrated, multidisciplinary approach, involving oncologists, dermatologists and allergists, plays a key role in optimizing clinical outcomes and in improving the patient’s quality of life.

Keywords: cetuximab, EGFR, acneiform, toxicity

 

 

 

 

Toxicitate cutanată acneiformă indusă de cetuximab la o pacientă cu cancer colorectal metastatic – implicații diagnostice și terapeutice

Natalia Tîmbur¹, Victoria Brocovschii², Oxana Munteanu^1,2

1. Spitalul Internațional Medpark, Chișinău, Republica Moldova

2. Disciplina Pneumologie și Alergologie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova

Introducere

Cetuximab, anticorp monoclonal anti-EGFR, este utilizat frecvent în tratamentul cancerului colorectal metastatic. Toxicitățile cutanate reprezintă unele dintre cele mai frecvente reacții adverse, având impact semnificativ asupra calității vieții și complianței la tratament, precum și implicații importante în diagnosticul diferențial cu reacțiile de hipersensibilitate.

Prezentarea cazului

Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 46 de ani, diagnosticată cu cancer de colon descendent, cu metastaze hepatice multiple. După patru cicluri de chimioterapie mFOLFOX6, s-a obținut stabilizarea bolii conform criteriilor RECIST 1.1, cu reducerea dimensiunilor leziunilor-țintă cu 29,6%.

Începând cu februarie 2026 s-a inițiat tratament asociat cu cetuximab. După a doua administrare, pacienta a dezvoltat erupții acneiforme, localizate la nivelul feței și gâtului, însoțite de disconfort semnificativ. Evaluarea oncologică ulterioară, după opt cicluri de tratament FOLFOX asociat cu cetuximab, a confirmat menținerea bolii stabile, fără progresie tumorală.

Discuție

Toxicitatea cutanată indusă de inhibitorii EGFR este rezultatul inhibării semnalizării epidermale la nivelul keratinocitelor, conducând la alterarea homeostaziei cutanate și la apariția reacțiilor inflamatorii de tip acneiform. Deși aceste manifestări nu reprezintă reacții alergice propriu-zise, ele impun un diagnostic diferențial riguros cu reacțiile de hipersensibilitate și necesită o abordare multidisciplinară. Debutul precoce al manifestărilor cutanate poate constitui atât un marker de răspuns terapeutic, cât și un factor limitativ în continuarea tratamentului.

Concluzii

Recunoașterea precoce a toxicității cutanate asociate tratamentului cu cetuximab este esențială pentru ajustarea promptă a conduitei terapeutice, prevenirea complicațiilor și menținerea aderenței la tratamentul oncologic. O abordare integrată, bazată pe colaborarea interdisciplinară dintre oncolog, dermatolog și alergolog, contribuie semnificativ la optimizarea rezultatelor clinice și la îmbunătățirea calității vieții pacientului.

Keywords: cetuximab, EGFR, erupție, toxicitate

 

 

 

 

Life-threatening pulmonary complications in a child with severe bronchial asthma triggered by environmental factors – clinical case presentation

Ecaterina Tontici^1,2, Doina Bivol³, Tatiana Gorelco², Ecaterina Stasii¹

1. Department of Pediatrics, “Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy, Chişinău, Republic of Moldova;   

2. Mother and Child Institute, Chişinău, Republic of Moldova

3. “Valentin Ignatenco” Municipal Clinical Hospital for Children, Chişinău, Republic of Moldova

Corresponding author: Doina Bivol, e-mail: doina.munteanu96@gmail.com

Introduction

Severe bronchial asthma in children may be associated with rare but potentially fatal respiratory complications, such as spontaneous pneumothorax and pneumomediastinum. Acute cardiorespiratory failure complicated by respiratory arrest in a patient with bronchial asthma represents a major emergency requiring immediate diagnosis and rapid resuscitative management.

Aim

To highlight the role of inhaled environmental factors in triggering a critical exacerbation in a child with uncontrolled severe bronchial asthma.

Materials and method

This is a retrospective case study based on the analysis of clinical, paraclinical and therapeutic data of a child diagnosed with severe, corticosteroid-dependent bronchial asthma. Data were collected from the medical records of the Mother and Child Institute, Chişinău, Republic of Moldova.

Results

The patient, with a history of frequent exacerbations and poor disease control, developed severe acute respiratory failure after exposure to strong medicinal odors in a closed space. Rapid progression to respiratory arrest required cardiopulmonary resuscitation and invasive ventilatory support. Imaging revealed a left-sided tension pneumothorax associated with pneumomediastinum and atelectasis. Emergency interventions included cardiopulmonary resuscitation, intubation, mechanical ventilation, anterior mediastinotomy with drainage, left-sided microthoracotomy and pleural drainage. The clinical course was slowly favorable, requiring prolonged intensive care therapy.

Conclusions

Severe asthma exacerbations in children, triggered by environmental irritants, may rapidly progress to life-threatening barotraumatic complications. Adequate control of allergic inflammation, identification and avoidance of triggers, as well as patient and family education are essential to prevent critical decompensation.

Keywords: bronchial asthma, spontaneous pneumothorax, status asthmaticus, child

 

 

 

 

Complicații pulmonare amenințătoare de viață la un copil cu astm bronșic sever declanșate de factori din mediul ambiant – prezentare de caz clinic

Ecaterina Tontici^1,2, Doina Bivol³, Tatiana Gorelco², Ecaterina Stasii¹

1. Departamentul de Pediatrie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chişinău, Republica Moldova

2. Institutul Mamei și Copilului, Chişinău, Republica Moldova

3. IMSP Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”, Chişinău, Republica Moldova

Introducere

Astmul bronșic sever la copil poate fi asociat cu complicații respiratorii rare, dar potențial letale, precum pneumotoraxul spontan și pneumomediastinul. Insuficiența cardiorespiratorie acută, complicată cu stop respirator la pacientul cu astm bronșic, constituie o urgență majoră care impune diagnostic imediat și management resuscitator rapid.

Scop

Evidențierea rolului factorilor de mediu inhalatori în declanșarea unei exacerbări critice la un copil cu astm bronșic sever necontrolat.

Materiale și metodă

Studiu de caz retrospectiv, bazat pe analiza datelor clinice, paraclinice și terapeutice ale unui copil diagnosticat cu astm bronșic sever, corticodependent. Datele au fost colectate din foaia de observație a IMSP Institutului Mamei și Copilului.

Rezultate

Pacienta, cu istoric de exacerbări frecvente și control insuficient al bolii, a dezvoltat insuficiență respiratorie acută severă după expunerea la mirosuri puternice de substanțe medicamentoase într-un spațiu închis. Evoluția rapidă către stop respirator a impus resuscitare cardiorespiratorie și suport ventilator invaziv. Examenul imagistic a evidențiat pneumotorax stâng tensionat asociat cu pneumomediastin și atelectazii. Intervențiile de urgență au inclus resuscitare cardiorespiratorie, intubare, ventilație mecanică, mediastinotomie anterioară cu drenaj, microtoracotomie și drenaj pleural pe stânga. Evoluția a fost lent favorabilă, cu necesar de terapie intensivă prelungită.

Concluzii

Exacerbările severe ale astmului bronșic la copil, declanșate de factori iritanți din mediu, pot evolua rapid către complicații barotraumatice amenințătoare de viață. Controlul adecvat al inflamației alergice, identificarea și evitarea triggerilor, precum și educația pacientului și a familiei sunt esențiale pentru prevenirea decompensărilor critice.

Cuvinte-cheie: astm bronșic, pneumotorax spontan, status astmaticus, copil

 

 

 

 

Basophil activation and clinical response in patients undergoing allergen immunotherapy

Cristina Uța^1,3, Lauriana-Eunice Zbîrcea^1,2, Carmen Panaitescu^1,2,3

1. Center of Immunophysiology and Biotechnology, Department of Functional Sciences, “Victor Babeș” University of Medicine and Pharmacy, Timișoara, Romania

2. Center for Gene and Cellular Therapies in Cancer Treatment – OncoGen, “Pius Brînzeu” Emergency County Clinical Hospital, Timișoara, Romania

3. “Pius Brînzeu” Emergency County Clinical Hospital, Timișoara, Romania

Corresponding author: Cristia Uța, e-mail: utacristina274@gmail.com

Introduction

Allergen immunotherapy is a therapeutic intervention capable of inducing long-term immunological tolerance and modifying the natural course of allergic disease. Monitoring treatment response requires functional tests, such as the basophil activation test (BAT), correlated with patients’ clinical evolution.

Aim

To evaluate the clinical status and the immune response after the initiation of subcutaneous immunotherapy (SCIT) in patients allergic to Ambrosia artemisiifolia pollen.

Materials and method

The study included patients diagnosed with ragweed allergy, confirmed by skin prick test. Evaluations were performed before treatment initiation, after one year, and after two years of SCIT. The immune response was assessed using BAT, employing multiple concentrations of allergen extract and nAmb a 1 to determine the CD63 expression. In parallel, clinical evolution was assessed during each allergic season based on patient-reported symptom scores.

Results

BAT revealed a reduction in basophil degranulation during both the first and second year of SCIT in most patients, demonstrating a considerable decrease in immunological reactivity. Clinical scores improved, with VAS values decreasing from approximately 6-9 to 2-5 and Juniper/CSMS decreasing from 3-6 to 1-3, indicating reduced symptom severity and medication use.

Conclusions

Patients allergic to ragweed pollen treated with SCIT showed a favorable evolution during the first and second seasons after treatment initiation, reflected by improvement in symptoms and reduced medication requirements. This clinical improvement was accompanied by decreased basophil reactivity, supporting the utility of BAT as an additional tool for monitoring SCIT response in vitro.

Keywords: SCIT, allergen immunotherapy, ragweed, basophil activation test, clinical scores

 

 

 

 

Activarea bazofilelor și răspunsul clinic la pacienții sub imunoterapie cu alergen

Cristina Uța^1,3, Lauriana-Eunice Zbîrcea^1,2, Carmen Panaitescu^1,2,3

1. Centrul de Imunofiziologie și Biotehnologii, Departamentul Științe Funcționale, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara, România

2. Centrul de Terapii Genice și Celulare în Tratamentul Cancerului – OncoGen, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Timișoara, România

3.  Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Timișoara, România

Introducere

Imunoterapia cu alergen este o intervenție terapeutică ce poate induce toleranță imunologică pe termen lung și să modifice evoluția naturală a bolii alergice. Monitorizarea răspunsului la tratament necesită teste funcționale, precum testul de activare a bazofilelor (BAT), corelate cu evoluția clinică a pacienților.

Scop

Evaluarea statusului clinic și a răspunsului imun după inițierea imunoterapiei subcutanate (SCIT) la pacienții alergici la polenul de Ambrosia artemisiifolia.

Materiale și metodă

Studiul a inclus pacienți diagnosticați cu alergie la ambrozie, confirmați prin test prick. Evaluarea s-a realizat înainte de inițierea tratamentului, după un an și, respectiv, doi ani de SCIT. Răspunsul imun a fost analizat prin BAT, utilizând mai multe concentrații de extract alergenic/nAmb a 1 pentru determinarea expresiei markerului CD63. În paralel, evoluția clinică a fost apreciată în fiecare sezon alergic pe baza scorurilor simptomatice raportate de pacienți.

Rezultate

BAT a relevat o reducere a degranulării bazofilelor în primul și al doilea an de SCIT pentru majoritatea pacienților, demonstrând astfel o scădere considerabilă a reactivității imunologice. Scorurile clinice s-au ameliorat, cu reducerea valorilor VAS de la aproximativ 6-9 la 2-5 și Juniper/CSMS de la 3-6 la 1-3, indicând reducerea severității simptomelor și a medicației.

Concluzii

Pacienții alergici la polen de ambrozie tratați cu SCIT au prezentat o evoluție favorabilă în primul și în al doilea sezon după iniţierea tratamentului, evidențiată prin ameliorarea simptomatologiei și reducerea necesarului de medicație. Această evoluție clinică este însoțită de scăderea reactivității bazofilelor, susținând utilitatea BAT ca instrument adițional pentru monitorizarea răspunsului SCIT in vitro.

Cuvinte-cheie: SCIT, imunoterapie cu alergen, ambrozie, test de activare a bazofilelor, scoruri clinice

 

 

 

 

The hidden ingredient: how do lipid transfer proteins turn a pizza into a medical crisis? Case presentation

Diana-Ioana Vlad¹, Ingrid-Ana Chețan¹, Teodora Nicola-Varo², Alina Ivaşko¹, Corina Ureche^1,2

1. Internal Medicine Clinic I, County Emergency Clinical Hospital Târgu Mureș, Romania

2. “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu Mureș, Romania

Corresponding author: Teodora Nicola-Varo, e-mail: teodora.nicola-varo@umfst.ro

Lipid transfer proteins (LTPs) are panallergens found in the plant kingdom, present in cereals, fruits and vegetables, nuts and seeds. Essentially, their role is to protect plants against pathogens and insects, which confers them thermostability and resistance to digestion. Lipid transfer protein syndrome is a complex food allergy to various plant-derived foods, most commonly those belonging to the Rosaceae family. Its occurrence is more frequent in the Mediterranean population than in other regions of the world.

This clinical case refers to a 21-year-old patient with a personal history of intermittent mild rhinitis that had not been medically investigated, who presented over the past two years with three episodes of generalized urticaria associated with intensely pruritic erythema of the head and neck, and dyspnea after the consumption of pizza (two episodes) and raspberries (one episode). The first two episodes had physical exertion as a cofactor, while the last episode occurred during an acute intestinal infection. The patient reported that, during childhood, he had experienced localized thoracic and abdominal urticaria after consuming berries. Considering the history of postprandial reactions, it was decided to perform the extended panel of specific IgE testing ALEX2-MADx (294 allergens). The results revealed moderate, high and very high sensitizations to nonspecific lipid transfer proteins from weed and plane tree pollens, as well as from various plant-derived food sources, in addition to low-level sensitizations to defense proteins (PR-10) from tree pollens. Due to their capacity for sensitization and cross-reactivity,

LTPs may trigger symptoms of varying severity intermittently in response to a large number of plant-derived foods, whether raw or thermally processed, which requires the implementation of restrictive diets and patient education regarding the use of an emergency kit, including an adrenaline autoinjector.

Keywords: lipid transfer proteins (LTP), cross-reactivity, food-dependent exercise-induced anaphylaxis

 

 

 

 

Ingredientul ascuns: cum transformă proteinele de transfer lipidic o pizza într-o criză medicală? Prezentare de caz

Diana-Ioana Vlad¹, Ingrid-Ana Crețan¹, Teodora Nicola-Varo², Alina Ivașko¹, Corina Ureche^1,2

1. Clinica Medicină Internă I, Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, România

2. Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu Mureș, România

Proteinele de transfer lipidic (LTP) sunt panalergeni din lumea vegetală regăsiți în cereale, fructe și ­legume, nuci și semințe. În esență, au rolul de a proteja plantele împotriva patogenilor și a insectelor, ceea ce le conferă termostabilitate și rezistență la digestie. Sindromul proteinelor de transfer lipidic este o alergie alimentară complexă la diferite alimente vegetale, cel mai frecvent fiind implicate cele din familia Rosaceae. Frecvența apariției lui este mai crescută la populația mediteraneeană decât în alte zone de pe glob.

Cazul clinic se referă la un pacient învârstăde 21 de ani cu antecedente personale de rinită intermitentă, formă ușoară, neinvestigată medical, care a prezentat, în decursul ultimilor doi ani, trei episoade de urticarie generalizată asociată cu eritem cefalic intens pruriginos și dispnee după consum de pizza (două episoade) și zmeură (un episod). Primele două episoade au avut drept cofactor efortul fizic, iar ultimul episod s-a suprapus unei infecții intestinale acute. Afirmativ, în copilărie, pacientul a prezentat urticarie localizată toracic și abdominal după consumul de fructe de pădure. Luând în considerare istoricul reacțiilor postalimentare, se decide efectuarea panelului extins IgE specifice ALEX2-MADx (294 de alergeni). Rezultatele relevă sensibilizări de nivel  moderat, ridicat și foarte ridicat față de proteinele nespecifice de transfer lipidic din polenuri de ierburi și platan, dar și din diverse surse alimentare vegetale, cărora li se adaugă sensibilizări de nivel scăzut față de proteinele de apărare (PR-10) din polenuri de arbori.

LTP-urile, prin capacitatea de sensibilizare și încrucișare, pot provoca apariția unei simptomatologii cu diferite grade de severitate, intermitent, față de un număr mare de alimente vegetale, fie crude, fie procesate termic, necesitând instituirea unor diete restrictive și instruirea pacientului în utilizarea trusei de urgență, inclusiv a autoinjectorului cu adrenalină.

Keywords: proteine de transfer lipidic (LTP), reactivitate încrucişată, anafilaxie indusă de efort