Rezumatele lucrărilor Conferinței Naționale de Alergologie și Imunologie Clinică SRAIC 2025

POSTERS

 

Profilul clinic și alergologic al pacienților cu sindrom polen-aliment –
analiza influenței sensibilizării la polenuri

Ica-Adriana Zăbală¹, Adriana Muntean^1,2, Minodora Varga³, Ioana‑Corina Bocșan⁴

1. Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, România

2. Disciplina Alergologie și Imunologie Clinică, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

3. Centrul Medical & Stomatologic „Dr. Varga“, România

4. Disciplina Farmacologie, Toxicologie și Farmacologie Clinică, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

Introducere

Sindromul polen-aliment (PFAS) este o reacție mediată IgE, care afectează pacienții sensibilizați la polenuri în urma consumului de fructe, legume sau oleaginoase. Studiul de față analizează prevalența și caracteristicile PFAS la pacienții cu simptomatologie alergică respiratorie la polenuri.

Materiale și metodă

Studiu retrospectiv observațional, desfășurat în 2024, într-un cabinet ambulatoriu de alergologie. Au fost incluși pacienți (copii și adulți) cu sensibilizare la polenuri și simptomatologie alergică respiratorie (rinită alergică sezonieră, astm bronșic). S-au analizat prevalența PFAS, manifestările clinice asociate și alimentele declanșatoare. Analiza statistică a fost realizată cu Jamovi (ver2.3).

Rezultate

PFAS a fost prezent la 15 pacienți (6,25%) din 240. Nu au existat diferențe semnificative statistic între pacienții cu și fără PFAS în ceea ce privește sexul, vârsta, mediul de proveniență, comorbiditățile alergice sau vârsta debutului simptomatologiei. Sensibilizarea la Betulaceae a fost mai frecventă în grupul PFAS (53% versus 32%; p=0,098). Alimentele cel mai frecvent implicate au fost mărul, cireșele, kiwi, nucile și arahidele. A existat o corelație apropiată de semnificație statistică între sensibilizarea la Betulaceae și reacțiile la fructe oleaginoase (p=0,072). 80% dintre pacienți au prezentat doar simptome orofaringiene, trei pacienți prezentând și manifestări sistemice. S-a identificat o corelație semnificativă statistic între sensibilizarea la Artemisia și simptomele sistemice (p=0,044). Trei pacienți cu PFAS au beneficiat de imunoterapie sublinguală.

Concluzii

Prevalența PFAS a fost mai mică decât în alte studii existente. Sensibilizarea la Betulaceae a fost mai frecventă în grupul SAO, cu tendință spre semnificație statistică. Sensibilizarea la Artemisia s-a corelat semnificativ statistic cu manifestările sistemice.

Cuvinte-cheie: sindrom polen-aliment, alergeni respiratori, sensibilizare la polenuri, reacții încrucișate, alimente declanșatoare, manifestări sistemice

 

The clinical and allergological profile of patients with pollen-food allergy syndrome: an analysis of the influence of pollen sensitization

Ica-Adriana Zăbală¹, Adriana Muntean^1,2, Minodora Varga³, Ioana-Corina Bocșan⁴

1. “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, Romania

2. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

3. Centrul Medical & Stomatologic „Dr. Varga“, România

4. Department of Pharmacology, Toxicology and Clinical Pharmacology, “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

Introduction

Pollen-food allergy syndrome (PFAS) is an IgE-mediated reaction affecting patients sensitized to pollen, triggered by the consumption of fruits, vegetables or oleaginous foods. This study aims to assess the prevalence and characteristics of PFAS in patients with respiratory allergic symptoms related to pollen sensitization.

Materials and method

A retrospective observational study conducted in 2024 in an outpatient allergy clinic. Patients (children and adults) with pollen sensitization and respiratory allergic symptoms (seasonal allergic rhinitis, asthma) were included. The study evaluated the prevalence of PFAS, the associated clinical manifestations, and triggering foods. Statistical analysis was performed using Jamovi (ver2.3).

Results

PFAS was identified in 15 (6.25%) out of 240 patients. No statistically significant differences were found between patients with and without PFAS regarding gender, age, environment, allergic comorbidities, or age of symptom onset. Sensitization to Betulaceae was more frequent in the PFAS group (53% versus 32%; p=0.098). The most commonly involved foods were apples, cherries, kiwi, nuts and peanuts. A near significant correlation was found between Betulaceae sensitization and reactions to oleaginous fruits (p=0.072). Eighty percent of patients had only oropharyngeal symptoms, while three patients also experienced systemic symptoms. A statistically significant correlation was found between sensitization to Artemisia and systemic symptoms (p=0.044). Three patients with PFAS underwent sublingual immunotherapy.

Conclusions

PFAS prevalence was lower than reported in other studies. Betulaceae sensitization was more frequent in the PFAS group, showing a trend toward statistical significance. Sensitization to Artemisia had a statistically significant correlation with systemic symptoms.

Keywords: pollen-food allergy syndrome, respiratory allergens, pollen sensitization, cross-reactions, trigger foods, systemic manifestations

 

 

Variabilitatea izoformică a alergenului major Amba 1și impactul său potențial asupra managementului alergiei la polenul de ambrozie

Camelia-Felicia Bănărescu¹, Maria-Roxana Buzan^1,2, Kuan-Wei Chen², Carmen Panaitescu^1,2

Centrul de Imuno-Fiziologie și Biotehnologii, Departamentul Științe Funcționale, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara, România

Centrul de Terapii Genice și Celulare în Tratamentul Cancerului – OncoGen, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Timișoara, România

Introducere

Polenul de ambrozie reprezintă un factor de risc major al reacțiilor alergice sezoniere, afectând milioane de persoane în Europa și la nivel mondial. Amb a 1 este principalul alergen major din polenul de ambrozie și prezintă mai multe izoforme, fiecare cu potențial imunologic diferit, ceea ce ar putea influența managementul pacienților alergici.

Scop

Acest studiu își propune să caracterizeze două izoforme, Amb a 1.01 și 1.03, pentru îmbunătățirea diagnosticului molecular și a strategiilor de imunoterapie cu alergen (AIT).

Materiale și metodă

Două izoforme Amb a 1 au fost analizate prin metoda SDS-PAGE pentru determinarea masei moleculare. Reactivitatea IgE a fost evaluată prin metoda ELISA, folosind serul de la 150 de pacienți alergici la ambrozie. Capacitatea de inhibiție a legării IgE a fost testată prin inhibiție în imunoblot și ELISA, folosind ser de la zece, respectiv șase pacienți alergici la ambrozie.

Rezultate

Cele două izoforme prezintă o mică diferență de masă moleculară, dar reactivitatea IgE este asemănătoare, 95,33% dintre pacienții testați fiind alergici la aceste izoforme. De asemenea, valorile densității optice obținute în ELISA au fost puternic corelate. Cu toate acestea, testele de inhibiție în imunoblot și ELISA au arătat profiluri diferite de inhibiție, datorate posibil unor epitopi diferiți de legare IgE pentru cele două izoforme.

Concluzii

Deși izoformele Amb a 1.01 și 1.03 au o reactivitate IgE similară, diferențele în profilul de inhibiție indică variații în recunoașterea epitopică. Astfel, caracterizarea tuturor izoformelor Amb a 1 este esențială pentru îmbunătățirea diagnosticului molecular și dezvoltarea unor produse de AIT mai eficiente.

Cuvinte-cheie: Amb a 1, izoforme, IgE, inhibiție, ELISA, imunoblot, diagnostic molecular

 

 

The isoform variability of the major allergen Amb a 1 and its potential impact on the management of ragweed pollen allergy

Camelia-Felicia Bănărescu¹, Maria-Roxana Buzan^1,2, Kuan-Wei Chen², Carmen Panaitescu^1,2

1. Center of Immunophysiology and Biotechnologies, Department of Functional Sciences, “Victor Babeş” University of Medicine and Pharmacy, Timişoara, Romania

2. Center for Gene and Cellular Therapies in Cancer Treatment – OncoGen; “Pius Brînzeu” County Emergency Clinical Hospital, Timişoara, Romania

Introduction

Ragweed pollen is a major risk factor for seasonal allergic reactions, affecting millions of people in Europe and worldwide. Amb a 1 is the main major allergen in ragweed pollen and has several isoforms, each with different immunological potential, which could impact the management of allergic patients.

Aim

This study aimed to characterize two of the Amb a 1 isoforms, Amb a 1.01 and Amb a 1.03, in order to improve molecular diagnostics and allergen immunotherapy (AIT) strategies.

Materials and method

Two Amb a 1 isoforms were analyzed by SDS-PAGE for molecular weight determination. IgE reactivity was assessed with ELISA, using serum from 150 ragweed allergic patients. The ability to inhibit IgE binding was tested by immunoblot inhibition and ELISA inhibition, using sera from ten, respectively six ragweed pollen allergic patients.

Results

The two isoforms had a small difference in molecular mass, but their IgE reactivity was similar, 95.33% of the patients tested being allergic to these isoforms. Also, the optical density values obtained in ELISA were highly correlated. However, the inhibition tests in immunoblot and ELISA showed different inhibition profiles, possibly due to different IgE binding epitopes for the two isoforms.

Conclusions

Although Amb a 1.01 and 1.03 isoforms have similar IgE reactivity, differences in inhibition profile indicate variations in epitopic recognition. Thus, the characterization of all Amb a 1 isoforms is essential for improving molecular diagnostics and for the development of more effective AIT products.

Keywords: Amb a 1, isoforms, IgE, inhibition, ELISA, immunoblot, molecular diagnosis

 

 

Evaluarea evoluției pacienților sub imunoterapie cu alergen
după un an de tratament

Cristina Uța¹, Lauriana-Eunice Zbîrcea^1,2, Carmen Panaitescu^1,2

1. Centrul de Imuno-Fiziologie și Biotehnologii, Departamentul Științe Funcționale, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara, România

2. Centrul de Terapii Genice și Celulare în Tratamentul Cancerului – OncoGen, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Timișoara, România

Introducere

Imunoterapia cu alergen (AIT) reprezintă singura modalitate terapeutică actuală capabilă să modifice profund răspunsul imun prin inducerea unei toleranțe imunologice persistente. Această abordare terapeutică vizează reducerea simptomatologiei alergice și modifică evoluția naturală a bolii alergice.

Scop

Evaluarea răspunsului bazofilelor înainte și după un an de AIT la pacienții alergici la polenul de Ambrosia artemisiifolia.

Materiale și metodă

Studiul a inclus zece pacienți diagnosticați clinic cu alergie la ambrozia și confirmați prin test prick. Parametrii imunologici monitorizați înainte și după un an de imunoterapie subcutanată (SCIT) cu extract alergenic de polen de ambrozia includ testul de activare a bazofilelor (BAT), măsurând șase concentrații diferite de extract de ambrozia și alergenul major Amb a 1 prin cuantificarea expresiei markerului CD63 asociat degranulării bazofilelor. În paralel, s-au determinat nivelurile serice de IgE specifice extractului total de ambrozia și Amb a 1, utilizând metoda ImmunoCAP.

Rezultate

După un an de AIT, valoarea medie de IgE specifice față de extract a crescut ușor de la 56,1 la 61,5 kUA/L după tratament. La Amb a 1, pacienții au prezentat o creștere ușoară de la 44,3 la 50,9 kU/L. Cu toate acestea, testul BAT a relevat o reducere semnificativă a degranulării bazofilelor, demonstrând astfel scăderea considerabilă a reactivității imunologice posttratament.

Concluzii

După un an de SCIT cu extract alergenic de polen de ambrozia, pacienții au o evoluție favorabilă, prin reducerea semnificativă a reactivității bazofilelor. Creșterea ușoară a nivelurilor IgE specifice observată în această etapă este un fenomen imunologic normal în cursul tratamentului.

Cuvinte-cheie: imunoterapie cu alergen, ambrozie, IgE specifice, Amb a 1, test activare bazofile

 

 

 

Evaluation of patients’ evolution after one year of specific immunotherapy

Cristina Uța¹, Lauriana-Eunice Zbîrcea^1,2, Carmen Panaitescu^1,2

1. Center of Immunophysiology and Biotechnology, Department of Functional Sciences, “Victor Babeș” University of Medicine and Pharmacy, Timișoara, Romania

2. Center for Gene and Cellular Therapies in Cancer Treatment – OncoGen; “Pius Brînzeu” County Emergency Clinical Hospital, Timișoara, Romania

Introduction

Allergen immunotherapy (AIT) represents the only current therapeutic approach able to profoundly modifying the immune response by inducing persistent immunological tolerance. This therapeutic approach aims to reduce allergic symptoms and alter the natural evolution of allergic disease.

Objective

To evaluate basophil responsiveness after one year of allergen-specific immunotherapy in patients allergic to Ambrosia artemisiifolia pollen.

Materials and method

The study included 10 patients clinically diagnosed with ragweed allergy confirmed by positive skin prick test. Immunological parameters monitored before and after one year of subcutaneous immunotherapy (SCIT) with ragweed pollen allergen extract included the basophil activation test (BAT), measuring six different concentrations of allergen extract and major allergen Amb a 1 by quantifying CD63 expression associated with basophil degranulation. In parallel, serum levels of specific IgE for total ragweed extract and Amb a 1 were measured using the ImmunoCAP method.

Results

After one year of AIT, the mean levels of specific IgE to ragweed extract slightly increased from 56.1 kUA/L before treatment to 61.5 kUA/L after treatment, and IgE specific to Amb a 1 increased from 44.3 to 50.9 kUA/L. However, the BAT revealed a significant reduction in basophil degranulation, thus demonstrating a considerable decrease in immunological reactivity post-treatment.

Conclusions

After one year of subcutaneous immunotherapy (SCIT) with ragweed pollen allergen extract, the patients exhibited a favorable evolution through a significant reduction in basophil reactivity. The slightly increase in specific IgE levels observed at this stage represents a normal immunological phenomenon during treatment.

Keywords: allergen immunotherapy, ragweed allergy, specific IgE, Amb a 1, basophil activation test

 

 

 

Evoluția scorurilor UAS7 și DLQI la pacienții cu urticarie cronică spontană tratați cu omalizumab: date din practica reală comparate cu studiile
ASTERIA și GLACIAL

Larisa-Maria Tinca¹, Irena Nedelea¹^,², Carmen-Teodora Dobrican-Băruța¹^,², Diana Deleanu¹^,², Adriana Muntean¹^,²

1. Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

Introducere

Urticaria cronică spontană (UCS) este o afecțiune inflamatorie cutanată, cu impact major asupra calității vieții. Omalizumab, anticorp monoclonal anti-IgE, este utilizat pentru pacienții cu UCS refractară la antihistaminice. Scorurile UAS7 și DLQI sunt esențiale pentru monitorizarea activității bolii și a răspunsului la tratament.

Obiectiv

Evaluarea impactului tratamentului cu omalizumab asupra severității urticariei și calității vieții pacienților incluși în cazuistica Institutului Regional de Gas­tro­en­te­ro­lo­gie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor” din Cluj-Napoca.

Metodologie

Studiu observațional retrospectiv la pacienți cu UCS tratați cu omalizumab. Scorurile UAS7 și DLQI au fost comparate inițial și la finalul tratamentului. S-au urmărit necesitatea curelor multiple de tratament, comorbiditățile asociate (astm alergic, dermatită atopică, rinită alergică), precum și variațiile nivelului seric de IgE total.

Rezultate

Au fost incluși 30 de pacienți, cu vârsta medie de 40 de ani, majoritatea femei. După șase luni de tratament, scorurile UAS7 și DLQI au scăzut semnificativ, evidențiind eficiența terapiei. Valorile minime au atins 0, indicând răspuns complet în unele cazuri. DLQI a prezentat o variabilitate mai mare, sugerând diferențe individuale privind percepția impactului bolii. Rezultatele din practica reală completează dovezile studiilor clinice, fiind în concordanță cu ASTERIA I, ASTERIA II și GLACIAL.

Concluzii

Scorurile UAS7 și DLQI sunt instrumente utile pentru monitorizarea pacienților cu UCS sub tratament cu omalizumab. Aceste date evidențiază importanța utilizării lor în practica clinică pentru optimizarea terapiei și managementul pacientului.

Cuvinte-cheie: urticarie cronică spontană, omalizumab, UAS7, DLQI, tratament biologic

 

 

 

Evolution of UAS7 and DLQI scores in patients with chronic spontaneous urticaria treated with omalizumab: real-world data compared to ASTERIA
and GLACIAL studies

Larisa-Maria Tinca¹, Irena Nedelea^1,2, Carmen-Teodora Dobrican-Băruța^1,2, Diana Deleanu^1,2, Adriana Muntean^1,2

1. “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, Romania

2. “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

Introduction

Chronic spontaneous urticaria (CSU) is an inflammatory skin condition with a major impact on the quality of life. Omalizumab, a monoclonal anti-IgE antibody, is used in patients with CSU refractory to antihistamines. UAS7 and DLQI scores are essential tools for monitoring disease activity and treatment response.

Objective

To evaluate the impact of omalizumab treatment on disease severity and quality of life in patients from the clinical records of the “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional In­sti­tute of Gastroenterology and Hepatology in Cluj-Napoca.

Methodology

This is a retrospective observational study on CSU patients treated with omalizumab. UAS7 and DLQI scores were compared at baseline and at the end of treatment. The need for multiple treatment courses, the associated comorbidities (allergic asthma, atopic dermatitis, allergic rhinitis) and variations in total serum IgE levels were also assessed.

Results

The study included 30 patients, with a mean age of 40 years old, most of them being females. After six months of treatment, UAS7 and DLQI scores showed a significant decrease, highlighting the efficacy of the therapy. Minimum values reached 0, indicating a complete response in some cases. DLQI showed greater variability, suggesting individual differences in the perceived impact on quality of life. Real-life data complement evidence from clinical trials and align with ASTERIA I, ASTERIA II and GLACIAL findings.

Conclusions

UAS7 and DLQI scores are valuable tools for monitoring CSU patients treated with omalizumab. These data support their use in clinical practice to optimize the treatment and the patients’ management.

Keywords: chronic spontaneous urticaria, omalizumab, UAS7, DLQI, biologic therapy

 

 

 

Urticarie secundară terapiei estrogenice la un pacient cu sindrom Morris – prezentare de caz

Olivia-Maria Mocanu¹, Gheorghe Mocanu², Victor-Vlad Costan³, Vasile-Deniss Mereuță³, Delia Urdea¹

1. Departamentul de Alergologie şi Imunologie Clinică, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiriodon”, Iaşi; Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa,  Iaşi, România

2. Clinica de Otorinolaringologie, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiriodon”, Iaşi; Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”,  Iaşi, România

3. Clinica de Chirurgie orală şi maxilofacială, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiriodon”, Iaşi; Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”, Iaşi, România

Introducere

Urticaria este o afecțiune caracterizată prin dezvoltarea papulelor și/sau angioedemului, ca urmare a eliberării de mediatori ai mastocitelor, cauzată de anumiți stimuli. S-a descoperit că estrogenii determină eliberarea de histamină prin activarea mastocitelor cu ajutorul unui receptor nongenomic de estrogen-alfa și a influxului de calciu. Sindromul Morris, sau sindromul de instabilitate la androgeni, este o alterare genetică ce afectează dezvoltarea sexuală a unui individ. Astfel, persoana se naște cu sex genetic masculin XY, dar dezvoltarea și aspectul său fizic sunt feminine.

Materiale și metodă

O pacientă în vârstă de 30 de ani, cu antecedente heredocolaterale alergice și antecedente personale patologice endocrinologice (sindrom Morris; gonadectomie bilaterală; tratament substitutiv cu estradiol spray), se prezintă acuzând apariția de aproximativ o lună a unei erupții eritematoase cervicale anterioare, urmată de angioedem facial asociat cu tranzit intestinal de consistență modificată, ulterior prezentând o erupție eritemato-papuloasă pruriginoasă fugace.

Rezultate

S-au exclus alte posibile cauze bacteriene, virale, parazitare, fungice, autoimune și alergice. S-a dozat estradiolul seric (111,2 pg/ml) și, fiind crescut, s-a recomandat reducerea tratamentului cu estradiol, urmată de normalizarea acestuia și dispariția erupției urticariene.

Discuție

Reacțiile de hipersensibilitate la hormoni sexuali feminini au fost implicate în patogenia leziunilor urticariene, astfel fiind importante fluctuațiile mediului hormonal. Femeile pot deveni sensibilizate la propriii estrogeni, dar și la terapia estrogenică transdermică. Majoritatea pacienților prezintă erupții la nivelul feței și gâtului, posibil datorită densității receptorilor de estrogen în aceste zone.

Concluzii

Interpretăm urticaria secundară creșterii estradiolului, având în vedere reapariția leziunilor concomitente, cu o nouă creștere a estradiolului seric și a dozei estrogenice terapeutice și dispariția manifestărilor la reducerea dozelor. Tratamentul de substituție cu estrogeni în sindromul Morris poate avea răsunet asupra vieții pacienților printr-un răspuns imun exagerat.

Cuvinte-cheie: urticarie, terapie estrogenică, sindrom Morris, hipersensibilitate hormonală, estradiol

 

 

 

Secondary urticaria to estrogen therapy in a patient with Morris syndrome – case report

Olivia-Maria Mocanu¹, Gheorghe Mocanu², Victor-Vlad Costan³, Vasile-Deniss Mereuță³, Delia Urdea¹

1. Department of Allergy and Clinical Immunology, “Sf. Spiridon” County Emergency Clinical Hospital, Iaşi; “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi, Romania

2. Otorhinolaryngology Clinic, “Sf. Spiridon” County Emergency Clinical Hospital, Iași; “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi, Romania

3. Oral and Maxillofacial Surgery Clinic, “Sf. Spiridon” County Emergency Clinical Hospital, Iași; “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi, Romania

Introduction. Urticaria is a condition characterized by the development of papules and/or angioedema due to the release of mast cell mediators, caused by certain stimuli. It was discovered that estrogens cause histamine release by activating mast cells with the help of a non-genomic estrogen-alpha receptor and calcium influx. Morris syndrome, or androgen instability syndrome, is a genetic disorder that affects the individual’s sexual development. Thus, the person is born with male genetic sex, XY, but his development and physical appearance are female. Materials and method. A 30-year-old patient with a family history of allergies and a personal pathological endocrinological history (Morris syndrome; bilateral gonadectomy; substitutive treatment with estradiol spray) presented with the onset from approximately one month of an erythematous previous cervical eruption, followed by facial angioedema associated with intestinal transit of altered consistency, later presenting fleeting itching erythematous wheals. Results. Other possible bacterial, viral, parasitic, fungal, autoimmune and allergic causes were excluded. Serum estradiol was dosed (111.2 pg/ml) and, being elevated, it was recommended to reduce the treatment with estradiol, followed by its normalization and the disappearance of urticaria. Discussion. Hypersensitivity reactions to female sex hormones have been implicated in the pathogenesis of urticaria lesions, thus fluctuations in the hormonal environment are important. Women can become sensitized to their own estrogens, but also to transdermal estrogen therapy. Most patients experience rashes on the face and neck, possibly due to the density of estrogen receptors in these areas. Conclusions. We conclude that urticaria was secondary to the increase in estradiol, considering the recurrence of the lesions concomitant with a new increase in serum estradiol and the estrogenic therapeutic dose, and the disappearance of the symptoms when reducing doses. Estrogen substitution therapy in Morris syndrome can affect the patients’ lives through an exaggerated immune response.

Keywords: urticaria, estrogen therapy, Morris syndrome, hormonal hypersensitivity, estradiol

 

 

 

O desensibilizare rapidă de succes la hidroxiclorochină

Teodora‑Alexandra Apetrei¹, Nadia Al Kouz¹, Mihaela‑Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2

1. Compartimentul de Alergologie, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

Introducere

Hidroxiclorochina este un medicament imunosupresor utilizat în tratamentul lupusului eritematos sistemic și al altor afecțiuni autoimune. Deși este, în general, bine tolerată, aproximativ 10% dintre pacienți dezvoltă reacții de hipersensibilitate, predominant de tip întârziat. Reacțiile de hipersensibilitate imediate sunt mai rare, existând puține raportări de caz în literatură. Acest caz aduce în prim-plan evaluarea unei reacții de hipersensibilitate imediate la hidroxiclorochină.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unei paciente de 21 de ani, diagnosticată cu lupus eritematos sistemic, inițial tratată cu 400 mg/zi de hidroxiclorochină. În primele zile de tratament, aceasta a dezvoltat prurit generalizat, erupție urticariană difuză și dispnee inspiratorie, impunându-se întreruperea tratamentului și înlocuirea acestuia cu metotrexat. Datorită necesității de a reintroduce hidroxiclorochina în doză de 300 mg, am decis implementarea unui protocol de desensibilizare de o zi, adaptat după metodologia propusă de Sutton KM. Protocolul, cu premedicație antihistaminică H1 și monitorizare medicală strictă, a fost realizat în șapte trepte, cu creștere progresivă a dozelor la intervale de o oră, până la atingerea dozei-țintă cumulative. Desensibilizarea s-a finalizat cu succes, pacienta tolerând doza completă fără reacții adverse.

Concluzii

Reacțiile de hipersensibilitate imediată la hidroxiclorochină sunt extrem de rare. Protocolul de desensibilizare adaptat din Sutton KM rămâne una dintre cele mai documentate și fezabile abordări. Acesta permite continuarea sigură a terapiei cu hidroxiclorochină, în special în tratamentul lupusului sistemic, subliniind importanța managementului personalizat în cazurile de hipersensibilitate medicamentoasă.

Cuvinte-cheie: hidroxiclorochină, hipersensibilitate, desensibilizare, lupus eritematos sistemic

 

 

 

A successful rapid desensitization to hydroxychloroquine

Teodora Apetrei¹, Nadia Al Kouz¹, Mihaela-Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Department of Allergy, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Background

Hydroxychloroquine is an immunosuppressive drug used to treat systemic lupus erythematosus and other autoimmune disorders. While generally well tolerated, approximately 10% of patients develop hypersensitivity reactions, primarily of the delayed type. Immediate hypersensitivity reactions are rarer, but few cases have been reported. This case report focuses on a rare instance of immediate hypersensitivity reaction to hy­dro­xy­chloroquine.

Case presentation

We present the case of a 21-year-old female with systemic lupus erythematosus, initially treated with 400 mg/day of hydroxychloroquine. Within the first days of treatment, she developed generalized pruritus, urticarial rash and inspiratory dyspnea, requiring treatment discontinuation and substitution with methotrexate. Due to the need to reintroduce hydroxychloroquine at 300 mg, we implemented a one-day desensitization protocol adapted from Sutton KM. This protocol, using H1 antihistamine premedication and strict medical supervision, was performed in seven steps, with dose increments at one-hour intervals. Our patient tolerated the full dose of hydroxychloroquine without further adverse reactions.

Conclusions

Immediate hypersensitivity reactions to hydroxychloroquine are extremely rare, the literature reporting only a few such cases. The desensitization protocol adapted from Sutton KM remains one of the most documented and feasible approaches. It allows for safe continuation of effective therapies like hydroxychloroquine, especially in the treatment of systemic lupus, emphasizing the importance of personalized and closely supervised management in cases of drug hypersensitivity.

Keywords: hydroxychloroquine, hypersensitivity, desensitization, systemic lupus erythematosus

 

 

 

Imunitatea în joc: descifrarea puzzle-ului purpurei Henoch-Schönlein
în pediatrie

Andreea Alexandru¹, Corina Ureche^1,2, Ramona Gal³

1. Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, România

2. Disciplina Alergologie și Imunologie Clinică, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu-Mureș, România

3. Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf”, Sfântu Gheorghe, Covasna, România

 

Introducere

Purpura Henoch-Schönlein (HSP) este o vasculită autoimună sistemică ce afectează în principal copiii, deși cazurile rare pot apărea și la tineri adulți. Se caracterizează  prin depunerea complexelor imune, în special a imunoglobulinei A (IgA), în pereții vaselor mici, provocând inflamație și leziuni. Manifestările clinice includ purpură, artralgie și, în cazuri severe, implicare renală și gastrointestinală.

Cazul 1

Un băiat de 17 ani s-a prezentat inițial cu simptome ale unei infecții virale, urmate de purpură pe membrele inferioare, dureri abdominale și articulare. Testele de laborator au arătat IgA (6,51 g/L) și C3 (19 mg/dL) crescute, test pozitiv de sânge ocult în materii fecale și splenomegalie la ecografie, confirmând diagnosticul de HSP. Pacientul a fost pozitiv pentru COVID-19, sugerând o legătură între infecția virală și boală.

Cazul 2

Un băiat de 7 ani cu antecedente de sindrom PFAPA (febră recurentă, stomatită aftoasă, faringită și adenită cervicală), s-a prezentat cu febră recurentă, faringită și limfadenopatie, urmate de purpură și simptome articulare. Testele de laborator au confirmat niveluri crescute de IgA (650 mg/dL) și C3 (167 mg/dL), splenomegalie la ecografie, indicând HSP.

Ambii pacienți au beneficiat de tratament cu corticosteroizi intravenoși și inhibitori ai pompei de protoni (IPP), după opt săptămâni înregistrând o recuperare completă.

Concluzii

Recunoașterea precoce a purpurei Henoch-Schönlein este crucială pentru prevenirea complicațiilor și a unei evoluții grave. Confuzia dintre diagnostice poate întârzia tratamentul, iar un diagnostic corect și prompt permite gestionarea eficientă și evitarea efectelor secundare severe.

Cuvinte-cheie: purpura Henoch-Schönlein, vasculită sistemică, IgA, COVID-19, PFAPA

 

 

 

Immunity at stake: deciphering the puzzle of Henoch-Schönlein purpura
in pediatrics

Andrea Alexandru¹, Corina Ureche^1,2, Ramona Gal³

1. County Emergency Clinical Hospital Târgu-Mureș, Romania

2. Discipline of Allergology and Clinical Immunology, “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu-Mureș, Romania

3. “Dr. Fogolyán Kristóf” County Emergency Hospital, Sfântu Gheorghe, Covasna, Romania

Introduction

Henoch-Schönlein purpura (HSP) is a systemic autoimmune vasculitis that primarily affects children, although rare cases can also occur in young adults. It is characterized by the deposition of immune complexes, particularly immunoglobulin A (IgA), in the walls of small blood vessels, leading to inflammation and damage. The clinical features include purpura, arthralgia and, in severe cases, renal and gastrointestinal involvement.

Case 1

A 17-year-old boy initially presented with symptoms of a viral infection, followed by purpura on the lower limbs, intense abdominal pain and joint pain. Laboratory tests showed elevated IgA (6.51 g/L) and C3 (19 mg/dL) levels, a positive fecal occult blood test, and splenomegaly on ultrasound, confirming the diagnosis of HSP. The patient tested positive for COVID-19, suggesting a possible link between the viral infection and the disease.

Case 2

A 7-year-old boy with a history of PFAPA syndrome (periodic fever, aphthous stomatitis, pharyngitis and cervical adenitis) presented with recurrent fever, pharyngitis and lymphadenopathy, followed by purpura and joint symptoms. Laboratory tests confirmed elevated IgA (650 mg/dL) and C3 (167 mg/dL) levels, along with splenomegaly on ultrasound, indicating HSP. Both patients were treated with intravenous corticosteroids and proton pump inhibitors (PPI), and after eight weeks, they achieved complete recovery.

Conclusions

Early recognition of Henoch-Schönlein purpura is crucial to prevent complications and severe progression. Confusion between diagnoses can delay treatment, and a correct and prompt diagnosis allows for an effective management and the avoidance of severe side effects.

Keywords: Henoch-Schönlein purpura, systemic vasculitis, IgA, COVID-19, PFAPA syndrome

 

 

 

Anafilaxie indusă de pepene roșu la o pacientă sensibilizată la profiline – influența expunerii sezoniere la polen

Ioana Caraman¹, Maria‑Cătălina Cernat^1,2, Ruxandra‑Mihaela Vintilă^1,2, Teodora Hușanu¹, Selda Ali^1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea^1,2

1. Compartimentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

Introducere

Profilinele sunt proteine ubicuitare în eucariote, implicate în organizarea citoscheletului și recunoscute ca panalergene. Ele determină reactivitate încrucișată între polenuri, alimente vegetale și latex. Sensibilizarea la profiline afectează aproximativ 50% dintre pacienții alergici la polen și este frecvent asociată cu sindromul de alergie orală (SAO). În anumite situații, poate induce reacții sistemice severe. Expunerea crescută la polenuri, cofactorii și afectarea barierei epiteliale a mucoasei orale pot favoriza apariția anafilaxiei induse de alimente bogate în profiline.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unei paciente de 47 de ani, cu rinoconjunctivită cronică persistentă cu agravare sezonieră (martie-iunie, august-septembrie), care a prezentat un episod de anafilaxie de grad III WAO la începutul lunii septembrie, imediat după ingestia de pepene roșu. Evaluarea alergologică (teste in vivo și in vitro) a evidențiat sensibilizare la polenul de ambrozie, acarieni și epitelii de porcușor de Guineea. Testarea multiplex ALEX MADx a identificat IgE specifice pentru profiline (Pho d 2, Mer a 1, Bet v 2, Phl p 12, Cuc m 2). Testul de provocare orală nu a fost efectuat, dată fiind perioada investigației – sezonul polenic al ambroziei. Ulterior, în afara acestuia, pacienta a tolerat pepenele roșu, sugerând influența expunerii sezoniere la polen asupra severității reacției.

Concluzii

Acest caz evidențiază o manifestare rară a sensibilizării la profiline, la o pacientă cu rinită alergică severă, necontrolată, expusă la cantități mari de polen. Reacția sistemică urmată de toleranță ulterioară susține ipoteza că expunerea îndelungată la polen poate crește riscul de reacții sistemice la alimentele bogate în profiline. Expunerea sezonieră la polen ar trebui luată în considerare în evaluarea reacțiilor alimentare severe.

Cuvinte-cheie: alergie alimentară, profiline, anafilaxie

 

 

 

Watermelon-induced anaphylaxis in a patient sensitized to profilins:
the influence of seasonal pollen exposure

Ioana Caraman¹, Maria-Cătălina Cernat^1,2, Ruxandra-Mihaela Vintilă^1,2, Teodora Hușanu¹, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Background

Profilins are ubiquitous proteins in eukaryotes, involved in cytoskeleton organization and recognized as panallergens. They are responsible for cross-reactivity between pollens, plant-based foods and latex. Sensitization to profilins affects approximately 50% of pollen-allergic patients, and is frequently associated with oral allergy syndrome (OAS). Under certain conditions, it may induce severe systemic reactions. Increased pollen exposure, cofactors and impairment of the oral mucosal epithelial barrier may facilitate anaphylaxis to profilin-rich foods.

Case presentation

We report the case of a 47-year-old female diagnosed with persistent allergic rhinoconjunctivitis with seasonal exacerbation (March-June, August-September) who experienced a WAO grade III anaphylaxis shortly after eating watermelon in early September. Allergy work-up (in vivo and in vitro tests) revealed sensitization to ragweed pollen, house dust mites, and guinea pig dander. The multiplex ALEX MADx test identified specific IgE against profilins (Pho d 2, Mer a 1, Bet v 2, Phl p 12, Cuc m 2). An oral food challenge was not performed due to the timing of the investigation – during the ragweed pollen season. Later, when the pollen season was over, the patient tolerated watermelon, suggesting a seasonal pollen exposure influence on reaction severity.

Conclusions

This case highlights a rare manifestation of profilin sensitization in a patient with severe, uncontrolled allergic rhinitis, exposed to high pollen levels. The subsequent tolerance of the watermelon following the systemic reaction provides support to the theory that intense pollen exposure may increase the risk of systemic reactions to profilin-rich foods. Seasonal pollen exposure should be considered as a cofactor in the evaluation of severe food reactions.

Keywords: food allergy, profilins, anaphylaxis

 

 

 

Dermatita de contact palpebrală – cauze camuflate în claritate

Teodora Nicola-Varo, Corina Ureche

Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu-Mureș, România

 

Dermatita de contact palpebrală reprezintă o provocare din punctul de vedere al diagnosticului, în special în cazurile cu etiologie neclară. Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 45 de ani, cadru medical, care relatează episoade recurente documentate de dermatită palpebrală. O evaluare alergologică cuprinzătoare, incluzând teste IgE specifice și testarea patch standard și extinsă cu produse cosmetice proprii, a avut rezultate negative. Cu toate acestea, suspiciunea clinică a indicat un produs cosmetic personal conținând propolis și lăptișor de matcă ca posibil factor cauzal. Având în vedere rezultatele negative ale testării patch, a fost luată în considerare o reacție de fotosensibilizare ca posibil mecanism patogenic.

Datorită asocierii temporale cu utilizarea unei creme faciale care conținea propolis și lăptișor de matcă, s-a luat în considerare efectuarea testării fotopatch, însă aceasta nu a fost realizată din motive logistice. S-a emis ipoteza unui proces de fotosensibilizare, în care expunerea la alergen, în combinație cu radiația UV, ar putea induce o reacție de hipersensibilitate întârziată, explicând astfel absența reacției la testarea patch convențională.

Acest caz subliniază complexitatea diagnosticării dermatitei palpebrale și evidențiază rolul potențial al fotosensibilizării în situațiile în care bilanțul alergologic convențional nu identifică un agent cauzal. Investigații suplimentare, inclusiv testarea fotopatch, sunt necesare pentru confirmarea acestei ipoteze și pentru o mai bună înțelegere a relației dintre expunerea la alergeni și reacțiile cutanate induse de lumină. Clinicienii trebuie să mențină un grad ridicat de suspiciune pentru agenții fotosensibilizanți în cazurile de dermatită de contact inexplicabilă, în special la nivelul feței și pleoapelor, zone fotoexpuse.

Cuvinte-cheie: dermatită palpebrală, dermatită de contact, testare patch

 

 

 

Palpebral contact dermatitis – when obvious causes are hidden in plain sight

Teodora Nicola-Varo, Corina Ureche

“George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu-Mureș, Romania

 

Palpebral contact dermatitis is a challenging diagnosis, particularly in cases with an unclear etiology. We present the case of a 45-year-old medical worker with recurrent episodes of palpebral dermatitis. Extensive allergology evaluation, including specific IgE testing and extended patch testing, yielded negative results. However, a strong clinical suspicion pointed towards a personal cosmetic product containing propolis and royal jelly as the potential culprit. Given the negative patch test results, a photosensitization process was considered as a possible underlying mechanism.

Considering the temporal association with the use of a facial cream containing propolis and royal jelly, photopatch testing was considered, though not performed due to logistic limitations. The hypothesis of a photosensitization process was proposed, where allergen exposure in combination with UV radiation might induce a delayed-type hypersensitivity reaction, explaining the absence of reaction in conventional patch testing.

This case emphasizes the diagnostic complexity of palpebral dermatitis and highlights the potential role of photosensitization in cases where conventional allergy workups yield negative results. Further investigations, including photopatch testing, are warranted to confirm this hypothesis and better understand the connection between allergen exposure and light-induced cutaneous reactions. Clinicians should maintain a high suspicion for photosensitizing agents in cases of unexplained contact dermatitis, particularly in facial and palpebral involvement.

Keywords: palpebral dermatitis, contact allergy, patch testing

 

 

 

Adevărul care provoacă mâncărime: când crema pentru calmarea durerii declanșează dermatita

Maria-Simona Panciu¹, Sonia-Maria Costăchescu¹, Mihaela-Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Compartimentul de Alergologie, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

Introducere

Dermatita alergică de contact (DAC) cauzată de cremele antialgice a devenit mai frecventă odată cu utilizarea crescută a produselor topice din amestec de anestezice locale și antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). De obicei, aceasta se manifestă ca o erupție eczematoasă, localizată la zona aplicării. Raportăm un caz de DAC indusă de o cremă cu multiple componente pentru ameliorarea durerii, în care alergenul cauzal a fost identificat printr-un workup alergologic amănunțit.

Prezentare de caz

O femeie de 55 de ani cu gonartroză s-a prezentat pentru evaluarea unei erupții papulo-eritematoase, pruriginoase la nivelul genunchiului, după aplicarea topică a unei creme care conținea diclofenac, fenilbutazonă, benzocaină, uleiuri esențiale, camfor, mentol și carbopol. Pacienta a prezentat și leziuni eczematoase pe scalp după utilizarea vopselei de păr. Testele cutanate patch cu bateria standard europeană, precum și diclofenac au identificat un test pozitiv pentru mixul de caine III (benzocaină, dibucaină, tetracaină) la 48 și 72 de ore. La 72 de ore am identificat teste pozitive și pentru p-fenilendiamină și mix de parabeni, ambele reacționând încrucișat cu benzocaina. Patch-ul și testul de provocare orală la diclofenac au fost negative. Repetitive Open Application Test (ROAT) pentru restul componentelor (fenilbutazonă, camfor și mentol) a fost negativ. Anestezicele locale din clasa esterilor au fost contraindicate, fiind recomandate variante de tip amide.

Concluzii

DAC indusă de anestezice locale este relativ rară, anestezicele de tip ester având un risc mai mare de a determina reacții de contact. Benzocaina este frecvent implicată, cu reacții încrucișate semnificative (40-60%) cu PPD, din cauza structurii lor comune de acid para-aminobenzoic. Reacțiile încrucișate între anestezicele de tip ester și cele de tip amidă în DAC sunt extrem de puțin probabile, permițând recomandarea de alternative sigure din grupa amidelor.

Cuvinte-cheie: dermatită, benzocaină, AINS

 

 

 

The itchy truth: when pain relief cream triggers dermatitis

Maria-Simona Panciu¹, Sonia-Maria Costăchescu¹, Mihaela-Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Department of Allergy, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Introduction

Allergic contact dermatitis (ACD) to pain relief creams has become more common with the increased use of products containing a mix of topical ester anesthetics and nonsteroidal anti-inflammatory drugs (NSAIDs). It typically manifests as a delayed, localized eczematous rash at the site of application. We report a case of ACD induced by a multi-component pain relief cream, with the culprit identified through comprehensive allergy workup.

Case presentation

A 55-year-old female with gonarthrosis presented with a pruritic, papuloerythematous rash on her knee, following topical application of a pain relief cream containing diclofenac, phenylbutazone, benzocaine, essential oils, camphor, menthol and carbopol. She also experienced scalp rashes after using hair dye. Patch testing using the European Standard Series and diclofenac revealed a positive to caine mix III (benzocaine, dibucaine, tetracaine) at 48 and 72 hours. At 72 hours, positive reactions were also noted for p-phenylenediamine (PPD) and paraben mix, both cross-reacting with benzocaine. The patch testing and oral provocation test for diclofenac were negative. A repetitive open application test for phenylbutazone, camphor and menthol was negative. The use of local anesthetics from the ester class was contraindicated, allowing the use of amide-type alternatives if needed.

Conclusions

Local anesthetics-induced ACD is relatively rare, with ester-type carrying a higher risk. Benzocaine is a common sensitizer, with significant cross-reactivity (40% to 60%) with PPD due to their shared para-aminobenzoic acid structure. Cross-reactivity between ester-type and amide-type local anesthetics in allergic contact dermatitis is highly unlikely, allowing for safe amide-type alternatives.

Keywords: dermatitis, benzocaine, NSAID

 

 

 

Boala celiacă și pustuloza palmo-plantară – asociere rară, dar plauzibilă. Prezentare de caz

Raluca Șipoș-Crăciun¹, Diana Hotico¹, Corina Ureche^2,3

1. Spitalul Clinic Județean Mureș, Târgu-Mureș, România

2. Universitatea de Medicină, Farmacie, Stiințe și Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu-Mureș, România

3. Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, România

 

Enteropatia glutenică (boala celiacă) este o boală autoimună cronică ce afectează mucoasa intestinului subțire și alte organe. Pustuloza palmo-plantară reprezintă o afecțiune pustuloasă cronică rară, cu distribuție palmo-plantară, fiind a doua cea mai frecventă afecțiune a pielii asociată cu boala celiacă, după dermatita herpetiformă. Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 47 de ani care se adresează cabinetului medical prezentând hipercheratoză palmoplantară pe fond eritematos, fisuri adânci, sângerânde, dureroase și pustule profunde. De asemenea, prezenta o erupție cutanată micropapulară, eritematoasă, cu distribuție periorală, cu evoluție îndelungată. Pacienta prezintă, încă din adolescență și tinerețe, tulburări de tranzit intestinal cu diaree și flatulență, deficit ponderal ușor, anemie cronică și probleme de fertilitate. În ultimul an, pacienta a prezentat cefalee recurentă, ceață mentală, oboseală cronică și prurit cutanat episodic, manifestări care i-au afectat activitățile zilnice.

Pacienta a fost inițiată pe tratament local cu dermatocorticoid superpotent și calcipotriol, însă cu rezultate terapeutice modeste. Pacienta a fost îndrumată către serviciul de gastroenterologie, cu suspiciune de boală celiacă. Au fost efectuate teste serologice, care au evidențiat anticorpi antitransglutaminază tisulară și antigliadină pozitivi. A fost efectuată o biopsie duodenală, care a evidențiat atrofie vilozitară subtotală, hiperplazie criptică și limfocitoză intraepitelială. Ulterior s-a efectuat o biopsie cutanată, evidențiind un aspect de pustuloză palmo-plantară. S-a inițiat o dietă de evicție a glutenului, care a ameliorat simptomele digestive după aproximativ șase săptămâni și a condus și la o ameliorare a leziunilor cutanate după opt săptămâni. Deși rar întâlnită, asocierea dintre boala celiacă și pustuloza palmo-plantară nu este neplauzibilă, iar abordarea etiologiei bolii celiace poate ajuta în tratamentul pustulozei palmo-plantare.

Cuvinte-cheie: boală celiacă, pustuloză palmo-plantară, dietă de evicție a glutenului

 

 

 

Celiac disease and palmoplantar pustulosis – uncommon but not unlikely. Case report

Raluca Şipoş-Crăciun¹, Diana Hotico¹, Corina Ureche^2,3

1. Mureş County Clinical Hospital, Târgu-Mureş, Romania

2. “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu-Mureş, Romania

3. County Emergency Clinical Hospital Târgu-Mureș, Romania

 

Gluten-sensitive enteropathy (celiac disease) is a chronic autoimmune disease that affects the small intestine mucosa and other organs. Palmoplantar pustulosis represents an uncommon chronic pustular condition affecting the palms and soles, being the second most frequent skin condition associated with celiac disease, following dermatitis herpetiformis. We present the case of a 47-year-old female patient who addressed the medical office for thickened, scaly, red skin with painful fissures and crops of pustules occurring on both hands and feet. She also complained of a micropapular erythematous rash with a perioral distribution, with long-term evolution. The patient complained since adolescence and young age of intestinal transit disorders, with diarrhea and flatulence, slight weight deficit, chronic anemia and fertility issues. In the past year, she also experienced headaches, brain fog, chronic fatigue and pruritus, which affected her daily activities.

The patient was initiated on local treatment with superpotent dermatocorticoid and calcipotriol which showed a modest therapeutic effect on the skin lesions. The patient was also referred to the gastroenterology service with suspicion of celiac disease. Serological tests were performed, which revealed positive tissue anti-transglutaminase and anti-gliadin antibodies. A duodenal biopsy was performed which showed subtotal villous atrophy and crypt hyperplasia with intraepithelial lymphocytosis. Subsequently, a skin biopsy was completed, highlighting an aspect of palmoplantar pustulosis. A gluten-elimination diet was recommended, which im­proved the digestive symptoms after about six weeks and also led to an improvement in the skin lesions after eight weeks. Although rarely met, the association between celiac disease and palmoplantar pustulosis is not implausible, and addressing the issues caused by celiac disease can aid in the treatment of palmoplantar pustulosis.

Keywords: celiac disease, palmoplantar pustulosis, gluten-elimination diet

 

 

 

 

Alergia imediată la lidocaină – rar nu înseamnă imposibil

Ștefania Țacu^1,2, Jean-Eric Autegarden¹, Annick Barbaud^1,3

1. Santé Sorbonne Université, AP-HP Universitatea Sorbona, Spitalul Tenon, Departamentul de Dermatologie și Alergologie, Paris, Franța

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

3. INSERM, Institutul de Epidemiologie și Sănătate Publică „Pierre Louis”, AP-HP Universitatea Sorbona, Paris, Franța

 

Introducere

Alergia de tip imediat la anestezice locale (AL) este foarte rară, mai puțin de 1% dintre cazurile suspecte fiind confirmate. Majoritatea reacțiilor la AL au cauze diferite, precum reacții psihomotorii sau reacții adverse la alte substanțe utilizate⁽¹⁾.

Metodologie

Prezentăm cazul unei paciente de 57 de ani, îndrumată pentru evaluare alergologică în contextul unui șoc anafilactic produs în cursul anesteziei pentru o procedură endoscopică digestivă. Secvența medicamentelor administrate începe cu metoclopramid (10h50) urmat de lidocaină (11h45). Imediat după aceasta, pacienta dezvoltă tahicardie, dureri abdominale și transpirații. Secvența continuă cu inducția realizată cu propofol și rocuronium (11h50). După aceasta, pacienta dezvoltă, în plus, hipotensiune arterială, bronhospasm, hipoxemie și o erupție cutanată toracică. Triptaza serică realizată la 10 minute și 3 ore (97,3 µg/L, respectiv 47,4 µg/L) a arătat o creștere semnificativă față de valoarea de bază (10,7 µg/L).

Testele cutanate pentru produsele administrate și membrii claselor acestora au fost pozitive la IDR pentru lidocaină, mepivacaină și negative pentru toate celelalte produse. Un test de provocare va fi propus pentru unul dintre AL pentru care testele cutanate sunt negative.

Discuție

Am identificat un caz de alergie imediată la lidocaină, în contextul unui tablou clinic sugestiv, al unei creșteri semnificative a triptazei serice și al testelor cutanate pozitive. Valoarea crescută a triptazei de bază a condus la începerea investigațiilor pentru o mastocitoză subiacentă.

Concluzii

Chiar dacă este rară, alergia imediată la AL este posibilă și trebuie suspectată când tabloul clinic este sugestiv.

Cuvinte‑cheie: alergie, șoc anafilactic, anafilaxie grad III, lidocaină, xilină, anestezice locale

Bibliografie

Bhole MV, Manson AL, Seneviratne SL, Misbah SA. IgE-mediated allergy to local anaesthetics: separating fact from perception: a UK perspective [published correction appears in Br J Anaesth. 2012 Oct;109(4):669]. Br J Anaesth. 2012;108(6):903-911.

 

 

 

IgE-mediated allergy to lidocaine – rare does not mean impossible

Ștefania Țacu^1,2, Jean-Eric Autegarden¹, Annick Barbaud^1,3

1. Santé Sorbonne Université, AP-HP Sorbonne University, Tenon Hospital, Department of Dermatology and Allergology, Paris, France

2. “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

3. INSERM, Pierre Louis Institute of Epidemiology and Public Health, AP-HP Sorbonne University, Paris, France

 

Introduction

Immediate type allergy to local anesthetics (LA) is very rare, less than 1% of suspected reactions. Most of the reactions to LA are caused by other factors, like psychomotor responses or adverse reactions to other agents⁽¹⁾.

Methodology

A 57-year-old woman was addressed for allergy work-up of an anaphylactic shock during anesthesia for an endoscopic procedure. She received metoclopramide (10h50), then lidocaine (11h45). Immediately after the lidocaine administration, she developed tachycardia, abdominal pain and sweating. The induction was followed by propofol and rocuronium (11h50). The patient then developed hypotension, bronchospasm with hypoxemia and a cutaneous thoracic eruption, alongside the persisting tachycardia. A dosage of tryptase was made at 10 minutes and 3 hours, and it showed an increase to 97.3 mcg/L, respectively 47.4 mcg/L, compared to a basal tryptase level of 10.7 mcg/L. We performed skin tests for the products used before the reaction. The intradermal test for lidocaine was positive, alongside mepivacaine, while the other tested products showed negative results. A drug provocation test will be conducted with one of the local anesthetics that are negative at skin test.

Discussion

We identified a true case of IgE-mediated allergy to lidocaine in the setting of a suggestive clinical presentation, elevated acute tryptase, and positive skin test. The elevated basal tryptase prompted a genetical research for a mast cell disorder.

Conclusions

Even though rare, IgE-mediated allergy to local anesthetics is possible, and should be searched when clinical history is suggestive.

Keywords: allergy, anaphylactic shock, grade III anaphylaxis, lidocaine, xylocaine, local anesthetics

References

Bhole MV, Manson AL, Seneviratne SL, Misbah SA. IgE-mediated allergy to local anaesthetics: separating fact from perception: a UK perspective [published correction appears in Br J Anaesth. 2012 Oct;109(4):669]. Br J Anaesth. 2012;108(6):903-911.

 

 

 

Sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică la copii:
factori cauzali și management clinic

Tatiana Gorelco², Tatiana Culeșin², Andrei Calistru², Vera Rusanovschi², Ecaterina Stasii¹

1. Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova

2. IMSP Institutul Mamei și Copilului, Chișinău, Republica Moldova

Introducere

Sindromul Stevens-Johnson (SJS) și necroliza epidermică toxică (TEN) sunt reacții mucocutanate severe, rare, potențial fatale, frecvent induse de medicamente.

Materiale și metodă

Studiul a fost efectuat în secția de alergologie a IMSP Institutul Mamei și Copilului, între anii 2020 și 2024. Sub supraveghere s-au aflat 12 copii cu vârsta între 2 și 16 ani, zece copii diagnosticați cu SJS și doi cu TEN. Factorii cauzali și evoluția clinică au fost apreciate în baza datelor clinico-anamnestice și a rezultatelor investigațiilor clinice și imunologice, colectate din fișele medicale de staționar. Toate cazurile examinate au avut o etiologie medicamentoasă confirmată.

Rezultate

În 50% dintre cazuri, reacțiile severe toxialergice dermice au fost cauzate de administrarea antibioticelor și în 50% – de anticonvulsivante. În 58% dintre cazurile de SJS, cauza a fost hipersensibilizarea la beta-lactamice (amoxicilină, ceftriaxonă), iar în 42% – anticonvulsivantele (lamotrigină, carbamazepină). Ambele cazuri de TEN au fost declanșate de administrarea lamotriginei. În 75% dintre cazuri s-a determinat asocierea cu persistența infecțiilor virale (herpes simplex tip I, virusul Epstein-Barr). Terapia a inclus tratament sistemic cu corticosteroizi (5-8 mg/kg/24 h i.v., echivalent prednisolon), îngrijiri topice ale pielii și mucoaselor. În trei cazuri a fost inclusă imunoglobulina; la trei pacienți cu afectare extinsă și stare generală gravă s-a recurs la plasmofereză. Durata tratamentului a fost de 12-14 zile. Complicații sub formă de pneumonii au dezvoltat trei copii (25%). Toți pacienții au fost externați în stare satisfăcătoare.

Concluzii

Reacțiile mucocutanate severe medicamentoase reprezintă o realitate alarmantă în pediatrie. Corticoterapia este tratamentul de bază, însă formele severe necesită imunoglobuline și plasmofereză. Intervenția precoce este crucială pentru prevenirea complicațiilor și a sechelelor.

Cuvinte-cheie: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, reacții mucocutanate severe

 

 

 

 

Stevens-Johnson syndrome and toxic epidermal necrolysis in children:
causal factors and clinical management

Tatiana Gorelco², Tatiana Culeșin², Andrei Calistru², Vera Rusanovschi², Ecaterina Stasii¹

1. “Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy, Chișinău, Republic of Moldova

2. IMSP Mother and Child Institute, Chișinău, Republic of Moldova

Introduction

Stevens-Johnson syndrome (SJS) and toxic epidermal necrolysis (TEN) are rare, severe and potentially life-threatening mucocutaneous reactions, most frequently drug-induced.

Materials and method

The study was conducted in the Allergy Department of the Mother and Child Institute, Chișinău, Republic of Moldova, between 2020 and 2024. A total of 12 children, aged 2 to 16 years old, were monitored, including ten diagnosed with SJS and two with TEN. The causal factors and clinical evolution were assessed based on clinical and anamnesis data, along with clinical and immunological investigations collected from inpatient medical records. All cases had a confirmed drug-induced etiology.

Results

In 50% of the cases, severe toxic-allergic skin reactions were triggered by antibiotic administration, and in 50% – by anticonvulsants. Among the SJS cases, 58% were caused by hypersensitivity to beta-lactam antibiotics (amoxicillin, ceftriaxone), and 42% by anticonvulsants (lamotrigine, carbamazepine). Both TEN cases were induced by lamotrigine. A viral infection (herpes simplex type I or Epstein-Barr virus) was associated in 75% of cases. The treatment included systemic corticosteroids (5-8 mg/kg/day i.v., prednisolone equivalent), along with topical care for skin and mucous membranes. Intravenous immunoglobulin was administered in three cases, while plasma exchange was performed in three patients with extensive lesions and severe general condition. The duration of treatment ranged from 12 to 14 days. Pneumonia occurred as a complication in three children (25%). All patients were discharged in a satisfactory condition.

Conclusions

Severe drug-induced mucocutaneous reactions remain an alarming concern in pediatric practice. Systemic corticosteroids represent the cornerstone of treatment; however, severe forms may require adjunctive therapies such as intravenous immunoglobulin and plasmapheresis. Early intervention is crucial to prevent complications and sequelae.

Keywords: Stevens-Johnson syndrome, toxic epidermal necrolysis, severe mucocutaneous reactions

 

 

 

Urticarie acută la un copil cu agenezie congenitală a splinei

Andrei Calistru², Veronica Habravan^1,2, Vera Rusanovschi², Tatiana Gorelco², Irina Moldovan¹, Tatiana Culeșin², Ecaterina Stasii¹

1. Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova

2. IMSP Institutul Mamei și Copilului, Chișinău, Republica Moldova

Introducere

Urticaria acută la copil prezintă multiple provocări clinice atunci când apare în contextul unei anomalii congenitale nediagnosticate anterior. Agenezia congenitală a splinei, o formă rară de asplenie primară, poate modifica răspunsul imun și crește susceptibilitatea la infecții severe sau reacții de hipersensibilitate.

Materiale și metodă

Prezentarea cazului clinic de urticarie acută la un copil de 9 ani, diagnosticat primar cu agenezie congenitală a splinei. Datele clinico-anamnestice au fost colectate din fișele medicale de staționar. Investigațiile au inclus testări imunologice, biochimice, hematologice, imagistice (tomografie computerizată – CT) și ecografie abdominală.

Rezultate

Copilul a fost internat cu erupții urticariene, apărute acut, însoțite de slăbiciune, tuse, rinoree, creștere ponderală accelerată (7 kg în șapte zile) și alopecie difuză. Examinările paraclinice au evidențiat absența splinei, cu păstrarea anatomiei arterei și venei lienale. Analizele paraclinice au relevat: hiper-IgE 362,9 UI/mL, leucocitoză (15,40 × 10⁹/L), sindrom de citoliză. Tratamentul a inclus antihistaminice nonsedative și corticosteroizi sistemici (prednisolon). Erupțiile au cedat complet la a treia zi de tratament și copilul a fost externat în stare satisfăcătoare. La patru zile postexternare, copilul a dezvoltat varicelă, necesitând spitalizare în secția de boli infecțioase, cu evoluție favorabilă.

Concluzii

Acest caz evidențiază necesitatea, în unele cazuri, a efectuării investigațiilor extensive aplicate la pacienții cu urticarie acută spontană. De asemenea, demonstrează că evoluția reacțiilor alergice la pacienții cu agenezia splinei este severă, cu reacții adverse severe induse de medicamente. Diagnosticul precoce al aspleniei este esențial pentru profilaxia infecțiilor severe și evitarea reacțiilor adverse medicamentoase.

Cuvinte-cheie: urticarie acută, agenezie a splinei, hiper-IgE, asplenie primară

 

 

 

Acute urticaria in a child with congenital agenesis of the spleen

Andrei Calistru², Veronica Habravan^1,2, Vera Rusanovschi², Tatiana Gorelco², Irina Moldovan¹, Tatiana Culeșin², Ecaterina Stasii¹

1. “Nicolae Testemițanu” State University of Medicine and Pharmacy, Chișinău, Republic of Moldova

2. IMSP Mother and Child Institute, Chișinău, Republic of Moldova

Introduction

Acute urticaria in children presents significant clinical challenges, especially when it occurs in the context of a previously undiagnosed congenital anomaly. Congenital agenesis of the spleen, a rare form of primary asplenia, may alter immune responses and increase susceptibility to severe infections or hypersensitivity reactions.

Materials and method

This paper presents a clinical case of acute urticaria in a 9-year-old child newly diagnosed with congenital splenic agenesis. Clinical and anamnesis data were collected from inpatient medical records. The investigations included immunological, biochemical, hematological tests and imaging studies (computed tomography, abdominal ultrasound).

Results

The child was hospitalized with sudden-onset urticarial eruptions, accompanied by weakness, cough, rhinorrhea, rapid weight gain (7 kg in seven days), and diffuse alopecia. Imaging revealed the absence of the spleen, with preserved anatomy of the splenic artery and vein. Laboratory findings showed elevated total IgE (362.9 IU/mL), leukocytosis (15.40×10⁹/L), and cytolysis syndrome. The treatment included non-sedating antihistamines and systemic corticosteroids (prednisolone). Complete resolution of the skin lesions was achieved by the third day of treatment, and the patient was discharged in a satisfactory condition. However, four days after discharge, the child developed varicella, requiring readmission to the infectious diseases department, with a favorable clinical evolution.

Conclusions

This case underscores the importance of comprehensive investigations in selected cases of spontaneous acute urticaria. It also demonstrates that allergic reactions in patients with splenic agenesis can be severe, with an increased risk of adverse drug reactions. Early diagnosis of asplenia is essential for the prevention of severe infections and for avoiding serious drug-related com­pli­ca­tions.

Keywords: acute urticaria, splenic agenesis, hyper IgE, primary asplenia

 

 

 

 

Sensibilizarea la aeroalergeni în zona de vest a României: impactul încărcăturii polinice și al factorilor climatici

Manuela Grijincu^1,2, Lauriana-Eunice Zbîrcea^1,2, Maria-Roxana Buzan^1,2, Cătălin Chițu³, Tudor-Paul Tamaș^1,2, Laura Haidar¹,
Virgil Păunescu^1,2, Carmen Panaitescu^1,2

1. Centrul de Imunofiziologie și Biotehnologii, Departamentul de Științe Funcționale, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara, România

2. Centrul OncoGen, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Timișoara, România

3. Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I”, Timișoara, România

Introducere

Alergiile respiratorii prezintă o creștere în prevalență la nivel mondial în ultimii ani. Schimbările climatice pot contribui la sporirea numărului de alergeni din aer, inclusiv polen și mucegaiuri, care induc reacții alergice. În vestul României, polenul de ambrozie a apărut ca o sursă importantă de alergeni, inducând rinită alergică și astm. Acest studiu explorează impactul aeroalergenilor și al variabilelor climatice asupra sensibilizării pacienților alergici din această regiune.

Materiale și metodă

Datele de sensibilizare au fost colectate de la pacienții alergici din vestul României, din Timișoara și zona sa metropolitană. Datele pacienților au fost asociate cu măsurători în timp real ale alergenilor din aer (polen și mucegaiuri) și factori climatici (de exemplu, temperatură, umiditate, vânt, precipitații, luminanță și indice UV), obținuți printr-o rețea de senzori de bioparticule.

Rezultate

Studiul a arătat că 48,9% dintre persoanele care s-au prezentat la medicul alergolog erau alergice, iar 39,7%, monosensibilizate la aeroalergeni. Cele mai frecvente surse de sensibilizare au fost polenul de ambrozie, 67% dintre pacienții alergici, urmat de acarienii de praf de casă (45,5%) și polenul de graminee (40,4%). De asemenea, incidența cazurilor de alergie la ambrozie a crescut la un interval de două săptămâni după creșterea încărcăturii de polen. Acest decalaj oferă prilejul pentru inițierea tratamentului pacienților alergici la ambrozie imediat după creșterea încărcăturii polinice, prevenind astfel apariția simptomelor severe.

Concluzii

Rezultatele studiului evidențiază importanța polenului de ambrozie ca aeroalergen în vestul României. Studiul subliniază necesitatea monitorizării în timp real a concentrațiilor de bioparticule, pentru transmiterea unor alerte timpurii către populație.

Cuvinte-cheie: aeroalergeni, polen, alergie, monitorizare în timp real

 

 

 

 

Sensitization to airborne allergens in Western Romania: impact of pollen load and climate factors

Manuela Grijincu^1,2, Lauriana-Eunice Zbîrcea^1,2, Maria-Roxana Buzan^1,2, Cătălin Chițu³, Tudor-Paul Tamaș^1,2, Laura Haidar¹, Virgil Păunescu^1,2, Carmen Panaitescu^1,2

1. Center of Immunophysiology and Biotechnologies, Department of Functional Sciences, “Victor Babeș” University of Medicine and Pharmacy, Timișoara, Romania

2. Center for Gene and Cellular Therapies in Cancer Treatment – OncoGen, “Pius Brînzeu” County Clinical Emergency Hospital, Timișoara, Romania

3. “King Mihai I” University of Life Sciences, Timişoara, Romania

Background

Respiratory allergies have shown increasing prevalences worldwide in recent years. Climate change is likely contributing to the rise in airborne allergens, including pollen and molds, which induce allergic reactions. In Western Romania, ragweed pollen has emerged as an important allergen source, inducing seasonal allergic rhinitis and asthma. This study explores the impact of airborne allergens and climate variables on the sensitization patterns of allergic patients in this region.

Materials and method

Sensitization data were collected from allergic patients in Western Romania, focusing on those from Timișoara and its metropolitan area. Patient data were associated with real-time measurements of airborne allergens (pollen and molds) and climate factors (e.g., temperature, humidity, wind, precipitations, luminance, and UV index), obtained through a network of bioparticle sensors.

Results

The study revealed that 48.9% of individuals consulting an allergist were allergic, with 39.7% monosensitized to respiratory allergens. The most frequent sources of sensitization were ragweed pollen, 67% of allergic patients, followed by house dust mites (45.5%) and grass pollen (40.4%). Additionally, the incidence of ragweed allergy cases rose with a two-week delay following the increase in pollen load. This delay presents a critical opportunity to initiate targeted treatment for ragweed-allergic patients immediately after the increase in pollen load, thereby preventing the onset of severe symptoms.

Conclusions

The findings of this study highlight ragweed pollen as an important airborne allergen source in Western Romania. The study emphasizes the necessity of real-time monitoring in providing early alerts to the population regarding airborne bioparticle concentrations.

Keywords: airborne allergens, pollen, allergy, real-time monitoring

 

 

 

 

De la polen la aliment: explorarea sensibilizărilor alergice și a reactivității încrucișate

Alina-Maria Ivaşko¹, Denisa Şerban², Denisa Ivaşko², Corina Ureche^1,2

1. Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, România

2. Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu-Mureș, România

 

Sindromul de reactivitate încrucișată polen-aliment este un tip de manifestare a alergiilor determinat de asemănări structurale între alergenii din polen și cei din anumite alimente vegetale. Diagnosticul molecular are un rol esențial în identificarea exactă a proteinelor responsabile, permițând o diferențiere clară între sensibilizările reale și cele încrucișate, optimizând astfel strategia de management alergologic.

Studiul a inclus 93 de pacienți (1-73 de ani) evaluați la Serviciul de alergologie al Spitalului Clinic Județean de Urgență din Târgu-Mureș, la care s-a considerat necesară analiza multiplex ALEX Madex, pe parcursul unui an (septembrie 2023-2024). Am selectat pacienți cu simptome respiratorii, cutanate, mucoase, digestive sau cu anafilaxie, urmărindu-se sensibilizarea la panalergeni. S-a analizat relația dintre sensibilizarea la aeroalergeni și alimente de origine vegetală, evaluând IgE specifice pentru profiline, LTP, PR10 și manifestările clinice. 12 pacienți au avut sensibilizări unice: PR10 (șapte cazuri, cea mai frecventă), LTP (trei) și profiline (doi). Cinci pacienți au prezentat sensibilizări concomitente PR10-LTP, iar doi, PR10-profiline. Manifestări respiratorii (rinită, astm) au fost raportate de 17 pacienți, iar 12 au prezentat simptome cutanate sau angioedem postingestie alimentară. Corelațiile cele mai puternice au fost observate între sensibilizările la polen și cele la fructe și semințe, în concordanță cu sindromul polen-aliment. Legumele și cerealele au arătat reactivități încrucișate moderate, dar semnificative.

Concluzii

Conform acestor rezultate, utilizarea diagnosticului molecular alergologic în elucidarea și susținerea diagnosticului de sindrom polen-aliment este de certă utilitate. De asemenea, studiul nostru evidențiază sensibilizările la panalergeni într-un areal specific național (județul Mureș).

Cuvinte-cheie: diagnostic molecular, sindrom polen-aliment, panalergeni

 

 

 

 

From pollen to food: exploring allergic sensitization and cross-reactivity

Alina-Maria Ivaşko¹, Denisa Şerban², Denisa Ivaşko², Corina Ureche^1,2

1. County Emergency Clinical Hospital Târgu-Mureş, Romania

2. “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu-Mureş, Romania

Introduction

The cross-reactivity syndrome between pollen and food is a common manifestation of allergies, caused by structural similarities between allergens in pollen and certain foods. Molecular diagnosis plays a crucial role in accurately identifying the responsible proteins, allowing a clear differentiation between true and cross-reactive sensitizations, thereby optimizing allergy management strategies.

Materials and method

This study included 93 patients (aged 1-73 years old) evaluated at the allergy service of the County Emergency Clinical Hospital Târgu-Mureş, Romania, where a detailed investigation using the multiplex ALEX Madex test was deemed necessary over one year (September 2023-2024). Patients with respiratory, cutaneous, mucosal, digestive symptoms or anaphylaxis were selec­ted, focusing on sensitization to panallergens.

Results

We analyzed the relationship between sensitization to aeroallergens and plant-based foods by assessing specific IgE levels for profilins, LTP, PR10, and clinical manifestations. Twelve patients had isolated sensitizations: PR10 (seven cases, the most frequent), LTP (three cases), and profilins (two cases). Five patients exhibited simultaneous PR10-LTP sensitization, while two had PR10-profilin sensitization. Respiratory symptoms (rhinitis, asthma) were reported by 17 patients, while 12 patients experienced cutaneous symptoms or angioedema following food ingestion. The strongest correlations were found between pollen and fruit/seed sensitizations, aligning with the pollen-food syndrome definition. Vegetables and cereals showed moderate but significant cross-reactivity.

Conclusions

These findings confirm the utility of molecular al­lergy diagnosis in identifying and supporting the diagnosis of pollen-food syndrome. Additionally, our study highlights panallergen sensitization in a specific national region (Mureș County, Romania).

Keywords: molecular diagnosis, cross-reactivity syndrome, panallergens

 

 

 

 

Explorarea reacțiilor alergice severe – un studiu de caz despre anafilaxie
și sensibilizare

Corina Ureche

Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu-Mureș; Clinica Medicală 1, Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, România

Scop

Reacțiile de hipersensibilitate de tip I, cunoscute sub numele de reacții mediate de IgE, apar atunci când sistemul imunitar reacționează exagerat la antigeni de mediu inofensivi, rezultând potențial simptome care pun viața în pericol, cum ar fi anafilaxia. Gestionarea eficientă a anafilaxiei cauzate de multiple declanșatoare este esențială pentru a preveni recurența și a îmbunătăți rezultatele pentru pacienți.

Prezentarea cazului

Prezentăm cazul unui bărbat de 24 de ani, cu un istoric documentat de anafilaxie declanșată de mai mulți alergeni. Inițial, o înțepătură de albină în copilărie a provocat anafilaxie, confirmând sensibilizarea la veninul de albină. În urmă cu doi ani, pacientul a prezentat o erupție maculopapulară generalizată, prurit palmar, angioedem facial și dispnee la aproximativ trei ore după consumul de pește. Aceste simptome au fost gestionate cu succes cu un regim oral de antihistaminice. În ianuarie 2025, după administrarea de ibuprofen și paracetamol pentru simptome respiratorii virale, pacientul a dezvoltat angioedem perioral și periorbital, împreună cu eritem maculopapular și dispnee. Tratamentul imediat cu metilprednisolon și loratadină a dus la remiterea completă a simptomelor. Investigațiile realizate prin testarea multiplex IgE ALEX au confirmat sensibilizarea la veninul de albină și la proteinele din pește, indicând o cale mediată de IgE. Un test de provocare orală supravegheat pentru ibuprofen a fost intens pozitiv, confirmând hipersensibilitatea indusă de AINS. Acest caz ilustrează o apariție rară a anafilaxiei cauzate de multiple declanșatoare, implicând alergeni diverși: venin, alimente și AINS. O abordare cuprinzătoare, care include testarea specifică IgE și testele de provocare medicamentoasă, este esențială pentru un diagnostic corect și o gestionare co­res­punzătoare.

Concluzie

Pentru pacienții cu anafilaxie cauzată de multiple declanșatoare, gestionarea ar trebui să includă identificarea și confirmarea alergenilor, împreună cu evitarea strictă, pregătirea pentru situații de urgență prin prescrierea de autoinjectoare cu adrenalină și educarea pacientului cu privire la recunoașterea timpurie a simptomelor și răspunsul de urgență. De asemenea, dezvoltarea unui plan personalizat de acțiune pentru anafilaxie este crucială.

Cuvinte-cheie: anafilaxie multicauzală, alergie la venin de albină, alergie la pește, hipersensibilitate la AINS

 

 

 

Exploring severe allergic reactions: a case study of anaphylaxis
and sensitization

Corina Ureche

“George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology, Târgu-Mureş; First Internal Medical Department, County Emergency Clinical Hospital Târgu-Mureş, Romania

Background

Type I hypersensitivity reactions, known as IgE-mediated responses, occur when the immune system overreacts to harmless environmental antigens, potentially resulting in life-threatening symptoms such as anaphylaxis. The effective management of multiple trigger anaphylaxis is vital to prevent recurrence and improve patient outcomes.

Case presentation

We present the case of a 24-year-old male with a documented history of anaphylaxis triggered by multiple allergens. Initially, a bee sting during childhood caused anaphylaxis, confirming sensitization to bee venom. Two years ago, the patient experienced a generalized maculopapular rash, palmar pruritus, facial angioedema and dyspnea approximately three hours after fish consumption. These symptoms were successfully managed with an oral antihistamine regimen. In January 2025, after taking ibuprofen and paracetamol for viral respiratory symptoms, the patient developed perioral and periorbital angioedema along with maculopapular erythema and dyspnea. The immediate treatment with methylprednisolone and loratadine resulted in complete symptom remission. Investigations conducted through ALEX multiplex IgE testing confirmed sensitization to bee venom and fish proteins, indicating an IgE-mediated pathway. A supervised oral provocation test for ibuprofen was strongly positive, confirming NSAID-induced hypersensitivity. This case illustrates a rare occurrence of multi-trigger anaphylaxis involving diverse allergens: venom, food and NSAIDs. A comprehensive approach, including specific IgE testing and drug challenge tests, is essential for accurate diagnosis and management.

Conclusions

For patients with multi-trigger anaphylaxis, the management should entail the identification and confirmation of allergens alongside strict avoidance, emergency preparedness through the prescription of adrenaline auto-injectors, and patient education on early symptom recognition and emergency response. Developing a personalized anaphylaxis action plan is also crucial.

Keywords: multi-trigger anaphylaxis, bee venom allergy, fish allergy, NSAID hypersensitivity

 

 

Young allergists

 

 

De la dispnee la amiloidoză AL: o evoluție insidioasă într-un caz de CVID

Bianca Mitre¹, Alexandru-Maximilian Crăciun-Fadei¹, Irena Nedelea^1,2, Diana Deleanu^1,2

1. Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

 

Imunodeficiența comună variabilă (CVID), inclusă în categoria erorilor înnăscute ale imunității, este cea mai prevalentă imunodeficiență primară umorală simptomatică a adultului. Aceasta reunește un grup de sindroame eterogene hipogamaglobulinemice cu exprimare clinică variabilă, cu fenotip infecțios și/sau neinfecțios, iar asocierea unei complicații neinfecțioase crește riscul de deces. O complicație neobișnuită a CVID este amiloidoza. Tratamentul constă în substituția cu imunoglobuline, cu beneficii asupra complicațiilor infecțioase, fără date care să susțină impactul tratamentului în complicațiile neinfecțioase.

Prezentăm cazul unui pacient cu istoric de CVID diagnosticat tardiv, aflat sub terapie substitutivă cu imunoglobuline. Fenotipul pacientului este cel al complicațiilor infecțioase: infecții repetate de tract respirator superior și inferior, precum și bronșectazii. După aproximativ zece ani de la diagnosticul de CVID, pacientul dezvoltă dispnee progresivă la efort, scăderea toleranței la efort și fatigabilitate. Algoritmul de investigare a dispneei a condus la diagnosticul de amiloidoză pulmonară, urmat de validarea amiloidozei digestive. Cazul a evoluat cu afectare renală, hepatică și cardiacă. Datele monitorizării pacientului conturează diagnosticul de amiloidoză AL. Supraviețuirea pacientului a fost de 12 luni de la diagnostic, decesul survenind după un episod de COVID-19, formă severă, urmat de fungemie cu Candida albicans și de insuficiență multiplă de organ.

Spectrul complicațiilor CVID este larg și neașteptat. Nu există un consens al investigării pacienților cu CVID pentru o posibilă evoluție către/asociere a amiloidozei și nu au fost raportate cazuri ale asocierii amiloidozei AL și CVID. Acest caz subliniază importanța diagnosticării precoce a CVID și a monitorizării complicațiilor neinfecțioase, precum și importanța abordării multidisciplinare a acestor cazuri.

Cuvinte-cheie: CVID, amiloidoză AL, complicații neinfecțioase

 

 

 

From dyspnea to AL amyloidosis: an insidious progression in a case of CVID

Bianca Mitre¹, Alexandru-Maximilian Crăciun-Fadei¹, Irena Nedelea^1,2, Diana Deleanu^1,2

1. “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, Romania

2. “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

 

Common variable immunodeficiency (CVID), classified among inborn errors of immunity, is the most prevalent symptomatic primary humoral immunodeficiency in adults. It comprises a heterogeneous group of hypogammaglobulinemic syndromes with variable clinical expression, including infectious and/or non-infectious phenotypes. The presence of at least one non-infectious complication increases the risk of death. A rare complication of CVID is amyloidosis. The treatment consists of immunoglobulin replacement therapy, which benefits infectious complications; however, there lacks evidence supporting its impact on non-infectious complications.

We present the case of a patient with a long-standing history of CVID, diagnosed late and receiving immunoglobulin replacement therapy. The patient’s phenotype was dominated by infectious complications, recurrent upper and lower respiratory tract infections, with associated bronchiectasis. Approximately ten years after diagnosis, the patient developed progressive exertional dyspnea, reduced exercise tolerance and fatigue. The workup for dyspnea led to a diagnosis of pulmonary amyloidosis, soon followed by confirmation of gastrointestinal involvement. The case progressed with renal, hepatic and cardiac impairment. Clinical and paraclinical monitoring supported the diagnosis of AL amyloidosis. The patient’s survival was 12 months from diagnosis, with death occurring after a severe episode of COVID-19, followed by Candida albicans fungemia and multiorgan failure.

The spectrum of CVID complications is broad and unexpected. There is currently no consensus on screening CVID patients for potential evolution toward/association with amyloidosis and no cases of CVID associated with AL amyloidosis have been reported. This case highlights the importance of early CVID diagnosis, close monitoring of non-infectious complications, and of a multidisciplinary approach to patient management.

Keywords: CVID, AL amyloidosis, non-infectious complications

 

 

 

 

Prezentare de caz – alergia tardivă accelerată la betalactamine

Anca-Daniela Cotuna-Coste^1,2, Anca-Mirela Chiriac³, Carmen Panaitescu^1,2

1. Centrul de Imuno-Fiziologie și Biotehnologii, Departamentul Științe Funcționale, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara, România

2. Centrul de Terapii Genice și Celulare în Tratamentul Cancerului – OncoGen, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Timișoara, România

3. Departamentul Alergologic, Spitalul Universitar din Montpellier; IDESP, UMR UA11, Univ. Montpellier – INSERM, Montpellier, Franţa

 

Introducere

Betalactaminele pot declanșa atât reacții de hipersensibilitate imediate, cât și tardive. O situație mai puțin cunoscută este cea în care pacientul dezvoltă o reacție alergică cu o semiologie tardivă accelerată, dar cu o cronologie imediată. În asemenea cazuri, punerea diagnosticului este o adevărată provocare.

Prezentarea cazului

O pacientă de 67 de ani s-a prezentat în clinica de alergologie pentru necesitatea ulterioară a unui tratament antibiotic. Din cauza barierei de limbaj, anamneza a fost dificil de realizat. Informațiile furnizate de familie au indicat un istoric de reacții adverse multiple după administrarea unor medicamente (antibiotice și antiinflamatoare nesteroidiene, neprecizate), manifestate prin erupții cutanate generalizate, apărute imediat după administrarea primei doze, însoțite de febră, dispnee și alterarea stării generale.

Rezultate și investigații

S-a decis efectuarea testelor cutanate la betalactamine. Testele prick și intradermice au fost negative la citirea imediată. Astfel, s-a inițiat testul de provocare orală la amoxicilină/acid clavulanic. După administrarea primei doze de 1%, pacienta a precizat că reacțiile anterioare au avut o durată de câteva zile. Astfel, s-a decis oprirea testului de provocare, iar la două ore după aceea, pacienta a prezentat un eritem generalizat și pozitivarea testelor cutanate. Reacția a avut rezoluție completă în câteva zile, fără descuamare și fără modificări ale parametrilor biologici hepatici, renali sau hematologici.

Concluzii

Sunt descrise în literatură astfel de cazuri în care pacientul prezintă o reacție medicamentoasă cu o cronologie imediată și o semiologie tardivă accelerată. O anamneză detaliată este esențială înainte de debutul testelor alergologice pentru a evita redeclanșarea unei reacții medicamentoase sistemice.

Cuvinte-cheie: hipersensibilitate la betalactamine, reacție alergică tardivă accelerată, test de provocare orală, diagnostit alergologic, cronologie atipică

 

 

 

 

Case report – accelerated delayed allergy to beta-lactams

Anca-Daniela Cotuna-Coste^1,2, Anca-Mirela Chiriac³, Carmen Panaitescu^1,2

1. Center of Immunophysiology and Biotechnologies, Department of Functional Sciences, “Victor Babeș” University of Medicine and Pharmacy, Timișoara, Romania

2. Center for Gene and Cellular Therapies in Cancer Treatment – OncoGen; “Pius Brînzeu” County Emergency Clinical Hospital, Timişoara, Romania

3. Allergy Unit, University Hospital of Montpellier and IDESP, UMR UA11, University of Montpellier – INSERM, Montpellier, France

 

Introduction

Beta-lactams can trigger both immediate and delayed hypersensitivity reactions. A less well-known scenario is one in which the patient develops an allergic reaction with delayed, accelerated symptoms but an immediate chronology. In such cases, establishing the diagnosis is particularly challenging.

Case presentation

A 67-year-old female patient visited the allergy clinic ahead of planned antibiotic use. Due to a language barrier, the medical history was difficult to obtain. Information provided by family members indicated a history of multiple adverse reactions following the administration of various medications (unspecified antibiotics and nonsteroidal anti-inflammatory drugs), manifested by generalized skin eruptions appearing immediately after the first dose, accompanied by fever, dyspnea and general malaise.

Results and investigations

Skin testing for beta-lactams was performed. Prick and intradermal tests were negative on immediate reading. Consequently, an oral challenge test with amoxicillin/clavulanic acid was initiated. After the administration of the first dose of 1%, the patient clarified that previous reactions had lasted several days. As a result, the challenge test was discontinued. Two hours after discontinuation, the patient developed a systemic reaction characterized by generalized erythema. At the same time, the skin tests became positive. The reaction resolved completely over the next few days, without desquamation and with no changes in hepatic, renal or hematologic laboratory parameters.

Conclusions

Similar cases have been described in the literature, where patients exhibit drug reactions with immediate onset and delayed, accelerated symptomatology. A thorough medical history is essential prior to initiating allergy testing, in order to avoid triggering systemic drug reactions.

Keywords: beta-lactam hypersensitivity, accelerated delayed allergic reaction, oral challenge test, allergy diagnosis, atypical chronology

 

 

 

 

Gestionarea reacțiilor de hipersensibilitate la premedicația chimioterapică:
un caz clinic

Teodora Bălăneanu¹, Teodora Fodor¹, Ioana-Adriana Muntean^1,2, Irena Nedelea^1,2

1. Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

Introducere

Reacțiile de hipersensibilitate la medicamentele utilizate în tratamentele oncologice sunt o problemă clinică importantă, având potențialul de a afecta continuarea terapiei și de a compromite siguranța pacientului.

Prezentare de caz

Un pacient în vârstă de 51 de ani, diagnosticat cu adenocarcinom rectosigmoidian operat, cu recidivă pulmonară, tratat actualmente chimioterapic, a fost îndrumat recent către serviciul nostru, pentru evaluare alergologică. Pacientul a prezentat un episod de bronhospasm, senzație de presiune toracică, asociat cu angioedem facial și eritem facial, toracic și la nivelul membrelor superioare, la 5-10 minute după administrarea premedicației chimioterapice, care includea famotidină, palonosetron, dexametazonă și atropină. Se efectuează teste cutanate prick și intradermice la famotidină, ondansetron, atropină cu concentrația maximă noniritativă, care constată sensibilizare cutanată la testul intradermic la ondansetron la citirea imediată, certificând un mecanism IgE-mediat. Pentru a exclude o posibilă reacție de hipersensibilitate non-IgE-mediată asociată, se efectuează test de provocare orală la famotidină și subcutanată la atropină, care au fost negative. Se contraindică administrarea antagoniștilor receptorilor 5-HT3 până la finalizarea unui bilanț ulterior și se modifică tratamentul, utilizând medicație alternativă, precum metoclopramid sau domperidon, alături de premedicația cu famotidină, atropină și dexametazonă. Pacientul a continuat chimioterapia cu premedicația conform noii scheme, cu toleranță clinică bună.

Concluzii

Premedicația chimioterapică reprezintă o componentă esențială a tratamentului oncologic. În cazul apariției unei reacții de hipersensibilitate, este crucială evaluarea atentă a pacientului, pentru a identifica medicamentul responsabil. De asemenea, este esențială gestionarea corectă a reacției prin adaptarea tratamentului, asigurând continuitatea terapiei oncologice, fără a compromite siguranța pacientului.

Cuvinte-cheie: reacție de hipersensibilitate imediată, premedicație, chimioterapie, antagonist 5-HT3, teste cutanate

 

 

 

Management of hypersensitivity reactions to chemotherapy premedication:
a clinical case

Teodora Bălăneanu¹, Teodora Fodor¹, Ioana-Adriana Muntean^1,2, Irena Nedelea^1,2

1. “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, Romania

2. “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

Introduction

Hypersensitivity reactions to drugs used in oncology treatments are a significant clinical concern, potentially hindering therapy continuation and compromising patient safety.

Case presentation

A 51-year-old patient diagnosed with rectosigmoid adenocarcinoma with pulmonary relapse, currently receiving chemotherapy, was referred to our clinic for allergy evaluation. The patient experienced bronchospasm, chest tightness, facial angioedema and flushing of the face, thorax and upper limbs 5-10 minutes after chemotherapy premedication, which included famotidine, palonosetron, dexamethasone and atropine. We performed prick and intradermal skin tests with famotidine, ondansetron and atropine at the maximum non-irritative concentration which revealed a positive result to the intradermal test for ondansetron, indicating an IgE-mediated hypersensitivity reaction. An oral provocation test to famotidine and a subcutaneous provocation test to atropine were performed in order to rule out any associated non-IgE-mediated reaction. The drug provocation tests were negative. Based on the results, 5-HT3 receptor antagonists were contraindicated until subsequent tests, and the chemotherapy premedication regimen was modified, replacing ondansetron with metoclopramide or domperidone, while maintaining famotidine, atropine and dexamethasone. The patient tolerated the new premedication regimen, and continued chemotherapy successfully.

Conclusions

Chemotherapy premedication is an essential component of oncological treatment. If a hypersensitivity reaction occurs, careful assessment of the patient to identify the drug responsible is crucial. It is also essential to properly manage the reaction by adapting the treatment, ensuring the continuity of oncological therapy without compromising patient’s safety.

Keywords: immediate hypersensitivity reaction, premedication, chemotherapy, 5-HT3 receptor antagonist, skin tests

 

 

 

Inductorul insidios: anafilaxie cu debut întârziat la un inhibitor
al pompei de protoni

Denisa-Alexandra Băloiu¹, Anca-Mirela Chiriac², Pascal Demoly², Snejana Țințari²

1. Departamentul Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Centre Hospitalier Universitaire de Montpellier, Unité Exploration des Allergies, Montpellier, Franța

Introducere

Inhibitorii pompei de protoni (IPP) au dobândit o utilizare largă în practica medicală, ceea ce a dus în consecință la creșterea incidenței reacțiilor de hipersensibilitate, atât imediate, cât și întârziate. Reacțiile imediate nu respectă întotdeauna cronologia bine cunoscută (

Prezentarea cazului

O pacientă în vârstă de 61 de ani a fost evaluată în serviciul nostru pentru un șoc anafilactic survenit la două ore după administrarea de Miorel® (thiocolchicosid) și naproxen, ceea ce a motivat solicitarea serviciului de urgență și spitalizare. Simptomatologia s-a remis sub tratament corector. Triptaza serică dozată în criză a avut o valoare de 205 mcg/L. Bilanțul alergologic ulterior a evidențiat o triptază bazală de 7,83 mcg/L. Testul cutanat (TC) și testul de provocare (TP) au fost negative pentru naproxen. Miorel® a fost pozitiv în TC intradermic (concentrație 2 mg/ml), rezultat similar obținut și la testarea unui martor, confirmând caracterul iritativ al concentrației utilizate. TP pentru Miorel® a fost negativ, infirmându-i imputabilitatea. Reevaluarea anamnezei a relevat administrarea unui comprimat de omeprazol cu 10 ore înaintea reacției. Bilanțul alergologic pentru IPP a relevat TC pozitive pentru omeprazol, esomeprazol și pantoprazol în testul prick, concentrație 1:10 (conform recomandărilor EAACI), și pentru rabeprazol în testul prick pur. Lansoprazol a fost testat negativ în TC prick pur.

Concluzii

1) IPP pot fi inductori de anafilaxii cu debut întârziat. Bilanțul alergologic evidențiază un risc crescut de reactivitate încrucișată între IPP.

2) Interpretarea TC necesită prudență, în special pentru medicamentele fără concentrație maximă noniritativă definită.

Cuvinte-cheie: anafilaxie întârziată, inhibitori ai pompei de protoni, reactivitate încrucișată, omeprazol

 

 

 

The insidious culprit: delayed-onset anaphylaxis to a proton pump inhibitor

Denisa-Alexandra Băloiu¹, Anca-Mirela Chiriac², Pascal Demoly², Snejana Țințari²

1. Department of Allergy and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

2. Centre Hospitalier Universitaire de Montpellier, Unité Exploration des Allergies, Montpellier, France

Introduction

Proton pump inhibitors (PPIs) are widely used for the treatment of gastrointestinal disorders. The incidence of hypersensitivity reactions to PPIs has increased with their extensive use. Most hypersensitivity reactions are IgE-mediated, but symptoms may develop even several hours after the administration, which can delay the identification of the causative agent.

Case presentation

A 61-year-old female patient was evaluated in our department for an anaphylactic shock occurring two hours after the administration of Miorel® (thiocolchicoside) and naproxen, which prompted an emergency intervention and hospitalization. The symptoms resolved after treatment with norepinephrine and H1 antihistamines. Serum tryptase measured during the reaction was 205 mcg/L. The allergy workup revealed a baseline tryptase level of 7.83 mcg/L. Skin prick and challenge tests for naproxen were negative. Miorel® tested positive in the intradermal skin test (concentration: 2 mg/mL), with a similar result obtained in a control subject, confirming the irritant nature of the concentration used. The challenge test for Miorel® was negative, ruling out hypersensitivity to this drug. A thorough reevaluation of the patient’s history revealed that she had taken an omeprazole tablet 10 hours before the reaction. The allergy workup for PPIs revealed positive skin tests for omeprazole, esomeprazole and pantoprazole in the prick test at a 1:10 concentration (as per EAACI recommendations), as well as for rabeprazole in the undiluted prick test. Lansoprazole tested negative in the undiluted prick test.

Conclusions

1) PPIs can be inducers of delayed-onset anaphylaxis. The allergy workup highlights a high risk of cross-reactivity among PPIs.

2) The interpretation of skin tests requires caution, especially for drugs without a well-defined maximum non-irritating concentration, to prevent misdiagnosis.

Keywords: delayed anaphylaxis, proton pump inhibitors, cross-reactivity, omeprazole

 

 

 

Anafilaxie indusă de efort, dependentă de aliment, cu simptomatologie atipică

Anca-Florina Gheorghiu¹, Mihaela-Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Compartimentul Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

Introducere

Anafilaxia indusă de efort, dependentă de aliment (FDEIA) este o formă rară de hipersensibilitate IgE-mediată, care apare consecutiv ingestiei unui aliment, urmată de efort fizic. Grâul, în special omega-5 gliadina, reprezintă un trigger bine cunoscut.

Prezentarea cazului

Am evaluat un pacient în vârstă de 57 de ani, cunoscut cu multiple reacții de hipersensibilitate de severitate variabilă, de la urticarie și angioedem până la anafilaxie de grad IV WAO, dezvoltate în contextul ingestiei de produse din grâu, urmată de efort fizic de intensitate variabilă. Anumite episoade particulare de urticarie au debutat în contextul ingestiei unei cantități semnificativ crescute de grâu, în absența efortului fizic sau a altor cofactori. Evaluarea alergologică a constat din testarea cutanată prick-in-prick la făina de grâu, care a fost pozitivă, confirmând mecanismul IgE-mediat al reacției. Ulterior, pentru caracterizarea suplimentară a profilului de sensibilizare al pacientului, am efectuat diagnosticul molecular. Astfel, testarea in vitro a relevat nivelul crescut al IgE specific față de omega-5 gliadină (rTri a 19: 12,24 kU/L; normal <0,1 kU/L), fără alte sensibilizări. Astfel, am recomandat evitarea efortului cu patru-șase ore ulterior ingestiei de grâu și am prescris autoinjector cu adrenalină.

Concluzii

Acest caz reiterează importanța recunoașterii anafilaxiei induse de efort, dependentă de grâu (WDEIA) drept o entitate distinctă cu un spectru larg de severitate a simptomelor, declanșate de intensități variabile de efort. În plus, conform datelor preexistente, acest caz evidențiază prezentarea atipică a simptomelor consecutiv ingestiei unei cantități mari din alimentul trigger, în absența altor cofactori, fenomen documentat rar în literatură.

Cuvinte-cheie: anafilaxie indusă de efort, dependentă de aliment, IgE-mediat, grâu, omega-5 gliadină

 

 

 

Food-dependent exercise-induced anaphylaxis with atypical symptoms

Anca-Florina Gheorghiu¹, Mihaela-Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Department of Allergy and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Background

Food-dependent exercise-induced anaphylaxis (FDEIA) is a rare form of IgE-mediated hypersensitivity reaction that occurs after ingestion of specific foods followed by physical exertion. Wheat, especially omega-5-gliadin, is a well-documented trigger.

Case presentation

We present the case of a 57-year-old man with a history of multiple hypersensitivity reactions of variable severity, ranging from urticaria and angioedema to anaphylaxis grade IV WAO, following the ingestion of wheat products combined with subsequent physical activity of variable intensity. Some particular episodes of urticaria were induced by the ingestion of large amounts of wheat in the absence of physical activity or other cofactors. Allergy workup began with prick-in-prick testing to wheat flour, which was positive, confirming an IgE-mediated reaction. Subsequently, in order to further characterize the sensitization profile of this patient, we performed component resolved diagnosis. In vitro testing revealed elevated specific IgE to omega-5 gliadin (rTri a 19: 12,24 kU/L; normal

Conclusions

This case highlights the importance of recognizing wheat-dependent exercise-induced anaphylaxis (WDEIA) as a distinct condition, with symptoms ranging from minor to severe, triggered by variable effort intensity. In accordance with the existing data, it also underscores the atypical presentation of symptoms following ingestion of large amounts of allergenic food without physical exertion or other factors, a rarely documented phenomenon. 

Keywords: food-dependent exercise-induced anaphylaxis,
IgE mediated, wheat, omega-5 gliadin

 

 

 

Exantemul maculopapular sever

Alexandru-Maximilian Crăciun-Fadei¹, Irena Nedelea^1,2, Ioana-Adriana Muntean^1,2, Bianca Mitre¹

1. Departamentul de Alergologie, Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie „Prof. dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, România

2. Disciplina Alergologie şi Imunologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“, Cluj-Napoca, România

Introducere

În contextul reacțiilor adverse la medicamente, substanțele de contrast iodate (ICM – iodinated contrast media) sunt cunoscute pentru faptul că pot provoca atât reacții de hipersensibilitate imediate, cât și reacții întârziate (nonimediate), în cele din urmă fiind implicate mecanisme imune mediate de celulele T. Exantemul maculopapular (EMP) constituie cea mai întâlnită reacție de hipersensibilitate întârziată indusă de ICM. Di­ag­nosticul de EMP se stabileşte pe baza simptomatologiei, examenului clinic obiectiv și a proximității temporale faţă de administrarea agentului de radiocontrast.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 50 de ani, cunoscut cu rinită alergică persistentă moderat/severă, atopie (sensibilizare cutanată la polen de graminee, betulacee, ambrozie, Artemisia), sindrom alergic oral polen-aliment (avocado, mere, pepene), însoțit de manifestări sistemice (respiratorii) la pepene roșu. Pacientul prezintă erupție maculopapulară generalizată intens pruriginoasă debutată la aproximativ o săptămână de la administrarea de ICM (iomeprol), cu ocazia unei investigații imagistice (2024) pentru o steatohepatită metabolică. Pacientul a urmat corticoretapie sistemică în asociere cu antihistaminice H1 per os, evoluția clinică fiind favorabilă, cu remisiunea progresivă a simptomatologiei în decurs de câteva zile. Bilanţul alergologic pentru evaluarea oportunităţii folosirii unei substanţe de contrast pentru coronarografie a fost demarat abia la un an de la evenimentul iniţial.  S-au efectuat teste cutanate prick și intradermice care au fost negative. S-a continuat cu testul patch 30% cu ambele substanțe, negativ pentru iohexol și pozitiv pentru iomeprol, susținând diagnosticul de reacție de hipersensibilitate întârziată la iomeprol. Iohexolul a fost tolerat ulterior la coronarografie, fără reacţii de hipersensibilitate tardivă.

Concluzii

Testele alergologice prick, intradermice și, cel mai frecvent, patch pot ghida selecția unui agent de contrast mai sigur pentru procedurile viitoare la pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate la ICM.

Cuvinte-cheie: exantem maculopapular, substanţe de contrast iodinate, hipersensibilitate tardivă

 

 

 

Severe maculopapular exanthem

Alexandru-Maximilian Crăciun-Fadei¹, Irena Nedelea^1,2, Ioana-Adriana Muntean^1,2, Bianca Mitre¹

1. Allergy Department, “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, Romania

2. Allergology and Immunology Discipline, “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

Background

In the context of adverse drug reactions, iodinated contrast media (ICM) are known to trigger both immediate hypersensitivity reactions and delayed (non-immediate) reactions, the latter involving immune mechanisms mediated by T cells. Maculopapular exanthem (MPE) is the most frequently encountered delayed hypersensitivity reaction induced by ICM. The diagnosis of MPE is established based on symptomatology, objective clinical examination, and the temporal proximity to the administration of the radiocontrast agent.

Case presentation

We present the case of a 50-year-old patient with known persistent moderate/severe allergic rhinitis, atopy (cutaneous sensitization to Gramineae, Betulaceae, ragweed, Artemisia pollen), oral allergy syndrome to pollen-related foods (avocado, apples, melon), accompanied by systemic manifestations (respiratory) to watermelon. The patient developed a generalized, intensely pruritic maculopapular rash approximately one week after the administration of ICM (iomeprol) during an imaging investigation (2024) for metabolic steatohepatitis. The patient received systemic corticosteroid therapy in combination with oral H1 antihistamines, with a favorable clinical evolution, and the symptoms progressively remitting over the course of several days. The allergic assessment to evaluate the suitability of using a contrast agent for coronary angiography was started only one year after the initial event. Prick and intradermal skin tests were performed, both yielding negative results. The evaluation continued with a 30% patch test for both substances, which was negative for iohexol but positive for iomeprol, supporting the diagnosis of a delayed hypersensitivity reaction to iomeprol. Subsequently, iohexol was well tolerated during coronary angiography, without delayed hypersensitivity reactions.

Conclusions

Prick, intradermal and, most commonly, patch tests can guide the selection of a safer contrast agent for future procedures in patients with hypersensitivity reactions to ICM.

Keywords: maculopapular exanthem, iodinated contrast agents, delayed hypersensitivity

 

 

 

Anafilaxie postadministrare de amoxicilină, asociată cu reactivitate neobișnuită la cefalosporine – implicații în selecția alternativelor terapeutice

Alexandra Chera^1,2, Andra-Carmina Ciotoracu², Mihaela-Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Departamentul Alergologie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

2. Compartimentul de Alergologie și Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

Introducere

Betalactaminele (BL) sunt principalii inductori ai reacțiilor de hipersensibilitate (RHS) medicamentoase, prin epitopi antigenici din nucleul BL, catenele laterale sau alte structuri. Reactivitatea încrucișată între aminopeniciline apare frecvent din cauza catenelor laterale comune. Deși RHS IgE-mediată la peniciline este confirmată, până la 97% dintre pacienți tolerează unele cefalosporine, iar 99% tolerează carbapenemele. Con­tra­in­di­ca­rea întregii clase BL poate afecta prognosti­cul, favorizând rezistența antimicrobiană.

Prezentarea cazului

Un pacient de 54 de ani a prezentat trei episoade de anafilaxie după administrarea de amoxicilină, manifestate prin urticarie, angioedem, dispnee și diaree. Primele două au survenit după administrare orală, iar al treilea, în urma contactului accidental cu o seringă cu amoxicilină destinată uzului veterinar. Detectarea in vitro a IgE specifice a fost negativă pentru amoxicilină și cefuroxim. Bilanțul alergologic a început cu teste cutanate prick pentru peniciline, confirmând sensibilizarea IgE-mediată la 0,002 mg/ml amoxicilină, penicilină G și ampicilină. Testarea cutanată cu cefalosporine a demonstrat sensibilizare la ceftriaxonă și cefuroxim, în ciuda lipsei istoricului de RHS. Rezultatele pentru cefazolin, ceftazidim, cefiderocol și meropenem au fost negative. Toleranța la cefazolin a fost confirmată prin test de provocare.

Concluzii

Am demonstrat toleranța la cefazolin, o cefalosporină fără catene laterale comune cu alte BL, la un pacient cu RHS severă la urme de amoxicilină. Sensibilizarea la peniciline se datorează probabil inelului tiazolidinic, iar cosensibilizarea la ceftriaxonă și cefuroximă poate fi atribuită grupării metoximino din catena laterală R1. Cazul subliniază importanța bilanțului alergologic complet, evidențiind sensibilitatea superioară a testelor in vivo față de cele in vitro în evaluarea RHS me­di­ca­men­toa­se.

Cuvinte-cheie: anafilaxie antibiotice betalactamice, amoxicilină, reactivitate încrucișată

 

 

 

Amoxicillin-induced anaphylaxis with unusual cephalosporin reactivity: implications for safe alternative selection

Alexandra Chera^1,2, Andra-Carmina Ciotoracu², Mihaela-Ruxandra Vintilă^1,2, Selda Ali^1,2, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Department of Allergology, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

2. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

Background

Beta-lactams (BL) are the most frequent culprits of drug hypersensitivity reactions (HSR), through antigenic epitopes from the BL core, side chains, or other components. Cross-reactivity between aminopenicillins frequen­tly occurs through common side chains.Despite confirmed penicillin IgE-mediated HSR, up to 97% of patients tolerate some cephalosporins and 99% tolerate carbapenems. Contraindicating the entire beta-lactam class might affect prognosis, promoting antimicrobial resistance.

Case presentation

A 54-year-old patient experienced three episodes of anaphylaxis following amoxicillin administration, manifested through urticaria, angioedema, dyspnea and diarrhea. The first two occurred after oral intake, while the third followed an accidental injection with an amoxicillin syringe for veterinary use. In vitro detection of specific IgEs was negative for amoxicillin and cefuroxime. We initiated the allergy workup with skin prick tests for penicillins, confirming IgE-sensitization to 0.002 mg/ml of amoxicillin, penicillin G and ampicillin. Further cephalosporin skin testing demonstrated sensitization to ceftriaxone and cefuroxime, despite no prior HSR history. Skin tests for cefazolin, ceftazidime, cefiderocol and meropenem were negative. Cefazolin tolerance was confirmed through a provocation test.

Conclusions

We demonstrated tolerance to cefazolin, a cephalosporin with no common side chains with any beta-lactam, in a patient with severe hypersensitivity reactions to traces of amoxicillin. While penicillin sensitization is likely related to the thiazolidine ring, the co-sensitization of ceftriaxone and cefuroxime may stem from the methoxyimino group in their R1 side chain. This case underscores the importance of complete allergy workups to identify safe alternatives, while highlighting the superior sensitivity of in vivo over in vitro tests in drug HSR assessment.

Keywords: anaphylaxis, beta-lactam antibiotics, amoxicillin, cross-reactivity

 

 

 

Sindromul FIRE, un fenotip particular în esofagita eozinofilică –
prezentare de caz

Maria-Cătălina Cernat^1,2, Selda Ali^1,2, Elena-Camelia Berghea^1,3, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

2. Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

3. Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „M.S. Curie”, București, România

Introducere

Sindromul FIRE (Food-induced Immediate Response of the Esophagus) este o entitate descrisă recent la pacienții cu esofagită eozinofilică (EoE). Este caracterizat de durere retrosternală, apăsare toracică sau sufocare, apărute rapid și reproductibil după ingestia unor alimente declanșatoare. Simptomele se diferențiază de disfagia clasică din EoE sau de manifestările imediate din sindromul de alergie orală. Până în prezent au fost raportate 105 cazuri, majoritatea la populația adultă.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unui pacient de 18 ani, cunoscut cu rinită alergică cu sensibilizare la polen de ambrozie, evaluat pentru simptome de FIRE recurente, debutate în urmă cu trei ani, manifestate prin durere retrosternală și senzație de sufocare, la cinci minute după consumul de fructe și legume crude. În evoluție s-a stabilit diagnosticul de EoE, pacientul primind tratament cu IPP. Ulterior a obținut remisiune clinică și histologică, însă simptomele de FIRE au persistat. Testarea alergologică a evidențiat IgE specifice pentru Amb a 1 și mai multe profiline (Phl p 12, Bet v 2, Pho d 2, Mer a 1, Cuc m 2, Hev b 8), în concordanță cu simptomatologia pacientului și toleranța acestuia pentru alimentele gătite. FIRE afectează calitatea vieții prin restricții alimentare, pacientul evitând alimentele declanșatoare din cauza simptomelor severe.

Concluzii

FIRE este o manifestare atipică a EoE, care ar putea reprezenta un fenotip particular al bolii, precum alte variante descrise recent: durerea toracică indusă de efort, eozinofilia esofagiană asimptomatică, esofagita EoE-like, esofagita limfocitară sau esofagita nespecifică. Sunt necesare studii suplimentare pentru elucidarea mecanismelor implicate și pentru stabilirea prevalenței.

Cuvinte-cheie: FIRE, esofagită eozinofilică, hipersensibilitate imediată

 

 

 

FIRE syndrome, an atypical phenotype of eosinophilic esophagitis –
a case report

Maria-Cătălina Cernat^1,2, Selda Ali^1,2, Elena-Camelia Berghea^1,3, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2

1. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

2. “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

3. “M.S. Curie” Emergency Clinical Hospital for Children, Bucharest, Romania

Introduction

FIRE syndrome (Food-induced Immediate Response of the Esophagus) is a recently described entity in patients with eosinophilic esophagitis (EoE). It is characterized by retrosternal pain, chest tightness or choking, occurring rapidly and reproducibly after ingesting trigger foods. These symptoms differ from classic dysphagia in EoE or immediate manifestations of oral allergy syndrome. To date, 105 cases have been reported, the majority in the adult population.

Case presentation

We present the case of an 18-year-old patient with a known history of allergic rhinitis sensitized to ragweed pollen, evaluated for recurrent FIRE symptoms that began three years ago. The patient experienced retrosternal pain and a choking sensation five minutes after consuming raw fruits and vegetables. During follow-up, a diagnosis of EoE was established, and the patient was treated with proton pump inhibitors (PPIs). Clinical and histological remission was achieved; however, FIRE symptoms persisted. Allergy testing revealed specific IgE for Amb a 1 and multiple profilins (Phl p 12, Bet v 2, Pho d 2, Mer a 1, Cuc m 2, Hev b 8), which correlated with the patient’s symptoms and tolerance to cooked foods. FIRE significantly impacts the quality of life due to dietary restrictions, as the patient avoids triggering foods due to severe symptoms.

Conclusions

FIRE syndrome is an atypical manifestation of EoE, which may represent a distinct phenotype of the disease, similar to other recently described variants: exercise-induced chest pain, asymptomatic esophageal eosinophilia, EoE-like esophagitis, lymphocytic esophagitis, or nonspecific esophagitis. Further studies are needed to elucidate the underlying mechanisms and to determine the real prevalence.

Keywords: FIRE, eosinophilic esophagitis, immediate hypersensitivity

 

 

 

Perspective multidisciplinare asupra pneumonitei de hipersensibilitate – prezentare de caz al unei fermiere

Rama Boustani¹, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2, Andreea-Maria Pîrvan^3,4, Dragoș Bumbăcea^3,4

1. Departamentul Alergologie, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, București, România

2. Departamentul Alergologie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

3. Departamentul Pneumologie și Îngrijire Respiratorie Acută, Spitalul Universitar de Urgență „Elias”, București, România

4. Departamentul Medicină Cardio-Toracică, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România

 

Introducere

Pneumonita de hipersensibilitate (PH) este o boală pulmonară interstițială rară, mediată imunologic, care apare la indivizii susceptibili după expunerea la un antigen inhalat identificat sau neidentificat, conform celui mai recent ghid ATS/JRS/ALAT privind PH. Ca­rac­te­ris­ti­cile clinice, radiologice și histologice ale pneumonitei de hipersensibilitate pot fi confundate cu cele ale altor afecțiuni pulmonare. Din acest motiv, o evaluare detaliată și bine țintită este esențială pentru pacienții cu suspiciune de PH.

Prezentare de caz

Prezentăm cazul unei fermiere în vârstă de 40 de ani, cu tuse și dispnee la efort moderat, simptome care mimează diagnosticul de astm. Evaluarea în departamentul nostru a relevat că expunerea anterioară a pacientei la praf și fân, atât în mediul domestic, cât și în cel profesional, a fost un factor semnificativ, sugerând diagnosticul de „plămânul fermierului”. Ulterior, diagnosticul de PH a fost confirmat prin imagini radiologice tipice, cu limfocitoză la lavaj bronhoalveolar și teste IgG specifice pozitive. Am optat pentru îmbunătățirea stării pacientei în urma corticoterapiei sistemice și consilierii privind evitarea expunerii domestice și profesionale la antigenii inhalatori incriminați. Însă statutul socioeconomic al pacientei a limitat efectuarea de schimbări notabile în stilul de viață. Drept urmare, evoluția pacientei a fost fără îmbunătățiri semnificative, nici din punct de vedere clinic, nici radiologic. Din acest motiv, se ia în considerare inițierea terapiei cu micofenolat mofetil.

Concluzii

Acest caz evidențiază importanța obținerii unei anamneze detaliate și a unei evaluări atente la pacienții cu simptome comune, precum dispnee, subliniind, de asemenea, importanța adoptării unei abordări multidisciplinare în procesul decizional.

Cuvinte-cheie: pneumonită de hipersensibilitate, fermier, dispnee, multidisciplinar

 

 

 

Multidisciplinary perspectives on hypersensitivity pneumonitis:
a case report of a female farmer

Rama Boustani¹, Roxana-Silvia Bumbăcea^1,2, Andreea-Maria Pîrvan^3,4, Dragoș Bumbăcea^3,4

1. Department of Allergology, “Dr. Carol Davila” Clinical Hospital of Nephrology, Bucharest, Romania

2. Department of Allergology, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

3. Department of Pneumology and Acute Respiratory Care, “Elias” Emergency University Hospital, Bucharest, Romania

4. Department of Cardio-Thoracic Medicine, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

 

Background

Hypersensitivity pneumonitis (HP) is defined as a rare immune-mediated interstitial lung disease that occurs in susceptible individuals after exposure to an identified or unidentified inhaled antigen, according to the latest ATS/JRS/ALAT Guideline of HP. The clinical, radiological and histological features of HP may overlap with those of other lung diseases. Therefore, it is important to take a detailed and focused approach when evaluating patients if hypersensitivity pneumonitis is suspected.

Case report

We report the case of a 40-year-old female farmer who experienced cough and dyspnea with moderate exertion, mimicking asthma. Upon referral to our department, a detailed evaluation determined that the patient’s prior domestic and professional exposure to organic dust and hay was a significant factor, suggesting a diagnosis of farmer’s lung. Following this, the patient underwent pulmonological and radiological evaluation, and the diagnosis was confirmed through typical radiological images, bronchoalveolar lavage lymphocytosis and the history of hay exposure, confirmed by positive specific IgG testing. We were hopeful about improving the patient’s condition following treatment with systemic steroids and counseling on removing exposure from her home and professional environment. Unfortunately, the patient’s socioeconomic status prevents her from making significant lifestyle changes. As a result, the disease continues to progress, with only minor improvements. Additionally, the initiation of therapy with mycophenolate mofetil is being considered.

Conclusions

This case highlights the importance of a comprehensive social history in evaluating common complaints such as dyspnea, as well as the role of a multidisciplinary approach in decision-making.

Keywords: hypersensitivity pneumonitis, farmer, dyspnea, multidisciplinary