După o pandemie devastatoare care a avut loc cu mai bine de un veac în urmă, omenirea se află iar într-un moment de răscruce, provocat de data aceasta de un nou tip de coronavirus (SARS-CoV-2).
Picat din senin, acest virus ne-a surprins prin contagiozitatea înaltă şi prin consecinţele dramatice asupra sănătăţii oamenilor, determinând în acelaşi timp o mobilizare globală în lupta împotriva răspândirii infecţiei şi pentru salvarea vieţii semenilor. În plus, a impus respectarea unor restricţii instituite de autorităţile statale şi de fiecare individ în parte.
Cu o viteză ameţitoare, am trecut de la statutul de om liber să se deplaseze şi să se bucure de viaţă alături de familie, prieteni şi colegi, la cel de izolare mai mult sau mai puţin drastică. Sintagme precum „staţi acasă” şi „distanţare socială” au devenit adevărate laitmotive în mass-media şi în mintea fiecăruia, cu valoare imperativă în contextul dat.
De două luni, obiceiuri străine de temperamentul nostru latin, precum reuniunile de familie, sărutatul pe obraz şi gestul prietenesc al strângerii mâinilor, au devenit prohibitive, fiind înlocuite de comunicarea în spaţiul virtual, cu limitele sale, desigur.
În acelaşi timp, trebuie să recunoaştem însă că pandemia a generat un nou stil de viaţă în care teleşcoala, telemedicina şi telemunca au devenit practici obişnuite. Cu alte cuvinte, de voie, de nevoie, digitalizarea a intrat şi mai mult în cotidianul existenţei noastre şi a devenit o soluţie de criză pentru timpul prezent. Dar şi mai demn de remarcat este faptul că această pandemie a mobilizat centre prestigioase de cercetare medicală pentru descoperirea unui vaccin anti-COVID-19 şi a determinat iniţierea de testări clinice cu medicamente deja existente, în ideea utilizării lor off-label în tratamentul bolnavilor afectaţi de noul virus.
Închei cu un gând bun pentru colegii farmacişti aflaţi la datorie în tot acest timp şi cu îndemnul de a acţiona cu rigoare maximă la locul de muncă, pentru a trece cu bine peste această provocare.