NUTRACEUTICE

Din secretele longevităţii… nutraceuticele – partea a VIII-a. Tinereţe fără bătrâneţe

 From the secrets of longevity... nutraceutics – part VIII. Youth without old age

First published: 30 octombrie 2021

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Farm.202.5.2021.5581

Abstract

The anti-aging approach of daily life aims to slow down the natural aging process of the body, in order to prolong the normal life but also to improve the quality of life. The changes target both lifestyle (diet, rest, exercise, stress, psychoemotional trauma, physical trauma, exposure to pollutants) and the reduction, if not elimination, of pathophysiological factors (oxidative stress, protein glycation, progressive shortening of telomeres, mitochondrial damage, decreased methylation, toxin loading).
 

Keywords
anti-aging, CoQ10

Rezumat

Abordarea anti-aging a vieţii cotidiene are ca scop încetinirea procesului natural de îmbătrânire a corpului, cu scopul de a prelungi durata de viaţă obişnuită, dar şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Schimbările vizează atât stilul de viaţă (alimentaţia, odihna, exerciţiul fizic, stresul, traumele psihoemoţionale, traumele fizice, expunerea la poluanţi), cât şi reducerea, dacă nu este posibilă eliminarea, a factorilor fiziopatologici (stresul oxidativ, glicarea proteinelor, scurtarea progresivă a telomerilor, deteriorarea mitocondrială, diminuarea metilării, încărcarea cu toxine).
 

Căile alese de om sunt adesea în opoziţie cu cele ale naturii. Natura este principalul rezervor de vitalitate şi conţine potenţialul de a-l ajuta pe om să-şi corecteze tendinţa de a se îmbolnăvi în permanenţă. Din păcate, medicina bazată pe medicamente chimice a preferat calea creşterii „productivităţii” proceselor de vindecare, în detrimentul identificării factorilor care afectează echilibrul (homeostazia) organismului şi conduc la declanşarea bolilor.

Când suntem tineri, starea noastră de sănătate se află la apogeu şi corpul ştie să se „repare” rapid şi fără probleme. Această stare este foarte bine descrisă de cuvântul anabolism, care înseamnă absenţa distrugerii ţesuturilor în organism. Anabolismul implică regenerarea normală a muşchilor, a oaselor şi a pielii. Altfel spus, este un proces de reconstrucţie. Pe măsură ce îmbătrânim, corpul începe să funcţioneze din ce în ce mai lent, iar noi devenim din ce în ce mai fragili, rănile nu ni se mai vindecă la fel de uşor. Această stare este descrisă perfect de cuvântul catabolism, care înseamnă degenerarea sau distrugerea ţesuturilor. Catabolismul este opusul anabolismului. Prin catabolism, energia este eliberată. Este un fel de autodigestie prin care corpul se hrăneşte chiar cu energia eliberată prin digerarea propriilor ţesuturi. Este o energie a supravieţuirii, necesară pentru a acoperi numai nevoile minime de energie ale corpului. Activitatea catabolică ne poate ţine în viaţă, dar nu trebuie în niciun caz echivalată cu sănătatea şi cu longevitatea. Un organism tânăr este prin excelenţă anabolic. Când îmbătrâneşte, el devine catabolic. Evident, există diferite grade între aceste două extreme.

Obezitatea, albirea părului, chelirea, pierderea apetitului sexual, ridurile şi reducerea vitalităţii – toate acestea reprezintă semne ale procesului de îmbătrânire. Felul în care definim vârsta poate aduce o mare diferenţă în atitudinea noastră faţă de viaţă, care dictează acţiunile noastre de zi cu zi. La rândul lor, aceste acţiuni ne determină viitorul fiziologic şi vârsta bioelectrică. Vârsta poate fi definită în funcţie de reperele cronologice, mentale, funcţionale şi, cel mai important între toate, potenţialul bioelectric. Iată în ce constă fiecare dintre acestea:

 

Vârsta calendaristică se referă la anii pe care i-am petrecut până acum pe acest pământ. În fiecare an, celebrăm această vârstă dând o petrecere de ziua noastră. Din păcate, noi sărbătorim trecutul, spunând că am îmbătrânit cu atâţia ani, deşi ar trebui să spunem că am întinerit cu atâţia ani…

Vârsta mentală este definită de felul în care gândim şi ţine de perspectiva noastră asupra vieţii.

Vârsta funcţională se referă la capacitatea noastră de a experimenta activităţile normale, de zi cu zi. Această abordare acceptă existenţa unor tulburări degenerative, considerând că bunăstarea are la bază felul în care ne autopercepem, indiferent de limitările noastre mentale sau fizice care ne împiedică să ducem un mod de viaţă cu adevărat sănătos, plin de vitalitate.

Vârsta bioelectrică, adică vârsta reală a corpului. Aceasta poate fi măsurată şi manipulată într-un sens sau în altul.

Pentru a ajunge la dezideratul „tinereţe fără bătrâneţe”, trebuie să cunoaştem şi să controlăm forţele care influenţează vârsta bioelectrică iar atunci efectul timpului asupra vieţii noastre va înceta să mai fie o preocupare majoră. Nu poţi fi din nou tânăr decât atunci când arăţi, te simţi şi gândeşti din nou ca un om tânăr!

Procesul de îmbătrânire poate fi încetinit, stopat şi inversat. Îmbătrânirea şi timpul sunt două lucruri legate între ele, dar nu identice. Îmbătrânirea este rezultatul unui timp trăit în mod greşit, în timp ce timpul este vehiculul îmbătrânirii. Boala trebuie percepută ca o trecere accelerată a timpului. Rezultatul este procesul de îmbătrânire – o confirmare a deteriorării biologice. Încetinirea procesului de îmbătrânire conduce la încetinirea timpului, transcendând lumea fizică şi materială. Deşi corpul fizic este limitat de spaţiu şi de timp, corpul bioelectric este liber, fiind o extensie a sinelui şi un punct al celei de-a patra dimensiuni, în care mintea şi emoţiile noastre nu sunt altceva decât ferestre ale sufletului nostru. Corpul bioelectric este spiritul şi sufletul nostru(1).

Îmbătrânirea populaţiei nu trebuie confundată cu îmbătrânirea biologică sau îmbătrânirea psihologică, acesta referindu-se la îmbătrânirea organismului uman, însoţită sau nu de degradarea proceselor şi a funcţiilor psihice (gândire, memorie, atenţie, concentrare, rezistenţă la stres etc.), ca urmare a înaintării în vârstă a unei persoane sau a unui grup de persoane.

Din punct de vedere demografic, îmbătrânirea populaţiei înseamnă creşterea ponderii persoanelor vârstnice (65 de ani şi peste) în cadrul efectivului total al populaţiei studiate, în detrimentul celorlalte categorii de vârstă (tinerii şi adulţii), ca tendinţă fermă şi de lungă durată. Conform datelor ONU, ponderea populaţiei de vârsta a treia (persoane de 60 de ani şi peste) era în 2019 de 13,2%, însă pe termen lung se va mări, chiar şi în regiunile unde natalitatea este superioară ratelor de mortalitate.

Îmbătrânirea populaţiei, inclusiv a populaţiei active economic (15-65 de ani), corelată cu nevoia de forţă de muncă, a impus modificări privind modul în care se pot aduce în câmpul muncii acele resurse umane formate din persoanele vârstnice care dispun de capacitatea fizică şi psihică necesară desfăşurării unor activităţi economice. În spaţiul public se poartă deja discuţii despre majorarea vârstei de pensionare. Recent, s-a creat şi cadrul legal pentru ca persoanele ajunse la vârsta de pensionare să poată opta pentru continuarea activităţii(2).

Statistici recente (2019) arată că bolile aparatului circulator şi tumorile maligne au continuat să deţină ponderile cele mai înalte ca principale cauze de deces, atât în cazul femeilor, cât şi în cazul bărbaţilor. În 2019, ponderea deceselor determinate de aceste două cauze a fost de 75,2% din totalul deceselor (69,7% în cazul bărbaţilor şi 81,4% în cazul femeilor).

Deficienţa de CoQ10 este frecvent întâlnită la pacienţii cardiaci, deoarece miocardul (ţesut activ metabolic) e foarte sensibil. Biopsiile de ţesut cardiac la pacienţi cu afecţiuni cardiovasculare au arătat că angina pectorală, hipertensiunea, prolapsul de valvă mitrală şi insuficienţa cardiacă congestivă sunt afecţiuni care necesită niveluri tisulare crescute de Q10. În special insuficienţa cardiacă congestivă (de diferite etiologii) a fost direct corelată cu niveluri sangvine şi tisulare reduse de CoQ10. Acest deficit poate fi factorul etiologic în anumite forme de disfuncţie miocardică, în timp ce în altele este doar un fenomen secundar.

Odată cu înaintarea în vârstă, nivelul CoQ10 din organism se reduce treptat, astfel că, raportat la nivelul corespunzător vârstei de 20-24 de ani, la 40 de ani mai avem doar 64%, iar la 80 de ani, aproximativ 36%. O diminuare a nivelului CoQ10 din organism cu 25-50% este însoţită de apariţia unor boli precum hipertensiunea arterială, angina pectorală, infarctul miocardic sau depresia sistemului imunitar. Dacă nivelul de CoQ10 scade cu 75%, efectul este letal.

Funcţia mitocondrială a fost strâns asociată cu îmbătrânirea şi bolile legate de vârstă (cum ar fi modificările ratei consumului de oxigen, activitatea citocrom C oxidazei complexului IV şi nivelurile de coenzimă mitocondrială Q – CoQ). Disfuncţia mitocondrială a creierului este însoţită de acumularea crescută de α-sinucleină fosforilată în cortexul motor şi de afectarea activităţilor motorii, care sunt caracteristici similare ale bolii Parkinson. Aceste defecte asociate vârstei pot fi evitate prin administrarea de CoQ10 exogen.

Eforturile de a dezvolta produse cu o disponibilitatea biologică crescută a CoQ10 (care ameliorează cu succes disfuncţia mitocondrială a creierului legată de vârstă sau tulburările neurodegenerative) au condus la disponibilitatea pe piaţă a unor agenţi antiîmbătrânire valoroşi.

În prezent, marca oficială de referinţă a ICQA (Asociaţia Internaţională pentru Studiul Coenzimei Q10) este Bio-Quinon® (Pharma Nord, Danemarca), un produs documentat în peste 100 de studii ştiinţifice (dintre care mai mult de 20 de studii analizează absorbţia Bio-Quinon®, 60 documentează efectele acestui produs şi mai mult de 80 au studiat profilul de siguranţă).

De exemplu, studiul Q-SYMBIO (2014, Journal of the American College of Cardiology) a fost condus de cardiologul Svend Mortensen de la Spitalul Universitar din Copenhaga şi s-a desfăşurat în spitale din nouă ţări. Scopul studiului a fost evaluarea coenzimei Q10 ca tratament adjuvant la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică moderat-severă, la care s-au analizat modificările simptomelor şi nivelurile biomarkerului seric specific insuficienţei cardiace (NT-proBNP)(3).

Un studiu recent realizat la Northwestern Medicine (publicat în 2017 în Nature Cell Biology) a arătat că mitocondriile, cunoscute în mod tradiţional pentru rolul lor de a crea energie în celule, joacă de asemenea un rol important în hematopoieză (procesul de sinteză a noi celule sangvine). Cercetătorul principal Navdeep Chandel a fost şi coautorul unei lucrări publicate în Nature Cell Biology, condusă de dr. Jian Xu de la Universitatea din Texas Southwestern Medical Center, care a demonstrat că iniţierea eritropoiezei (producţia de celule roşii în sânge) necesită mitocondrii funcţionale.

Frecvenţa mutaţiilor ADN-ului mitocondrial este mai mare decât cea a ADN-ului nuclear, deoarece:

ADN-ul mitocondrial (ADN‑mt) nu este protejat de proteine (nu există histone);

sistemul de reparare a ADN-ului mitocondrial este mai puţin eficace;

mitocondriile sunt producătoare de radicali liberi ai oxigenului, care determină leziuni ale ADN-ului mitocondrial.

Bolile mitocondriale sunt boli ereditare rare, cu debut precoce şi evoluţie rapidă, progresivă, determinate de disfuncţii ale lanţului respirator mitocondrial. Manifestările clinice (encefalopatie, tulburări neuromusculare, tulburări cardiace, hepatice, metabolice) sunt importante la nivelul organelor cu un consum energetic ridicat.

Ca urmare a faptului că fiecare celulă conţine sute de mitocondrii şi fiecare mitocondrie conţine mai multe molecule de ADN, mutaţiile survenite într-o singură moleculă nu au efect fenotipic. Dacă însă, în urma diviziunilor celulare, proporţia de molecule de ADNmt mutante creşte, producţia de energie este afectată şi apar manifestările clinice. În funcţie de proporţia de molecule mutante, manifestările pot fi mai grave, progresive, uneori letale. Prezenţa de molecule de ADNmt mutante şi normale într-o celulă sau într‑un organism se numeşte heteroplasmie.

Mutaţiile ADNmt pot determina alterări în rata de sinteză a proteinelor mitocondriale sau pot determina sinteza de proteine inactive. Acumularea de astfel de mutaţii pe tot parcursul vieţii unui individ ar determina diminuarea producţiei de energie în celule şi ar fi una dintre explicaţiile fenomenului de îmbătrânire(4).

CoQ10 joacă rolul de coenzimă pentru cel puţin trei enzime mitocondriale (complexele I, II şi III), dar şi pentru alte enzime intracelulare. Enzimele mitocondriale implicate în calea fosforilării oxidative sunt esenţiale pentru producerea de adenozin trifosfat (ATP), de care depind toate funcţiile celulare. Inelul chinonic îndeplineşte funcţia de transfer de protoni şi electroni, de o importanţă fundamentală pentru toate organismele vii: plastochinona în cloroplastele plantelor, menachinona în bacterii şi ubichinona în mitocondriile animalelor(5).

Coenzima Q10, o substanţă liposolubilă asemănătoare vitaminelor, se găseşte în cantităţi mici în diverse alimente şi este sintetizată în toate ţesuturile. Biosinteza ei începe cu aminoacidul tirozină şi urmează mai multe etape care necesită cel puţin şapte vitamine (vitamina B2, vitamina B3, vitamina B6, acidul folic, vitamina B12, vitamina C şi acidul pantotenic) şi multe oligoelemente (seleniul, de exemplu, care va fi prezentat în detaliu în partea a IX-a a seriei de articole „Din secretele longevităţii”, deoarece în acest context terapiile anti-aging, care urmăresc detoxificarea celulară, protecţia şi fortifierea organismului, reprezintă o premisă şi un fundament al sănătăţii).   

Bibliografie

  1. Thomas J. Un ghid al tinereţii fără bătrâneţe sau cum poate fi inversat procesul de îmbătrânire. https://dokumen.tips/documents/john-thomas-cum-sa-ne-redobandim-tineretea.html

  2. https://adevarul.ro/news/societate/cat-imbatranita-populatia-romaniei-1_ec427112222c/index 

  3. Mortensen A, et al. The Effect of Coenzyme Q10 on Morbidity and Mortality in Chronic Heart Failure, Results From Q-SYMBIO: A Randomized Double-Blind Trial, multicentre trial with focus on SYMptoms, BIomarker status (Brain-Natriuretic Peptide (BNP)), and long-term Outcome (hospitalisations/mortality); ISRCTN94506234) (J Am Coll Cardiol HF 2014) by the American College of Cardiology Foundation.

  4. http://danaela-foculsacru.blogspot.com/p/adnul-miticondrial-eva-mitocondriala.html

  5. Langsjoen PH, Langsjoen PH, Willis R, Folkers K. Treatment of essential hypertension with coenzyme Q10. In: Eighth International Symposium on Biomedical and Clinical Aspects of Coenzyme Q (1994); Littarru GP, Battino M, Folkers K. (Eds) The Molecular Aspects of Medicine, Vol. 15 (Supplement), pp S287-S294.