Integrarea farmacistului clinician în echipa medicală – experienţa Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București

Farmacia clinică este o specialitate orientată către pacient, având ca scop optimizarea terapiei medicamentoase printr-o abordare individualizată, bazată pe colaborarea directă dintre farmacist și echipa medicală. În contextul actual al medicinei personalizate, farmacistul clinician contribuie la creșterea siguranței și eficienței tratamentelor, prin identificarea interacțiunilor medicamentoase, monitorizarea reacțiilor adverse, ajustarea dozelor și consilierea pacienților privind utilizarea corectă a medicamentelor. La nivel internațional, această practică este bine integrată în spitale universitare și clinici specializate, fiind susținută de politici de sănătate, ghiduri profesionale și programe de formare postuniversitară.

În România, deși conceptul de farmacie clinică este inclus în curriculumul universitar de peste două decenii, aplicarea sa concretă în spitale a întâmpinat numeroase bariere – lipsa unui cadru legislativ clar, posturi inexistente în structura spitalelor și absența recunoașterii rolului farmacistului clinician în echipa terapeutică. Această absență a fost resimțită acut în numeroase unități medicale, însă una dintre cele mai semnificative situații a fost documentată în Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” (IPMN) din București, o unitate de referință în tratarea patologiilor respiratorii și infecțioase.

Primele semnale de alarmă au apărut în urma unor constatări clinice privind apariția unui focar nosocomial, care a evidențiat disfuncționalități în gestionarea terapiei medicamentoase, inclusiv lipsa unei monitorizări riguroase a tratamentelor, erori în administrarea medicamentelor, reacții adverse subraportate și o comunicare deficitară între farmacie și secțiile clinice. Situația a fost agravată de complexitatea tratamentelor utilizate în patologia tuberculozei, unde polimedicația, durata lungă a tratamentului și riscul crescut de toxicitate impun o supraveghere atentă. În acest context critic, a devenit evidentă nevoia imperioasă de integrare a unui specialist capabil să optimizeze utilizarea medicamentelor, să ofere suport decizional echipelor clinice și să contribuie activ la prevenirea riscurilor medicamentoase.

Astfel, înființarea primei secții de farmacie clinică din România, în IPMN din București, a reprezentat un moment de cotitură, deoarece s-a instituit un cadru oficial de funcționare pentru activitatea de farmacie clinică, aliniind această practică la standardele internaționale și deschizând calea pentru extinderea acestui model în alte unități medicale din țară.

Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București este o instituție cu o lungă tradiție în tratarea bolilor respiratorii, cu precădere tuberculoza, o patologie care presupune regimuri terapeutice complexe și o susceptibilitate crescută la efecte adverse. În acest cadru, farmacistul clinician devine un partener indispensabil al echipei medicale, contribuind la evaluarea riguroasă a schemelor terapeutice, la prevenirea reacțiilor adverse severe și la utilizarea judicioasă a resurselor medicamentoase. Prin urmare, această lucrare își propune să documenteze implementarea farmaciei clinice în IPMN, să descrie activitățile desfășurate și să evalueze impactul acestui demers asupra calității îngrijirilor acordate pacienților.

Optimizarea terapiei medicamentoase

Una dintre cele mai importante responsabilități ale farmacistului clinician este optimizarea terapiei medicamentoase. Această activitate presupune colaborarea directă și continuă cu medicii curanți, în special în cazurile clinice complexe sau cu regimuri terapeutice intensive, cum este tratamentul tuberculozei multidrog-rezistente sau al pacienților cu comorbidități multiple. Farmacistul clinician analizează profilul terapeutic al fiecărui pacient, ținând cont de vârstă, greutate, funcția renală și hepatică, statusul nutrițional, posibilele interacțiuni medicamentoase, precum și de istoricul reacțiilor adverse. Pe baza acestor date, contribuie la alegerea celor mai potrivite molecule, la ajustarea dozelor și la stabilirea duratei optime de tratament⁽¹⁾.

Prin această abordare personalizată se reduce riscul de ineficiență terapeutică sau de toxicitate, iar pacientul beneficiază de un tratament mai bine adaptat nevoilor sale. Totodată, farmacistul clinician are un rol activ în elaborarea de protocoale terapeutice interne, fundamentate pe ghiduri internaționale și dovezi clinice actuale, asigurând astfel un standard ridicat de îngrijire farmacologică în institut^(1,2).

Gestionarea reacțiilor adverse și a interacțiunilor medicamentoase

Într-un institut dedicat patologiilor respiratorii, unde tratamentele presupun adesea combinații multiple de medicamente cu potențial toxic crescut, gestionarea reacțiilor adverse și a interacțiunilor medicamentoase devine o activitate critică. Farmacistul clinician joacă un rol esențial în monitorizarea proactivă a pacienților, evaluând zilnic schemele terapeutice și semnalând posibile interacțiuni sau efecte adverse. Printr-o analiză farmacologică riguroasă, farmacistul poate identifica din timp situații care pot pune în pericol pacientul – cum ar fi interacțiuni farmacocinetice care cresc concentrația plasmatică a unui medicament sau asocieri contraindicate care pot duce la aritmii, hepatotoxicitate sau afectare renală⁽³⁾.

În colaborare cu medicii, farmacistul propune ajustări ale dozelor, înlocuirea unor molecule sau chiar întreruperea temporară a anumitor tratamente. De asemenea, contribuie la raportarea reacțiilor adverse în sistemul național de farmacovigilență, un aspect esențial pentru siguranța pacientului și pentru îmbunătățirea continuă a practicilor terapeutice. Această activitate reduce considerabil riscul de complicații iatrogene, sprijinind astfel obiectivul general al farmaciei clinice: creșterea calității și siguranței actului medical^(4,5,6).

Educația pacienților și a personalului medical

Educația terapeutică este o componentă esențială a activității farmacistului clinician, având un impact direct asupra aderenței la tratament și prevenției erorilor de medicație. În institut, farmacistul clinician se implică activ în informarea pacienților cu privire la regimul terapeutic prescris, explicând modul corect de administrare, durata tratamentului, posibilele reacții adverse și semnele care necesită prezentarea urgentă la medic. Acest demers este cu atât mai important în cazul tratamentelor de lungă durată, cum este cel antituberculos, unde abandonul terapeutic sau administrarea incorectă pot avea consecințe grave, inclusiv dezvoltarea rezistenței antimicrobiene^(7,8).

De asemenea, farmacistul contribuie la instruirea continuă a personalului medical, oferind informații actualizate privind noile medicamente introduse în circuitul terapeutic, modificările din protocoalele clinice sau aspecte legate de manipularea și administrarea corectă a medicamentelor cu profil de risc. Prin aceste activități se creează o cultură organizațională orientată spre siguranța pacientului, reducându-se incidența erorilor de medicație și crescând nivelul general de conștientizare asupra importanței unei utilizări raționale a medicamentelor^(7,9).

Participarea la comisii terapeutice

Participarea farmacistului clinician la comisiile terapeutice reprezintă un element esențial în asigurarea unei decizii medicale bine fundamentate, mai ales în cazurile cu regimuri de tratament complexe sau off-label. În Institutul „Marius Nasta”, farmacistul clinician este membru activ în comisiile de analiză terapeutică, unde are responsabilitatea de a evalua indicațiile terapeutice propuse, de a verifica adecvarea dozajului și a duratei tratamentului, precum și de a anticipa eventualele riscuri asociate. Implicarea sa contribuie la echilibrarea raportului risc-beneficiu și la identificarea celor mai sigure și eficiente opțiuni terapeutice.

De asemenea, farmacistul clinician sprijină comisiile în documentarea deciziilor, prin furnizarea de date din literatura științifică, evaluarea cost-eficacității terapiilor propuse și analiza compatibilității acestora cu ghidurile naționale și internaționale. Această abordare bazată pe dovezi aduce un plus de rigoare procesului decizional și contribuie la uniformizarea practicilor terapeutice la nivelul institutului. Prin urmare, prezența farmacistului clinician în comisiile terapeutice nu doar sporește calitatea actului medical, ci facilitează și o abordare integrată, responsabilă și sustenabilă a managementului farmacologic^(2,10).

Monitorizarea stocurilor de medicamente

Gestionarea eficientă a resurselor medicamentoase reprezintă o componentă strategică a activității farmaciei clinice, mai ales într-un institut specializat în boli respiratorii, unde continuitatea tratamentului este esențială pentru succesul terapeutic. Farmacistul clinician contribuie activ la monitorizarea zilnică a stocurilor, identificând din timp posibile riscuri de discontinuitate și semnalând necesarul terapeutic în funcție de tendințele clinice și sezonalitatea afecțiunilor tratate. Acest rol este cu atât mai important în contextul tratamentelor antituberculoase, care necesită regimuri prelungite și dozări precise, iar lipsa temporară a unui medicament poate compromite întreaga schemă terapeutică⁽³⁾.

În colaborare cu farmacia spitalului și comitetul de achiziții, farmacistul clinician propune strategii de aprovizionare adaptate realității clinice, evitând suprastocarea inutilă, dar și rupturile de stoc, care pot avea impact negativ asupra pacienților. În plus, prin implicarea în selecția produselor farmaceutice și analiza costurilor, farmacistul sprijină deciziile instituționale privind utilizarea judicioasă a fondurilor. Astfel, activitatea de monitorizare a stocurilor nu este doar un act administrativ, ci şi un demers integrat în îngrijirea pacientului, orientat spre siguranță, eficiență și sustenabilitate^{(1, 11)}.

Sprijinirea cercetării și a studiilor clinice

Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” este implicat constant în cercetare aplicată și studii clinice în domeniul patologiilor respiratorii, iar farmacistul clinician are un rol crucial în susținerea acestor activități. Implicarea sa începe cu analiza protocoalelor de studiu din perspectiva farmacologică, evaluând siguranța și fezabilitatea regimurilor medicamentoase propuse. Pe parcursul desfășurării studiilor, farmacistul asigură managementul riguros al medicamentelor de cercetare, monitorizând condițiile de păstrare, distribuție și administrare, conform reglementărilor naționale și europene în vigoare.

Un aspect deosebit de important este respectarea normelor etice și a legislației privind studiile clinice, responsabilitate împărtășită cu investigatorii principali, dar în care farmacistul clinician are un rol activ, contribuind la protejarea drepturilor și siguranței participanților. De asemenea, acesta poate oferi instruire echipei de studiu privind manipularea medicamentelor experimentale și documentarea corectă a administrării. Prin această activitate, farmacia clinică devine un partener esențial în dezvoltarea cercetării biomedicale, contribuind la generarea de date științifice valide și la validarea de noi opțiuni terapeutice în beneficiul pacientului^(11,12).

Prevenirea erorilor de medicație

Prevenirea erorilor de medicație este una dintre cele mai valoroase contribuții ale farmacistului clinician în contextul spitalicesc. În IPMN, această activitate s-a dovedit esențială pentru creșterea siguranței pacientului, în special în secțiile cu pacienți cu polimedicație, vârstnici sau cazuri cu tratamente complexe. Farmacistul clinician analizează planurile terapeutice stabilite de medicul curant și modul de administrare a fiecărui medicament, identificând din timp posibile incongruențe – cum ar fi doze incorecte, suprapuneri terapeutice, forme farmaceutice nepotrivite, incompatibilități de administrare sau riscuri de administrare incorectă.

Prin revizuirea prospectivă a terapiei, farmacistul intervine înainte ca eroarea să ajungă la pacient, corectând-o printr-o recomandare documentată și discutată în echipa medicală. Această activitate consolidează o cultură a siguranței în institut, contribuind la scăderea incidenței reacțiilor adverse prevenibile, a complicațiilor iatrogene și, implicit, la reducerea duratei spitalizării. Rolul farmacistului în prevenirea erorilor devine astfel indispensabil într‑un sistem modern, orientat către pacient și bazat pe calitatea actului medical^(1,9).

Analiza cost-eficacității tratamentelor

Farmacistul clinician contribuie nu doar la siguranța și eficiența tratamentului, ci și la sustenabilitatea economică a actului medical. În Institutul „Marius Nasta”, activitatea de analiză a cost-eficacității presupune evaluarea comparativă a diferitelor opțiuni terapeutice disponibile, din perspectiva eficienței clinice și a costurilor directe și indirecte implicate. Aceste analize sunt fundamentate pe literatura științifică, ghiduri terapeutice internaționale și date economice relevante, permițând alegerea unor soluții terapeutice eficiente, dar și responsabile din punct de vedere bugetar.

Farmacistul clinician oferă recomandări bazate pe această evaluare, sprijinind medicii în luarea unor decizii informate care să mențină calitatea tratamentului, dar să evite utilizarea inutilă a resurselor. Această abordare devine cu atât mai importantă în contextul spitalelor publice, unde resursele sunt limitate, iar cererea terapeutică este în continuă creștere. Prin integrarea criteriilor farmacoeconomice în procesul decizional, farmacia clinică contribuie la optimizarea globală a actului medical și la menținerea unui echilibru între performanță clinică și viabilitate financiară^(3,11,12).

Formarea tinerilor farmaciști clinicieni

IPMN nu este doar un centru de excelență în tratamentul bolilor respiratorii, ci și un mediu formativ de referință pentru noile generații de specialiști în sănătate, inclusiv farmaciști clinicieni. Odată cu înființarea secției de farmacie clinică, a fost creat cadrul necesar pentru formarea profesională practică a studenților, rezidenților și tinerilor farmaciști interesați de această ramură. Aceștia au posibilitatea de a lucra direct în secțiile clinice, în contact cu echipele medicale și cu pacienții, ceea ce le oferă o înțelegere aplicată și integrativă a farmacoterapiei în practica reală.

Activitatea educațională este coordonată de farmacistul clinician cu experiență, care ghidează procesul de învățare prin participarea la vizite medicale, analize de caz, revizuirea dosarelor de tratament și implicarea în proiecte de cercetare. Astfel, formarea devine una activă, adaptată exigențelor profesiei și orientată spre dezvoltarea abilităților critice și decizionale. Prin acest demers, institutul contribuie la consolidarea unei noi generații de farmaciști pregătiți pentru provocările sistemului de sănătate modern și capabili să își asume un rol activ în echipa medicală.

Concluzii

Farmacistul clinician este un pilon esențial al sistemului medical, centrat pe pacient. Activitățile desfășurate – de la optimizarea tratamentelor și prevenirea erorilor până la educație, analiză farmacoeconomică și sprijin în cercetare – demonstrează valoarea pe care o aduce această specialitate în echipa medicală. Farmacia clinică este o necesitate, într-un sistem preocupat de îmbunătățirea calității îngrijirii, a siguranței pacientului și a sustenabilității financiare. Extinderea modelului IPMN la nivel național impune o susținere legislativă clară, crearea de posturi dedicate și includerea fermă a farmacistului clinician în organigramele unităților medicale. Doar printr-o abordare strategică și instituțională, farmaciștii clinicieni își vor putea exercita pe deplin rolul lor transformator în sistemul de sănătate din România.    

Autor corespondent: Denisa‑Ioana Udeanu E-mail: denisa.udeanu@umfcd.ro

CONFLICT DE INTERESE: niciunul declarat.

SUPORT FINANCIAR: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.