Vitamina K2 naturală şi sănătatea oaselor
Este un fapt dovedit că persoanele care suferă atât de boli cardiovasculare, cât şi de osteoporoză prezintă o lipsă de calciu. Calciul a fost găsit depozitat pe pereţii vaselor de sânge – rezultând artere rigide şi fragile –, fiind insuficient în oase şi afectând astfel rezistenţa şi densitatea lor. Prin urmare, nu este suficient a se consuma cantitatea necesară de calciu, fiind nevoie şi de o distribuire şi utilizare corespunzătoare a mineralului în corp.
O cantitate mică de calciu poate duce la oase friabile, iar o cantitate mai mare îmbunătăţeşte sănătatea oaselor, dar duce la calcifierea arterelor, rezultând o proastă circulaţie a sângelui, cu creşterea riscului de evenimente cardiovasculare. Acest efect este cunoscut sub numele de „paradoxul calciului“.
Osul este format dintr-un strat exterior compact, dur şi o matrice interioară spongioasă, care este o substanţă vie. Întregul schelet osos este complet înlocuit o dată la 7 ani, printr-un proces de remodelare. Acest proces este reglat de osteoblaste, celule care construiesc oasele, şi osteoclaste, celule care descompun ţesutul osos. Atâta timp cât acţiunea de construcţie a osului (absorbţie) este mai mare decât cea de distrucţie osoasă (resorbţie), procesul de menţinere a oaselor în stare de sănătate este ţinut sub control.
Osteoblastele produc osteocalcin, o proteină dependentă de vitamina K2, care participă la procesul de legare a calciului în matricea osoasă, ducând la creşterea conţinutului mineral al osului. Funcţia sa este să dea rezistenţă scheletului osos şi să-i minimizeze susceptibilitatea la fracturi. Osteocalcinul are nevoie de vitamina K2 pentru a funcţiona optim – pentru a trece în forma activă – iar deficienţa de lungă durată de vitamină K2 determină o reducere semnificativă a densităţii şi calităţii oaselor. Celulele care descompun scheletul (osteoclastele) vor îndepărta mai mult ţesut osos decât pot înlocui celulele producătoare (osteoblastele) şi apare astfel o pierdere lentă, constantă şi progresivă de ţesut osos la nivelul oaselor, care în final duce la rarefierea şi degradarea osului. În aceste condiţii, apare un risc crescut de fracturi osoase.
Activarea osteocalcinului are loc printr-o reacţie de carboxilare, în care vitaminele K2 acţionează ca un cofactor pentru gamaglutamil carboxilază – enzimă care transformă resturile de acid glutamic (Glu) ale osteocalcinului în resturi de gama‑carboxiglutamat (Gla), dându-le astfel abilitatea de a lega ioni de calciu.
Raportul dintre osteocalcinul necarboxilat (inactiv) şi cel carboxilat (activ) este un indicator important al statusului vitaminelor K în relaţie cu sănătatea oaselor.
Vitamina K este recirculată, permiţând organismului să o refolosească (figura 1).
Se estimează că o moleculă de vitamină K este capabilă să carboxileze aproximativ 500.000 de molecule de proteine.
Reducerea numărului de grupări carboxilate din structura osteocalcinului (determinată de deficitul de vitamină K2) este asociată cu diminuarea densităţii osoase şi creşterea riscului de fracturi.
Cercetările efectuate de Hart şi colab.(1) (1984) au arătat că pacienţii cu fractură de col femural au o concentraţie foarte scăzută de vitamine K în sânge. Aceasta a fost o primă constatare care sugera o asociere între nivelul scăzut de vitamine K şi sănătatea osoasă precară. În ultimii ani au fost publicate multe articole ştiinţifice care susţin această descoperire.
De asemenea, au fost descoperite mecanisme colaterale prin care vitaminele K pot modela metabolismul oaselor. Cercetările au arătat că vitamina K2 sintetică (sub formă de MK-4) – dar nu şi vitamina K1 (administrate la aceeaşi doză) – poate reduce procesul de distrucţie osoasă, prin inhibarea osteoclastelor. Lanţul lateral al vitaminelor K inhibă activarea osteoclastelor, probabil prin alt mecanism decât acela de cofactor al carboxilării enzimatice(2,3)
Raportul dintre osteocalcinul necarboxilat (ucOC) şi cel carboxilat (cOC) este un indicator important al statusului vitaminelor K la nivelul oaselor. Un raport crescut de ucOC/cOC este corelat cu o sănătate precară a oaselor şi cu o creştere a riscului de osteoporoză şi fractură de şold(4,5,6,7,8).
Un studiu efectuat de Knapen şi colab.(9) susţine faptul că vitamina K2 este importantă pentru menţinerea rezistenţei osoase la femeile aflate la postmenopauză, prin îmbunătăţirea conţinutului mineral al oaselor şi a lăţimii colului femural. Acest studiu din 2003 a dezvăluit faptul că vitamina K2 este capabilă să prevină pierderea masei osoase. Studiul, desfăşurat pe parcursul a trei ani, a investigat două grupuri de pacienţi: un grup‑martor care nu a luat suplimente şi un grup care a fost supus unei administrări de MK-4 (în doze mari). Rezultatele au arătat că administrarea de vitamină K2 este asociată cu reducerea pierderii rezistenţei osoase.
Un studiu interesant realizat de Kaneki şi colab.(10), arătând corelaţia dintre consumul de Natto şi osteoporoză, sugerează faptul că nivelul ridicat de MK-7 din Natto contribuie la îmbunătăţirea sănătăţii oaselor. Creşterea consumului de MK-7 prin alimentaţie cu Natto duce la un nivel mai bun de osteocalcin activat şi reduce riscul de fracturi.
Aceste rezultate au fost confirmate în 2006 într-un studiu realizat de Ikeda şi colab.( 11) care a arătat că alimentaţia cu Natto, conţinând o cantitate crescută de menchinonă-7, poate ajuta la prevenirea evoluţiei osteoporozei. Cei trei ani de studiu, efectuat pe 944 de femei (cu vârsta cuprinsă între 20 şi 79 de ani), leagă consumul de MK-7 de inhibarea pierderii densităţii minerale osoase.
Recent, un studiu publicat în 2008 de Yaegashi şi colab.(12) arată că un status mai bun al vitaminelor K în organism reduce riscul fracturilor de şold. Calciul, magneziul, zincul şi vitamina D au fost, de asemenea, importante în acest studiu. În orice caz, s-a stabilit că vitamină K2 naturală din Natto este factorul decisiv pentru îmbunătăţirea sănătăţii oaselor. Consumul de vitamina K2 a fost în mod evident asociat cu scăderea riscului de fracturi de şold, indicând un rol important al MK-7 în prevenirea afecţiunilor oaselor.
A fost demonstrat faptul că vitamina K2 este mult mai eficientă decât vitamina K1, la aceeaşi doză, pentru menţinerea osteocalcinului carboxilat(13). Din cele două forme disponibile ale vitaminei K2, doar MK-7 s-a dovedit a fi eficientă la doze care nu depăşesc doza zilnică recomandată de vitamine K.
Mena Q7® – vitamina K2 naturală şi osteoporoza
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) arată că osteoporoza afectează peste 200 de milioane de persoane pe glob. Supraponderea şi obezitatea aduc o solicitare suplimentară asupra oaselor, de aceea se anticipează un număr în creştere al oamenilor suferinzi de osteoporoză.
În întreaga lume, unu din trei bărbaţi ar putea suferi o fractură osteoporotică în viitor, în timp ce riscul la femei este de aproape 50%. Femeile sunt mai vulnerabile decât bărbaţii din cauza a doi factori. În general, ele au mai puţină masă osoasă de la început şi sunt mai predispuse la pierderi osoase decât bărbaţii, în perioada de după încheierea formării scheletului osos. În al doilea rând, după menopauză, pierderile anuale de masă osoasă sunt accentuate cu fiecare an care trece (figura 2).
În prezent nu există niciun medicament care să vindece bolile osteoporotice. Cercetările au arătat că este dificil de restabilit complet structura osoasă care a fost alterată în osteoporoză. Obiectivul comun al tratamentului medicamentos şi al administrării de suplimente nutritive este acela de a scădea riscul fracturilor prin reducerea pierderii osoase, îmbunătăţind formarea oaselor, densitatea şi rezistenţa lor.
Prevenirea osteoporozei este foarte importantă, iar consumul regulat de vitamină K2 (în cantitatea recomandată) este foarte important şi uşor de realizat cu Mena Q7® vitamina K2 naturală.
La ora actuală, pentru a preveni osteoporoza, se recomandă schimbarea stilului de viaţă, cum ar fi renunţarea la fumat, consumul limitat de alcool, exerciţii fizice regulate şi consumul de suplimente nutritive care combină calciul şi vitamina D.
Administrarea de calciu este frecvent recomandată femeilor sănătoase aflate la post-menopauză pentru a asigura sănătatea oaselor. Se crede că suplimentarea cu calciu este sigură şi foarte bine tolerată, putând să apară doar uşoare efecte adverse. Totuşi, rezultatele unui studiu clinic recent din Noua Zeelandă(14) (2008) arată contrariul. Acest studiu a investigat efectele consumului zilnic de calciu (1.000 mg) pe o perioadă de 5 ani consecutivi asupra metabolismului şi densităţii oaselor la femeile sănătoase aflate la postmenopauză. În urma studiului s-a dezvăluit faptul că suplimentarea cu calciu este bună pentru oase, dar în acelaşi timp este asociată cu creşterea frecvenţei evenimentelor cardiovasculare, în mod particular a infarctului miocardic. Aşadar, deşi efectul suplimentării cu calciu a fost benefic pentru sănătatea oaselor, el a fost în detrimentul sănătăţii cardiovasculare.
Din păcate, niciunul din tratamentele pentru osteoporoză disponibile în prezent nu poate vindeca această boală. Cercetările au arătat că este dificil de restabilit complet structura osoasă care a fost slăbită în osteoporoză. Aşadar, prevenirea osteoporozei este foarte importantă, iar consumul regulat de vitamină K2 (în cantitatea recomandată) este foarte important şi uşor de realizat.
Vitamina K2 naturală şi sănătatea copiilor
În perioada pubertăţii şi a adolescenţei, ţesuturile osoase cresc şi se dezvoltă mult mai intens. După ce se obţine masa osoasă maximă la finalul primilor 20 de ani ai vieţii, o vreme, aceasta se menţine în platou, apoi începe să apară treptat, cu vârsta, pierderea osoasă (figura 3).
Probabilitatea de apariţie a osteoporozei în cursul vieţii este strâns legată de cantitatea de ţesut osos format înainte de vârsta de 30 de ani. Oasele puternice formate în copilărie reduc riscul osteoporozei şi al fracturilor mai târziu (Prynne CJ şi colab., 2005, Public Health Nutrition). Realizarea unui vârf ridicat al masei osoase în copilărie este importantă pentru prevenirea bolilor osoase la maturitate (van Summeren M şi colab., 2008, British Journal of Nutrition).
Cercetările recente au indicat faptul că majoritatea copiilor au deficienţe de vitamină K. O dietă bine echilibrată ar trebui să asigure cantitatea adecvată de vitamine K. Cu toate acestea, conform raportului prezentat de C.J. Prynne şi colab. (15), aportul de vitamine K în momentul de faţă este semnificativ mai scăzut decât acum 50 de ani, iar consumul zilnic de vitamine K a scăzut gradual din 1950 (figura 4).
Consumul majoritar de alimente procesate şi reducerea vegetalelor şi a alimentelor bogate în vitamina K au determinat un aport nesatisfăcător.
Rolul benefic al vitaminei K la copii este confirmat, printre altele, de un studiu realizat de van Summeren şi colab.(16) Ei au demonstrat că există o legătură strânsă între un nivel mai bun al vitaminei K în organism şi conţinutul ridicat de minerale din oase (van Summeren M şi colab., 2008, British Journal of Nutrition).
Acest efect a fost recent raportat şi de O’Connor şi colab.(17), care, într-un studiu pe 223 de fete sănătoase (de 11-12 ani), a arătat că un nivel mai bun de vitamină K în organism este asociat cu o densitate minerală osoasă mai bună.
Pe de altă parte, copiii cu o deficienţă îndelungată de vitamină K indusă de tratamentul cu anticoagulante au suferit o scădere semnificativă a masei osoase. Acest fapt ilustrează consecinţele lipsei vitaminei K în dezvoltarea oaselor. Activitatea metabolică a oaselor este, prin urmare, asociată cu statutul vitaminei K în organism.
Atât metabolismul osos, cât şi producţia de osteocalcin sunt la niveluri ridicate în timpul dezvoltării şi creşterii oaselor, sugerând că este necesar şi un nivel ridicat de vitamină K2 (Szulc P. şi colab., 2000, Osteoporosis Int.). Nivelul osteocalcinului în oase la copii este de 8-10 ori mai ridicat decât la adulţi, dar o cantitate ridicată de osteocalcin din sânge este necarboxilată (inactivă), ceea ce înseamnă că necesităţile de vitamină K2 ale organismului nu sunt îndeplinite.
Realitatea este că rezultatele a numeroase studii sugerează o lipsă pronunţată de vitamină K în oasele copiilor. La majoritatea copiilor examinaţi s-a observat prezenţa în cantitate mare a osteocalcinului necarboxilat, indicând un statut necorespunzător al vitaminei K în organism(18).
O observaţie similară a fost făcută de Kalkwarf şi colab.(19), arătând interdependenţa între nivelul de vitamine K şi procesul de absorbţie/resorbţie a calciului în oase. Această cercetare indică faptul că necesarul de vitamine K în organism poate fi mai mare decât recomandările curente, care au fost considerate în concordanţă doar cu necesităţile coagulării, neţinându-se cont de procesele extrahepatice. În consecinţă, nivelul de vitamine K în oasele adolescenţilor pare să fie insuficient pentru cerinţele metabolismului accelerat din timpul creşterii.
Pentru corectarea acestei deficienţe, din ce în ce mai mulţi experţi din domeniu recomandă consumul alimentelor bogate în vitamină K2 şi suplimentarea cu surse naturale de vitamină K2, precum menaquinona-7.
Mena Q7® – vitamina K2 naturală
Este eficientă la doze foarte mici - experţii recomandă numai 45 de micrograme pe zi pentru menţinerea sănătăţii oaselor şi a sistemului cardiovascular!
Nu are efecte adverse – Natto/MK-7 este consumat în Japonia de mii de ani, fără efecte negative, – fiind semnalată doar acţiunea benefică a MK-7!
Nu determină hipercoagulare la persoanele sănătoase. Vitamina K2 naturală activează câteva dintre proteinele coagulării la nivelul ficatului. Când acestea sunt activate la maximum, nu se mai produce nicio altă activare, chiar dacă vitamina K există din abundenţă. Pentru iniţierea coagulării este nevoie şi de prezenţa altor stimuli. Un studiu realizat la 350 de persoane timp de 3 ani a arătat că, la cei fără tulburări de coagulare, o doză crescută de 1.000 de ori nu a produs modificări ale procesului de coagulare.
Este sigură. Doza de 45 µg nu va interacţiona negativ cu niciun alt tratament anticoagulant, cu derivaţi cumarinici sau cu warfarina. Totuşi, în general, se preferă ca tratamentul să fie administrat sub supravegherea medicului;
Se administrează la adulţi şi copii de peste 12 ani: în general, câte o capsulă o dată pe zi, de preferat în timpul mesei sau imediat după masă, pentru o biodisponibilitate crescută (fiind o vitamină liposolubilă).
Mod de administrare: la adulţi şi copii de peste 12 ani, se recomandă, în general, câte o capsulă o dată pe zi, administrată cu un pahar cu apă, în timpul mesei sau imediat după masă.
Atenţionări: se recomandă avizul medicului la administrarea produsului în sarcină şi alăptare sau în cazul celor care sunt sub tratament cu anticoagulante.