FARMACOVIGILENŢĂ

Noi perspective tehnologice pentru îmbunătăţirea accesului populaţiei la informaţii privind vaccinurile şi imunizarea

 New technological perspectives for improving the population access to information on vaccination and immunization

First published: 30 septembrie 2018

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/FARM.183.3.2018.1961

Abstract

Since ancient times, there have been attempts to prevent high-mortality contagious diseases, but not even antibiotics had such an impact on mortality reduction as vaccines had.
Immunization is one of the most successful interventions on the health of the population worldwide, and one of the most effective ways to save lives and prevent infectious diseases. Due to the extensive World Immunization Program launched by the World Health Organization in 1974, which began with vaccination against six diseases (tuberculosis, diphtheria, tetanus, pertussis, polio and measles), there have been prevented millions of deaths and disabilities.
As a result of the concentrated and corroborated efforts of world health organizations, competent national institutions, rigorous scientific research, and of the awareness-raising programs to disseminate the benefits of immunization to the population, the global vaccination rates have significantly raised.
Technology and medicine develop substantially every day, new treatments, new investigative methods, new appliances, gadgets and applications appear every day, this being basically the future of a normal life. In this era of technology, we are more receptive to information received or read on the phone than in books or brochures, we keep track of appointments and events on the phone, and we no longer use agendas. Thus, the existence of mobile applications designed to facilitate people’s access to information on vaccines and vaccination steps and, more importantly, the personal management of immunization, is absolutely beneficial.

Keywords
immunization, vaccine, mobile application

Rezumat

Încă din cele mai vechi timpuri au existat încercări de a preveni bolile contagioase cu mortalitate ridicată, însă nici măcar antibioticele nu au avut un impact atât de important asupra reducerii mortalităţii cum au avut vaccinurile.
Imunizarea este una dintre cele mai reuşite intervenţii asupra sănătăţii populaţiei la nivel mondial şi una dintre cele mai eficiente modalităţi de a salva vieţi şi de a preveni bolile infecţioase. Datorită Programului global extins privind imunizarea, lansat în 1974 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care a început cu vaccinarea împotriva a şase boli (tuberculoză, difterie, tetanos, pertussis, poliomielită şi rujeolă), au fost prevenite milioane de decese şi dizabilităţi. În urma eforturilor concentrate şi coroborate ale organizaţiilor mondiale de apărare a sănătăţii, ale instituţiilor naţionale de resort, ale cercetărilor ştiinţifice riguroase şi ale programelor de conştientizare şi diseminare a beneficiilor imunizării de către populaţie, gradul de vaccinare globală a crescut semnificativ. 
Tehnologia şi medicina evoluează substanţial în fiecare zi, noi tratamente, metode de investigare, noi aparate, gadgeturi şi aplicaţii apar în fiecare zi, acesta fiind practic viitorul unei vieţi normale. În această eră a tehnologiei suntem mult mai receptivi la informaţia primită sau citită pe telefon decât din cărţi sau broşuri, avem evidenţa programărilor şi a evenimentelor pe telefon, nu mai folosim agende. Astfel, existenţa unor aplicaţii mobile menite să faciliteze accesul populaţiei la informaţii privind vaccinurile şi etapele de vaccinare şi, mai mult decât atât, managementul personal al imunizării, este absolut benefică. 

Vaccinurile, începuturile unei noi ere în abordarea bolilor infecţioase

Primele încercări de imunizare datează din secolul al VII-lea, când budiştii indieni beau venin de şarpe în încercarea de a atenua efectele sale toxice. Una dintre cele mai contagioase boli, cu o rată a mortalităţii de peste 30%, a fost variola. În secolul al XVI-lea, în castelul Brahmin din India se practica variolizarea prin introducerea de puroi din pustulele de variolă în pielea pacientului. La sfârşitul secolului al XVII-lea, Edward Jenner a remarcat că mulgătoarele din zona rurală care se îmbolnăveau de variolă nu mai manifestau apoi această boală, astfel că i-a inoculat cu material din leziunile mulgătoarelor infectate pe membrii familiei sale, pentru a-i proteja de focarul infecţios, experimentul său având succes(9).

După descoperirea lui Jenner au urmat studiile lui Louis Pasteur asupra holerei la pui, experimentul derulându-se pe o perioadă de aproximativ zece ani. La 10 februarie 1880, Louis Pasteur a anunţat că a obţinut cu succes vaccinarea împotriva holerei aviare, acesta alegând să păstreze confidenţială tehnica sa.

Complexitatea tehnologiei de fabricare a vaccinurilor în ansamblul industriei farmaceutice

Un vaccin conţine un agent care se aseamănă cu microorganismul cauzator al bolii şi care în mod obişnuit este realizat dintr-o entitate microbiană vie sau omorâtă, din toxinele acesteia sau chiar din proteinele de suprafaţă.

În industria farmaceutică, fabricarea vaccinurilor este una dintre metodele care prezintă cele mai multe provocări pe parcursul procesului, până se ajunge la produsul final, fiind şi unul dintre cele mai costisitoare procese, creşterea globală a costurilor de producţie fiind ilustrată în figura 1. În fiecare an se fabrică peste 1 miliard de vaccinuri care urmează să fie administrate oamenilor perfect sănătoşi. Timpul de producere a unui lot de vaccinuri poate varia de la câteva luni, cum este cazul vaccinului antigripal, până la trei ani, în cazul vaccinurilor combinate pentavalente şi hexavalente(9).
 

Figura 1. Creşterea globală a costurilor de producţie a vaccinurilor din 2005 până în 2015(9)
Figura 1. Creşterea globală a costurilor de producţie a vaccinurilor din 2005 până în 2015(9)

Obţinerea vaccinurilor presupune un proces biotehnologic intens controlat, format din mai multe etape, până se ajunge la produsul final. Prima etapă constă în obţinerea agentului patogen sau a unei proteine recombinate din agentul patogen. Aceste proteine se pot produce în bacterii, drojdii sau culturi celulare. Virusurile sunt cultivate pe celule primare, cum sunt fibroblastele de pui, sau pot fi cultivate pe linii celulare.

Procesul continuă cu eliberarea antigenului din substrat şi izolarea din mediul utilizat la creşterea lui, apoi urmează purificarea antigenului. În formularea vaccinurilor pot fi incluşi adjuvanţi pentru îmbunătăţirea răspunsului imun, stabilizatori pentru prelungirea duratei de valabilitate şi/sau conservanţi.

Reacţii adverse la administrarea vaccinurilor

Ca oricare alte medicamente, vaccinurile pot prezenta reacţii adverse după administrare, cum ar fi febră, hipersensibilitate de tip întârziat la un component al vaccinului care poate provoca un nodul la locul administrării sau roşeaţă, erupţii cutanate, dar niciuna dintre aceste reacţii nu reprezintă o contraindicaţie a administrării următoarei doze(14).

Nivelul anticorpilor IgG pentru agentul imunizant dintr-un vaccin suspectat de provocarea reacţiilor adverse poate determina dacă mai este necesară sau nu administrarea următoarei doze. De exemplu, unui pacient care a prezentat o reacţie adversă la un vaccin care a fost administrat într-o doză mai mică decât cea recomandată îi poate fi măsurat nivelul anticorpilor IgG la agentul de imunizare, pentru a verifica dacă se află la un nivel suficient, asociat cu protecţia împotriva bolii. Astfel de niveluri au fost stabilite doar pentru anumite vaccinuri.

Un factor important care poate influenţa apariţia reacţiilor adverse este vârsta, deoarece sistemul imunitar şi sistemul nervos sunt într-o continuă dezvoltare pe parcursul mai multor ani. De exemplu, copiii de până la vârsta de 2 ani sunt mai predispuşi la reacţii febrile decât cei de peste 2 ani, această raţiune determinându-i pe japonezi să întârzie administrarea vaccinului anti-pertussis până la vârsta de 2 ani. Sexul reprezintă un alt factor, frecvenţa de apariţie a reacţiilor adverse locale fiind mai mare la bărbaţi decât la femei(16).

Un studiu realizat în 1998 afirmă că vaccinul împotriva rujeolei este în strânsă legătură cu autismul, dar ulterior s-a dovedit că rezultatele au fost greşit interpretate şi a fost retras din revista în care a fost publicat, la momentul actual neexistând dovezi ştiinţifice care să facă legătura între vaccinul împotriva rujeolei şi autism(1).

Aspecte biochimice privind modularea imunităţii organismului uman

Odată cu dezvoltarea imunologiei, a crescut şi interesul pentru dezvoltarea microbiologiei medicale, care cuprinde în principal identificarea agenţilor infecţioşi şi a modului prin care aceştia produc boala. Clasificarea agenţilor patogeni pe grupe şi în funcţie de bolile pe care le provoacă este prezentată în tabelul 1(9).
 

Tabelul 1. Grupe majore de patogeni
Tabelul 1. Grupe majore de patogeni

Imunitatea reprezintă ansamblul tuturor mecanismelor de apărare naturală prin care se protejează organismul împotriva agresiunii factorilor străini. Structurile străine pot proveni din exterior sau se pot forma la nivelul organelor şi ţesuturilor, fiind recunoscute prin intermediul unor organizări particulare, diferite de cele specifice gazdei. Există cazuri în care organismul nu-şi recunoaşte propriii constituenţi, astfel că îi consideră non-self(9).

Răspunsul imun al unei persoane în urma vaccinării este în strânsă legătură cu capacitatea organismului de a lupta împotriva infecţiei.

Vaccinurile virale vii declanşează cel mai eficient activarea sistemului imunitar, prin recunoaşterea receptorilor mai multor patogeni, cum ar fi ARN‑ul viral. După administrarea prin injectare, particulele virale diseminează rapid în reţeaua vasculară, ajungând la ţesuturile‑ţintă. Acest model se aseamănă cu cel care apare după o infecţie naturală, inclusiv replicarea iniţială a mucoasei nazale după administrarea pe această cale(4).

După administrarea unui vaccin viral viu şi diseminarea acestuia, celulele dendritice sunt activate în mai multe locuri, migrând spre ganglionii limfatici corespunzători, având loc activarea multiplă a celulelor T şi B. Astfel se explică de ce imunogenitatea este în general mai ridicată pentru vaccinurile vii faţă de vaccinurile cu germeni inactivaţi.

Vaccinarea pe perioada derulării sarcinii fiziologice

În mod ideal, până la perioada de concepţie, toate femeile ar trebui să aibă nivelul de imunizare optim, dar având în vedere administrarea suboptimală a vaccinurilor la femeile adulte şi faptul că nu toate sarcinile sunt planificate, acest obiectiv este foarte greu de realizat.

În urma vaccinării în timpul sarcinii, riscurile pentru făt sunt în principal teoretice, nu există dovezi pentru vaccinarea femeilor însărcinate cu vaccinuri inactivate sau bacteriene. Beneficiile vaccinării depăşesc potenţialele riscuri, mai ales când probabilitatea de expunere la boli este mare(13). Nou-născuţii şi copiii prematuri au sisteme imune imature, ceea ce îi face deosebit de vulnerabili. Prin imunizarea mamei, fătul este direct protejat împotriva infecţiilor care pot fi prevenite prin vaccinare(8).

Dezvoltarea unor noi metode pentru gestionarea şi facilitarea activităţii de vaccinare a populaţiei din România

În fiecare an, prin vaccinare sunt prevenite milioane de decese, totuşi anxietatea publicului şi frica de vaccinare împiedică atingerea pragului maxim al programelor de imunizare. În ţările dezvoltate, vaccinarea este o formă de protecţie a sănătăţii împotriva a mai mult de 20 de boli. În timp ce ştiinţa este într-o permanentă dezvoltare, noi vaccinuri continuă să fie dezvoltate, cele mai recente fiind cele împotriva infecţiei cu rotavirus şi papilomavirus(11).

În ultimii ani s-a instalat şi o nesiguranţă în rândul populaţiei cu privire la vaccinuri, ceea ce a condus la o scădere a acoperirii vaccinale la nivel naţional. Această nesiguranţă s-a instalat din cauza lipsei de informaţii despre beneficiile aduse de vaccinuri de-a lungul timpului, a lipsei campaniilor de informare a pacienţilor şi a lipsei promovării importanţei vaccinării.
 

Tabelul 2. Repartiţia numărului de cazuri de rujeolă pe grupe de vârstă şi pe status vaccinal în 201
Tabelul 2. Repartiţia numărului de cazuri de rujeolă pe grupe de vârstă şi pe status vaccinal în 2016, în România

Tehnologia şi medicina evoluează substanţial în fiecare zi, noi tratamente, noi metode de investigare, noi aparate, gadgeturi şi aplicaţii apar în fiecare zi, acesta fiind practic viitorul unei vieţi normale. Tehnologia a făcut progrese extraordinare în domeniul sănătăţii, salvând mii de vieţi, şi se află într-o continuă dezvoltare, în timp ce în România încă se utilizează un carnet de vaccinare care poate să fie pierdut în orice moment sau în care pacientul uită să verifice când trebuie făcută următoarea vaccinare.

În anii 1960-1980, în România, valorile incidenţei rujeolei erau foarte crescute, aproximativ 120%, iar după 1979, când s-a introdus vaccinarea antirujeolică, s-a înregistrat o scădere dramatică a incidenţei, ceea ce relevă că vaccinarea este singura metodă de prevenţie a bolilor transmisibile(3).

Chiar şi în urma acestor date statistice care exemplifică cât de benefică este această metodă de imunizare şi câte milioane de decese au fost prevenite anual prin vaccinare, lipsa programelor educaţionale privind vaccinarea, lipsa informaţiilor actualizate şi de specialitate cu privire la vaccinuri au condus la o scădere a ratei de imunizare, părinţii refuzând să-şi vaccineze copiii, numărul de cazuri de decese din acest motiv fiind tot mai mare de la an la an(3).

La începutul acestui an erau confirmate peste 10000 cazuri de rujeolă şi peste 30 de decese. Pentru a preveni şi limita răspândirea bolilor transmisibile şi, totodată, pentru a creşte numărul de persoane vaccinate, trebuie efectuate reglementări privind activitatea de vaccinare. În majoritatea ţărilor se încearcă orice metodă de informare a populaţiei cu privire la importanţa vaccinării, în timp ce în România aceste informaţii nu sunt extrem de accesibile(3,14).

De exemplu, Vienna Vaccine Safety Initiative a dezvoltat o aplicaţie cu scopul de a-i ajuta pe părinţi să înveţe despre metodele de vaccinare, indicaţiile speciale, să ţină evidenţa vaccinărilor şi totodată să fie alertaţi când se aproprie următoarea vaccinare. Metode intuitive şi versatile de informare a populaţiei sunt folosite în foarte multe ţări pentru a încuraja oamenii să citească, să se informeze şi să acţioneze pentru binele sănătăţii lor şi a familiilor lor(7).

În această eră a tehnologiei suntem mult mai receptivi la informaţia primită sau citită pe telefon decât din cărţi sau broşuri, ne place să avem evidenţa programărilor şi a evenimentelor pe telefon, nu mai folosim agende.

În primul rând, această metodă de „educaţie” este foarte bine primită în rândul tinerilor şi al tinerelor mămici care folosesc internetul în permanenţă pentru orice problemă întâmpinată. Astfel, ar putea obţine informaţii sigure şi de actualitate despre fiecare tip de vaccin în parte – nu de pe pagini de internet neautorizate şi care nu oferă informaţii corecte –, verificate de specialişti în domeniul medical. Se pot astfel urmări mai uşor evidenţa vaccinării, modificările şi alertele apărute în calendarul naţional.

Această metodă de informare a pacienţilor, sub forma unor programe sau aplicaţii informatice este abordată în mult mai multe ţări, cum ar fi China, Grecia, Portugalia, India, Statele Unite, Austria(17,14).

Toate aceste state au ţinut pasul cu tehnologia şi cu nevoile populaţiei, evoluând şi facilitând accesul pacienţilor la informaţie, prin urmare şi România ar trebui să se conformeze nevoilor actuale, să urmeze acest exemplu şi să implementeze programe şi platforme care să încurajeze şi să atenţioneze populaţia cu privire la importanţa vaccinării.

În urma datelor statistice prezentate se poate observa nevoia unei abordări diferite pentru a ajuta populaţia să înţeleagă raţionamentul şi necesitatea vaccinării şi pentru a reduce nivelul nesiguranţei cu privire la vaccinare. 

Bibliografie

  1. Archana C, Kody M. Vaccines and Autism-An unlikely Connection. Autism Valsamma Eapen. 2011, DOI: 10.5772/17434.
  2. Atkinson KM, Ducharme R, Westeinde J, et al. Vaccination attitudes and mobile readiness: a survey of expectant and new mothers. Hum. Vaccin. Immunother. 2015, 11:1039-1045.
  3. Buicu CF, Moldovan I, Cotoi CT, Chiotoroiu AL, Moisi RE, Rafila A. Vaccination in community pharmacies-a global review and the Romanian opportunity. Farmacia. 2018, 66, 2:230-236. 
  4. Committee to Review Adverse Effects of Vaccines, Adverse Effects of Vaccines Evidence and Causality, Institute of Medicine of the National Academies, The National Academies Press, Washington, D.C, 2011.
  5. Demicheli V, Rivetti A, Debalini MG, et al. Vaccines for measles, mumps and rubella in children (Review). Cochrane Database Syst Rev. 2012, 2:CD004407.
  6. Johri M, Pérez MC, Arsenault C, et al. Strategies to increase the demand for childhood vaccination in low- and middle-income countries: A systematic review and meta-analysis. Bull World Health Organ. 2015; 93: 339–46C
  7. Lea S, Tim C, Christian H et al. Educating parents about the vaccination status of their children: A user-centered mobile application. Preventive Medicine Report. 2017, 5:241-250.
  8. Moniz MH, Hasley S, Meyn LA, Beigi RH. Improving influenza vaccination rates in pregnancy through text messaging: a randomized controlled trial. Obstet Gynecol. 2013; 121: 734–40
  9. Plotkin SA, Orestein W, Offit P, Vaccines 6th edition, Elsevier Saunders, USA, 2013.
  10. Psarrou A, Moisoglou I, Meimeti E, Dounias G, Kikemeni A, Siakavellas S, Leon G, Katsarou M.S, Lagiou M, Boris N, Izotov BN, Drakoulis N. Hepatitis B vaccination coverage of healthcare professionals in Greece. Farmacia. 2018, Vol. 66, 4, 581-586.
  11. Stack ML, Ozawa S, Bishai DM, et al. Estimated economic benefits during the ‘decade of vaccines’ include treatment savings, gains in labor productivity. Health Aff. 2011; 30: 1021–28
  12. Stoicescu MR. Esenţial de imunologie şi imunopatologie. Ed. Nautica, Constanţa, 2010.
  13. Strelitz B, Gritton J, Klein EJ, et al. Parental vaccine hesistancy and acceptance of seasonal influenza vaccine in the pediatric emergency department. Vaccine. 2015, 33:1802-1807.
  14. Tosun S, Olut Al, Tansug N. Adverse effects of single-component measles vaccine in school children, , US National Library of Medicine. Vaccine. 2017, 35(52): 7309-7311.
  15. Uddin MJ, Shamsuzzaman M, Horng L, et al. Use of mobile phones for improving vaccination coverage among children living I rural hard-to-reach areas and urban streets of Bangladesh. Vaccine. 2016, 34:276-283.
  16. Vegh M, Hari-Kovacs A, Roth HW, Fackso A. Ophthalmological symptoms of measles and their treatment. Orv Hetil. 2017, 158(39):1523-1527.
  17. Wakadha H, Chandir S, Were EV, et al. The feasibility of using mobile-phone based SMS reminders and conditional cash transfer to improve timely immunization in rural Kenya. Vaccine. 2013, 31:987-993.
  18. WHO, UNICEF, World Bank. State of the world’s vaccines and immunization. 3rd edn. Geneva: World Health Organization, 2009.
  19. WHO. Data, statistics, and graphics. http://www.who.int/immunization/monitoring_surveillance/data/en/ (accessed july, 2018).

Articole din ediţiile anterioare

SUPLIMENT - AGENŢI DE IMUNIZARE | Ediţia 1 180 / 2018

Agenţi de imunizare. Vaccinuri

As. Univ Cristina Daniela Marineci, Prof. Univ. Dr. Cornel Chiriţă

Vaccinarea este o metodă de imunizare activă artificială, care constă în introducerea în organism a unor antigene, cu scopul de a stimula sistemul ...

04 aprilie 2018
ACTUALITATEA FARMACEUTICĂ | Ediţia 2 187 / 2019

„Vaccinarea, cea mai mare realizare din domeniul sănătăţii publice” - Prof. dr. Doina Azoicăi

Anca Rusen

Profesor doctor Doina Azoicăi, preşedinta Societăţii Române de Epidemiologie, prezentă în cadrul unui seminar pe tema vaccinurilor, organizat de Co...

25 aprilie 2019
SUPLIMENT - AGENŢI DE IMUNIZARE | Ediţia 1 180 / 2018

O scurtă istorie a vaccinului

Alexandra Tănase, Viorica Ţărmure

Vaccinurile au o istorie oficială care a început la sfârşitul secolului al XVIII-lea. De la sfârşitul secolului al XIX-lea, vaccinurile au putut fi...

04 aprilie 2018
PREVENŢIE | Ediţia 1 186 / 2019

Eficacitatea vaccinării antigripale

Elena Hristu, Laura Bucur

Scopul acestui studiu este de a evidenţia eficacitatea vac­ci­nă­rii antigripale, în special la grupele cu risc: copii, femei în­săr­ci­­nate şi pe...

22 martie 2019