O reţetă extrasă dintr-o veche „farmacopee”

1868, mai, Bucureşti (150 de ani) – Prof. dr. Zaharia Petrescu (1841-1901), de la Şcoala de Medicină şi Farmacie (director: dr. Carol Davila), a elaborat cursul litografiat Pharmacia şi arta de a formula. Adresându‑se mediciniştilor din această şcoală, spunea: „În lipsa farmacistului, medicii sunt obligaţi a prepara medicamentele trebuincioase din mica farmacie portativă ce posedă”. În această lucrare se găsesc mai multe reţete, dintre care amintim „Pulverea lui Huffeland (Pulvis pro infantibus), de uz pediatric, în tratarea constipaţiei: Rp. Pulveris rhei – partem unam; Elecsacchari foeniculi – p. duao; Magnezia carbonica – p. quaqtor; Pulveris iridis florentini – p. quadrantem(1).

Basarabia, teritoriu românesc
(27 martie/9 apr. 1918)

1918, iunie 11 (100 de ani) – În această provincie românească funcţionau farmacii de garnizoană în oraşele Chişinău, Bălţi, Tighina, Cetatea Albă, Bolgrad, precum şi un depozit central de medicamente la Chişinău, care aproviziona atât unităţile militare, cât şi spitalele civile(2).

O metodă de… salvare

1923, mai 3, Cluj (95 de ani) – Pentru a salva învăţământul farmaceutic de la desfiinţare, s-a decis ca pe viitor facultatea de medicină să se numească Facultatea de Medicină şi Farmacie. Intenţiile de suprimare a învăţământului farmaceutic din universităţile Iaşi, Cluj şi Cernăuţi au continuat(3).

O asociaţie întărită

1923, iunie 10, Bucureşti (95 de ani) – Este promulgată legea prin care este recunoscută Asociaţia Generală a Farmaciştilor din România, ca persoană morală şi juridică(4).

Un deziderat împlinit

1923, iunie 12, Bucureşti (95 de ani) – Se publică legea promulgată cu decretul nr. 2889 pentru înfiinţarea Facultăţii de Farmacie în cadrul Universităţii din Bucureşti(4,5).

Farmacişti istoriografi şi iniţiatori ai activităţilor cultural-artistice şi sportive

1928, mai 21/29 (90 de ani) – Participarea farmacistului Gabriel Dimitriu din Câmpulung-Muscel la al V-lea Congres Internaţional de Talasoterapie, „asociat cu expoziţia balneoclimaterică şi turistică, de la Bucureşti-Constanţa”, unde a prezentat lucrări şi exponate privind flora Muscelului şi staţiunile balneoclimaterice, fiind medaliat cu argint(6).

Reuniuni naţionale

1978, iunie 30 – iulie 1, Bucureşti (40 de ani) – A avut loc cea de a XV-a Reuniune de Istoria Medicinei şi Farmaciei.

2003, iunie 27-29, Suceava (15 ani) – A avut loc cea de a XXXV-a Reuniune Naţională de Istoria Medicinei şi Farmaciei, cu două teme principale: „Istoricul medicinei şi farmaciei în Bucovina în context naţional şi european” şi „Istoricul balneokinetoterapiei şi al recuperării medicale în judeţul Suceava”.

2013, apr. 4-6, Iaşi (5 ani) – A avut loc cea de a XXII‑a Reuniune Naţională de Istoria Farmaciei, dedicată memoriei profesorului Marţian Cotrău (1923-1998), primul preşedinte al Societăţii Române de Istoria Farmaciei.

2018, mai 17-19, Roman – Au avut loc cea de a 47-a Reuniune Naţională de Istoria Medicinei şi a 27-a Reuniune Naţională de Istoria Farmaciei, organizate de Societatea de Istoria Medicinei şi Farmaciei „Dr. Epifanie Cozărescu” din Roman, dedicate Centenarului Marii Uniri.

Ziua mondială a sănătăţii

2018, aprilie 7 Ziua profesiei, a tuturor lucrătorilor din serviciile şi instituţiile sanitare, medici, farmacişti, asistenţi (nurse), surori, infirmiere, laboranţi şi muncitori auxiliari, toţi cei care contribuie la păstrarea şi apărarea sănătăţii oamenilor de pretutindeni.

1948 – S-a înfiinţat Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), care a formulat definiţia sănătăţii individuale ca fiind „starea de bine completă din punct de vedere fizic, psihic şi social, şi nu numai absenţa bolii sau a infirmităţii”.

1977 – OMS lansa chemarea „Sănătate pentru toţi până în anul 2000”, antrenând, firesc, armele oamenilor în halate albe… Optimismul chemării a fost escaladat de rezultate pesimiste, înregistrate chiar de specialiştii OMS, care se luptă încă cu boli incurabile ca „tânăra şi ignobila” SIDA, „recidivista” tuberculoză (cu rezonanţă istorică, în popor numită „oftică”, „ftizie” etc.) şi rezistenta malarie etc. Toate aceste maladii se prezintă „cu noi cărţi de vizită”, de o virulenţă şi o recrudescenţă care le-au uşurat trecerea pragului 2000!

Despre pasagerul care călătoreşte gratis, fără bilet, sunt foarte multe de spus! Da, ţânţarul anofel călătoreşte cu avionul, cu elicopterul, cu vaporul sau pe aripile vântului şi cel mai frecvent prin lanţul infernal: omul (malaric), femela (ţânţar) şi din nou omul (gazda).

1897, India – Medicul militar englez Ronald Ross a identificat genul ţânţarului (anofel).

1898 (120 de ani) – O echipă de italieni, dintre care Golgi şi Bignan, au identificat în celula sangvină un protozoar patogen (hematozoar), care se înmulţeşte asexuat în organismul uman şi sexuat în stomacul ţânţarului femelă; ţânţarul „patogen” se găseşte peste tot: în apele „moarte”, în deltele marilor fluvii, unde se face „amestecul” apelor dulci cu cele sărate etc. La om, boala are aspect de cicluri (febră şi frison) cu o periodicitate de 48 şi 62 de ore; gradul de malignitate creşte odată cu accesele pernicioase (anemia).

Comemorări

† 1913, iunie 19, Bucureşti – 105 ani de la moartea farmacistului Josef Schwetz (1859, feb. 7, Braşov)

Diplomă de asistent de la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1878); studii superioare la Universitatea din Viena (1880-1882), devenind magistru în Farmacie; examen de liberă practică la Bucureşti (1883); împământenire (1889); a condus farmaciile: Apollo din Olteniţa (1890-1897), Naţională din Brăila (1898-1900); proprietar al Farmaciei Române din Caracal (1901-1913); participant activ la adunările generale ale Societăţii Farmaciştilor din România; decorat cu Ordinul „Coroana României în grad de Cavaler”; înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic(7).

 

†1943, apr. 12, Galaţi – 75 de ani de la moartea farmacistului Arnold Cornelsohn (5 feb. 1865, Iaşi)

Dr. chimist, cu studii la Berna, chimist-şef al Laboratorului de igienă şi chimie al Ministerului de Interne(8).

†1948, apr. 21, Bucureşti – 70 de ani de la moartea col. (r) farmacist Constantin Chihăescu (2 nov. 1876, Tecuci)

A arendat farmacia Salvator; a publicat foaia Binele public (1905); a înfiinţat un laborator de preparate farmaceutice şi cosmetice, apreciate cu medalia de argint la Expoziţia Jubiliară de la Bucureşti (1906); membru în Comisia chimico-farmaceutică (1909-1911); acţionar fondator şi cenzor activ la Societatea anonimă pe acţiuni Drogheria Românească (1911); vicepreşedinte şi preşedinte al Băncii Farmaciştilor, înfiinţată în 1914; acţionar fondator şi membru în consiliul de administraţie al Societăţii anonime pe acţiuni Banca de Credit Naţional (1922, Bucureşti); înmormântat în Cimitirul Bellu(9).

 

†1948, apr. 26, Galaţi – 70 de ani de la moartea farmacistului practician Aurel Scurtu (28 feb. 1875, Braşov),

General de brigadă onorific în retragere, susţinător al vieţii farmaceutice profesionale şi ştiinţifice prin tipărirea Gazetei Farmaciilor Laboratoarelor şi Industriilor Chimice Farmaceutice şi a mai multor ediţii ale Almanahului Hygea. Farmacie. Chimie. Medicină(10).

 

†1953, apr. 22, Bucureşti – 65 de ani de la moartea farmacistului col. (r) Alexandru Bendorf (24 iunie 1880, Huşi)

Licenţa în Farmacie la Bucureşti şi dreptul de liberă practică (1904); proprietar al farmaciei Providenţa din Huşi (1909-1939), pe care o transferă în Bucureşti; împreună cu dr. N. Lapteş, a condus revista de popularizare Igiena Satelor (1912-1916) la Huşi; membru în primul consiliu de administraţie al Băncii Fălciului (1910); consilier comunal la colegiul I, Huşi, ca membru PNL (1914); membru fondator al Băncii Române de Credit Farmaceutic, Bucureşti (1914); membru în Consiliul de igienă al jud. Fălciu (1930); preşedinte al Secţiei judeţene Fălciu a Colegiului Farmaceutic; consilier tehnic în Ministerul Muncii privind medicamentele din Centrala asigurărilor sociale; înmormântat în Cimitirul Bellu(11).

†1993, iunie 21, Bucureşti – 25 de ani de la moartea farmacistului dr. în drept Iorgu Gheorghiu (25 sept. 1909, Râmnicu Sărat)

Licenţa în Drept (1931); licenţa în Farmacie la Bucureşti şi dreptul de liberă practică (1932); doctorat în Drept cu teza „Natura juridică a dreptului de farmacie în România”; vicepreşedinte şi apoi secretar general al Colegiului General Farmaceutic (1933), la iniţiativa lui s-a editat primul număr din Buletinul Informativ al Colegiului la Bucureşti (1937-1938); membru în comisia chimico-farmaceutică; preşedinte al Asociaţiei Generale a Farmaciştilor Neproprietari din România, militând pentru unificarea învăţământului farmaceutic la Universitatea din Bucureşti (1934); director administrativ şi director al contenciosului la Industria Bumbacului din Bucureşti (1933-1949); a înfiinţat Laboratorul farmaceutic de comprimate şi fiolaje Iromed (1942-1949); membru fondator al Societăţii anonime române Biomed – depozit de medicamente (1945); acţionar fondator şi membru în consiliul de administraţie la Societatea Plantarum din Bucureşti (1946) pentru cultura, colectarea, valorificarea, industrializarea şi exportul plantelor medicinale, precum şi importul oricăror produse chimice şi farmaceutice; salariat la Filatura Românească de Bumbac (1950-1970); înmormântat în Cimitirul Bălăneanu(12).

 

2003, apr. 18, Bucureşti – 15 ani de la moartea dr. farm. Constantin Chiriţă (2 martie 1920, Tecuci), şef de lucrări la Catedra de chimie organică a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti; înmormântat în Cimitirul Ghencea Militar(13).

 

 

 

 

†2003, apr. 28, Bucureşti – 15 ani de la moartea profesorului dr. farm. Gh. Morait, şeful Disciplinei de chimie analitică din Facultatea de Farmacie din Bucureşti (17 martie 1925, Corabia).

Pedagog înnăscut şi cercetător cu un larg orizont de cunoaştere în domeniul chimiei în general şi al analizei chimice în special, a avut ca preocupare continuă modernizarea cursurilor teoretice şi a metodologiilor de analiză aplicate în lucrările de laborator; a elaborat un număr mare de materiale didactice care constituie o bibliografie de referinţă pentru specialişti şi numeroase promoţii de studenţi: Controlul analitic cantitativ al medicamentelor (Ed. Medicală, 1977); Analiza medicamentelor – bazele teoretice şi practice (Ed. Medicală, 1981, în colab. cu Gh. Ciogolea şi C. Baloescu); Chimie analitică (Ed. Didactică şi Pedagogică, 1983, în colab. cu L. Roman); Chimia analitică a medicamentelor (Ed. Techno Media, 2003) ş.a.(5)

Aniversări

1828, mai 1, Vama, jud. Satu Mare – 190 de ani de la naşterea farmacistului Katona Zsigmond (†18 martie 1902, Kecskernet)

A lucrat ca practicant la farmacia lui Brener Janos din Baia Mare (1843), apoi la Debrecen; a absolvit Facultatea de Farmacie din Budapesta (1850), a preluat o farmacie din Ineu, jud. Arad, al cărei proprietar a devenit în 1854; în tot acest timp a fost preocupat de cultura plantelor medicinale pentru farmacii; şi-a vândut farmacia (1867) şi a plecat în Kecskernet, unde a avut o bogată activitate, fiind membru fondator al Societăţii Farmaciştilor şi vicepreşedinte (1895); a înfiinţat o cooperativă cu profil viticol şi pomicol, atrăgând atenţia farmaciştilor asupra cultivării şi valorificării plantelor medicinale şi a unor ape minerale (1897)(14).

 

1863, apr. 5, Marienburg – 155 de ani de la naşterea farmacistului austriac, Georg Schirkanyer (†18 iunie 1946, Bucureşti)

După absolvirea a patru clase la Gimnaziul evanghelic din Braşov, s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1878); a efectuat practica de elev în farmacia Salvator, a lui Rudolf Schmettau, obţinând certificatul de asistent în farmacie (1881); a urmat patru semestre de studii universitare (1882-1884) la Universitatea din Graz (Austria), devenind magistru în farmacie (1884); libera practică (1885, Bucureşti), a lucrat aproape 10 ani ca farmacist-ajutor în Farmacia Naţională, a lui George Kaufmes, din Brăila; a obţinut împământenirea cu dispensă de stagiu la 11 mai 1893, iar la 7 august devine proprietarul farmaciei Salvator din Piteşti, cumpărată de la urmaşii defunctului farmacist Eduard Jeckel, pe care a deţinut-o până la sfârşitul vieţii, conducând-o personal sau arendând-o unor farmacişti; membru al Societăţii farmaciştilor din România; cenzor al Societăţii pe acţiuni Banca Populară din Piteşti şi membru onorific în Consiliul de igienă şi salubritate publică al oraşului (1899)(15,16).

 

1863, mai 4, Focşani – 155 de ani de la naşterea farmacistului lt. col. (r.) post-mortem Dimitrie Nicolau (†31 dec. 1916, în tragicul accident de cale ferată din gara Ciurea, jud. Iaşi).

Farmacist militar până în 1897, când obţine o concesiune de farmacie în Bucureşti, Calea Rahovei nr. 81, unde organizează şi un laborator de chimie, ale cărui produse au fost admirate la expoziţia ştiinţifică din 1903 şi premiate cu medalia de aur, iar la expoziţia jubiliară din 1906 au obţinut diploma de onoare şi medalia de aur; împreună cu A. Altân şi Alex. Volanschi a editat publicaţia Buletin farmaceutic (1.01.1897-1907); a publicat mai multe articole ştiinţifice şi profesionale, dar opera sa de căpetenie a rămas volumul de biografii Farmaciştii noştri (1906), care cuprinde peste 200 de portrete ale farmaciştilor din acea epocă, apărut cu prilejul jubileului de 25 de ani de la înfiinţarea Societăţii Farmaciştilor din România; vicepreşedinte (1903), iar de la 1 mai 1908, preşedinte al Societăţii Farmaciştilor din România, rămânând în funcţie până la decesul său; a participat la campania din 1913 şi la cea din Primul Război Mondial, fiind decorat cu ordine şi medalii(17).

 

1878, apr. 26, Petricani, jud. Neamţ – 140 de ani de la naşterea dr. farmacist, general de brigadă Gheorghe Grinţescu († 1956, sept. 8, Bucureşti)

Farmacist-şef al Armatei, specialist în plante medicinale, autor al Tratatului de Botanică Farmaceutică, în două volume (1923), care a primit în 1926 Premiul „V. Adamachi” al Academiei Române(18,19).

 

1883, iunie 6, Piatra-Neamţ – 135 de ani de la naşterea farmacistului Constantin Vorel (†3.06.1964, Piatra Neamţ)

Licenţa, libera practică şi diriginte-administrator al farmaciei Curtea Regală din Piatra-Neamţ (1906); arendator al Farmaciei Regale (1909); a pus bazele Laboratorului de preparate farmaceutice Farmacia Vorel – Laborator chimico-farmaceutic (1910); farmacia aflată în arenda sa a transformat-o în „Farmacia Vorel, societate nume colectiv fraţii Vorel & Vasile Zachmann” (1928), ocupându-se numai de laborator până în 1949; produsele fabricate erau: „Ceaiul Carpaţilor” şi „Bomboanele pectorale” (1883), „Siropul Carpaţilor”, „Reumasol Vorel”, „Vin Vorel”, „Elixir de Salcie”, „Beladonat Vorel”, „Antinevralgice Vorel”, „Elixir cascara” ş.a., exportate în Iugoslavia, Grecia, Albania, Bulgaria, Franţa, Canada, SUA; a tipărit broşuri: Reumatismul şi guta, Cum ne putem curăţa sângele, Boli de stomac, Despre panglică şi limbrici, Patima fumatului, Mama şi copilul, Boli de piele, Pelagra etc.; membru fondator, cenzor al Societăţii anonime Chambery, pentru comercializarea vinurilor şi fabricarea şampaniei (1923); membru fondator şi acţionar principal al Societăţii anonime române Secorom (1941); acţionar fondator al Societăţii anonime Sănătatea (1943), menită să editeze şi să răspândească revista Sănătatea pentru toţi; preşedinte timp de 15 ani al Colegiului farmaceutic, filiala Neamţ(20).

1883, iunie 23, Focşani – 135 de ani de la naşterea prof. univ., farmacist, dr. chimist, gen. (r) Alexandru Ionescu-Matiu (†2.04.1975, Bucureşti)

Această personalitate care a onorat şi onorează profesia „a fost un pasionat al istoriei farmaciei româneşti”, a publicat în Revista Sanitară Militară (în colaborare) şi tot în aşteptarea unei împliniri i-a rămas „o vastă lucrare de istoria farmaciei” (circa 1000 de pagini), despre care C. Iugulescu ne spune că „nu a fost publicată”. Medalia „Alexandru Ionescu-Matiu” se acordă membrilor SRIF, ISHP, SRIM, ISHM pentru contribuţia adusă în cercetarea istoriei farmaciei(21).

 

1898, iunie 2, Masloc, lângă Arad – 120 de ani de la naşterea farmacistului de naţionalitate germană Peter Barth (†? Masloc)

Remarcabil farmacist practician, dotat cu o mare sensibilitate poetică optimistă, iubitor al locurilor natale şi al ţării, a luat un premiu literar la Bucureşti (1963); a scris şi publicat: Flamengarben (Timişoara, 1939); Stimmen der Völker (Viena, 1939); Purpurnes Schattenspiel (Ed. Kriterion, Bucureşti, 1971)(22).

Aniversări-comemorări

1878, iunie 4, Poienile de Jos – 140 de ani de la naştere şi 50 de ani de la decesul col. (r) farmacist Gheorghe Velescu († 23 dec. 1968, Bucureşti)

A înfiinţat o drogherie în Bucureşti (1910), pe care a administrat-o până după Primul Război Mondial; obţinând o concesie de farmacie pentru Bucureşti (1921) şi-a transformat drogheria în Farmacia „Sf. Ecaterina” de pe Calea Şerban Vodă nr. 21, pe care a condus-o cu dragoste şi profesionalism până la naţionalizarea din 2 aprilie 1949; preşedinte al secţiunii judeţene Ilfov a Colegiului farmaceutic din România (1931), împreună cu Vasile Vârgolici, a început tipărirea la Bucureşti a publicaţiei lunare Curierul Farmaceutic până în 1943; membru fondator al Oficiului de aprovizionare farmaceutic (OAF) Bucureşti, fiind decorat de guvernul ţării cu Crucea „Meritul Sanitar” cl. I (1936) şi cu Medalia „Avântul Ţărei”; înmormântat în Cimitirul Bellu(23).

 

1923, apr. 2 – 95 de ani de la naştere şi 25 de ani de la decesul farmacistului Lucian Dumitrescu († 1993, Bucureşti)

Licenţiat în farmacie (1946), ofiţer farmacist (1946-1958); a început să scrie poezii încă din liceu, fiind încurajat ca elev talentat, i s-au publicat două volume de versuri: Pândar de stele (Bucureşti, 1939), Fraţii mei oamenii (Bucureşti, 1941); a colaborat la numeroase reviste centrale: Convorbiri literare, Însemnări ieşene, Universul literar ş.a.; a publicat versuri şi proză în Viaţa militară, Viaţa Românească, Luminiţa, Scânteia Pionierului, Apărarea Patriei, Informaţia Capitalei, având şi o intensă activitate redacţională; recenzat şi prezentat în presa militară; membru al Uniunii Scriitorilor din România(22).

1938, ian. 16, Amărăşti, jud. Vâlcea – 80 de ani de la naştere şi 25 de ani de la decesul farmacistului Nicolae Oiţă († 21 mai 1993, Iaşi)

Personalitate a farmaciei româneşti, clinician, inventator, a lucrat la Spitalul Militar din Iaşi (1961-1993), fiind preocupat de îmbunătăţirea tehnologiilor de fabricaţie a unor medicamente, dar mai ales de obţinerea de medicamente originale şi competitive; activitatea de inventică însumează peste 100 de propuneri de medicamente, dintre care 80 au fost brevetate, iar peste 50 s-au aplicat cu succes în spitalele din toată ţara.