Repere farmaceutice de-a lungul istoriei – 2024 (II)

25 septembrie – Ziua Internaţională a Farmacistului

Iniţiată în anul 2000, de Federaţia Internaţională a Farmaciştilor, această aniversare a avut ca obiectiv principal conştientizarea utilizării adecvate a medicamentelor, a măsurilor preventive împotriva bolilor şi dezvoltarea generală a sistemului de sănătate.

Mesajele din anul 2023 au fost: „Farmacia întăreşte sistemul de sănătate” şi „Lăsaţi farmaciile să facă mai mult!”, cu scopul de a răspunde nevoilor actuale şi viitoare ale pacienţilor⁽¹⁾.
 

Farmacia românească în anul 1924 – învăţământ superior, societăţi, publicaţii (100 de ani)

30 iulie, Olteniţa, jud. Ilfov – Ia fiinţă Banca Ţăranul, societate anonimă, în care farmacistul Ion Buznea din localitate este acţionar fondator.

31 iulie – Cu Decretul nr. 2300, se publică Regulamentul pentru organizarea interioară şi controlul farmaciilor, precum şi al taxei farmaceutice (cu modificări la 19 iunie şi 14 noiembrie 1925; 16 aprilie 1927). În baza Decretului nr. 2410, se publică Regulamentul pentru laboratoarele particulare de analize microbiologice sau de chimie medicală.

5 august – Legea asupra înaintărilor în Armată (inclusiv personalul sanitar), promulgată cu Decretul regal nr. 2570.

9 august – Se ordonă controlarea severă a activităţii drogheriilor.

10 august – În baza Decretului regal nr. 1597, se publică Regulamentul Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, durata studiilor fiind de cinci ani (doi ani practica în farmacie şi trei ani stadiul universitar), numărul disciplinelor fiind de 14: nouă fundamentale şi cinci complementare.

Fundamentale: Botanica farmaceutică şi herborizaţia; Chimia minerală; Chimia organică şi fizicală; Chimia analitică; Farmacognozia; Farmacia chimică şi industrială; Chimia alimentară; Toxicologia şi chimia biologică; Farmacia galenică şi industrială.

Complementare: Fizica experimentală; Mineralogia; Igiena, bacteriologia elementară şi parazitologia; Deontologia şi legislaţia farmaceutică; Enciclopedia comerţului (cu modificările din 24 ianuarie şi 13 iunie 1925; 24 decembrie 1926).

1 septembrie – Începe să apară la Bucureşti Buletinul Medico-Terapeutic, fondat de A. Iteanu, având ca scop „publicarea de lucrări practice şi de observaţiuni din domeniul medico-terapeutic, făcute de corpul nostru medical”.

Începe să apară Revista Cercului Farmaciştilor din Constanţa, editată de un comitet în frunte cu farmacistul Pompei Ciupercescu (redactor proprietar).

Îşi începe activitatea, la Timişoara, Societatea anonimă Ufa-Demed, pentru comerţul en gros de medicamente şi laborator de produse chimico-farmaceutice, printre societari, de-a lungul timpului, fiind numeroşi farmacişti.

Ajutorii de farmacişti basarabeni, asimilaţi asistenţilor de farmacie, pot căpăta o concesiune pentru înfiinţarea unei farmacii numai în comunele rurale şi numai atunci când localitatea nu este solicitată de un farmacist titrat; pot lucra ca droghişti cu drepturi depline.

1 octombrie – În anul universitar 1924/1925, la Facultatea de Farmacie din Bucureşti studiază 729 de studenţi (456 de fete şi 273 de băieţi); respectiv absolvenţi de studii 55 (35 de fete plus 20 de băieţi), 25 dintre ei obţinând licenţa în acest an (23 de fete şi doi băieţi).

9 octombrie – Ministerul Instrucţiunii Publice, cu Adresa nr. 101766, a dispus ca să fie primiţi la examenul de licenţă în Farmacie de la Universitatea din Cernăuţi şi studenţii care nu aveau liceul complet, cu condiţia însă ca aceştia să fie admişi la examen numai până la finele lunii octombrie 1924, când urma a înceta de a mai funcţiona secţia de farmacie din cadrul Universităţii din Cernăuţi.

18 octombrie – Dispoziţii severe privind interzicerea practicii ilicite a medicinei şi farmaciei.

19 octombrie, Bucureşti – La Institutul Sanitar Militar are loc dezvelirea Monumentului Eroilor Sanitari Români, căzuţi la datorie în Primul Război Mondial (1916-1918).

1 noiembrie – În Bucureşti funcţionează ca producătoare de produse farmaceutice: Chemix S.A.R., Industriile chimico-farmaceutice, Laboratorul Constantin Chihăescu, Laboratorul Alexandru Iteanu, Laboratorul Teodor Vasiliu, Bianchi et Co, societate în nume colectiv, Omnia S.A., Comptoir Pharmaceutique (proprietar: Ştefan Zapisescu), precum şi mai multe laboratoare producătoare de articole cosmetice.

2 noiembrie – Iuliu Orient propune organizarea unei secţii ştiinţifice a Asociaţiei Farmaciştilor din Transilvania şi Banat.

4 decembrie, Bucureşti – Ia fiinţă Banca Română de Credit Farmaceutic, membrii fondatori fiind Alexandru Iteanu, Ioan Mihălcescu, Iosub Einhorn, Corneliu Măgureanu, Alexandru Komornicki, Alexandru Cepleanu, Teodor Vasiliu şi Gheorghe Urseanu, care subscriu fiecare cu câte 1000 de acţiuni (a 500 de lei), societatea având astfel un capital social de 4 milioane lei. În consiliul de administraţie, pentru o perioadă de patru ani, sunt aleşi: Al. Iteanu (preşedinte), I. Mihălcescu, C. Măgureanu, I. Einhorn, M. Malhasovici, Al. Komornicki, Al. Bendorf, Al. Cercel şi Al. Cepleanu. Ca cenzori activi sunt numiţi Vasile Vârcolici şi Emil Belcot, iar ca cenzori supleanţi, Teodor Vasiliu, Constantin Constantinescu-Buzău (Galaţi) şi Dimitrie Lăzărescu (Curtea de Argeş).

18 decembrie – Memoriul farmaciştilor împotriva activităţii ilegale a droghiştilor privind comerţul cu medicamente.

26 decembrie – Cele 11 reprezentanţe farmaceutice franceze din București sunt reunite, creându-se Laboratorul farmaceutic René Dunod (în funcţiune din mai 1925), mai târziu primind denumirea de Luteţia, care devine Întreprinderea Chimico-Farmaceutică Nr. 6 (ICF-6), în iulie 1949, comasându-se cu Fabrica de Medicamente Nr. 12 din Timişoara (1953), devenind mai întâi Galenica, apoi Biofarm Bucureşti (1969).

31 decembrie, Bucureşti – La o populaţie de aproximativ 500000 de locuitori, funcţionează 92 de farmacii şi 72 de drogherii (multe dintre ele conduse de farmacişti), o farmacie publică revenind în medie la 5435 de persoane.

 În anul universitar 1924/1925, la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Cluj studiază 154 de studenţi la farmacie (practicanţi în farmacie: 88); anul I = 35, anul II = 14, anul III = 17; iar la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi studiază 446 de studenţi la farmacie (practicanţi: 305); anii I, II şi III = 90, numărul absolvenţilor fiind de 51, dintre care 39 de licenţiaţi⁽²⁾.
 

Comemorări 

†1874, decembrie 15, Iaşi – 150 de ani de la moartea medicului botanist Iosef Szabo (n. 1803, martie, Bogata, jud. Mureş), membru de onoare al Academiei Române (1872)

A fost mai întâi farmacist, apoi subchirurg la Spitalul Militar din Iaşi, după care medic la Spitalul „Sf. Spiridon”, medic la Ospiciul pentru săraci, bătrâni şi infirmi de la Galata (1863), devenind directorul acestuia şi medic de arondisment. Concomitent, a cercetat flora şi fauna Moldovei. Poate fi considerat un savant al timpului său, prin preocupările multiple pe care le-a avut în Iaşi ca farmacist, doctor în medicină, pasionat botanist şi neobosit cercetător al florei Moldovei. A elaborat Flora Moldavica (1841) şi Flora judeţului Iaşi, rămase în manuscris, dar a avut şi un rol deosebit în activitatea de popularizare a cunoştinţelor medicale în Moldova, promovată de Societatea de Medici şi Naturalişti. Împreună cu Nicolae Istrati şi Anastasie Fătu, a pus bazele Grădinii Botanice din Iaşi (1856)⁽³⁾.
 

†1884, aug. 26, Bucureşti – 140 de ani de la moartea doctorului Carol Davila (n. 1828, apr. 8, Avilla)

S-a stins din viaţă „o inimă nobilă, generoasă, o inteligenţă cultă şi superioară, un suflet bărbătesc”. Acesta a fost doctorul Carol Davila (n. 1828, apr. 8, Avilla), întemeietorul şi organizatorul învăţământului militar şi civil din România, al Societăţii Medicale Ştiinţifice (1857), al Ambulanţelor sanitare şi al spitalelor temporare, necesare trupelor. A reorganizat Eforia Spitalelor Civile (1859), Grădina Botanică din Bucureşti (1860), Azile pentru băieţi şi Azilul „Elena Doamna” pentru fete din Dealul Cotrocenilor (1862). A unificat serviciile sanitare ale Ţării Româneşti şi Moldovei (1862), a iniţiat şi a înfăptuit Laboratorul de chimie, Muzeul de anatomie pentru modernizarea învăţământului de la Şcoala de Medicină şi Farmacie (1857), susţinând comisia care a făcut posibilă apariţia primei Farmacopei din ţara noastră (1862), Societatea de Crucea Roşie (1876)⁽⁴⁾.
 

†1884, Budapesta – 140 de ani de la moartea farmacistului George Stupa (n. 1812, aug. 5, Oradea), cel mai cunoscut şi renumit farmacist macedoromân din Budapesta în prima jumătate a secolului al XIX-lea

A fost proprietarul farmaciei Îngerul (1840-1848) din Arad, apoi s-a mutat împreună cu familia la Pesta, unde a cumpărat farmacia Korona, amplasată în actuala Piaţă Kálvin, rămasă în proprietatea familiei şi după moartea sa, până în 1950, fiind considerată printre cele mai dotate. A participat la viaţa culturală a oraşului şi la promovarea mişcării socioculturale a românilor (1848). După aproape 30 de ani de activitate în domeniul farmaceutic, şi-a subînchiriat farmacia din Piaţa Kálvin (1863) şi s-a dedicat cu aceeaşi pasiune unor funcţii de conducere în asociaţii profesionale medicale şi în administraţia locală din Pesta. I s-a recunoscut oficial originea nobiliară după domeniile avute în Comitatul Bihor (1868). A fost ales deputat în Parlamentul de la Budapesta ca reprezentant al Circumscripţiei Electorale Biserica Albă/Fehértemplom din Comitatul Timiş (1875), fiindu-i permis să militeze pentru interesele corpului farmaceutic, ca politician fiind respectat mai ales pentru deviza personală: „Promisiuni cât mai puţine, realizări cât mai multe”.

A fost secretar grefier al Asociaţiei Farmaciştilor din Ungaria şi casier al Reuniunilor Itinerante ale Medicilor şi Naturaliştilor (1869-1884). Din 1834, a desfăşurat o activitate publicistică de specialitate. A fost filantrop, sprijinind Societatea „Petru Maior”, şi efor al Bisericii Ortodoxe Greco-Române din Pesta, având mandat permanent în Reprezentanţa care conducea Fundaţia Gojdu, pentru promovarea culturii româneşti. A fost înmormântat în Cimitirul Kerepesi⁽⁵⁾. 
 

†1914, sept. 2, Bucureşti – 110 ani de la moartea mr. (r) farmacist Nicolae Torjescu (n. 1863, febr. 3, Mihăileni, jud. Dorohoi)

A înfiinţat farmacia Salvator în com. Pucioasa (1897) şi o farmacie filială în staţiunea balneară Vulcana, jud. Dâmboviţa (1899). A participat la campania din Bulgaria (1913-1914), fiind decorat cu medaliile „Avântul Ţărei”, „Meritul Sanitar” cl. I, Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler şi „Bărbăţie şi Credinţă”⁽⁶⁾.
 

†1914, oct. 27, Bucureşti – 110 ani de la moartea farmacistului Ion Paslavsky-Bejan (n. 1853, ianuarie 3, Botoşani)

A fost proprietar al Farmaciei Coroana Regală (Rm. Vâlcea, 1893), pe care o va conduce personal până la sfârşitul vieţii. A fost înmormântat în Cimitirul „Sf. Ioan” din Rm. Vâlcea⁽⁷⁾.
 

†1919, iulie 14 – 105 ani de la moartea prof. chimist Hermann Emil Fischer (n. 1852, oct. 8, Germania), laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (1902), membru de onoare străin al Academiei Române (29 mai 1913)⁽⁸⁾.
 

†1934, iulie 4, Sancellemoz, Rhône-Alpes, Franţa – 90 de ani de la moartea fizicianei Marie Curie (n. Marya Salomea Skłodowska, 1867, nov. 7, Varşovia, Imperiul Rus)

Cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivităţii naturale şi al aplicaţiilor acestora în medicină, fiind dublu laureată a Premiului Nobel, a fost singura care a primit două premii Nobel în două domenii ştiinţifice diferite (fizică/1903 şi chimie/1911). A fost soţia unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, şi mama unei laureate a Premiului Nobel pentru radioactivitate artificială (Irène Joliot-Curie). Cu excepţia fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toţi descendenţii săi au urmat cariere ştiinţifice. După moartea soţului (1906), l-a înlocuit ca profesor la Sorbona. În timpul Primului Război Mondial a condus serviciile de terapie prin radiaţii, împreună cu un corp de asistenţi formaţi din doctoriţe. Şi-a luat permis de conducere auto şi a mers pe front cu ambulanţa, transportând echipament portabil cu raze X. După sfârşitul războiului, şi-a reluat postul de director al Institutului pentru Radiu din Paris, înfiinţat în 1914. Crearea Fundaţiei Curie (1920) i-a permis să dezvolte utilizările medicale ale radiului. Sănătatea ei a început să aibă de suferit în urma expunerilor la radiaţiile de nivel înalt, murind de leucemie. A publicat Pierre Curie (1924), iar celelalte lucrări importante au apărut postum: Radioactivité (1935) şi Oeuvres (1954)⁽⁹⁾.
 

†1934, iulie 12, Vaslui – 90 de ani de la moartea mr. (r) farmacist şi dr. chimist Gheorghe Scarlat (n. 1871, oct. 1, Bacău)

A obţinut licenţa şi libera practică în anul 1897. A fost chimist expert sanitar al oraşului Bucureşti (1899, august 1) şi dr. chimist la Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Berlin (decembrie 1903). Şi-a reluat postul de chimist al laboratorului Capitalei până la 1 septembrie 1905, când a preluat dirigenţia farmaciei Angel din Vaslui, a defunctului farmacist Emil Ortinsky. A reuşit să înfiinţeze un laborator de chimie pentru controlul alimentelor, băuturilor şi igienei, subvenţionat de comună şi judeţ (1 decembrie 1905). A scris şi publicat un studiu intitulat Organizaţiunea laboratoarelor de higienă alimentară din Germania şi ameliorările ce ar fi de introdus la noi (1904, Bucureşti), iar în 1935, Studiu sumar asupra terenului agricol al judeţului Vaslui (în colaborare). A fost consilier comunal la Colegiul I Vaslui (23 decembrie 1906 – 1 aprilie 1907), din partea Partidului Conservator. A fost consilier la Colegiul I Vaslui şi apoi primar (1911-1918), fondator al Băncii Unirea S.A. (16 decembrie 1925) şi membru în primul consiliu de administraţie al acesteia, consilier comunal şi primar la Vaslui (26 mai 1930 – 21 noiembrie 1931). Rezultatele activităţii sale ca primar au fost redate în lucrarea Douăzeci şi şapte de luni de administraţie a comunei Vaslui (1932, Vaslui). A fost decorat cu Medalia „Avântul Ţărei”, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Vaslui⁽¹⁰⁾.
 

†1934, oct. 19, Bucureşti – 90 de ani de la moartea farmacistului german Heinrich Adolph Friedsam (n. 1856, iulie 1, Braşov)

A studiat farmacia la Viena (1875-1877), obţinând diploma de magistru în farmacie (1879). Libera practică o va obţine în ţară (1880). Până în octombrie 1882, a funcţionat în farmacia lui Eduard Jul. Rissdörfer din Bucureşti, apoi a luat în arendă farmacia Arabu, pe care a condus-o până în 1887, când a devenit proprietarul acesteia, apoi în 1908 a vândut-o lui Gh. Olăvinaru.

A obţinut împământenirea cu dispensă de stagiu (1887). După Primul Război Mondial a preluat conducerea farmaciei Crucea Albă din Ploieşti, unde a desfăşurat o activitate prodigioasă până la decesul său. A avut un fiu, Emil, licenţiat în farmacie la Bucureşti (1916). A fost înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Bucureşti⁽¹¹⁾.
 

†1944, august 15, Bucureşti – 80 de ani de la decesul Ştefaniei Mărăcineanu (n. 1882, iunie 18/30, Bucureşti)

Chimistă şi fiziciană de renume internaţional, a formulat teorii despre radioactivitate, radioactivitatea artificială şi procedeul de declanşare artificială a ploii.

La Universitatea Sorbona din Paris, a susţinut lucrarea de doctorat „Recherches sur la constante du polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux”, primind calificativul „Très honorable” (1924).

S-a întors în România (1930) şi a devenit colaboratoarea prof. Dimitrie Bungenţianu la Universitatea din Bucureşti, reuşind să creeze cu mijloace proprii primul Laborator de radioactivitate din România. Cu ajutorul prof. Bungenţianu şi Nicolae Vasilescu-Karpen, a experimentat o metodă de declanşare a ploilor artificiale, prin dispersarea de săruri radioactive în nori. A fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România (21 decembrie 1937)⁽¹²⁾.
 

†1954, sept. 24, Ploieşti – 70 de ani de la moartea lt. col. (r) farmacist Marin Demetrescu (n. 1881, mai 15, com. Maglavit, jud. Dolj)

A obţinut diploma de farmacist şi libera practică (1910). A participat la campania din Bulgaria (1913), pentru care a primit Medalia „Avântul Ţărei”. A fost farmacist-ajutor în Farmacia Naţională din Craiova (1911-1913). A obţinut concesiunea pentru o farmacie în Ploieşti, deschizând Farmacia Naţională, pe str. Nicu Filipescu nr. 28 (27 ianuarie 1914). S-a căsătorit cu Angela Zamfirescu şi au avut doi fii, Gheorghe-Nestor (1920-1990) şi Anghel-Mihail (1916-2002), viitor doctor farmacist şi jurist. A luptat pe frontul din Dobrogea în timpul Primului Război Mondial, fiind luat prizonier la 24 august 1916 în luptele de la Turtucaia şi internat într-un lagăr din Adrianopol până la 14 iulie 1918. A făcut politică după război, ca membru al Partidului Poporului fiind ales în Senatul României (28 mai 1926 – 2 iunie 1927). Şi-a condus farmacia cu profesionalism şi demnitate, oficina sa având un înalt grad de organizare şi dotare. A fost cenzor în consiliul de administraţie al O.A.F. Bucureşti. Din nefericire, la 5 aprilie 1944, în urma unui bombardament al aviaţiei SUA, i-a fost distrusă complet farmacia, dar cu multă muncă şi efort financiar a reuşit să deschidă o nouă farmacie, Naţională, (29 iunie 1947), luându-l ca partener de afaceri, la 1 iunie 1948, pe fiul său Anghel-Mihail, însă la 2 aprilie 1949 farmacia a fost naţionalizată, iar proprietarul său a fost nevoit să lucreze ca salariat al statului. A fost înmormântat în Cimitirul Bolovani din Ploieşti⁽¹³⁾.
 

†1989, oct. 30, Bucureşti – 35 de ani de la moartea dr. farm. Emil Savopol (n. 1915, martie 11, Bucureşti), reprezentant de seamă din domeniul cercetării galenice

Aspectele multiple care se regăsesc în activitatea sa au o orientare comună – şi anume, preocuparea ştiinţifică dirijată spre rezolvarea problemelor practice ale profesiei farmaceutice⁽¹⁴⁾.
 

†1994, iulie 29, Ilmington, Warwickshire, Anglia – 30 de ani de la moartea dr. biochimist Dorothy (Mary) Hodgkin (n. Crowfoot, 1910, mai 12, Cairo)

Şi-a luat licenţa la Oxford, iar doctoratul la Cambridge, lucrarea ei având ca temă difracţia cu raze X a cristalelor pepsinei enzimatice digestive. Cu toate că realizările ei ştiinţifice alcătuiau o paletă largă, această lucrare a fost hotărâtoare pentru folosirea difracţiei cu raze X ca punct de pornire pentru lucrările de mai târziu. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial a lucrat la structura penicilinei, folosind pentru prima dată calculatorul în rezolvarea unei probleme biochimice, finalizată prin lucrarea The X-ray Crystallographic Investigation of the Structure of Penicillin (1949), găsind soluţia pentru structura vitaminei B₁₂. A devenit a treia femeie care a primit Premiul Nobel pentru Chimie (1964), hotărând să folosească banii pentru o bursă şi pentru cauza păcii şi a uşurării foametei. A elucidat, după 35 de ani de muncă, structura insulinei (1969). Printre multe onoruri, a fost aleasă în Royal Society (1947), primind medaliile Royal şi Copley, premiată cu Ordinul de Merit (1965), singura femeie care a primit o asemenea onoare, de la Florence Nightingale. A fost prima Wolfson Research Professor din Royal Society (1960-1977) şi membră a Academiei Ruse de Ştiinţe (1976), acordându-i-se Premiul Dimitrou (1984)⁽¹⁵⁾.
 

†1994, dec. 10, Bucureşti – 30 de ani de la moartea cpt. (r) farmacist Mihai Duiculescu (n. 1923, feb. 8, satul Sărata, jud. Neamţ)

A absolvit Facultatea de Farmacie din Bucureşti (1948), obţinând licenţa şi libera practică. În anul următor a fost angajat la Direcţia Generală Farmaceutică din cadrul Ministerului Sănătăţii ca farmacist inspector-şef, apoi responsabil depozit Cosmetică (1952), şef serviciu desfacere (1953), farmacist director (1954) şi director general (1956-1960), când a efectuat mai multe delegaţii în R.D. Germania, Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria, în vederea perfectării contractelor pentru importuri de medicamente şi rezolvarea unor restanţe din planul de import. A fost inginer la fabrica de medicamente Fiola din Bucureşti până la 1 iulie 1967, când s-a transferat la Oficiul Farmaceutic nr. 2 Bucureşti, ocupând posturi de farmacist inspector, şef serviciu plan şi organizarea muncii, şef depozit produse farmaceutice, şef secţie, până la 1 decembrie 1979, când s-a transferat la Oficiul Farmaceutic nr. 1 Bucureşti, ca farmacist principal diriginte până la 28 februarie 1983, când s-a pensionat. A fost înmormântat în Cimitirul Militari⁽¹⁶⁾.
 

Aniversări

1804, nov. 25, Mănăstirea Cernica – 220 de ani de la naşterea lui Constantin C. Hepites (†1890, aug. 7, Brăila)

A fost farmacist şi medic, profesor universitar, autorul şi coordonatorul primei ediţii a Farmacopeii Române (1862), autor al primelor manuale didactice româneşti de ştiinţe naturale: Istoria Naturală (1835), Manual de Botanică Silvică (1861) şi Botanică (1862). A fost omagiat la 200 de ani de la naştere în conferinţa din 9 iulie 2004, de la Brăila, în cadrul celei de a XI-a Reuniuni Naţionale de Istoria Farmaciei⁽¹⁷⁾.
 

1839, sept. 17, Sânpetru/Petersberg, comitat Braşov – 185 de ani de la naşterea farmacistului Friedrich Bruss (†1908, dec. 28, Braşov)

Farmacist-şef (maior) al Armatei Principatelor Române (24.01.1869-1.03.1871), al doilea după un alt nume de rezonanţă în istoria farmaciei, maior Pruszinsky Xavier Francisc (25.10.1837-24.01.1869; 1.03.1871-1.03.1874), profesor la Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie (director: dr. Carol Davila) din Bucureşti şi vicepreşedinte al Societăţii Farmaciştilor Români, înfiinţată în Bucureşti, în 1870.

A elaborat Regulamentul pentru organizarea Şcolii Superioare de Farmacie din Bucureşti (20 octombrie 1871), în calitate de profesor de farmacie practică, legislaţie şi studiul farmacopeii. A funcţionat mai mulţi ani ca farmacist-şef al Farmaciei centrale de la Spitalul Colţea. A obţinut cetăţenia română (1880), fiind decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler (1904). A condus şi stăpânit farmacia Speranţa din Bucureşti (1874-1908)⁽¹⁸⁾.
 

1839, oct. 18, Braşov – 185 de ani de la naşterea chimistului român de renume internaţional Nicolae Teclu (†1916, iulie 13/26, Viena), membru titular al Academiei Române (1879), cunoscut ca inventatorul becului Teclu, care dotează orice laborator de chimie

A studiat ingineria şi arhitectura, apoi chimia, devenind profesor de chimie generală şi chimie analitică la Viena, cu o contribuţie substanţială la dezvoltarea chimiei mondiale. A făcut parte din prima generaţie de chimişti români, alături de Ştefan Micle (1820-1879), Alexe Marin (1814-1895) şi Carol Davila (1828-1884), fiind primul chimist care s-a ocupat consecvent de cercetarea ştiinţifică şi de la care au rămas 52 de lucrări originale. A avut contribuţii la ameliorarea compoziţiei pigmenţilor şi uleiurilor destinate picturii, a elaborat metode pentru determinarea conţinutului de fibre lemnoase din hârtie, stabilirea rezistenţei şi a grosimii hârtiei şi a tehnologiei de încleiere. A întreprins cercetări originale privind arderea gazelor şi studiul flăcării, a conceput şi realizat numeroase aparate de laborator, în domeniul chimiei amestecurilor de gaze ş.a.⁽¹⁹⁾ 
 

1864, iulie 18, Tecuci – 160 de ani de la naşterea farmacistului Alexandru Volanschi (†1948, aug. 19, Bucureşti)

A editat publicaţia Buletin Farmaceutic (1897-1907) şi a participat neoficial la Al X-lea Congres Internaţional al Asociaţiilor Farmaceutice de la Bruxelles (1-5.09.1910), când s-a propus înfiinţarea Federaţiei Internaţionale Farmaceutice (FIP), cu sediul la Haga. A fost vicepreşedinte al Societăţii Farmaciştilor din România şi membru onorific în Consiliul de igienă şi salubritate publică al Capitalei. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu⁽²⁰⁾.
 

1864, sept. 11, com. Filipeşti, jud. Prahova – 160 de ani de la naşterea farmacistului, medic şi dr. în ştiinţe fizico-chimice Ion Şt. Radian (†1896, iunie 4, Feydey sur Leysin, Elveţia)

După clasele primare, a urmat cursurile Liceului „Matei Basarab” din Bucureşti (1875), ca bursier al statului român, obţinând diploma de Bacalaureat în litere şi ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1882), apoi s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti, urmând în paralel atât cursurile la medicină, cât şi la farmacie.

Pentru cursul de la Şcoala Superioară de Farmacie, a primit matricola nr. 656/19 noiembrie 1883, practica de elev de un an executând-o în Farmacia Spitalului Colţea, absolvind examenul de asistent la 20 decembrie 1884, cu calificativul „Prea bine”. Cu petiţia nr. 32/21 ianuarie 1885, a solicitat decanatului înscrierea sa directă în anul II de curs la farmacie, pe motiv că era absolvent a doi ani de medicină. Consiliul profesoral i-a aprobat cererea, astfel că a terminat cursurile şi a obţinut licenţa în farmacie la 4 decembrie 1885, primind diploma de farmacist la 5 mai 1886. Libera practică i-a fost acordată în 1885 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 28/7 mai 1886.

La 11 aprilie 1888, a obţinut şi doctoratul în medicină, cu teza intitulată „Încercări asupra istoriei naturale medicale a plantei Clematis vitabla”, fiind desemnat de prof. Alex. Obregia ca laureat al Facultăţii de Medicină din Bucureşti. A primit dreptul de liberă practică a medicinei în ţară, publicat în Monitorul Oficial nr. 19/22 aprilie 1888.

Şi-a pregătit apoi doctoratul în ştiinţele fizico-chimice la Universitatea din Geneva şi în 1889 a susţinut teza intitulată „Recherches sur la composition de quelques schistes ardoisiers”, primind felicitări din partea rectorului universităţii, E. Graebe, pentru pregătirea profesională deosebită. La 12 aprilie 1890, preia disciplina de chimie analitică, imprimându-i o nouă direcţionare prin spiritul său organizatoric şi datorită unei temeinice pregătiri ştiinţifice. A militat pentru ridicarea învăţământului farmaceutic, solicitând forurilor de conducere, în 7 decembrie 1891, organizarea învăţământului practic cu studenţii, reoorganizarea internatului, dreptul de a se acorda diploma de farmacist şi doctor în farmacie, necesitatea participării profesorilor Şcolii de Farmacie la Consiliul facultăţii şi obligaţia ca cei care predau la această şcoală să fie şi farmacişti, intervenţii respinse rând pe rând de consiliul Facultăţii de Medicină.

A publicat: Tratat de Chimie Analitică Teoretică şi Practică (1892), fiind primul curs de chimie analitică în limba română; Chimia analitică aplicată (1893); din 1895, a predat şi „Cursul de analise chimice a beuturilor alcoolice şi a substanţelor alimentare”, pentru care a elaborat un „Curs de chimie alimentară”. A predat Toxicologia (1891-1896); a iniţiat cercetări ştiinţifice, elaborând lucrări originale: Compoziţia chimică a leandrului (1892), Dozarea clorului şi a acidului fosforic în urină (1893), Despre chimismul stomacal (diagnostic chimic, hypoclorhidrie gastric parenchimatoasă)^(21-23). 
 

1864, dec. 30, Botoşani – 160 de ani de la naşterea farmacistului Alois Decker (†1945, dec. 25, Roman), primar al oraşului Roman, decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler^(24,25).
 

1874, sept. 19, com. Poiana Sărată, comitatul Trei Scaune – 150 de ani de la naşterea col. (r) farmacist Romulus Pop (†1936, apr. 24, Ploieşti)

A obţinut licenţa în farmacie (1897), libera practică şi cetăţenia română (1898), fiind proprietar al Farmaciei Regale din Ploieşti (1910).

A participat la campania din 1913 cu grad de farmacist căpitan (r), în Primul Război Mondial ajungând farmacist col. (r). A primit decoraţiile: Meritul Comercial cl. I, „Bărbăţie şi Credinţă” cl. II şi „Avântul Ţărei”. A organizat şi condus Farmacia Casei Muncii din Ploieşti (1924-1934). A decedat în locuinţa sa din Ploieşti, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din localitate⁽²⁶⁾.
 

1899, Bucureşti – 125 de ani de la naşterea prof. dr. doc. farmacist, dr. fiz.-chim. Alexandru Mavrodin (†1998, martie 25, Bucureşti)

Licenţiat în ştiinţe fizico-chimice la Universitatea din Bucureşti (1922), doctor în ştiinţe fizice la Paris (1928), licenţiat al Facultăţii de Farmacie Bucureşti (1933), a condus catedra de Industria medicamentelor (1928-1951), apoi pe cea de Chimie organică (1952-1969), îndrumând numeroşi farmacişti pentru obţinerea titlului de doctor farmacist. Om de ştiinţă remarcabil, a fost membru al Societăţii de Chimie din Franţa şi al Academiei Regale de Farmacie din Spania, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România şi al altor instituţii ştiinţifice⁽²⁷⁾.
 

1909, Villemomble, Seine-Saint-Denis, Franţa – 115 ani de la naşterea fizicianei Marguerite Perey (†1975, mai 13, Louveciennes, Yvelines, Franţa)

Din 1929, a devenit membră a echipei Marie Curie. În 1939 a descoperit elementul natural radioactiv franciu, purificând mostre de lantan care conţineau actiniu. A absolvit Universitatea din Sorbona în 1946 cu un doctorat în fizică, s-a întors la Institutul Radium ca om de ştiinţă senior şi a lucrat acolo până în anul 1949, apoi a fost numită şefa departamentului de chimie nucleară de la Universitatea din Strasbourg, unde a dezvoltat programul de radiochimie şi chimie nucleară al universităţii, continuându-şi cercetările cu franciu. A fost membră a Comisiei pentru Greutăţi Atomice (1950-1963), iar din 1958, director al Centrului de Cercetare Nucleară de la Universitatea din Strasbourg. A fost prima femeie membră aleasă în Academia Franceză de Ştiinţe (1962), o onoare refuzată mentorului ei, Marie Curie. Datorită muncii sale cu franciu, a fost nominalizată de cinci ori la Premiul Nobel, dar nu l-a primit niciodată. A fost laureată în 1950 şi 1960, primind Medalia de argint Lavoisier, din partea Societăţii de Chimie din Franţa. A fost distinsă cu Legiunea de Onoare şi L’Ordre du Mérite Nationale et des Palmes Académique, fiind profesor onorific al Institutului de cercetări nucleare din Strasbourg (1949). Moartea ei a fost provocată de expunerea la radiaţii⁽²⁸⁾.
 

1919, nov. 5, com. Mihăileni, jud. Botoşani – 105 ani de la naşterea farmacistului Nicolae Zahacinschi (†1988, aug. 28, Bucureşti), colecţionar şi muzeograf

A fost director adjunct, apoi director al Oficiului Farmaceutic Centrofarm Craiova (1956-1967), contribuind la dezvoltarea şi modernizarea reţelei de farmacii din Oltenia. A fost preşedinte al Secţiei de farmacie din cadrul USSM filiala Craiova. A fost membru în Comitetul executiv al Societăţii de Ştiinţe Farmaceutice din România, iniţiator şi fondator al Colecţiei de istoria farmaciei din Craiova (1963), alături de farm. Gh. Cismărescu. A fost diriginte al Farmaciei nr. 2 din cartierul Titan, Bucureşti (1967-1986). A publicat două articole în revista Practica Farmaceutică, „Pagini din istoria farmaciei din Oltenia (I)”, vol. II, pp. 149-155, şi „Colecţia muzeală de istoria farmaciei din Oltenia (II)”, vol. III, pp. 137-139 (1970), dar şi lucrările Mihăilenii de altădată, Edit. Litera, Bucureşti, 139 p. (1982), Elemente de artă decorativă populară românească. Decorarea ouălelor – meşteşug şi artă, Edit. Litera, Bucureşti, 128 p., coautor Maria Zahacinschi (1985), Ouăle de Paşti la români, Maria Zahacinschi, Nicolae Zahacinschi, Editura SportTurism, Colecţia Spaţiul spiritual, Bucureşti (1992, postum)⁽²⁹⁾.
 

1924, aug. 6, Sibiu – 100 de ani de la naşterea dr. farmacist Elena Lili Matilda Aiteanu (†1997, sept. 14, Bucureşti)

A fost licenţiată a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1949), fiind doctor în ştiinţe farmaceutice (1970), cercetător ştiinţific principal grad III la ICSMCF (1955-1969) şi secretar ştiinţific al Secţiei a IV-a (Cercetări farmaceutice) din cadrul Academiei de Ştiinţe Medicale (1969-1982). A fost autoare, coordonatoare şi colaboratoare la cele trei ediţii bilingve ale Indexului bibliografic al lucrărilor ştiinţifice medicale şi farmaceutice, Vol. I (1970-1977), Vol. II (1978-1982) şi Vol. III (1983-1988). Este autoare a capitolului „Institute de cercetare” din lucrarea Istoria Ştiinţelor Farmaceutice în România, coordonatori prof. dr. doc. J. Spielmann, dr. farm. Graziella Baicu, Edit. Medicală Amaltea, Bucureşti, 1994^(30,31).
 

1929, iulie 10, Sighetu Marmaţiei – 95 de ani de la naşterea farmacistei Maria Terezia Béress (†2013, nov. 13, Sighetu Marmaţiei)

A urmat Şcoala elementară de fete din Sighetu Marmaţiei, a absolvit Facultatea de Ştiinţele Naturii din cadrul Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj, apoi, în urma unor examene de diferenţă, s-a înscris la Facultatea de Farmacie din cadrul IMF Târgu-Mureş, unde a obţinut diploma (1953). Şi-a început activitatea la Miercurea Nirajului, jud. Mureş (1953-1954), apoi a fost numită la Farmacia nr. 3 Târgu-Mureş (1954-1956), Farmacia nr. 17 din Sighetu Marmaţiei (1956-1961), fiind şefă la Farmacia nr. 64 din Policlinica Sighetu Marmaţiei (1961-1988) şi farmacist principal (1976). A avut o activitate prestigioasă în slujba ameliorării stării de sănătate a oamenilor⁽³²⁾.
 

1939, decembrie 7, Oradea – 85 de ani de naşterea prof. univ. dr. farm. Sorin Emilian Leucuţa (†2016, iunie 24, Cluj)

A fost absolvent al Facultăţii de Farmacie (UMF) Cluj-Napoca (1961), doctor în ştiinţe (1971), farmacist la Oradea (1961-1965) şi Cluj-Napoca (1965-1968). La UMF Cluj-Napoca, a fost asistent (1969-1975), şef de lucrări (1975-1980), conferenţiar (1980-1990), profesor universitar (1990-2009), decan (1990-2002), membru în Senatul Universităţii, în Consiliul profesoral al Facultăţii de Farmacie şi şef de catedră (1990-2009).

A fondat, în premieră naţională, disciplinele de Biofarmacie-farmacocinetică, Tehnologie farmaceutică industrială şi de Farmacie clinică, la UMF Cluj-Napoca. A înfiinţat (director): Centrul de cercetare, recunoscut de CNCSIS (2002): Cercetarea biofarmaceutică şi farmacocinetică a medicamentului; Laboratorul de bioechivalenţă, al UMF Cluj-Napoca, autorizat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei (2002-2011).

Domeniile sale de cercetare au fost: farmacocinetica, biodisponibilitatea şi bioechivalenţa medicamentelor; sisteme farmaceutice cu cedare controlată şi pentru transport la ţintă. A avut 31 de brevete de invenţie. A fost conducător de doctorat, cu 29 de teze finalizate şi cinci în co-tutelă. A fost recompensat cu Premiul „Victor Babeş” al Academiei Române (1990), Premiul „T. Goina” al UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca (1994 şi 2002), Premiul „Iuliu Haţieganu”, pentru întreaga activitate, acordat de UMF Cluj-Napoca (2004), Premiul „Opera Omnia” pentru întreaga activitate, acordat de CNCSIS (2002), şi Ordinul şi Medalia „Meritul pentru învăţământ” în grad de Ofiţer, prin Decretul nr. 1097/2004 (Monitorul Oficial p. I, nr.1181 din 13/12/2004) al Preşedintelui României⁽³³⁾.
 

Aniversări-comemorări 

1879, sept. 3, Galaţi – 145 de ani de la naştere şi 65 de ani de la trecerea în eternitate a prof. univ. col. (r) Nicolae T. Deleanu (†1959, mai 29, Bucureşti)

A fost decorat cu: „Legiunea de Onoare” în gradul de Cavaler al Republicii Franceze (1936), „Crucea de Cavaler” şi „Meritul Agricol”, decernat de Academia Agricolă din Spania, „Crucea Meritul Sanitar” cl. I, ordinele „Steaua României” în grad de Ofiţer şi „Coroana României” în grad de Comandor şi cu titlul de Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Farmacie din Paris (1939). A fost înmormântat în Cimitirul Sfânta Vineri din Bucureşti^(34,35).
 

1904, aug. 19, Rădăuţi – 120 de ani de la naştere şi 35 de ani de la decesul prof. dr. doc. Ion Teofil Tarnavschi (†1989, febr. 13, Bucureşti), fondatorul cariologiei şi volinologiei româneşti

A fost absolvent al Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi (1924) şi al Facultăţii de Ştiinţe Naturale din Cernăuţi, ca bursier (1928), elev al ilustrului botanist M. Guşuleac. A fost preparator (1929), asistent şi doctor (1935), şef de lucrări (1942), conferenţiar (1948), profesor (1961), docent (1963), şef de catedră, decan al Facultăţii de Biologie din Bucureşti şi director al Grădinii Botanice (1952-1980). Specialist în morfologia plantelor, s-a afirmat pe plan naţional şi internaţional ca unul dintre cei mai mari citologi, având contribuţii importante în domeniul citogeneticii, citoecologiei şi citogeografiei vegetale. În a doua parte a activităţii sale ştiinţifice, a abordat genetica vegetală aplicată, cariologia (studiul nucleului), palinologia (studiul polenului) şi algologia, în ultimele decenii aducând contribuţii esenţiale (Monografia polenului la plantele spontane şi cultivate. Conspectul algelor microscopice din România), fiind laureat al Academiei Române. A avut peste 200 de lucrări tipărite, în parte scrise sau traduse în limba germană. A participat la traducerea integrală în România a operei lui Charles Darwin (1957) şi a pus botanica în slujba justiţiei, aplicând pentru prima oară la noi expertiza urmelor vegetale în cercetările criminalistice.

Alături de Dimitrie Brândză şi Dimitrie Grecescu, a fost cel mai important manager, în sensul modern, al cercetării şi învăţământului botanic din România. Astfel, în timpul bombardamentelor din 1943, când Institutul Botanic a fost distrus şi directorul său, I. Vlădescu, a fost ucis, Ion Teofil Tarnavschi a condus acţiunile de salvare a zestrei institutului, reuşind să pună la adăpost 12000 de cărţi şi o treime din ierbarele şi pachetele de plante din mijlocul incendiilor. După 1949, a fost unul din iniţiatorii şi conducătorii Comisiei pentru apărarea monumentelor naturii a noii Societăţi de Ştiinţe Naturale, organizând numeroase sesiuni ştiinţifice şi conferinţe naţionale de geobotanică. A contribuit esenţial la edificarea noului Institut Botanic, unde sunt reunite toate disciplinele de botanică, stabilind legătura ştiinţifică cu peste 500 de instituţii similare din întreaga lume şi un schimb de seminţe şi prospecte cu peste 200 de grădini botanice cunoscute. Din 1958, sub îngrijirea sa, a apărut anual publicaţia Acta Botanica Horti Bucurestiensis, iar din 1960, a creat Expoziţia-muzeu de botanică ş.a.⁽³⁶⁾
 

1904, dec. 6, Constantinopol – 120 de ani de la naştere şi 40 de ani de la decesul prof. dr. doc. Emil Cionga (†1984, apr. 20, Bucureşti)

A fost absolvent al Liceului „Gh. Lazăr”, cu Bacalaureat (1922), licenţiat al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1928) şi al Facultăţii de Ştiinţe din cadrul Universităţii Sorbona, Paris (1931), doctor în ştiinţe chimice, cu teza „Recherches sur la Valériane officinale (Valeriana officinalis L.)”, susţinută la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Sorbona, Paris (1936), şef de laborator şi al Secţiei de extracţii vegetale din cadrul Institutului de Cercetări Chimico-Farmaceutice (ICCF) (1950-1962), director adjunct la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi de Cercetări Farmaceutice (ICSMCF) (1965-1973), doctor docent al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, profesor titular la Catedra de chimie farmaceutică a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1962-1973) şi conducător de doctorate în această specialitate (1963-1984). A fost membru corespondent al Academiei de Farmacie din Paris (1978), fiind recompensat cu Medalia Muncii pentru contribuţia adusă la elaborarea Farmacopeii Române, ediţia a VII-a (1956). De asemenea, a fost redactor responsabil adjunct la revista Farmacia (1967-1973)⁽³⁷⁾.