Abstracte Forum Ginecologia 22-23 Mai 2025

ABSTRACTE FORUM GINECOLOGIA 22-23 MAI 2015

AMH - predictor al răspunsului ovarian în FIV

Anca Burnei Rusu^1,2, Andreea Boiangiu¹, Mihaela Boț^1,2, Radu Vlădăreanu^1,2

1. Clinica de Obstetrică-Ginecologie – SUU Elias, Bucureşti
2. UMF „Carol Davila” , Bucureşti

Hormonul anti-Mullerian (AMH), sau substanța inhibitorie mulleriană, este membru al familiei factorului de transformare a creșterii β (FGF- β) și este sintetizat în celulele granuloase ale foliculilor preantrali și antrali de dimensiuni mici. AMH-ul inhibă faza inițiala de recrutare a foliculilor pri­mor­diali și scade sensibilitatea foliculilor preantrali și antrali mici la hormonii gonadotropi (FSH). Astfel, AMH-ul are rol în coordonarea diferitelor faze ale dezvoltării foliculare. Având în vedere că „bazinul” foliculilor ovarieni se reduce progresiv pe parcursul vieții reproductive, valoarea AMH-ului scade odată cu vârsta, ajungând la valori nedetectabile după instalarea menopauzei. Scăderea valorii AMH-ului, pe măsură ce femeia înaintează în vârstă, poate fi un semn ce apare înaintea alor modificări ale parametrilor ce atestă pierderea funcției reproductive, astfel încât AMH-ul are potențialul de a fi cel mai bun marker al „îmbătrânirii ovariene”. Dintre toți biomarkerii folosiți pentru evaluarea rezervei ovariene, AMH-ul a beneficiat în ultimii ani de un interes deosebit din partea specialiștilor, care îl consideră un potențial predictor precis, stabil și reproductibil al rezervei ovariene și al rezultatelor ciclurilor FIV.

Cuvinte-cheie: rezervă ovariană, AMH, stimulare ovariană controlată. 

Factori prognostici la feţii cu anevrism al venei Galen

D. Herghelegiu¹, C. Herghelegiu², I. Gheorghe¹

1. Spitalul Sanador, UMF „Carol Davila” București
2. IOMC „Alfred Rusescu”, Spitalul Clinic „Polizu” București

Marea venă a creierului „Galen” este un scurt traiect venos ce drenează în sinusul venos drept şi colectează sângele din regiunea bazală şi pro­fundă a emisferelor, din aria plexurilor coroide şi din regiunea talamostriată. În cursul embriogenezei pot apărea fistule arterio-ve­noase ce duc la di­la­taţia anevrismală a venei Galen. Consecinţele fi­zio­patologice variază pro­por­ţio­nal cu amploarea debitului fistulelor ar­terio-venoase. Astfel, această patologie îmbracă un spectru variat de simptome/manifestări, putând fi asimptomatică în primii ani de viaţă sau chiar până în perioada adultă sau poate să ducă la o de­com­pensare gravă a nou-născutului ce poate debuta inclusiv din via­ţa intrauterină. Depistarea la evaluarea morfologică fetală a unei ast­fel de patologii permite, prin analiza unor factori prognostici ECO-Dop­pler propuşi de autori, stabilirea unui prog­nostic evolutiv şi a opor­tu­ni­tăţii de continuare sau nu a evoluţiei sarcinii.

Factorii de prognostic negativ propuși sunt:

n Ventriculomegalia și hipoplazia parenchimului emisferelor cerebrale/cerebelului

n Sindrom hiperkinetic vascular pe ACM cu viteze sistolice și flux telediastolic mult crescute

n „Arterializarea” sinusului drept

n Dilatarea sinusurilor venoase ale fosei cerebrale posterioare

n Supraîncărcarea cardiacă dreaptă.

Cuvinte-cheie: anevrism vena Galen, fistula arterio-venoasa, sindrom hiperkinetic vascular

ASPECTE ECOGRAFICE NETIPICE DE PREZENTARE ALE TRISOMIEI 18

Dragoș Albu¹, Sanda Muntean², Maria Bari¹

1. UMF „Carol Davila”, Bucureşti
2. MEDLIFE - Departamentul de Medicină Fetală

Trisomia18 este a doua trisomie autozomală ca frecvenţă, fiind în­tâl­nită în 1 din 8000 de cazuri. Majoritatea feţilor afectaţi, 50-90%, decedează intrauterin. Există peste 100 de anomalii care sunt di­ag­nosticate în asociere cu această modificare cromozomială, cele mai multe cazuri prezentând o restricţie de creştere intrauterină simetrică, precoce. Practic, au fost descrise anomalii congenitale ale fiecărui organ asociate acestei anomalii cromozomiale. Raportăm cazul unei gravide primipare sănătoase, de 32 de ani, cu un screening de trimestrul I normal. Translucenţa nucală NT=1,5 mm, riscul com­binat calculat fiind 1/2183 pentru trisomia 21 şi respectiv 1:5412 pentru trisomia 13 şi trisomia 18. Ecografia de trimestrul al doilea, efectuată la 22 de săptămâni de sarcină, a evidenţiat prezenţa unei restricţii de creştere intrauterine simetrică de 3 săptămâni, asociată semnului „clenched hands”. Atipic pentru trisomia 18, s-a relevat pre­zenţa unei hipoplazii aortice asociate unei persistenţe a venei cave superioare stângi. S-a efectuat amniocenteza, care a certificat pre­zenţa trisomiei 18, motiv pentru care părinţii au ales întreruperea sarcinii. Particular acestui caz este anomalia cardiacă asociată tri­so­miei 18, screening-ul de trimestrul I fiind normal, iar semnele eco­gra­fice fruste. 

FERTILIZAREA IN VITRO MODIFICĂ NIVELUL FRACŢIEI FETALE ÎN CAZUL TESTELOR PRENATALE NONINVAZIVE (NIPT)

Dragoș Albu¹, Alice Albu^1,2, Maria Bari¹

1. UMF „Carol Davila”
2. Spitalul Universitar de Urgenţă Elias

În sarcinile obţinute prin fertilizare in vitro (FIV), nivelul seric al free beta HCG în primul trimestru de sarcină este crescut comparativ cu sarcinile obţinute natural, lucru pe care îl avem în vedere în cadrul screening-ului de primul trimestru. Fracţia fetală a ADN-ului fetal este parametrul utilizat pentru a evalua valoarea predictivă a NIPT, dar corelaţia ei cu FIV nu a fost încă stabilită. Am efectuat un studiu transversal de tip case-control, în cadrul departamentului nostru, ce a cuprins două grupuri de paciente: grupul A (60 de paciente), cu sarcina obţinută prin fertilizare in vitro, şi grupul B (308 paciente), cu sarcina obţinută natural. NIPT a fost efectuat între 9-13 săptămâni şi 6 zile de gestaţie, conform protocolului clinicii, el fiind integrat în cadrul screning-ului de primul trimestru. Cele două grupuri au avut o structură similară în ce priveşte vârsta, indexul de masă corporală şi vârsta medie de gestaţie, la care a fost efectuat testul. Nu au existat cazuri de donare de ovocite sau de mamă-surogat. Fracţia fetală a fost determinată de laboratoarele Natera ca parte a NIPT pentru detectarea aneuploidiilor fetale. Numai în 4% din cazuri nu a fost posibilă detectarea ADN-ului fetal în sângele matern. Fracţia fetală a fost semnificativ mai mare în sarcinile obţinute prin FIV, comparativ cu cele obţinute natural (11,2%±5,14 vs. 7,88%±5,78, p<0,05). Sensibilitatea NIPT pentru detectarea trisomiilor 21, 13, 18 a fost 100%. Două cazuri de trisomie 21 au fost confirmate de amniocenteză. Concluzia studiului nos­tru este că, deşi fracţia fetală a ADN-ului fetal, component al NIPT, un nou marker pentru screening-ul anomaliilor cromozomiale, este afectată de fertilizarea in vitro, ea nu afectează sensibilitatea şi spe­ci­ficitatea metodei.

Genotipul HPV în leziunile cervicale

și distribuţia tulpinilor high risk în populaţie

Liana Pleș^1,2, Romina-Marina Sima^1,2, Cristina Moisei¹, Anca Ricu¹, Anca Stanescu^1,2

1.  Maternitatea „Bucur”, Spitalul „Sf. Ioan”, Bucureşti
2. UMF „Carol Davila”, Bucureşti

Objective. Although early studies suggested a possible influence of obe­si­ty on antimullerian hormone (AMH) levels, not all studies con­firmed these data. Our aim was to evaluate the relationship betwe­en serum AMH le­vels and body mass index (BMI) in a population of Romanian-Caucasian in­fer­tile women. Design. We recruited 686 pa­tients evaluated for infertility bet­we­en January 2012 and January 2014 in our Department of Human Re­pro­duction and Infertility. Materials and Methods. Patients with all causes of infertility were included in the study, inclusion criteria being: ages between 20 and 45 years old and BMI between 18.5 and 40 kg/m². AMH was measured in all patients using ELISA Generation II assay. Pearsons analysis was used to evaluate the correlation between variables and multivariate linear regression was applied to adjust for age. Results. The mean age of the study group was 34.9±4.2 years (range: 23-45 years), mean BMI: 22±3.8 kg/m2 (83.8% normal-weight, 12.5% overweight, 3.6% obese) and mean AMH: 2.5±2.2 ng/ml (range 0.1-10 ng/ml). In a multivariate liniar regression model with AMH as dependent variable, both age and BMI were independent predictors of AMH serum level (beta=-0.329, p<0.0001 for age, beta=0.126, p=0.001 for BMI). Dividing the patients in groups according to age, we found that: AMH and BMI were not correlated in patients<25 years old and >40 years old, they were strongly and positively correlated in patients between 30 and 35 years old (p=0.002), and marginally correlated in age groups 25-30 years old (p=0.023) and 35-40 years old (p=0.042). Conclusions. We found that AMH is positively correlated with BMI in a Caucasian population of infertile patients mainly normal- and overweight, although this relationship is probably influenced by the age of the patient.

Introducere. Neoplazia cervicală reprezintă o problemă de inte­res major pentru lumea întreagă. Este cunoscut faptul că, în Europa, România este țara cu cele mai numeroase astfel de cazuri. Human Papilloma Virus (HPV) reprezintă principala cauză a acestei patologii oncologice. Cuprins. Prin identificarea agentului etiologic al neo­plasmului cervical s-a im­pus necesitatea testului screening Babeș-Papanicolau și genotiparea vi­rală. În majoritatea ţărilor dezvoltate există programe naționale bi­ne implementate pentru screening-ul și vaccinarea pentru HPV. În România nu există o standardizare a screening-ului întregii populații, iar in­tro­ducerea obligatorie a vaccinării a eșuat în 2009. Vaccinul s-a impus pentru tulpinile iden­ti­fi­ca­te ca oncogene în populațiile studiate. Aspectul de luat în calcul este ecologia virală autohtonă. Practic, ar fi oportună iden­ti­ficarea tulpinilor HPV cu risc crescut în România, având în ve­dere numărul mare de neoplazii cervicale identificate. Există câ­te­va studii regionale românești publicate recent, efectuate pe un număr redus de paciente, care identifică HPV high risk tulpinile 16, 18 sau 53.  Concluzii. Având în vedere că există studii din diferite ţări care includ un număr extins de paciente pentru genotiparea virală HPV, ar fi ideal să se facă astfel de cercetări locale pentru tulpinile cu risc crescut, având în vedere prevalența crescută a neoplasmului cervical.

Effect of supplements on placental lipid peroxidation and fetal growth in rat females with diet-induced obesity

Diana-Elena Comandașu¹, Elvira Brătilă², Ruxandra Stănculescu³, Daniela Lixandru⁴, Bogdana Vîrgolici⁵, Maria Mohora⁶

1. Resident Physician, Ph.D. Student, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Department of Obstetrics-Gynecology, Clinical Emergency Hospital “Sf. Pantelimon” Bucharest, Romania
2. Lecturer professor, MD, PhD, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest, Department of Obstetrics and Gynecology - Clinical Emergency Hospital “Sf. Pantelimon” Bucharest, Romania
3. Associate professor, MD, PhD, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest, 3rd Obstetrics and Gynecology Clinic - Clinical Emergency Hospital “Sf. Pantelimon” Bucharest
4. Lecturer professor, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest , Department of Biochemistry, Bucharest, Romania
5. Lecturer professor,MD, PhD, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest , Department of Biochemistry, Bucharest, Romania
6. Professor, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest , Department of Biochemistry, Bucharest, Romania

Background. Maternal obesity during pregnancy is associated with increased metabolic risks, expressed through increased pro­inflam­matory markers, hormonal imbalance and abnormal glycemic profile, which is reflected as growth and feto-placental metabolism disorders. Methods. The effects of maternal obesity have been studied in an animal model using female Wistar rats weighing 200g-250g, in which obesity was induced by high-caloric/high-fat diet (80% of diet represented by fats, respectively saturated fatty acids). They were divided into 5 groups, after becoming pregnant: group 1 received high-caloric/high-fat diet during pregnancy and supplements of Omega 3 fatty acids (DHA and EPA) 1ml/kg, group 2 received high-caloric/high-fat diet during pregnancy and supplements of Omega 6 fatty acids 1ml/kg, group 3 received high-calorie/high-fat diet during pregnancy and supplements of Sea buckthorn berry supplements 10g/female, group 4 received high-calorie/high-fat diet during preg­nancy without supplement and group 5 received standard diet (normocaloric normolipidic) during pregnancy. Samples were ana­lyzed for placental lipid peroxidation and fetal growth curve was eva­luated. Results. Studying lipid peroxides by total glutathione values (GSH reduced and oxidized) on placental homogenates (group 1: 5.84,  group 2: 3.33, group 3: 4.35, group 4: 3.65, group 5: 5.41 µmol GSH/g placental tissue), we observed that Omega 3 and Sea buckthorn supplementation significantly reduced peroxidation rate (p <0.05). The values of placental total thiols, represented mainly by proteins that contain cysteine groups, (group 1: 8.64,  group 2: 5.7, group 3: 6.8, group 4: 6.94, group 5: 7.05 µmol thiols/g placental tissue) were higher in rats using Omega 3 supplements compared with the other groups, including the ones with standard normocaloric normolipidic diet. Regarding the weight of pups at birth (group 1: 5g, group 2: 2g, group 3: 5g, group 4: 4g, group 5: 5g) we can observe that the high rate of placental lipid peroxidation causes a low birth weight of fetuses. The lowest birthweight and at the same time the highest peroxidation level was recorded in female with fat diet during pregnancy associated with Omega-6 fatty acids supplements. Conclusions. The intake of Supplements of Omega 3 fatty acids in obese pregnant female Wistar rats has protective effects against impairing placental metabolic status, that prooved superior to a normocaloric normolipidic diet without food supplements in our study.

Acknowledgement: This work received financial support through the project entitlet „CERO – CAREER PROFILE: ROMANIAN RESEARCHER”, grant number POSRDU/159/1.5/S/135760, cofinanced by the Operational Programme Human Resources Development 2007-2013.

Caz rar de sarcină abdominală avansată

Octavian Munteanu, Oana Bodean, Diana Voicu, Cicerone Tufan, Roxana Bohâlţea, Monica Cârstoiu

Clinica de Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă București,  România

Introducere. Sarcina abdominală este cea mai rară formă de sarcină ectopică, în care produsul de concepţie se dezvoltă în interiorul cavităţii peritoneale. Are o incidenţă de 1 din 10.000 de sarcini. În funcție de vârsta de gestație, sarcina ectopică abdominală se împarte în sarcină abdominală incipientă (<20 de săptămâni de gestație) și sarcină abdominală avansată (>20 de săptămâni de gestație). Prezentare de caz. Raportăm cazul unei paciente în vârstă de 35 de ani, cu sarcina 21 de săptămâni obținută prin fertilizare in vitro, internată în Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Universitar de Urgență București, pentru dureri abdominale difuze, febră și greață. În urma bilanțului clinic, ecografic și paraclinic a fost stabilit di­ag­nosticul de sarcină abdominală avansată ruptă cu hemoperitoneu. S-a intervenit chirurgical de urgență decelându-se sac gestațional in­tra­abdominal, cu inserție a placentei la nivelul peretelui posterior și al fundului uterin, cu invazie în miometru și hemoperitoneu. Acestea au fost extirpate în totalitate și s-a practicat histerorafie în dublu strat, toaletă și drenajul cavității peritoneale. Evoluția ulterioară a pacientei a fost fa­vo­ra­bilă, aceasta fiind externată după 7 zile. Concluzie. Actualmente nu există un consens în privința diagnosticului și managementului pacientei cu sarcină ectopică abdominală, cu toate că standardizarea acestora ar scădea morbiditatea și mortalitatea maternă și fetală.

Cuvinte-cheie: sarcină abdominală avansată, hemoperitoneu, management

Caz rar de sindrom Fraiser la o pacientă de 16 ani

Diana Secară, Dan Secară, Alina Emanoil, Monica Cârstoiu¹,
Maria Sajin, Adrian Dumitru²

1. Secția de Obstetrică-Ginecologie III, Spitalul Universitar de Urgență, București, România
2. Secția de Anatomie Patologică, Spitalul Universitar de Urgență, București, România

Sindromul Fraiser este o boală rară, autozomal recesivă, caracterizată prin: criptoftalmie, sindactilie, malformație de laringe și tract genito-urinar, cleft orofaringial, retard mintal și anomalii musculoscheletale. Nici un diagnostic citogenetic sau studiu molecular nu au fost do­cu­mentate la pacienții afectați. În lucrarea de față prezentăm cazul unui nou-născut prematur plurimalformat, a cărui mamp de 16 ani, IG IP, se prezintă la Camera de gardă în travaliu. Pacienta naște un făt viu cu ambiguitate sexuală, prematur grad I (G=1280g), cu crip­to­ftalmie bilaterală, mal­for­mația piramidei nazale, micrognatie, gât scurt, urechi jos inserate, sin­dactilie totală completă la membrele su­pe­rioare și inferioare bilateral, im­perforație anală și hernie om­bi­licală. Atragem atenția asupra faptului că în urma anchetei me­di­ca­le s-a constatat ca între cei doi părinți existau legături de con­san­ghinitate. S-au recomandat consult și sfat genetic cu ocazia ur­mătoarelor sarcini.

Cuvinte-cheie: sindrom Fraiser, prematur, plurimalformat

Relaţia polifibromatoză uterină - embolizarea arterelor uterine - miomectomie – operaţie cezariană -

histerectomie de necesitate în scop hemostatic.

Prezentare de caz

Diana Voicu, Octavian Munteanu, Oana Bodean, Monica Cârstoiu

Secția de Obstetrică-Ginecologie III, Spitalul Universitar de Urgenţă București, România

Introducere. Polifibromatoza uterină este cea mai frecventă pato­logie tumorală întâlnită la femeile de vârstă fertilă, o afecțiune care involuează la menopauză. În funcție de caracteristicile tumorii, există mai multe modalități de tratament ale polifibromatozei uterine: medical, intervențional sau chirurgical. Totuși fiecare atitudine tera­peutică poate avea și consecințe negative asupra prognosticului obstetrical al pacientei. Prezentare de caz. Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 36 de ani, diagnosticată cu polifibromatoză uterină pentru care s-a efectuat miomectomie. Ulterior, aceasta a urmat tratament medical (Dipherelin și Danazol) și după 2 ani s-a efectuat embolizarea arterelor uterine. După stimulare ovariană cu Clomifen, a obținut sarcina. Evoluția a fost favorabilă până în săptămâna 36, când s-a decis extragerea fătului prin operație cezariană pentru suferință fetală acută la debut de travaliu și uter cicatriceal postmiomectomie. Intraoperator, am decelat 3 noduli fibromatoși de mari dimensiuni și soluție de continuitate la nivelul transei de miomectomie. Datorită hemoragiei abundente și a ab­sen­ței răspunsului la terapie uterotonică s-a decis efectuarea his­terec­tomiei totale interanexiale în vederea prevenției șocului hipo­volemic. Evoluția postoperatorie a fost favorabilă, pacienta fiind externată după 7 zile de spitalizare. Concluzia. Deși în cele mai multe cazuri histerectomia este o procedură electivă, în cazul hemoragiei postpartum aceasta se impune pentru salvarea vieții pacientei.

Cuvinte-cheie: polifibromatoză uterină, miomectomie, embolizarea arterelor uterine, histerectomie de necesitate

Stopul cardiorespirator in sarcină

Oana Bodean, Octavian Munteanu, Diana Voicu, Monica Cârstoiu

Secţia de Obstetrică-Ginecologie III, Spitalul Universitar de Urgenţă București, România

Introducere. Sarcinile cu risc crescut datorat unor patologii car­dia­ce severe sunt din ce în ce mai întâlnite, mai ales în rândul unor pa­ciente din categorile sociale defavorizate sau cu acces dificil la serviciile de sănătate. Hipertensiunea preexistentă sau cea in­du­să de sarcină, nediagnosticate sau insuficient monitorizate, car­dio­miopatiile, trombemboliile sau tulburările de ritm cardiac duc la complicaţii severe pentru mamă și făt, fiind principalele cauze de stop cardiorespirator matern. Deși la nivel mondial incidenţa sto­pului cardiorespirator este de 1:30.000 de sarcini, apariţia aces­tui eveniment extrem de grav în afara spitalului sau în zone cu ac­ces greoi la asistenţă medicală specializată, se finalizează de cele mai multe ori cu decesul maternofetal. Dacă resuscitarea car­dio­res­piratorie se face rapid, viaţa mamei poate fi salvată, acest lucru întâmplându-se destul de rar, dat fiind faptul că trebuie obţinut un răspuns în primele 4 minute, altfel instalându-se hipoxia severă, cu leziuni cerebrale ireversibile. Stabilirea vârstei gestaţionale este deosebit de importantă, deoarece în cazul în care fătul a atins vârs­ta gestaţională a viabilităţii neonatale (>24 de săptămâni) și ma­ma nu poate fi resuscitată, se impune de urgenţă operaţie ce­za­ria­nă perimortem, dacă condiţiile o permit. Prezentare de caz. Ra­por­tăm cazul unei gravide în vârstă de 44 ani, cu patologie car­dia­că mul­tiplă, care este adusă la Spitalul Universitar de Urgenţă Bu­cu­rești, prin transfer, cu elicopterul, de la Spitalul Judeţean Tul­cea, cu sarcină 27 de săptămâni, stop cardiorespirator resuscitat. Pre­zen­tăm managmentul ante-, peri- și postnatal al acestei paciente. Con­cluzie. Puţinele cazuri de stop cardiorespirator re­sus­citat care supravieţuiesc implică măsuri de susţinere maternă și fetală în centre spitalicești care să beneficieze de echipă mixtă Tera­pie In­tensivă-Cardiologie-Obstetrică-Neonatologie.

Cuvinte-cheie: stop cardiorespirator, sarcină

Proliferările endometriale.

Corelaţii între examenul ultrasonografic, endoscopic

și examinarea morfopatologică

Costin Berceanu¹, Monica M. Cîrstoiu², Elvira Brătilă², Sandra Nedelea¹, Raluca Popa¹, Sabina Berceanu¹

<![if !supportLists]>1.            <![endif]>Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF Craiova
2. Departamentul Obstetrică-Ginecologie, UMF „Carol Davila” București

Transformările endometriale succesive, bifazice și sincrone, în con­diții funcționale normale, au o semiologie ultrasonografică foar­te clară și bine standardizată. Glandele și stroma cresc, se dezvoltă și regresează uniform, respectiv proliferarea, secreția, necroza și descuamarea ulterioară fiind sub control gonadostatic. Grosimea planului endometrial variază de la 1 mm post-menstrual până la 5-10 mm în faza secretorie estro-progesteronic dependentă. Raportul glandulo-stromal se menține echilibrat, cu arhitectură armonioasă, foarte clar și eficient evaluabilă prin examinare ultrasonografică endovaginală. Denaturarea acestui raport și dezorganizarea arhitec­tu­rii endometriale normale au expresie ecografică și anatomo-cli­ni­că, termenul de hipertrofie endometrială, și trebuie să conducă spre explorarea endoscopică. Acest procedeu de diagnostic, împreună cu experiența examinatorului, se poate apropia de acuratețea exa­me­nului histopatologic, cu o concordanță de 78-100% în funcție de tehnică și de tipul lezional. Lucrarea se bazează pe experiența Cli­ni­cii II Obstetrică-Ginecologie, UMF Craiova, și urmărește stabilirea de corelații ultrasonografice, histeroscopice și anatomopatologice în diagnosticul proliferărilor endometriale, precum și revizuirea sis­te­matică a literaturii.

Displaziile scheletale –

cât de greu sunt de diagnosticat?

A.A. Simionescu¹^,², R. Borina²

1. UMF „Carol Davila”,
2. Spitalul Clinic „Filantropia”

Displaziile scheletale au o incidență de 2,4 - 4,5 la 10000 de nașteri și se caracterizează prin  anomalii scheletale fetale care au în comun micromelie severă, anomalii de osificare ale coloanei vertebrale, modificări ale formei craniului, trunchi scurt, modificări la nivelul coastelor. Ecografia depistează anomaliile osoase, dar acuratețea diagnostică utilizând doar acest examen este între 40 și 80% pentru stabilirea cu exactitate a diagnosticului displaziei scheletale. Displazia tanatoforică, hipocondroplazia și acondroplazia sunt de­ter­minate de mutații la nivelul FGFR3 (fibroblast growth factor receptor 3) de pe cromozomul 4. Pentru displazia tanatoforică exis­tă mutații la nivelul  Arg248Cys, Tyr373Cys şi Lys650Glu, care pre­zin­tă caracteristici radiologice și histologice diferite. Prezentăm un caz de displazie scheletală letală diagnosticat la 20 de săptămâni cu oca­zia primei prezentări a pacientei la examinarea ecografică. Par­ti­cu­laritatea acestui caz constă în faptul că diagnosticul inițial de anomalie osoasă a fost stabilit la Camera de Gardă de non-specialiști în ecografia fetală care au sesizat la ecografia de rutină faptul că oasele lungi sunt foarte scurte. În concluzie, anomaliile osoase sunt accesibile examinării ecografice, stabilirea cu acuratețe a diag­nos­ticului necesitând analize moleculare complexe.

Cordonul ombilical scurt și diferitele complicaţii

în sarcină

Irina-Adriana Horhoianu*, Vasile Valerică Horhoianu, Luiza Rădulescu¹, Roxana Bohîlțea, Corina Grigoriu, Monica Cîrstoiu

Obstetrică și Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgență, București, România
* Proiectul „Excelis”

Noțiunea de cordon ombilical scurt prezentă într-un procent în po­pu­la­ția generală de aproximativ 6% se referă la o lungime a cor­do­nului ombilical sub 50 cm sau, conform altor surse, chiar sub 35-40 cm. Această entitate se poate asocia cu o varietate de pa­to­lo­gii sin­dro­mice sau de malformații care necesită screening amă­nun­țit, și anume: malformații gastrointestinale, circulatorii, res­pi­ra­torii, sche­le­tice, anomalii cromozomiale de tipul sindromului Down, ar­tro­gripoză, secvența ADAM, sindromul de achinezie fetală, sin­dro­mul Werdnig-Hoffman, limb-body wall complex etc. În majoritatea ca­zurilor prezentația de elecție este pelviană sau cea transversă. Feții care prezintă acest gen de patologie au o tendință mai mare pentru sexul feminin din punct de vedere statistic și rate crescute de res­tricție de creștere intrauterină cu suferințe fetale cronice sau chiar moar­te fetală antepartum. Pe parcursul travaliului, de asemenea, pot apărea multiple complicații de tipul dezlipirii de placenta nor­mal inserată, retenției placentare, travaliului prelungit, nașterilor instru­men­tare sau cezariene în urgență.

Cuvinte-cheie: malformații, suferință, cordon, scurt, complicații

Recunoaștere: Această lucrare a fost cofinanţată din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, proiect numărul POSDRU/159/1.5/S/138907 „Ex­ce­lenţă în Cercetarea Ştiinţifică, Interdisciplinară, Doc­to­rală şi Post­doc­to­rală, în Domeniile Economic, Social şi Medical - EXCELIS”, coordonator Academia de Studii Economice din Bucureşti.

Spectral changes in middle cerebral artery Doppler

and prediction of the labor onset

D. Dobriţoiu¹, A. Ursuleanu^1,2, I. Gussi^1,2, I. Ceausu^1,2, D. Hudiţă^1,2

1. “Dr. Ion Cantacuzino“ Clinical Hospital, Ob.-Gyn. Department, Bucharest, Romania
2. UMPh “Carol Davila” Bucharest, Romania

Introduction. Doppler examination is a non-invasive method for monitoring pregnancy development and detection of fetal dis­tress. Doppler monitoring of the Middle Cerebral Artery (MCA) is an optimal method for monitoring fetal anemia. There are limited studies on Doppler examination during labor. Objective. Defining the role of Doppler monitoring of the MCA preceding labor for pregnancies over 37 weeks as a method of determining the onset of labor. Methods. Monitoring both the quantitative parameters as well as the Doppler spectrum of the MCA before the onset of labor in uncomplicated pregnancies. The study was conducted in the Obstetrics and Gynecology Clinic on 35 pregnancies over 37 weeks of gestation until the appearance of the onset of labor. Results. Doppler spectrum changes in the MCA, namely the increase of diastolic velocity, may predict the onset of labor within 72 hours. Conclusions. There is need for further confirmation for the pre­dic­tion power of the changes in spectral Doppler of the MCA at the fetus around term and labor onset.

Keywords: ultrasound, Doppler, pre labor, onset of labor

Laparoschizis – management obstetrical și evoluţie

Andrei Trăistaru, Simona Vlădăreanu

UMF „Carol Davila” București, SUU „Elias” București

Laparoschizisul (sau gastroschizis), alături de omfalocel, reprezintă cel mai des întâlnite defecte ale peretelui abdominal fetal. Inci­den­ța gastroschizisului este de aproximativ 3 la 10.000 de nașteri. Diagnosticul prenatal este stabilit în urma unei examinări ultra­sonografice: ansele intestinale herniate prezintă pereți hiperecogeni din cauza edemului și inflamației, sunt dilatate și creează bucle ce plutesc libere în lichidul amniotic. Anomaliile asociate sunt prezente într-un procent de aproximativ 8%, iar anomaliile cardiace sunt evidente la aproximativ 1% din feții cu gastroschizis. Complicațiile obstetricale ce pot apărea în cursul sarcinii sunt reprezentate de res­­tricția de creștere intrauterină (30-60%), deces in utero (3-6%), naștere prematură (30%). Postnatal, nou-născutul trebuie să pri­mească îngrijiri speciale, iar intervenția chirurgicală pentru co­rec­tarea defectului trebuie efectuată în primele 24 de ore după naș­tere. Prognosticul postnatal este favorabil, având în vedere faptul că aneuploidiile și anomaliile structurale sunt asociate într-un procent mic din cazuri. Rata de supraviețuire a nou-născuților cu gastroschizis este de peste 90%.

Impact of early onset pre-eclampsia form

in preterm birth under 34 weeks of gestation -

analysis of 2014 in the Department of Obstetrics

and Gynecology „Dr. I. Cantacuzino” Clinical Hospital

O. Săulescu¹, R. Năstase¹, C. Poalelungi^1,2, I. Ceaușu^1,2

1. “Dr. Ion Cantacuzino“ Clinical Hospital, Ob.-Gyn. Department, Bucharest, Romania
2. UMPh “Carol Davila” Bucharest, Romania

Pre-eclampsia and preterm births are the most important challenges of modern obstetrics, important causes of neonatal morbidity and mor­ta­lity. The incidence of pre-eclampsia is ranging from 5% to 7% of nul­li­parous and 1% to 3% for the multiparous. There are two types of clas­si­fication as follows: mild represents 75% of preeclamptic pregnant women and the severe represents only 25% of pregnant women; the incidence of preterm birth is between 6-7% worldwide and 15 to 19% in Roumania (UNICEF Report 2007). According to guidelines - preeclampsia is a syndrome defined by the presence of hypertension and proteinuria, being associated with at least one of the following signs or symptoms: swelling, blurred vision, headache and epigastric pain. Proteinuria is defined as the presence of more than 0.3 g protein in urine collected within 24 hours. The incidence of preeclampsia among premature births is over 1/16 . Preeclampsia was characterized by some researchers in two different entities: early-onset preeclampsia and late-onset preeclampsia. Early onset preeclampsia is usually defined as developing preeclampsia before 34 weeks of gestation, while late-onset preeclampsia develops after 34 weeks of gestation. Although the characteristics overlap, they are associated with different maternal and fetal outcomes, heredity. Pre­eclampsia is presented in two forms: mild and severe form. Materials and methods. The study is a prospective analysis of births in 2014 Clinical Hospital „Dr. I. Cantacuzino”, where 1,900 births were registered of which 249 premature births, and 58 births complicated by preeclampsia. There were analyzed maternal age, multiparity, presence of hypertension and pro­te­inuria, medication followed, the form of preeclampsia, gestational age, other conditions, associated time elapsed between diagnosis and time of birth, mode of delivery, further development of the infant, the number of days of hospitalization necessary. Conclusions. Preeclampsia with early-onset is a separate form, more severe, with great impact on the evolution of both maternal and fetal, requiring identification, monitoring and treat­ment. Prospective analysis of preeclapsia with early-onset form of pre­mature births in the group provides greater accuracy in identifying risk factors in determining treatment, and type of birth. Preeclampsia with early-onset and late-onset are two entities that differ in terms risk fac­tors as in morbidity and mortality associated rate. The 2 types of pre­eclampsia should be treated as separate entities in terms of etiology and prognosis.

Keywords:  preeclampsia, prematurity

Caz de anencefalie în trimestrul III de sarcină.

Dileme etice

Bogdan Luchian, Alina Datcu, Manuela Neagu

SCOG ,, Prof. Dr. Panait Sârbu” , UMF ,, Carol Davila”

Introducere. Anencefalia reprezintă o afecțiune caracterizată prin absența dezvoltării emisferelor cerebrale, craniului și scalpului. Deși sarcina uneori poate evolua până la termen și se poate finaliza cu o naștere a unui produs de concepție viu, decesul survine rapid postnatal. În momentul diagnosticului, medicul ginecolog se con­fruntă nu doar cu o problemă medicală, ci și cu una etică, în funcție de vârsta gestațională. Problemele ridicate de acest diagnostic sunt reprezentate de consilierea gravidei și a familiei acesteia, de decizia privind terminarea sarcinii și modalitatea de naștere. Cu cât afecțiunea este descoperită mai târziu în sarcină, cu atât apar mai multe probleme în conduita ulterioară. În momentul diagnosticului anencefaliei,  decizia de inducere a nașterii (pentru sarcina după 24 de săptămâni - conform legii din România) are ca obiectiv principal re­ducerea traumei psihice a mamei privind produsul de concepție. Da­că până la vârsta gestațională de 24 de săptămâni, terminarea sar­cinii este considerată avort, problema apare în cazul sarcinii peste 24 săptămâni. Odată cu decizia de declanșare a travaliului, decizie care reduce efectul psihoemoțional negativ al mamei, dar care de­ter­mină decesul produsului de concepție, făt care indiferent de vârsta de gestație, poate supraviețui cel mult 7 zile, conform datelor din literatură. Materiale și metode. Prezentăm cazul unei gravide cu sarcină în luna a IX-a nedispensarizată, diagnosticată în momentul in­ternării cu făt anencefal. Conduita teraputică a întâmpinat dificultăți din cauza neînțelegerii din partea mamei a gravității afecțiunii fetale. În astfel de cazuri, extrem de rare, este dificil de consiliat și de condus un travaliu activ. În acest caz, a fost necesară intervenția chirurgicală cu nașterea unui făt viu ce decedează rapid postnatal. Concluzii. Subliniem importanța investigațiilor din primul și al doi­lea trimestru de sarcină, pentru evitarea unor astfel de cazuri, care au un important impact psihoemoțional atât pentru familie, cât și pen­tru echipa medicală.

Cuvinte-cheie:anencefal, sarcină, etică

MENŢIUNE: Această lucrare este parţial sprijinită de către Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) finanţat din Fondul Social European şi de către Guvernul României prin contractul POSDRU nr. 141531.

Sângerarea uterină neonatală cauză

a endometriozei pelvine

Mihaela Boț, Simona Vlădăreanu, Cristina Oprescu, Anca Burnei

Clinica Obstetrică-Ginecologie și Neonatologie SUU Elias

Există o nouă teorie conform căreia endometrioza pelvină, prezentă la pacientele adolescente în perioada premenarhală, este cauzată de endometrul secretor al nou-născutei, care își începe activitatea imediat postnatal în cadrul crizei genitale, activitate asemănătoare cu a endometrului femeii adulte. S-a constatat că uterul nou-născutei poate elimina fragmente de endometru. S-a demonstrat că sângerări vaginale oculte apar la majoritatea nou-născutelor, iar sângerări va­gi­nale importante apar la aproximativ 5% din nou-născute. În situația co­existenței obstrucției funcționale a canalului endocervical la nou-născute, drept consecință, va apărea refluxul retrograd al endometrului secretor. Este documentat faptul că există zone de implantare ectopică a endometrului la nou-născutele cu sângerare uterină disfuncțională. Aceste date, corelate cu o creștere a endometriozei pelvine la ado­les­centele cu obstrucție a canalului cervical și cu trompe uterine indemne, explică faptul că endometrioza pelvină la fetițe și adolescente poate fi cauzată de sângerarea retrogradă uterină apărută imediat postnatal.

Uterus conservation in surgical treatment

of vaginal utero-vaginal advanced prolapse

Elvira Brătilă¹, Petre Bratila², Ana Nastas³, Diana-Elena Comandașu³, Monica Cîrstoiu⁴, Ruxandra Stănculescu⁵, Costin Berceanu⁶

1. Lecturer professor, MD, PhD, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest, Department of Obstetrics and Gynecology - Clinical Emergency Hospital “Sf. Pantelimon, Bucharest, Romania
2. Professor, „Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest,, Departament of Minimally Invasive Surgery- „Euroclinic”Hospital, Bucharest, Romania
3.  Resident Physician, PhD student, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest, Department of Obstetrics and Gynecology - Clinical Emergency Hospital “Sf. Pantelimon” Buchares, Romania
4. Associate professor, MD, PhD, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest , 3^rd Obstetrics and Gynecology Clinic, The University Clinic  Emergency Hospital, Bucharest, Romania
5.  Associate professor, MD, PhD, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest, Department of Obstetrics and Gynecology - Clinical Emergency Hospital “Sf. Pantelimon” Bucharest, Romania
6. Department of Obstetrics and Gynecology, University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Romania, 2^nd Obstetrics and Gynecology Clinic, Emergency County Hospital, Craiova, Romania

Objective. To present our experience on surgical treatment in apical utero-vaginal prolapse using advanced techniques of preservation of the uterus. Materials and methods. We present 32 cases of advanced apical prolapse in which we used our own reconstructive technique of histerocolpopexy using a combined vagino-abdominal approach. Results. The results are presented on demographic characteristics, operative time, postoperative and periopetrative complications. Pro­lapse recurrence occurred in one case (1.8%). Prolapse reappearance oc­cur­red in 5 cases of histerocolpopexy (9.4%) by prolapse of the anterior vaginal wall. The cases were followed-up between 9-60 months. Overall success rate was 98.1%. Conclusions. Histerectomy in advanced pro­lapse does not solve apical prolapse. Reconstructive techniques of api­cal suspension with preservation of the uterus offer a higher success rate com­pared to ablative techniques.

Acknowledgement: This work received financial support through the project entitlet „CERO – CAREER PROFILE: ROMANIAN RESEARCHER”, grant number POSRDU/159/1.5/S/135760, cofinanced by the Operational Programme Human Resources Development 2007-2013.

Factorii de poluare ai mediului

și riscul de naștere prematură

Corina Grigoriu^1,2, Irina Horhoianu^1,2,4, Anca Popescu², Alexandra Năftănăilă², Roxana Cercel², V. Drăgoi², G.F. Tobă³, G. Predoi³

1. UMF „Carol Davila” București
2. Spitalul Universitar de Urgență București
3. USAMVB -FMVB
4. Excelis Postdoctoral Project

Nașterea prematură reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, nu în ultimul rând prin costul socioeconomic de lungă durată pe care îl implică. Identificare unei posibile contribuții a contaminanților din mediu reprezintă o preocupare pentru lumea științifică, cu atât mai mult cu cât procentul mediu al nașterilor premature se menține constant (8-15%) la nivel mondial, în pofida eforturilor constante depuse în acest sens. Sunt studiate mai mul­te substanțe, deoarece: expunerea la poluanți este variată și larg răs­pândită, există numeroase studii pe animale care reflectă toxi­ci­tatea anumitor substanțe, acestea sunt capabile să traverseze pla­centa și sunt asociate cu alte fenomene negative din sarcină, cu care ar putea fi puse în legătură (riscul de avort, întârzierea de creș­tere intrauterină etc.). Din studiile de specialitate ale ultimelor do­uă decenii rezultă asocieri puternice, clare sau, dimpotrivă, ne­clare ale unor poluanți cu nașterea prematură. Astfel, asocierile cla­re privind riscul crescut de naștere prematură sunt demonstrate  pen­tru poluanții organici persistenți (DDE - metabolitul DDT-ului, PFC - com­ponetele perfluorurate), pentru poluarea aerului cu SO₂, par­ti­cule mici (PM), fumul de tutun și PAH (hidrocarburi aromatice po­li­ci­clice), metalele grele (plumbul, dar nu cadmiul, arsenicul sau mer­cu­rul). Asocierile sunt încă insuficient demonstrate, cu toate că gra­dul de suspiciune este mare pentru: pesticide organoclorinate, ozon, oxizi ni­trici, metaloizi, contaminanții apei potabile, ftalați, bis­fenol A (BPA), pesticide organofosforice și atrazine. Devine evi­dent că se impune efectuarea unor studii epidemiologice corect con­struite (identificarea poluanților, efectul lor în funcție de doză, mo­ment și durată de acțiune, efecte demonstrabile biochimic, to­xi­co­logic, imunologic și histologic), pentru a putea da un răspuns acestei probleme interdisciplinare, cu mare impact socioeconomic.

Carcinom in situ al colului uterin la o secundipară

în primul trimestru de sarcină.

Prezentare de caz

Aida Petca, Dan Radu, Mihaela Boț, Cristina Oprescu, Andreea Ștefănescu, Mona Zvâncă

UMF Carol Davila, Spitalul Universitar de Urgență Elias, București

1-3% din femeile diagnosticate cu cancer cervical sunt diagnosticate pe parcursul sarcinii sau în post-partum. Aproximativ jumătate din acestea sunt diagnosticate antenatal, astfel încât cancerul de col uterin este una din cel mai frecvent întâlnite patologii maligne pe parcursul sarcinii, cu o incidență de 0,8-1,5 cazuri la 10.000 de nașteri. Majoritatea pacientelor sunt diagnosticate în stadii precoce ale bolii, ca urmare a screening-ului practicat pe parcursul sarcinii. Nu există date în ceea ce privește conduita terapeutică în cazurile gravidelor cu patologie malignă de col uterin, astfel încât managementul acestor cazuri este bazat pe rezultatele studiilor efectuate pe populații fe­mi­nine negravide. Prezentăm cazul unei secundipare în vârstă de 31 de ani, cu diagnostic citologic HSIL la 8 săptămâni de sarcină și rezultat anatomopatologic al piesei de excizie la 14 săptămâni de amenoree, carcinom in situ, tratat conservator, cu nașterea la termen a unui făt normoponderal și rezultate normale ale examenului citologic și a tipajului HPV la ieșirea din lăuzie și la 6 luni postpartum.